MASAJUL MEDICAL

1). GENERALITATI

Prin notiunea de masaj, se intelege o serie de manipulatii manuale variate, aplicate sistematic la suprafata organismului, in scop terapeutic, sau igienic. Originea cuvantului "masaj", este in limba araba, unde cuvantul "mass", inseamna a framanta. La inceput, masajul era aplicat in mod empiric, fara sa aibe o explicatie fiziologica, fiind bazat numai pe observatiile si experienta celor care practicau masajul. Medicina moderna, bazata pe cunoasterea profunda a anatomiei si fiziologiei pielii, a circulatiei tegumentare, a reflexelor superficiale si profunde, cu punct de plecare la nivelul pielii, a rolului pielii si anexelor ei in elaborarea anumitor substante, printre care unele de tip hormonal, a dat explicatii stiintifice anatomo-fiziologice masajului, care a devenit astfel o metoda terapeutica pretioasa.

Masajul se compune dintr-o suita de prekucrari mecanice manuale la suprafata organismului, manipulari, care se succed intr-o anumita ordine, in functie de regiunea asupra careia actionam, de scopul urmarit, si de starea organismului bolnavului. Aceste manevre de masaj poarta diferite denumiri, ca netezire, apasare, framantare, stoarcere, frictiune, vibratie, batere, etc., care pot fi descrise fiecare in parte.

Sa vedem mai intai conditiile care se cer pentru efectuarea unui masaj, in ceea ce priveste mobilierul si materialele necesare, conditiile, pe care trebuie sa le indeplineasca masorul, si apoi bolnavul.

In primul rand trebuie subliniat faptul, ca masajul poate sa fie efectuat numai de medici, , sau de personal calificat in acest scop, masori, sau maseze.

Masorul trebuie sa fie dotat cu o oarecare forta musculara, sa fie curat, cu imbracaminte curata, cu bratele libere , cu mainile curate si ingrijite, unghiile taiate scurt, rotunjite. Inainte si dupa fiecare sedinta de masaj la fiecare bolnav in parte, trebuie sa-si spele bine mainile cu apa calda si sapun. Deasemenea, masorul trebuie sa evite orice miros, care ar putea sa fie neplacut pentru bolnav, ceea ce presuoune, sa se abtina de la fumat si baut, care i-ar putea da o rasuflare neplacuta pentru bolnav.

Hainele cele mai potrivite pentru masor sunt cele cu maneca scurta si cat mai usoare. Masorii nu trebuie sa poarta ceas la mana, inele sau bratari, in timpul lucrului. Important este deasemenea, ca in timpul efectuarii masajului, sa aibe o comportare cat mai corecta, sa fie ayent cu bolnavul, sa-i vorbeasca cu blandete, si sa-l incurajeze.

In ceea ce priveste bolnavul, acesta trebuie sa fie asezat pe un pat de masaj accesibil de ambele parti, ceea ce permite masorului sa execute cu usurinta toate manipulatiile de masaj. Daca se aplica un masaj general, bolnavul va fi complet dezbracat, iar daca se aplica un masaj local, se va descoperi numai regiunea asupra careia se actioneaza. In pozitia de decubit dorsal sunt necesare perne sau rezematoare de lemn, pentru cap, si eventual, pentru flectarea usoara a genunchilor, cu scopul de a obtine o relaxare musculara completa.

Camera in care se executa masajul va fi bine aerisita, luminata si incalzita la o temperatura de 20 gr. C.

Mobilierul necesar nu este pretentios; in afara de bancheta sau de patul de care s-a amintit, care trebuie sa aiba dimensiunile de 195 cm. lungime, 72 - 75 cm. latime, I 60 - 65 cm. inaltime, mai sunt necesare o rezematoare mobila pentru cap, eventual o perina, un scaun cu speteaza scurta pentru masajul regiunii cervicale si umerilor, si taburete pentru masor si bolnav.

Mana masorului nu trebuie sa fie niciodata rece si umeda. Pentru ca masajul sa se efectuieze mai uspr, se vor intrebuinta materiale alunecoase, indeosebi pudra de talc, care lasa pe piele o unsoare sidefie, stralucitoare, si care nu se altereaza. Ea favorizeaza alunecarea mainilor pe piele, si face posibila mai usoara apasarea. Asigura deasemenea un contact usor si regulat al mainilor cu tegumentul. Se mai pot utiliza glicerina, vaselina, lanolina, diferite crme, etc. .

Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea tegumentului bolnavului, urmarindu-se in special, eventualele infectii ale pielii, care contraindica aplicarea masajului, precum si eventualele echimoze, care denota, ca sedintele anterioare de masaj nu au fost facute corect.

INDICATII GENERALE

In ceea ce priveste durata sedintelor, si durata tratamentului, ele nu pot fi determinate precis dinainte, ci sunt in functie de boala pentru care este tratat bolnavul, de evolutia acestuia, de regiunea la care se aplica masajul, de sensibilitatea bolnavului, de starea ei generala. Frecventa este de obicei de o sedinta pe zi, uneori la 2 zile, mai rar de 2 ori pe zi. Durata unei sedinte variaza intre 5 si 25 de minute, in cazuri exceptionale fiind mai mare, 30 - 40 de minute. In afectiunile recente si dureroase se aplica sedinte de 3 pana la 5 minute, masajul local al membrelor in jur de 10 minute, masajul unor regiuni mai intinse , iar masajul general 20 - 30 de minute. Masajul se aplica de preferinta dimineata.

Durata sedintelor, repetarea lor, genul de masaj de aplicat vor fi precizate totdeauna de medic. Durata tratamentului, care este variabila in functie de boala poate fi intre 2, si 4 - 6 saptamani, uneori chiar mai mare, ca in afectiunile reumatismale, ortopedice etc. .

Ordinea in care se face masajul se va arata concomitent cu prezentarea manevrelor de masaj. In general se incepe masajul in jurul regiunii bolnave, se maseaza mai intai partile periferice si apoi trunchiul.

2). MANEVRELE FUNDAMENTALE DE MASAJ

Principalele manevre de masaj sunt urmatoarele: netezirea, sau "efluierajul", framantatul sau "petrisajul", baterea, frictinarea, si vibratia.

NETEZIREA este o manevra de introducere si de intrerupere intre toate celelealte manevre de masaj. Netezirea, sau efluierajul, sau "atingerea apasata", sau "alunecarea apasata", cum se mai numeste, consta dintr-o usoara atingere exercitata cu palma, sau cu pulpa degetelor, plimbata pe regiunea interesata, cu mangaierea suprafetei pielii, in general in directie centripeta, sau paralel cu fibrele musculare. Netezirea insensibilizeaza incetul cu incetul planurile superficiale si permite ca, ulterior, sa se exercite presiuni asupra planurilor profunde. Are un ehect sedativ al durerii. Mana masorului parcurge de mai multe ori regiunea in acelasi sens. Netezirea se poate face: Cu palma mainii intinse adaptata la tegument, cu degetul mare si cu regiunea tenara a mainii, cu degetele , pe regiuni reduse ca suprafata, sau cu dosul mainii, cu degetele indoite-asa numitul masaj pieptene-. Miscarile de netezire se fac cu trasaturi lungi, line, depasind cu mult regiunea dureroasa, iar miscarile mainii se termina lent, desprinzandu-se de tegument insensibil si revenind deasemenea foarte usor.

FRAMANTATUL cuprinde mai multe tipuri de manevre, pentru unii separate intre ele. Practic, toate aceste manevre sunt de acelasi tip, si pot sa fie descrise impreuna.

-Framantatul subforma unei compresiuni ca o stoarcere intrerupta, comporta modalitati diferite in functie de regiunea la care g se aplica.

Mana ia forme diferite, dupa cum regiunea de masat este mai stabila in suprafata, mai musculoasa, de forma rotunjita,etc. Pe traiectele tecilor tendinoase sau ale nervilor se fac compresiuni cu pulpa policelui sau cu mai multe degete. Pe suprafete rotunjite sau musculoase , se aplica palma in intregime in sensul fibrelor musculare. La membre se aplica asa-numita "mangaluire", sau "masajul-vartej", care se executa cu ambele maini. Alteori, la membre se poate face compresiune cu ajutorul mainilor stranse in jurul segmentului in bratara. Tot aici intra si asa-numitul "masaj-gealau", caci imita miscarile pe care le executa tamplarul cand geluieste .

-Petrisajul propriu-zis este aplicabil numai la regiunile prevazute cu mase musculare voluminoase . El consta in prinderea maselor musculare prin tegument, si deplasarea lor transversal, imprimandu-le concomitent o miscare de torsiune.

Ciupirea este tot un fel de petrisaj, insa efectuat cu primele 2 degete police si index. Aceasta manevra se aplica in general pe regiuni cu suprafete mici, de ex. eminenta hipotenara. Se poate aplica ciupirea si pe peretele abdominal, unde apucarea se va face mai larg, si cu multa blandete, fara sa provoace dureri bolnavului.

BATEREA sau percutia este o procedura, care consta in "ciocanirea" tesuturilor cu ajutorul mainilor, a caror pozitie variaza de la caz la caz. Baterea se aplica la bolnavii, la care urmarim efecte mai puternic excitante asupra tesuturilor, pe suprafete mai mari. Baterea se poate executa in diferite moduri:

-cu palma intinsa sau putin indoita in serii de lovituri mici, aplicate rapid;

-cu partea cubitala a mainilor, in gen de hasurare a tesuturilor;

-cu dosul mainii ;

-cu varfurile degetelor, cu pulpa degetelor, tinand degetele perpenticular pe suprafata masata;

-cu pumnul, fara insa ca pumnul sa fie complet inchis, strans, si fara ca loviturile sa fie prea puternice;

-cu partea cubitala a degetelor, mainile fiind usor inchise, cu degetele usor flectate.

Miscarea mainilor se face in articulatia pumnului, mana cazand prin greutatea ei pe suprafata masata.

FRICTIUNEA este o manevra, care se deosebeste de netezire, prin aceea, ca "mana se deplaseaza odata cu tegumentul,", in limitele permise de laxitatea hipodermului. Este deci o manevra asemanatoare cu netezirea, in care insa concomitent se executa o compresiune, astfel incat masajul este efectuat de mana masorului, solidara cu straturile superficiale si profunde ale tegumentului, care frictioneaza planurile subiacente. Frictiunea se face in general cu varfurile degetelor, executand concomitent cu presiune miscari mici longitudinale , circulare, , sau spiralate, in dreptul spatiilor articulare.

VIBRATIA poate fi executata fie ca manevra separata, fie in cadrul celorlalte manevre de masaj , si consta in executarea unei serii de tremuraturi rapide transmise tegumentului bolnavului printr-o succesiune de presiuni si relaxari, fara ca mana masorului sa se desprinda de pielea regiunii masate. Miscarile vibratorii ale mainii se fac din articulatia pumnului sau a cotului, mai rar a umarului si se executa cu degetul mare, cu 2, sau 3 degete, sau cu palma.

Daca vibratia se executa pe suprafete mai mari, cu toata palma sau cu degetele intinse si cu forta mai mare, atunci miscarile se transmit si la tesuturile profunde, luand denumirea de "tremuratura", sau "scurtatura", in cazul in care vibratia se transmite organelor interne ale bolnavului.

Deoarece masajul vibrator cere un effort mai mare din partea maseorilor, s-au imaginat dispozitive electrice, care pot sa inlocuiasca munca maseorului, asa-numitii "vibratori", de diferite tipuri. Exista deasemenea si aparate mai mari, cu care poti sa produci vibratii asupra intregului organism.- -------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- --------- ----- --------

Toate manevrele fundamentale de masaj care au fost descrise vor varia in functie de scopul urmarit in fiecare caz in parte. Fiecare dintre ele va avea efecte diferite in functie de intensitatea cu care vor fi aplicate. In general cu cat vom actiona mai dulce, mai cu blandete, cu atat reactiile organismului vor fi stimulate si, dinpotriva, cu cat vom actiona mai energic, cu atat reactiile organismului bolnavului vor fi franate. De retinut deasemenea, ca miscarile de masaj executata prea lent sunt mai greu suportate de bolnav, decat cele executate in ritm potrivit, cu o viteza mijlocie. Diferitele manevre trebuie sa fie combinate intre ele, ritmate, intercalate in asa fel, incat sedinta de masaj sa inceapa si sa se termine totdeauna cu miscarile cele mai blande . Intre neteziri vor fi aplicate celelalte manevre, ca: framantarea, baterea, frictiunea, vibratia.

Orice masaj trebuie sa fie urmat in mod obligatoriu de MOBILIZAREA articulatiilor, si regiunilor din vecinatatea zonelor masate. Mobilizarea nu trebuie sa fie niciodata dureroasa, nici chiar in cazuri de anchiloze si redori articulare, care nu trebuie deci fortate pana la durere.

Mobilizarea poate sa fie:

a}. pasiva la inceput, executata de maseor, care va actiona succesiv asupra fiecarei articulatii in parte, prin flectarea, extensiunea, adductia, abductia si rotatia articulatiilor, fara sa se treaca brusc la amplitudinea maxima posibila a miscarilor, ci lent, progresiv;

b}. activa, executata de bolnav, care repeta miscarile articulatiilor in ordinea imprimata de maseor miscarilor pasive. Se executa mai intai miscari in decubit, apoi asezat si apoi in picioare;

c}. activa cu opozitie, executandu-se miscari cu greutati, haltere potrivite, arcuri sau, mai simplu, cu opozitia creata de maseor.

3). EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI

Efecte masajului sunt multiple. Se atribuie masajului actiuni LOCALE, cum sunt:

a}. Actiunea SEDATIVA asupra durerilor de tip nevralgic, musculare sau articulare; b}. actiunea HIPEREMIANTA locala, de imbunatatirea circulatiei locale, care se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului, asupra carora se exercita masajul; si c}. INLATURAREA LICHIDELOR INTERSTITIALE DE STAZA, cu accelerarea proceselor de resorbtie in regiunea masata.

Deasemenea masajul are o serie de actiuni GENERALE, asupra organismului, ca: a}. Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator; b}. cresterea metabolismului bazal; si c}. efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu inbunatatirea somnului, indepartarea oboselii musculare, etc.

Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exercitata de masaj asupra pielii indeosebi, organ bogat-vascularizat, si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase , punct de plecare a unei serii de reflexe. La acesta trebuie adaugate si efectele excitante, pe care le exercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane .

Cel mai important mecanism de actiune a masajului este reprezentat de mecanismul REFLEX. Acesta pleaca de la exteroreceptorii din tegument si proprioreceptorii din muschi, tendoane, etc. , la nivelul carora iau nastere "stimuli de diferite intensitati", care pornesc spre Sistemul Nervos Central. Aceste reflexe explica efectele generale ale masajului, precum si o parte din actiunile lui locale. Trebuie adaugat, deasemenea, ca organele interne in suferinta se manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracic sau abdominal, deci superficiale, fiecarui organ corespunzanduio anumita zona cutanata. Topografia acestor zone cutanate metamerice a fost stabilita de Head si de aceea ele poarta numele de "Zone Head". Cunoasterea acestor zone este necesara maseorului, care, actionand asupra lor, influienteaza pe cale reflexa starea functionala a organelor profunde in suferinta .

In acelasi timp, concomitent cu actiunea nervoasa reflexa pe caile rahidiene, manevrele de masaj determina o serie de reflexe neurovegetative, in deosebi VASCULARE. Cum vasele cutanate contin mai mult de un sfert din cantitatea totala de sange din organism, pielea fiind un adevarat organ-rezervor de sange, masajul exercita o influienta considerabila asupra circulatiei superficiale, si indirect si profunde a organismului.

Un alt mecanism de actiune a masajului este reprezentat de aparitia in urma compresiunilor, ciupirilor, framantarilor sau a baterii a unor reactii intinse in piele, cu formarea in cadrul metabolismului pielii sau a unor produse metabolice, care trec in circulatia generala. Unii autori au descris "substanta H", asemanatoare histaminei, actiune vasodilatatoare capilara; altii sustin, ca iau nastere substante asemanatoare colinei, care stimuleaza peristaltizmul. Alti autori pun aceste efecte vasodilatatoare pe seama unor substante acide care iau nastere in tesuturi in timpul masajului.

Un alt mod de actiune a masajului este efectul lui MECANIC, asupra lichidelor interstitiale. Cand acest lichid este in exces in spatiile interstitiale tasutului conjunctiv, masajul poate sa intervina favorabil, ajutand la resorbtia lui in sange, pentru ca sa fie eliminat. Rezulta o imbunatatire a conditiilor circulatorii si o reducere a muncii inimii, care are de mobilizat o masa de lichid mai mica.

Toate aceste actiuni ale masajului explica INDICATIILE largi intr-o serie de afectiuni, precum si utilizarea lui in scop igienic, ca si in viata sportiva . Indicatiile terapeutice ale masajului vor fi facute numai de medici. Pentru asistentii de fizioterapie este necesara insa cunoasterea contraindicatiilor masajului, pentru ca sa nu sa comita greseli.

CONTRAINDICATIILE masajului sunt constituite de urmatoarele boli: Toate bolile acute infectioase; infectiile si inflamatiile pielii, , ale oaselor si articulatiilor ; TBC ; bolile vasculare: arterioscleroze, , flebitele si tromboflebitele ; bolile hemoragipare si hemoragiile recente; inflamatiile acute ale organelor abdominale; ulcerul gastric sau duodenal; precum si toate tipurile de cancer.

** ** ** ** ** ** ** ** ** ** ***

4). MASAJUL PE REGIUNI

MASAJUL CAPULUI SI GATULUI

CEAFA. Regiunea cefei se continua in sus cu regiunea occipitala, lateral cu regiunile mastoidiene, in jos cu gropile supraclaviculare si cu umerii. Regiunea cefei este foarte musculoasa, muschii fiind asezati pe mai multe planuri, iar tesutul celular subcutanat este foarte strans si dens, mai ales in partea superioara catre regiunea suboccipitala, unde este format din numeroase trabecule, care unesc strans pielea de aponevroza subiacenta, ceea ce explica lipsa de mobilitate a pielii pe planurile profunde in aceasta regiune. Cu cat coboram mai jos insa, tesutul grasos, care umple spatiile intre aceste trabecule este mai bogat, iar pielea mai mobila. Vasele si nervii superficiali cuprinsi in acest tesut grasos ,sunt de proportii reduse. Muschii regiunii sunt situati in mai multe planuri. Cel mai superficial este format de partea superioara a trapezului, care se insereaza in sus pe protuberanta occipitala externa, pe ligamentele cervicale superioare si pe apofiza spinoasa a vertebrei C7. Fibrele lui pornesc in jos si lateral catre umar, avand un traiect oblic, inserindu-se pe spina omoplatului, pe acromion si pe treimea externa a claviculei. Celelalte 3 planuri de muschi cuprind muschii profunzi al gatului, si cei dintre craniu si coloana. Masajul cefei actioneaza indeosebi asupra trapezului. Dintre formatiile neuro-vasculare care traverseaza regiunea, cel mai important este nervul "Arnold", sau nervul suboccipital, care poate sa fie deseori interesat dand nevralgia "Arnold".

Pozitia cea mai buna a bolnavului pentru masajul cefei este calare pe un scaun nu prea inalt, cu bratele si cu capul asezate pe speteaza scaunului. Pozitia maseorului este diferita, in functie de scopul urmarit: fie in fata bolnavului, fie in spatele lui, fie lateral.

MASAJUL CEFEI se face la nivalul tegumentelor, tesutului subcutanat, si al musculaturii , impreuna cu vasele nervii, si limfaticele corespunzatoare. Totdeauna masajul se face de sus in jos.Se incepe ca de obicei cu netezirea regiunii de sus in jos dinapoia pavilionului auricular, in jos pe apofizele spinoase, coborand apoi din ce in ce mai lateral, catre partile moi ale cefei. Netezirea se poate face cu palma, cu policele, cu dosul falangelor sau subforma de pieptene, cu articulatiile interfalangiene. Se continua cu manevre de framantare petrisaj subforma de stoarcere, presiune cu 3 degete , perpenticular pe directia fibrelor musculare sau prinzand musculatura cefei intre ultimele 4 degete, si podul palmei. Cea mai accesibila pentru petrisaj este marginea anterioara a trapezului. Se mai poate face geluire, mai ales cand exista induratii. Pentru frictiune se fixeaza capul cu o mana, si se face manevra cu cealalta, in dreptul articulatiilor superioare ale coloanei cervicale patrunzand cu 2 degete cat mai profund. La ceafa se pot asocia uneori si vibratia si baterea, aceasta din urma numai la bolnavii cu strat adipos ceva mai bogat, executandu-se cu partea cubitala a mainii.

Manevrele de masaj utilizate in regiunea cefei sunt foarte diferite, ele trebuie sa fie adaptate scopului si conditiilor intalnite la bolnav. De ex. intr-o nevralgie "Arnold", se va utiliza indeosebi efluierajul prelungit si cu rabdare, cu scopul de a obtine o anesteziere a regiunii, insistand intr-un punct situat la 3 cm. sub linia curba occipitala superioara, si la 1,5 cm. de linia mediana a cefei. Daca se face masajul cefei pentru un lipom situat in aceasta regiune, se utilizeaza mai ales presiunea cu cele 2 police, lenta si progresiva in toate sensurile, pornind din regiunea apofizei spinoase C7.

Totdeauna masajul cefei se incheie cu MISCARI pasive si active in coloana cervicala. Pentru aceasta, maseorul, asezat in spatele bolnavului, prinde capul acestuia intre maini, ambele aplicate pe calota, cea stanga spre frunte, cealalta spre occiput, imprimandui apoi miscari de flexiune, extensiune, de lateralitate si de rotatie. Dupa executarea acestor miscari pasive, bolnavul repeta singur aceleasi miscari.

Principalele indicatii ale masajului cefei sunt: Afectiunile reumatismale, indeosebi spondiloza cervicala, cu sau fara complicatii, care cel mai adesea se insoteste de dureri ale cefei; diferite afectiuni nevralgice, care intereseaza regiunea. Deasemenea in afectiuni musculare, insotite de contracturi , rupturi musculare traumatice, in lipoame ale regiunii, etc. Masajul cefei are si un efect de inlaturare a congestiei cerebrale.

-------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ -----

MASAJUL GATULUI trebuie sa se facacu deosebita atentie, tinand seama de faptul, a in aceasta regiune, exista numeroase formatiuni vasculare, nervoase, glandulare,etc. Din punct de vedere topografic, impartim regiunea gatului in 3 parti: Regiunea suprahioidiana; regiunea subhioidiana; si regiunea laterala a gatului, sau sternocleidomastoidiana.

Regiunea suprahioidiana are forma unui triunghi, a carui baza trece prin osul hioid, varful prin barbie, marginile fiind constituite de ramurile orizontale ale maxilarului inferior. Sub piele se afla tesut grasos, mai mult sau mai putin dezvoltat, in functie de individ, iar mai profund, intre cele 2 foite ale fasciei superficiale se afla muschiul "pielosul gatului". Si mai profund se gasesc organe fragile cum sunt: Glanda submaxilara, ganglionii limfatici, artere si vene faciale. Masajul in aceasta regiune se limiteaza la planurile superficiale, adica la zona hipodermica incarcata cu grasime, unde pot sa apara lipoame difuze sau localizate, precum si la muschiul pielosul gatului, in scopul diminuarii plicilor, santurilor, relaxarilor tisulare, eidurilor gatului . Miscarile de masaj vor fi deci superficiale in aceasta regiune, pornind de la linia mediana si urmand directia fibrelor pielosului gatului, adica se vor orienta oblic in sus, si in afara, catre marginile inferioare ale mandibulei. Planurile profunde, datorita fragilitatii organelor din aceasta regiune, nu vor face decat exceptoinal obiectul masajului.

Regiunea subhioidiana se intinde de la furculita sternala in sus pana la osul hioid si lateral pana la marginile anterioare ale muschilor sternocleidomastoidieni. In aceasta regiune pielea este subtire, foarte mobila, si se intinde cu usurinta, permitand efectuarea cu bune rezultate a masajului estetic. Tesutul subcutanat are aceeasi constitutie ca in regiunea suprahoiodiana, cu strat adipos si pielosul gatului, intre cele 2 foite ale fasciei superficiale. Planul profund muscular este format din muschii subhioidieni. In profunzime se afla laringele si traheea cervicala, peste care este situat corpul tiroid. Regiunea laringelui , trebuie sa fie respectata de maseor. Totusi se poate aplica vibratia laringelui, care se face dupa o netezire prealabila, prinzand laringele intre police si index executand vibratia din cot, vertical si orizontal, lunecand concomitent cu mana in jos spre baza gatului. Laringele este invecinat de o parte si de alta cu pachetele vasculo-nervoase ale gatului, care cuprind carotidele primitive, nervii vagi si venele jugulare interne. In aceasta zona nu se va face, decat intr-un singur caz netezire, si anume in caz de paralizie a nervului laringian superior. In ceea ce priveste corpul tiroid, care este situat dedesuptul cartilajului tiroid, peste trahee, in caz de hipertrofie se poate aplica masajul cu bune rezultate, explicate prin actiunea asupra circulatiei bogate a tiroidei hipertrofiate. Se utilizeaza netezirea si vibratia corpului tiroid.

Regiunea laterala a gatului corespunde muschilor sternocleidomastoidieni, care se insereaza in sus pe mastoide, in jos pe stern si clavicula. Inaintea marginii anterioare a muschiului, se afla un sant, in fundul caruia se afla artera carotida, ale carei pulsatii se simt la palpare. Masajul acestei regiuni se adreseaza muschilor sternocleidomastoidieni. Pentru masaj maseorul se aseaza in fata bolnavului care sta cu capul usor extins. Se incepe cu netezire cu varfurile degetelor situate in regiunea mastoidei, lunecand in jos dealungul muschilor sternocleidomastoidieni, pana la furculita sternala. Cand vrem sa aplicam si framantarea muschiului, bolnavul va flecta capul, si va inclina usor de partea masata. In aceasta pozitie este posibila framantarea intre police si index a muschiului, . In stare patologica, relieful muschiului sternocleidomastoidian poate sa fie exagerat ca in torticolis, unde muschiul are aspect de coarda. Masajul acestei regiuni mai poate sa fie aplicat in cazuri de nevralgii ale nervilor superficiali din aceasta regiune, , aplicandu-se mai ales netezirea, cu efect sedativ. Sub muschiul sternocleidomastoidian, pachetul vasculonervos al gatului este inconjurat de un tesut celular, in care exista numerosi ganglioni, intre 15 si 30, care pot sa fie adeseori sediul unor adenopatii cervicale simple sau specifice. Unii autori sunt de parere, ca adenopatiile simple beneficiaza de masajul bland al acestei regiuni.

FATA. Masajul fetei se aplica atat in scopuri terapeutice, cat si in scopuri estetice. Datorita bogatiei de inervatie a pielii fetei, reflexele declansate printr-un masaj facial intereseaza numerosi centrii nervosi, ceea ce explica efectul deosebit de accentuat a masajului aplicat in aceasta regiune. Pielea fetei este bogat vascularizata, cu numeroase glande anexe, in regiunea fruntii predominand cele sudoripale, iar in restul fetei cele sebacee. Toate orificiile din aceasta regiune , sunt inconjurate de o mucoasa foarte sensibila. Nervii fetei sunt in parte senzitivi, in parte motori. In afara de maseteri, care este un muschi masticator, toti muschii sunt pielosi cu rol de miscare a orificiilor fetei si, deasemenea, cu rol deosebit in fizionomie. Nervii motori deriva din facial, cei senzitivi din lacrimal, ramura al oftalmicului din bucal, ram al maxilarului inferior, si din maxilarul superior, care da buchetul suborbital.

Pentru a executa un MASAJ general AL FETEI, se executa diferite manevre, indeosebi presiunea, pornind fie din unghiul extern al orbitelor urcand oblic inapoi, si in sus spre regiunea temporala, apoi inapoi, si in jos spre orificiul auricular, fie din mijlocul fruntii mergand orizontal catre regiunea temporala, fie din regiunea barbiei urcand oblic dealungul obrajilor catre ureche si catre unghiul extern al ochiului, si regiunea temporala, precum si orizontal, dealungul maxilarului inferior catre ceafa.

MASAJUL CAPULUI in intregime se incepe cu masajul cefei urmat de masajul fruntii subforma de netezire, eventual si vibratie. In continuare se aplica manevre de framantare a suprafetei craniului, subforma de geluire usoara, cu pulpa degetelor 2, 3 si 4, pornind de la marginea regiunii paroase si mergand catre crestet, la inceput in regiunea mediana, apoi partile laterale . Apoi se executa frictiuni, in aceeasi ordine, cu degetele 2 si 3. Se incheie ca deobicei cu netezire.

MASAJUL TORACELUI

Cavitatea toracica este limitata in sus de un plan oblic care trece prin apofiza spinoasa C7, si prin marginea superioara a sternului, iar in jos este separata de cavitatea abdominala prin diafragma, careia, in exterior, ii corespund anterior apendicele xifoid, posterior apofiza spinoasa D 12. Deci toracele anterior este mai scurt, corespunzand lungimii sternului, iar posterior este mai lung, corespunzand coloanei dorsale de la D 1 la D 12. Din punctul de vedere al masoterapiei partea anterioara si partile laterale ale toracelui prezinta interes, luate impreuna, iar partea dorsala a toracelui ca deobicei este masata impreuna cu regiunea lombara, sau lombosacrata, sau cu regiunea cervicala, asa, ca vom descrie separat mai intai masajul regiunii anterioare a toracelui, apoi masajul regiunii dorsale impreuna cu regiunea lombosacrata.

Masajul partii anterioare a toracelui intereseaza mai multe regiuni, fiecare avand importanta ei deosebita.

-------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ ------ REGIUNEA STERNALA SI PECTORALA, situate superoir si lateral. Sternul este acoperit de tegument subtire, si mai putin mobil. In regiunea costala, tegumentul este usor aderent de planurile subiacente. Intre clavicula si stern de ambele parti se afla muschii cei mai voluminosi ai regiunii anterioare toracelui, muschii "Marii Pectorali", care acopera "Micii Pectorali". La barbati, si mai ales la cei care practica o munca manuala, sau diferite sporturi, masa pectoralilor este foarte reliefata. Muschilor pectorali li se adreseaza toate manevrele de masaj. Netezirea pectoralului se face in directia fibrelor musculare, mergand de la apendicele xifoid in sus catre mijlocul claviculei, apoi spre umar si spre axila. Urmeaza framantatul, care se face cu toata mana, prinzand -ul intre police si celelalte degete. Se pot face si geluiri si vibratii. Pe masa pectoralului se aplica baterea cu partea cubitala a palmei, si chiar cu pumnul. Trebuie subliniat, ca aceste manevre mai intense de masaj se utilizeaza numai la barbati, iar la femei se menajeaza regiunea mamara, care este sensibila. Tot in regiunea pectorala si mai jos se pot aplica frictiuni in spatiile intercostale.

REGIUNEA COSTALA. Pe partile laterale ale toracelui se simt prin palpare, arcurile costale si digitatiile musculare a marelui dintat, care se insereaza pe coaste. Aceste dintate ale muschiului Mare dintat se incruciseaza pe fata exterioara a coastelor, cu insertiile de origine ale muschiului mare oblic. Acesti muschi, deasemenea, fac obiectul manevrelor de masaj, incepand cu netezirea si continuind cu framantatul, vibratia, baterea, la care se adauga aici frictiunea spatiilor intercostale. Spatiile intercostale sunt ocupate de muschii intercostali, lame musculare subtiri si lungi, una externa - muschiul intercostal extern, si alta interna - muschiul intercostal intern. Intre ei se afla o artera, o vena, si un nerv intercostal, care sunt situate in santul custal inapoia marginii inferioare a fiecarei coaste. Nervii intercostali dau numeroase ramuri cutanate, denumite ramuri perforante, pentre ca perforeaza dinauntru-inafara muschiul intercostal extern, si se ramifica in pielea regiunii costale. In nevralgiile intercostale, punctele dureroase se afla la nivelul acestor diferite ramuri perforante. In aceste cazuri se aplica cu bune rezultate masajul spatiilor intercostale, mai ales netezirea , cu scop de sedare a durerii.

REGIUNEA MAMARA nu prezinta interes la barbati, iar la femei pe langa faptul, ca masajul trebuie sa evite aceasta regiune, trebuie amintit, ca ea face obiectul unui tip special de masaj - masajul estetic. Dat fiind ca mamelele nu au musculatura proprie, masajul se adreseaza si muschiului pectoral, baza de implantare a mamelei, care este legata strans de aponevroza marelui pectoral printr-un strat celular retromamar. In orice caz, sanii vor fi feriti de manevrele de masaj ca framantarea, ciupirea etc. din care pot sa rezulte leziuni prin zdrobirea acinilor glandulari, care sunt considerate de unii ca punct de plecare a diferitelor tumori mamare.

REGIUNEA TORACO - CARDIACA . Maseorul trebuie sa cunoasca bine raporturile dintre fata anterioara a inimii, si a marelor vase de la baza inimii cu peretele toracic. Aceste raporturi prezinta un interes deosebit pentru masaj, deoarece in regiunea precordiala pot sa fie provocate in mod reflex, prin manrvre de masaj, modificari importante ale functiei inimii. Proiectia ariei cardiace pe peretele toracic, are o forma de patrulater cu laturile neregulate: Latura superioara se intinde peste stern, pornind de la nivelul cartilajului costal III. la un centimetru de marginea drepta a sternului pana la stanga sternului in spatiul al 2-lea intercostal stang, la 2 cm. de marginea stanga a sternului; latura inferioara se intinde de la un punct situat la unirea celui de al 5- lea cartilaj costal drept cu sternul peste stern pana la socul apexian, care se poate palpa si care se gaseste de obicei pe marginea superioara al celui de al 5 - lea cartilaj costal stang, la 8 cm. de linia mediosternala. Se intelege, ca nu in toate cazurile aria cardiaca corespunde acestui patrulater, unii avand o inima ceva mai verticalizata sau orizontalizata, cu diferite grade de inclinare, insa in linii mari aceasta proiectie poate sa fie utilizata pentru masaj.

Marile vase de la baza inimii sunt si ele influientate de actiunile reflexe ale masajului efectuat pe zona de proiectie a lor. Proiectia marilor vase se face pe plastronul sternal, deasemenea printr-un patrulater ale caruiunghiuri superioare corespund celor 2 articulatii sterno-claviculare, iar cele inferioare se confunda cu punctele "A" si "D", ale ariei cardiace.

In acest patrulater sunt situate: In centru, aorta ascendenta, la dreapta vena cava superioara si trunchiurile venoase brahiocefalice, la stanga trunchiul arterei pulmonare.

Pentru a efectua masajul regiunii precordiale, bolnavul trebuie sa fie in stare de relaxare musculara cat mai completa. Pentru aceasta va sta in decubit dorsal, cu capul si trunchiul usor ridicate fata de planul patului cu ajutorul unor perne, si cu genunchii usor flectati.

Exista doua tipuri de masaj al regiunii precordiale, in functie de scopul urmarit: Un tip de masaj excitant asupra miocardului cu scop de intensificare a functiei lui, si un al 2-lea tip de masaj cu efecte de calmare de reducere a functiei de indepartare a palpitatiilor, a eretismului cardiac.

Primul tip de masaj presupune manevre energice, intre care vibratiile puternice ale regiunii precordiale si chiar batere cu partea cubitala a mainii paralel cu coastele. Acest fel de masaj are ca efect o crestere a presiunii arteriale, cand este coborata: Cresterea apare dupa 5 - 10 minute si se mentine uneori cateva ore. In cazurile cand tensiunea arteriala este ridicata, la hipertensivi se obtin rezultate paradoxale, adica scaderi ale tensiunii arteriale. Deci efectul acestui tip de masaj este de regularizare a tensiunii arteriale. Deasemenea se regularizeaza pulsul la bolnavii cu anumite aritmii.

Al 2 -lea tip de masaj cu efect calmant, se aplica prin manevre de netezire si vibratii usoare, dulce a regiunii precordiale. Vibratia trebuie sa fie regulata, blanda. Se poate face in regiunea varfului inimii, cu extremitatile degetelor unei singure maini, sau cu ambele maini pe o suprafata mai intinsa, cu degetele usor departate unul de altul. Vibratia trebuie sa se transmita in profunzime, prin toate grosimea toracelui, pana in spate. Exist si o alta varietate de masaj vibratoriu a regiunii inimii, si anume vibratiile bimanuale. Bolnavul sta pe pat cu bratul stang sprijinit, iar maseorul trece de partea dreapta a bolnavului, cu mana dreapta pe regiunea precordiala si cea stanga in spatele bolnavului in regiunea dorsala, dealungul marginii spinale a omoplatului stang. Cele 2 maini vibreaza concomitent, stabilind un contact cat mai intim cu tegumentul. Vibratiile produse provoaca excitarea intensa a terminatiilor nervoase intratoracice si intracardiace indeosebi. Aceasta "vibratie bimanuala transtoracica" este o manevra excitanta a functiilor miocardului, cu efecte reglatoare asupra tensiunii arteriale.

Masajul precordial in afara de actiunea locala asupra functiei cardiace, are si efecte generale bune: Netezirea regiunii precordiale diminuiaza sensibilitatea dureroasa in jumatatea stanga a toracelui. Practic, masajul regiunii precordiale nu are contraindicatii.

Asa, cum suntem obisnuiti orice sedinta de masaj aplicata pe torace se va termina cu o serie de miscari pasive si active. Pentru dezvoltarea cutiei toracice se recomanda exercitii de respiratie, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:

-respiratii adanci, cu ridicarea mainilor lateral in inspiratie, si coborarea lor dealungul corpului in expiratie;

-bolnavul intinde mainile inainte, flecteaza capul pe piept, si, din aceasta pozitie, incepe o respiratie adanca, cu extensiunea capului si intinderea bratelor lateral concomitent;

-avand capul flectat si tinand mainile pe regiunea occipitala, cu coatele apropiate, executa inspiratii adanci, extinzand concomitent capul, si tragand coatele inapoi;

-bolnavul tine capul in piept si bratele dealungul corpului in pronatie maxima, adica cu dosul mainilor pe coapse, cu palmele inafara si, din aceasta pozitie, in timpul unei inspiratii profunde executa rotatia mainii din pronatie in supinatie maxima.

MASAJUL SPATELUI, SI REGIUNII LOMBOSACRATE

Regiunea dorsolombosacrata corespunde peretelui posterior al trunchiului , si este formata din coloana vertebrala, si toate partile moi, care sunt situate inapoia coloanei. In mare regiunea dorsolombara are o forma curbata cu convexitatea principala inapoi. Pe linia mediana, in dreptul coloanei vertebrale exista un sant vertical, in fundul caruia proemina apofizele spinoase ale vertebrelor. Coloana vertebrala prezinta mai multe curburi in plan sagital, care sunt normale: Prima este cervicala, si are convexitatea inainte. A doua este dorsala, si are convexitatea inapoi, a 3-a lombara cu convexitatea inainte, si a 4-a corespunde regiunii sacro-coccigiene, si are convexitatea inapoi. In stari patologice pot sa apara devieri de la normal ale acestor curburi, fie in sensul unei exagerari a curburii dorsale , fie o exagerare a curburii lombare , fie o deviere in plan frontal . Deobicei o deviere intr-o anumita regiune este insotita si de modificari compensatoare in celelalte regiuni invecinate ale coloanei vertebrale.

De o parte si de alta a santului median se afla masele musculare paravertebrale, care se sterg treptat lateral, continandu-se cu reliefurile costale.

Piele spatelui este groasa, mobila pe coaste, fixata pe linia mediana prin tracte fibroase care se prind pe apofizele spinoase ale vertebrelor. Tesutul celular subcutanat este lax pe coaste, mai mult sau mai putin incarcat cu grasime, spre deosebire de cel de pe linia mediana, unde este foarte strans, si lipsit de tesut adipos.

Planurile profunde sau musculare cuprind 4 planuri de muschi: Un prim plan format de muschiul trapez, si marele dorsal; al 2-lea plan alcatuit din romboid si patrat; al 3-lea plan este format din micii dintati, si planul cel mai profund cuprinde muschii spinali, care sunt distincti in regiunea dorsala, si fac masa comuna in regiunea lombosacrata.

In ansamblu formatiunile musculare formeaza o masa, care umple santul costovertebral, avand cea mai mare grosime catre linia mediana, si subtiindu-se treptat catre unghiul coastelor.

MASAJUL SPATELUI se face la bolnavul in decubit ventral, cu bratele in abductie. Se incepe cu netezirea de jos in sus, de la crestele iliace si sacru in sus spre regiunea cervicala, spre umeri si axile. Se poate face netezirea si dinafara, catre linia mediana. Dupa netezire se trece la apasare si netezire pieptene, apoi la manevre de framantare cu dosul mainii, sau cu partea volara a degetelor. Se aplica deasemenea geluirea cu 4 degete. Ligamentele interspinoase se framanta cu ambele degete mari asezate deoparte si de alta a apofizelor spinoase. Musculatura spatelui se framanta deasemenea prin miscari energice. La nivelul spatiilor interspinoase se pot face frictiuni si vibratii. Dat fiind volumul mare a musculaturii spatelui, se executa intotdeauna baterea, fie cu palmele, fie cu partea cubitala a mainilor, fie cu pumnul sau cu partea dorsala a falangelor. In spatiile intercostale se face masaj subforma de netezire, apasare si geluire, frictiune si vibratii, executate cu un deget sau cu 2 degete. In cazurile de nevralgii intercostale predomina netezirea, si vibratiile blande si regulate.

MASAJUL REGIUNII LOMBOSACRATE se incepe cu netezirea de la regiunea fesiera in sus si in afara, spre creasta iliaca si continuand cu regiunea lombara, executat cu palma si cu degetele intinse in sus, apoi lateral. Se continua cu framantarea care se face mai energic, subforma de geluire cu baza mainii, pornind de la coloana deoparte si de cealalta. Se executa si frictiuni ale crestei osului iliac, combinate cu vibratii. Se continua apoi cu baterea regiunii lombare.

Masa musculara lombara este deseori sediul unor lombalgii, care se caracterizeaza prin contractura si dureri vii. In cazurile de contracturi dureroase se intervine cu netezire usoara si prelungita, urmata de un masaj vibrator.

Pe osul sacral se insereaza o serie de muschi prin intermediul a numeroase ligamente si tendoane, care sunt deseori sediul nodulilor reumatismali. In asemenea cazuri se aplica masajul regiunii subforma de frictiuni pe fata osului sacrat, si pe marginile lui, pana la coccis. Frictiunea se face cu degetul mare, cu presiune mare. In cazurile de dureri sacrococcigiene posttraumatice se aplica cu rezultate bune masajul acestei regiuni subforma de frictiuni cu degetul mare sau cu 2 degete -index si mediu -, precum si vibratii intre neteziri.

Dupa masajul efectuat in regiunea spatelui sau lombosacrate este necesar de cele mai multe ori sa complectam actiunea acestuia cu MISCARI pasive si active ale coloanei, iar uneori sa indicam bolnavului gimnastica, pe care trebuie sa o execute pentru corectarea diferitelor deformatii ale coloanei. Gimnastica pentru coloana urmareste totdeauna corectarea deviatiilor exagerate in sens frontal , sau sagital , precum si intarirea musculaturii paravertebrale.

In cazurile de scolioze se executa urmatoarele miscari:

-bolnavul in picioare, cu o mana in sold, de partea convexitatii scoliozei, executa miscari de inclinare laterala a trunchiului pe bazin pe partea cunvexitatii scoliozei, iar membrul superior de partea opusa se ridica deasupra capului, spre urechea de partea opusa;

-bolnavul asezat, executa aceleasi miscari, insotite de semirotatii ale trunchiului;

-bolnavul in decubit lateral de partea convexitatii scoliozei, peste un rulou asezat intre sold si torace, executa miscari ample de respiratie si de coborare din pat;

-bolnavul in decubit ventral pe o bancheta, cu jumatatea superioara a corpului, libera, in afara marginii banchetei, executa , miscari de flexiune si extensiune a trunchiului pe bazin, si de inclinare laterala, mai ales de partea convexitatii scoliozei;

- bolnavul executa aceleasi miscari pe bancheta ca mai sus, insa in pozitie de decubit dorsal.

In cazurile de scolioza insotita de cifoza, se recomanda urmatoarele exercitii:

-bolnavul in decubit ventral pe pat, executa miscari de extensiune a capului, si partii superioare a toracelui;

-bolnavul in aceeasi pozitie, cu membrele superioare intinse la spate, sicu degetele impreunate, cu palmele inafara, executa sprijinit de maseo, aceleasi miscari;

-bolnavul in picioare ridica bratele deasupra capului, apoi lateral si in jos, extinde capul si partea superioara a toracelui, iar mambrele superioare le impreuneaza la spate, bine intinse.

In cazurile de lordoza accentuata se urmareste intarirea musculaturii anterioare a coloanei vertebrale din regiunea lombosacrata, precum si a musculaturii abdomenului. Sunt indicate urmatoarele exercitii:

-bolnavul in decubit dorsal pe pat, cu genunchii usor flectati si fixati de un ajutor, executa miscari de flexiune a trunchiului pe bazin;

-in aceeasi pozitie ridica membrele inferioare, flectand coapsele pe bazin, genunchii fiind extinsi;

-in aceeasi pozitie, cu genunchii extinsi, executa miscari de flexiune a trunchiului pe bazin si inapoi;

-in decubit dorsal executa miscari de ciclism cu membrele inferioare.

MASAJUL ABDOMENULUI

Cavitatea abdominala contine majoritatea organelor digestive, si aparatul urogenital. De aceea masajul abdomenului prezinta o importanta deosebita. Peretele abdominal anterior asupra caruia se actioneaza prin masaj, este un perete musculos care, la bolnavii cu musculatura dezvoltata, da senzatia de duritate si rezistenta la palpare. La inspectie se vede in relief masa muschilor abdominali. Daca abdomenul este relaxat, peretele abdominal este moale si depresibil. Datorita acestei elasticitati a peretelui abdominal este posibila patrunderea in profunzime, la bolnavii mai slabi, chiar pana la peretele posterior al abdomenului, pana la contactul mainii maseorului cu coloana vertebrala. Deasemenea este posibila din acelasi motiv, palparea diferitelor organe abdominale, si masarea lor . Bineanteles, ca acest masaj este posibil la bolnavi fara leziuni abdominale, deci fara contractura musculara a peretelui, si fara dureri la palparea organelor abdominale. In asemenea cazuri muschii peretelui abdominali intra in aparare, si contractura, si nu permit patrunderea mainilor maseorului.

Pentru maseor este deosebit de importanta cunoasterea topografiei abdomenului. Se imparte abdomenul prin 2 linii orizontale si 2 verticale in 9 zone. Linia orizontala superioara trece dedesubtul coastelor false , iar cea inferioara la nivelul crestelor iliace. Cele 2 linii verticale trec prin mijlocul arcadelor inghinale. Cele 9 zone au urmatoarele denumiri, pe care maseorul trebuie sa le cunoasca: Regiunea superioara cuprinde in centru epigastrul, deoparte si de cealalta hipocondrul drept, si hipocondrul stang. Regiunea mijlocie cuprinde in centru zona ombilicala, iar in parti flancul drept si flancul stang. Regiunea inferioara este formata in centru de hipogastru, iar lateral de groapa iliaca dreapta, si groapa iliaca stanga. Fiecareia din aceste zone ii corespund mai mult sau mai putin exact, diferite organe abdominale. Astfel: Cea mai mare parte a ficatului se afla in hipocondrul drept, stomacul in epigastru, splina in hipocondrul stang, colonul transvers si masa intestinului subtire in regiunea ombilicala, colonul ascendent in flancul drept, cel descendent in flancul stang, cecul in groapa iliaca dreapta, vezica urinara in hipogastru etc.

In afara de aceasta dispozitie topografica a organelor abdominale, maseorul trebuie sa cunoasca, ca orice masaj profund al abdomenului actioneaza prin intermediul a 2 formatiuni nervoase deosebit de importante: Plexul solar, si plexul hipogastric. Plexul solar este format dintr-o serie de ganglioni nervosi, reuniti intre ei printr-o retea de fibre nrevoase. El este situat in profunzimea regiunii epigastrice, deoparte si de alta a aortei. De la acesti ganglioni pornesc numeroase firisoare nervoase, care merg la organele abdominale , si la arterele viscerale, in jurul carora formeaza o retea densa de fibre terminale. Fibrele plexului solar au rolul de a conduce la centru excitatiile periferice viscerale si, deasemenea, au un important rol vasomotor visceral, prin reflexe vasodilatatoare, care se petrec direct in plexul solar. Excitarea directa a ganglionilor plexului solar prin masaj profund in epigastru provoaca o vasoconstrictie la stomac, ficat, splina si intestin. Un masaj al plexului solar fara presiune mare da nastere unor actiuni reflexe cu efect de reglare a tonusului vascular, a contractilitatii musculare si a activitatii secretorii a stomacului si a intestinului. O compresiune moderata a plexului solar determina o accelerare a pulsului, si o crestere a tensiunii arteriale. La bolnavii parasimpaticotonici insa, aceleiasi manevre provoaca o scadere a pulsului si o scadere a tensiunii arteriale. Este de retinut deci, ca masajul abdominal poate sa influienteze in mare masura fiziologia nervoasa a tubului digestiv. Maseorul trebuie sa cunoasca, deasemenea, ca "Vagul" este excitomotor, excitosecretor, si vasodilatator al stomacului si a intestinului, in timp ce "Simpaticul" este inhibitor al functiilor motorii, si secretoare ale stomacului si intestinului. Prin diferite forme de masaj , se poate provoca fie o accelerare a peristaltismului, fie o inlaturare a spasmelor si o incetinire a peristaltismului , o scadere, sau, dimpotriva, o crestere a secretiilor tubului digestiv.

In ceea ce priveste plexul hipogastric, care este situat in cavitatea pelviana si contine fibre parasimpatice destinate rectului, vezicii urinare, si organelor genitale, actiunea masajului asupra functiilor lui este foarte redusa.

Pozitia bolnavului pentru masajul abdominal trebuie sa fie in decubit dorsal, pe un pat tare si ingust, cu membrele inferioare in semiflexiune, cu un rulou sub genunchi. Capul trebuie sa fie usor ridicat iar bratele pe piept. Peretele abdominal trebuie sa fie in stare de relaxare completa.

Metodele de masare a abdomenului sunt foarte diferite, in functie de bolnav si de scopul urmarit.

MASAJUL ABDOMENULUI se face pe stomacul gol sau dupa cel putin 3 ore de la masa, dupa evacuarea prealabila a vezicii. In anumite cazuri, in care se urmareste o evacuare mai rapida a stomacului, se poate face si la 1 - 2 ore dupa masa.

Deosebim la abdomen "masajul peretelui abdominal", cu scopul intaririi musculaturii abdominale, si influientarii circulatiei din interiorul abdomenului; si "masajul abdominal profund", care se adreseaza organelor interne.

MASAJUL PERETELUI ABDOMINAL poate sa fie calmant, sau stimulant. Cand se urmaresc scopuri calmante, de sedare, vor predomina netezirile si vibratiile fine, spre deosebire de masajul stimulant, in care se aplica framantari, frictiuni, apasari, bateri, precum si vibratii mai energice. In general diferitele manevre de masaj al peretelui abdominal se aplica in felul urmator: Maseorul sta de partea dreapta a bolnavului, cu fata catre picioarele acestuia, si incepe netezirea generala usoara a abdomenului prin miscari circulare superficiale, executate bland, fara intrerupere. Se incepe din regiunea hipogastrica cu fata palmara a mainilor, care actioneaza succesiv, urcand in sensul acelor ceasornicului. Contactul mainilor cu tegumentul trebuie sa fie constant. La inceput, trebuie sa se execute rapid, apoi treptat va deveni din ce in ce mai dulce si mai lent. Daca urmarim scopuri de sedare, vom continua cu un masaj vibrator foarte fin, mai ales in cazurile de sensibilitate dureroasa abdominala, spasme ale colonului sau pilorului, etc. Daca urmarim un masaj stimulant, vom continua netezirea de introducere cu o netezire circulara profunda, executata cu radacina si cu palma mainii, aplicate cu o oarecare presiune. Urmeaza apoi manevre de framantare, prinzand musculatura dreptului abdominal intre police si celelalte 4 degete si facand apoi miscari transversale. La bolnavii cu tesut adipos bogat se continua cu ciupituri profunde. Se continua apoi cu frictiunea peretelui abdominal in directia acelor ceasornicului, executata cu degetele sau cu radacina mainii. Baterea se face pe toata suprafata abdomenului cu degetele relaxate, cu dosul degetelor, cu palmele intinse sau cu palma concava, insa usor, fara presiune mare. Masajul se incheie cu vibratii executate cu pulpa degetelor sau cu radacina mainii insistand la nivelul plexului solar.

MASAJUL ABDOMINAL PROFUND, care depaseste interesarea numai a peretelui abdominal in manevrele de masaj, utilizeaza mai ales presiuni, apasari, propulsari ale masei intestinale, petrisaj, batere. Pentru exercitarea de presiuni, apasari pe abdomen, cele 2 maini ale maseorului, situate una langa alta, deprima peretele abdominal, la inceput mai usor, pentru a nu provoca reactii de aparare, apoi din ce in ce mai puternic. Dupa fiecare presiune, fara sa se paraseasca contactul cu tegumentul abdominal, mainile maseorului lasa peretele abdominal sa revina prin elasticitatea lui. Se executa presiuni succesive, deplasand usor mainile in alta zona. Se incepe deobicei cu groapa iliaca dreapta, se urca apoi la flancul drept, apoi transversal in regiunea ombilicala, flancul stang, groapa iliaca stanga. O alta manevra de masaj profund al abdomenului este "propulsarea masei intestinale", prin miscari executate cu palma si radacina mainii din partea dreapta a abdomenului impingand continutul spre stanga, si apoi de la stanga la dreapta, flectand degetele si tragand inapoi. Acest gen de masaj este utilizat pentru a combate staza in sistemul port la bolnavii cu abdomen voluminos, pletorici. Aceste miscari suplinesc intr-o oarecare masura brasajul alimentelor intr-un colom aton.

Framantarea se adreseaza deobicei peretelui abdominal. Uneori insa, cand dorim sa actionam asupra organelor profunde, se prinde cu toata mana regiunea hipogastrica sau ombilicala, sau supraombilicala, si se braseaza, se amesteca profund continutul abdomenului, prin perete. Aceasta manevra trebuie facuta cu multa blandete, lent, progresiv, fara sa provoace dureri. Unii nu o suporta, iar la altii pot sa apara greturi si ameteli.

Baterea se face pe toata suprafata abdomenului, socurile repetate provocate avand ca efect provocarea de noduri de contractie musculara in muschii peretelui abdominali si, prin actiune reflexa, exagerarea miscarilor peristaltice si antiperistaltice al intestinului.

In cazurile de ptoza abdominala se aplica respingerea cu o mana sau cu ambele maini a peretelui abdominal in sus, prinzand in mana pachetul intestinal, cu imprimarea unor trepidatii laterale ale intregii mase cuprinsa in maini. La aceste manevre se asociaza vibratia generala si superficiala cu varfurile degetelor, apoi patrunzand in profunzime. Se poate face vibratia si cu palma aplicata in intregime pe tegument.

In legatura cu masajul care se adreseaza anumitor organe abdominale, trebuie subliniat, ca, inainte de a-l incepe masam totdeauna mai intai peretele abdominal prin neteziri si framantari transversale.

Masajul colonului se face incontinuarea masajului profund al abdomenului. Se incepe framantarea colonului prin apasari cu varful celor 4 degete ale unei maini, asupra cecului, comprimand concomitent cu cealalta mana dosul mainii, care maseaza.

Prin compresiuni executate succesiv prin flexiunea si extensiunea degetelor, fara sa parasim tegumentul, inaintam in directia colonului ascendent, apoi transvers si descendent. Se continua apoi cu frictiuni cu varfurile degetelor mainii stangi, peste care se apasa cu cealalta mana, pentru a patrunde mai in profunzime. Se merge in acelasi sens dealungul colonului, pornind din regiunea cecala. La frictiuni se adauga vibratii. In continuare se executa bateri cu varful degetelor sau cu partea dorsala a degetelorflectate, sau cu palma flectata.

Masajul intestinului subtire se face deasemenea dupa manevrele de introducere, adica dupa masajul peretelui abdominal. Dupa netezire se executa framantarea periombilicala cu radacina mainii, cu varfurile degetelor sau cu marginea cubitala a mainii in supinatie. Se imprima apoi miscari transversale prinzand peretele abdominal intre police si celelalte 4 degete. Se aplica deasemenea si baterea subforma de hasurari cu partea cubitala a mainilor sau cu varfurile degetelor. Se termina cu o netezire circulara.

Masajul stomacului se face in scopul intaririi musculaturii proprii a stomacului si de accelerare a miscarilor de evacuare a stomacului. Masajul pentru intarirea musculaturii stomacului se face pe nemancate, iar cel pentru evacuare la o ora -doua dupa masa. Actiunea tonica a masajului profund asupra stomacului este de multa vreme cunoscuta. Dilatarile gastrice se reduc dupa sedintele de masaj, paralel cu ameliorarea functiei secretoare. Actiunea asupra motilitatii a fost deasemenea de multa vreme demonstrata. Durata de mentinere in stomac a unor alimente , se reduce la jumatate dupa masaj. Technica de masaj cuprinde netezirea, care se face dealungul marii curburi, de la stanga la dreapta pana la ombilic si in su pana la apendicele xifoid. Urmeaza framantarea, care se face in acelasi sens, cu partea cubitala a mainii prin apasari si rasuciri ale mainii din pronatie si supinatie. Se continua apoi cu vibratia executata bland, si prelungit.

Masajul ficatului se executa cu ambele maini, cea stanga fiind in spatele bolnavului, iar cea dreapta in hipocondrul drept. Se executa miscari de netezire , apoi framantari-presiune si vibratie-. Miscarile vibratorii se executa fie cu varfurile degetelor insinuate sub rebordul costal, fie cu palma deasupra coastelor. Se pot face si vibratii cu ambele maini, cea stanga aplicata pe spate in regiunea coastelor 6 - 9, iar cea dreapta de partea anterioara si inferioara a hemitoracelui drept.

Dupa efectuarea oricarui tip de masaj abdominal, completam procedura cu GIMNASTICA destinata intaririi musculaturii abdominale. Gimnastica abdominala se executa in felul urmator:

-bolnavul in decubit dorsal se ridica in pozitie sezanda fara ajutorul mainilor;

-aceeasi miscare se executa cu intinderea bratelor inainte, sau cu mainile impreunate la ceafa;

-din pozitia sezanda bolnavul trece alternativ in pozitia de decubit lateral stang si drept;

-din decubit dorsal, bolnavul ridica si coboara de mai multe ori membrele inferioare extinse, dupa care executa miscari de ciclism.

MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE

MASAJUL UMARULUI. Regiunea umarului cuprinde 3 regiuni deosebite, care trebuie sa fie binecunoscuta de maseor: Regiunea deltoidiana, o regiune posterioara , si o regiune anterioara, subhumerala . Aceasta ultima zona trebuie sa fie in general respectata de maseor, deoarece po aici este locul de trecere a pachetului vasculonervos al membrului superior, care cuprinde: Artera si vena axilara, artera si vena humerala, vasele circumflexe si subscapulare, nervii median, radial, cubital, si brahial cutanat intern.

Regiunea scapulara cuprinde groapa supraspinoasa si groapa subspinoasa, separate de spina omoplatului, vizibile mai ales la cei slabi. La cei cu musculatura dezvoltata, dinpotriva, spina este reprezentata de o depresiune, de un sant, iar in locul gropilor supra- si subspinoasa se vad mase musculare in relief.

Regiunea deltoidiana corespunde pe toata intinderea ei muschiului deltoid, care este muschiul abductor al bratului, si se insereaza pe amprenta deltoida a humerusului printr-un tendon puternic. Muschiul deltoid sufera adeseori in traumatismele umarului sau in afectiunile inflamatoare ale articulatiei scapulohumerale ,o atrofie mai mult sau mai putin importanta, in care este necesara interventia masajului.

Deci masajul global al umarului se adreseaza mai multor muschi, dintre care cei mai importanti sunt muschii deltoid, supraspinos, subspinos si pectoralul mare, care deasemenea se insereaza in humerus, pe partea anterioara a santului bicipital.

MASAJUL umarului se executa la bolnavul asezat. Toate formele de masaj sunt aplicabile la regiunea deltoidiana: Netezire, apasare, petrisaj, framantare, vibratii, frictiune, etc. .

Se incepe totdeauna cu netezirea intregii regiuni, apoi a fiecarui muschi in parte cu palma mainii: Muschiul supraspinos, subspinos, urmata de framantarea acestor muschi cu 2 degete , sau subforma de geluire cu radacina mainii apoi baterea cu dosul mainii sau cu partea cubitala a degetelor.

Se trece apoi la netezirea si framantarea muschiului pectoral cu 2 degete , sau prin geluir, urmata de batere, ca si la muschiul omoplatului.

Regiunea deltoidiana este mai intai netezita apoi se trece la framantare. Cel mai frecvent se aplica petrisajul care intereseaza nu numai partea carnoasa a muschiului, ci si tesutul celular subdeltoidian in care se gasesc bursele seroase, care sunt adesea sediul proceselor inflamatoare acute sau cronice, denumite prin termenul de "PSH", . Petrisajul se face mai mult subforma de stoarcere transversala. Se poate face si prin geluire. Deasemenea masajul regiunii deltoidiene profunde poate sa imbrace aspectul unei miscari de "roata de moara". Cu palma se executa miscari circulare sau in spirala, sprijinindu-se cu putere pe proeminenta umarului. Palma maseorului si tegumentul umarului bolnavului sunt intim unite si solidare si de aceea fata profunda a dermului masat este aceea care actioneaza pe planurile profunde. Baterea se face cu dosul mainii sau cu partea cubitala a degetelor. O alta forma de masaj aplicata la umar este frictiunea. Articulatia umarului este defapt o tripla articulatie: scapulohumerala, acromioclaviculara, si articulatia pe care o face omoplatul cu grilajul costal, pe care aluneca. Frictiunea se aplica la prima si cea mai importanta articulatie - cea scapulohumerala, care este o enartroza, ce uneste capul humeral cu cavitatea glenoida a scapulei prin intermediul unei capsul in forma unui manson, care se insereaza in cadrul cavitatii glenoide, si pe gatul omoplatului, iar in jos pe gatul chirurgical al humerusului, la aproximativ 2 cm. sub capul humeral. Frictiunea se incepe anterior, bolnavul tinand bratul de partea articulatiei masate la spate. Se executa frictiuni orizontale, verticale si circulare ale capsulei. Se continua apoi cu partea posterioara, in care scop bolnavul isi tine mana pe umarul de partea opusa. Urmeaza partea inferioara a capsulei prin spatiul auxiliar. Bolnavul isi aseaza mana pe umarul maseorului, care patrunde cu ambele police in axila, cu celelalte degete prinzand circular umarul. Frictiunea se continua in santul bicipital. Bolnavul lasa sa-i atarna liber bratul, iar maseorul patrunde printre cele 2 portiuni ale deltoidului in santul bicipital, unde executa frictiuni si eventual vibratii.

Dupa executarea manevrelor de masaj la umar, se trece la MISCARI pasive si active in articulatia umarului masat, miscari, care se executa in toate sensurile: flesiune - extensiune, abductie - adductie, si rotatie interna si externa, daca este nevoie cu ajutorul maseorului.

BRATUL Forma bratului variaza foarte mult. La femei este rotunjita si regulat cilindrica, datorita grasimii de sub piele. La barbati, care executa munci manuale, bratul prezinta un relief variat in raport cu dezvoltarea maselor musculare.

Regiunea brahiala anterioara cuprinde toate partile moi, care sunt dispuse inaintea humerusului. In mijloc exista bicepsul brahial, muschi liber, care nu adera de humerus, iar pe plan profund muschii coracobrahiali, brahialul anterior si lungul supinator.

Regiunea brahiala posterioara prezinta relieful muschiului triceps brahial, cel mai puternic extensor al antebratului, format dintr-o lunga portiune inserata sus pe omoplat si 2 muschi vasti, unul intern, altul extern, inserati sus pe humerus, toti 3 terminati in jos cu un tendon puternic inserat pe olecran.

MASAJUL BRATULUI se poate face cu toate procedurile. Se incepe cu netezirea executata cu o mana, impingand toata masa musculara a tricepsului, degetul mare alunecand prin santul bicipital extern, in timp, ce mana cealalta a maseorului fixeaza in usoara flexiune antebratul pe brat. Urmeaza netezirea in acelasi fel a regiunii anterioare, bicipitale. Netezirea poate sa fie combinata cu vibratia. Se continua apoi cu framantatul, care se executa in aceeasi ordine. Se fac aceleasi miscari, ca la netezire, executandu-se compresiuni si decompresiuni succesive de jos in sus. O tehnica, care poate sa fie aplicata la brat, este "masajul nimanual ascendent", care se executa cu ambele maini, aplicate una pe regiunea brahiala posterioara, , alta pe regiunea brahiala anterioara , inconjurand bratul, cu policele insinuat in santurile interstitiale dintre fasciculele musculare. Ambele maini exercita simultan presiuni si frictiuni ascendente, de la cot la umar. O alta practica de masaj a bratului este mangaluirea, care consta in imbratisarea maselor musculare intre cele 2 palme deschise, cu degetele intinse. Se executa miscari de rulare, fiecare mana descriind o miscare in sens invers fata de cealalta. Maselor musculare le sunt astfel imprimate miscari de rotatie in jurul bratului, ceea ce determina o activitate vie a circulatiei. Se poate aplica deasemenea baterea fie cu partea cubitala a degetelor, fie cu palma, fie cu dosul mainii.

COTUL este o articulatie la care participa 3 oase: humerus, cubitus si radius. Intre aceste 3 oase se formeaza 3 articulatii: humerocubitala, humeroradiala, si radiocubitala. Articulatia humerocubitala este o trohleartroza, iar cea humeroradiala o enartroza. Articulatia are o capsula fibroasa inserata sus pe humerus, anterior deasupra gropitelor coronoide si radiale, posterior in jurul olecranului, iar jos imprejurul gatului, radiusului si olecranului. Capsula este puternica posterior, ceva mai laxa lateral si din nou rezistenta anterior.

Regiunea anterioara a cotului sau plica cotului prezinta 3 reliefuri musculare: Unul superior bicipital, care se insinuiaza in "V", pe care-l formeaza celelalte 2 reliefuri - epitrohlean si epicondilian, reunite la baza lor. Pielea din aceasta regiune este eupla, subtire si aproape transparenta. Se vad numeroase vene. Limfaticele superficiale formeaza in plica cotului o bogata retea, care urmeaza traiectul venelor. In profunzime trece un important pachet vasculonervos, care cuprinde artera humerala si cele 2 vene satelite, artera radiala cu recurenta ei anterioara, artera cubitala cu recurentele ei, nervii median, cubital si radial, musculocutanatul si interososii. Intre ele se gasesc numeroase formatiuni limfatice. Aceasta regiune deosebit de vascularizata trebuie respectata in principiu de maseor.

Regiunea posterioara a cotului, sau regiunea olecraniana cuprinde olecranul, marginit de cele 2 santuri olecraniene; cel intern este ingust si profund, intre olecran si epitrohlee, in care se simte cordonul nervului cubital, cel extern este mai lung si mai putin profund, situat intre olecran si epicondil. In aceasta ultima depresie se simt condilul humeral si cupusoara radiusului, precum si interlinia articulatiei dintre ele.

MASAJUL COTULUI se face mai ales in regiunea paraolecraniana. Se incepe cu masajul de introducere, care consta in netezirea regiunii cubitale si a tricepsului. Se face apoi framantarea regiunii descrise prin presiuni cu ambele police in santurile paraolecraniene. Urmeaza apoi framantarea capsulei la inceput posterior insinuand unul sau 2 degete spre interiorul capsulei, concomitent cu vibratia. Apoi cu ambele police continuam frictiunea spre epicondil si epitrohlee. Pentru frictiunea capsulei anterior bolnavul face flexiunea antebratului pe brat si supinatia antebratului, sprijinind mana pe pieptul maseorului, care va patrunde cu ambele police in plica cotului printre tendoane si va frictiona capsula.

Dupa aceste manevre de masaj se fac MISCARI active si pasive ale articulatiei cotului.; flexiune si extensiune precum si pronatie si supinatie a mainii, cu antebratul in flexiune.

ANTEBRATUL are in supinatie forma unui trunchi de con cu baza superioara, turtit dinainte - inapoi. Forma antebratului depinde de volumul maselor musculare, care coboara dinspre epicondil si epitrohlee, si de dezvoltarea panicului adipos subcutanat. Pe epitrohlee se insereaza rotundul pronator, marele palmar, micul palmar si flexorul comun superficial al degetelor. Pe epicondil sunt inserati anconeul, cubitalul posterior, extensorul propriu al degetului mic, si extensorul comun ai degetelor.

Maseorul trebuie sa cunoasca cele 2 grupuri musculare: grupul extensorilor si grupul flexorilor.

Pe regiunea anterioara a antebratului, pielea este fina, subtire, mobila pe partile subiacente. Ea este "glabra" in cea mai mare parte. Tegumentul este bogat inervat. In profunzimea maselor musculare trec nervul median si cubital, care in caz de leziuni dau paralizii musculare, si anestezii definitive ale mainii. . .

Pe regiunea antebrahiala posterioara pielea este mai groasa, mai putin mobila, si acoperita cu par. Musculatura are rol de extensiune a mainii.

MASAJUL ANTEBRATULUI incepe cu netezirea partii anterioare, care se poate face cu o singura mana cu policele, celelalte degete alunecand pe partea posterioara, sau cu ambele maini, efluieraj bimanual. Se procedeaza cu multa blandete, de jos in sus de la pumn la plica cotului. Se continua apoi cu netezirea fetei posterioare a extensorilor, cu o singura mana. Netezirea se poate face si concomitent pe ambele fete ale antebratului cu ambele maini.

Dupa netezire se trece la framantat, la inceput cu grupul flexorilor, prin presiuni exercitate cu o mana, sau cu ambele maini dispuse in inel, prin miscari ascendente. Se fac si miscari de stoarcere de jos in sus pe partea radiala, alunecand spre epicondil.

Framantarea regiunii posterioare a antebratului se face prin presiuni ascendente cu o mana.

Pe antebrat, atunci cand volumul maselor musculare permite, se poate aplica petrisajul cu 2 maini.

In plus, la antebrat se pot aplica bateri usoare cu partea cubitala a degetelor, si vibratii.

PUMNUL. Articulatia radiocarpiana este o articulatie condiliana, care uneste radiusul cu primul rand al carpului. Capsula articulara este un manson fibros, care se insereaza imprejurul suprafetei articulare a radiusului, iar in jos imprejurul condilului carpian. Partea anterioara a pumnului prezinta o serie de reliefuri longitudinale formate de tendoanele subiacente. Aceste reliefuri tendinoase delimiteaza 2 santuri longitudinale, sub care se gasesc 2 conducte osteofibroase, formate de ligamentul inelar anterior al carpului:unul extern, prin care trece tendonul marelui palmar, altul intern mai mare, prin care trec nervul median, si toate tendoaneleflexorilor cu tecile lor sinoviale.

MASAJUL regiunii ANTERIOARE a pumnului se face in general cu ajutorul policelui, care urmeaza relieful tendoanelor de jos in sus. Dinafara - inauntru, pe fata anterioara a pumnului, maseorul intalneste urmatoarele formatiuni: tendonul lungului supinator, artera si venele radiale, tendoanele marelui si micului palmar, nervul median, tendoanele flexorilor superficiali si profunzi, artera si venele cubitale, insotite de nervul cubital, apoi tendonul cubitalului anterior.

Regiunea posterioara a pumnului este ridicata inauntru de capul cubitalului, care are o apofiza descendenta , iar in afara de extremitatea inferioara a radiusului, terminata si ea prin apofiza stiloida a radiusului, care se palpeaza in partea superioara a tabacherei anatomice. Sub piele si stratul aponevrotic se gasesc tendoanele extensorilor in culise osteofibroase, in care aluneca cu ajutorul tecilor lor sinoviale. Aceste teci sinoviale sunt sediul fie a sinovitelor acute si cronice, fie a chisturilor tendosinoviale.

Pumnul este deseori supus unor traumatisme, in urma carora masajul intervine cu bune rezultate.

Masajul regiunii POSTERIOARE se incepe cu netezirea , cu degetul mare, urmat de frictiunea articulatiei radiocarpiene.

MASAJUL DEGETELOR SI MAINII. Toate degetele mainii in afara de police sunt constituite anatomic pe acelasi tip. Fiecare prezinta o forma cilindrica turtita anteroposterior. Pe fata palmara se insereaza tendoanele flexorilor, pe cea dorsala tendoanele extensorilor.

MASAJUL degetelor se face incepand cu netezirea cu 2 degete, intre police si indexul maseorului, apoi continuand cu presiuni, framantare, eventual subforma de mangaluire, frictiuni pe articulatiile metacarpofalangiene si interfalangiene. Totdeauna masajul se executa de la varful degetelor, catre radacina lor.

Masajul regiunii dorsale a mainii se incepe cu netezirea, incepand de la articulatiile metacarpofalangiene, si continuand in sus, spre pumn si chiar antebrat. Continuam apoi cu framantarea musculaturii tenara si hipotenara, prin stoarcerea intre policele si indexul maseorului. Se trece apoi la masarea spatiilor interosoase, care se poate face cu un singur deget sau bimanual prin presiuni in ambele directii.

Masajul palmei se adreseaza celor 3 regiuni ale ei: eminenta tenara, eminenta hipotenara si bureletul digitopalmar. Masajul eminentei tenareformata din muschii, care se insereaza pe prima falanga a policelui, se face de maseor, prin presiuni cu degetul mare. Eminenta hipotenara, formata din 4 muschi , se maseaza ca si eminenta tenara. Se poate aplica si petrisajul prin ciupire. Regiunea mijlocie a mainii, datorita aponevrozei puternice a palmei, face dificil masajul. Se aplica aici neteziri mai energice, si framantare prin apasari puternice, si mobilizari ale tendoanelor.

MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE

REGIUNEA FESIERA este limitata in sus de creasta iliaca, in jos de plica fesiera. Forma rotunjita este data de muschiul marele fesier, care are rolul de redresare a bazinului pe femur, pentru mentinerea statiunii verticale. Pielea este supla, si sub piele se gaseste un strat bogat in tesut adipos. Muschii fesei sunt cei 3 muschi fesieri , piramidalul, gemeniisuperiori si inferiori, obturatorii interni si externi, patratul crural. In profunzime, sub acesti muschi se afla un tesut celuloadipos, care comunica cu bazinul prin marea scobitura sciatica, si cu groapa ischiorectala prin mica scobitura sciatica. Prin acest tesut trec vasele si trunchiurile nervoase importante, care ies din bazin: marele si micul sciatic, nervii rusinosi interni, artera fesiera cu venele si nervul ei, si artera ischiatica. Aceste formatiuni fragile vor trebui menajate la un masaj profund al regiunii.

MASAJUL REGIUNII FESIERE va consta in neteziri si presiuni efectuate cu pulpa degetelor reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent, mai ales in plica fesiera, la nivelul marii scobituri sciatice . Daca masajul se aplica pentru obezitate se practica manevre de framantare mai energice, petrisajul executat plan cu plan, de la suprafata spre profunzime.

MASAJUL ARTICULATIEI COXOFEMURALE este foarte dificil, datorita musculaturii masive, care inconjoara articulatia. Accesul la capsula articulara este posibil numai prin 2 puncte: a}. La nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea lui interna, pe unde se patrunde prin apasare, si se executa miscari vibratorii, si b}. Intre trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde punand bolnavul sa flecteze genunchiul, si sa faca o usoara abductie a coapsei. Aici se poate executa un masaj vibrator si chiar batere.

Dupa efectuarea masajului in aceste 2 puncte se executa MISCARI pasive si active in articulatie: flexiune si extensiune a coapsei pe bazin, abductie si adductie a coapsei, circumductie si rotatie. Aceste miscari sunt mai importante decat masajul propriu-zis, in cazul articulatiei coxofemurala.

COAPSA are forma unui trunchi de con cu baza in sus. Distingem la coapsa "regiunea femurala anterioara", si "regiunea femurala posterioara". Muschii regiunii anterioare, sunt tensorul fasciei lata, croitorul, cele 4 portiuni ale cvadricepsului crural, dreptul intern, pectineul si adductorii. Pielea acestei regiuni, mai groasa pe partea laterala decat pe cea interna, este foarte mobila, alunecand pe planurile subiacente. In aceasta regiune, maseorul trebuie sa respecte in partea superioara a coapsei triunghiul "Scarpa", formatiune anatomica delimitata in afara de marginra interna a croitorului, inauntru de marginea externa a adductorului mijlociu si in sus de aponevroza marelui oblic, care dubleaza poica inghinala. In acest triunghi trec artera si vena femurala, nervul crural, artera cvadricepsului, si artera femurala profunda, precum si numerosi ganglioni si vase limfatice deosebit de importante. Deasemenea pe partea interna a coapsei trece vena safena interna.

Regiunea femurala posterioara are pielea deasemenea foarte mobila, cu exceptia partii externe. Muschii acestei regiuni sunt: semitendinosul, lunga portiune a bicepsului crural, semimembranosul si scurta portiune a bicepsului crural. Intre acesti muschi se afla nervul sciatic.

MASAJUL COAPSEI incepe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai intai pe fata anterioara si externa, bolnavul fiind in decubit dorsal, apoi pe fata posterioara si interna, bolnavul fiind in decubit ventral. Se executa aceste neteziri cu ploicele pe fata anterioara si cu celelalte 4 degete pe fata posterioara a coapsei, incepand din dreptul genunchiului in sus catre baza coapsei.

Urmeaza framantarea musculaturii coapsei, care se poate face cu energie, sub toate formele, de la presiune cu o mana sau cu ambele maini in petrisaj, cu torsiune a musculaturii . La coapsa se aplica mangaluirea si se fac bateri cu energie suficienta, mai ales la obezi.

In regiunea laterala a coapsei, pe tensorul fasciei lata se face masajul cu dosul falangelor subforma de pieptene, de jos in sus.

GENUNCHIUL cuprinde articulatia femurului cu tibia, si toate partile moi, care o inconjoara. Articulatia genunchiului este o trohleartroza. Pe fata anterioara se gaseste regiunea rotuliana, care prezinta un relief triunghiular corespunzator rotulei, deasupra careia se gaseste o depresiune, care corespunde fundului de sac superior al sinovialei. La dreapta si la stanga se gasesc alte 2 depresiuni, corespunzand fundurilor de sac laterale ale sinovialei, iar dedesupt se afla ligamentul rotulian, care se insereaza pe tuberozitatea anterioara a tibiei. Pe fetele laterale ale genunchiului se gasesc tuberozitatea interna si cea externa, determinate de cei 2 condili femurali.Capul femurului face relief sub interlinia articulara, inapoia tuberozitatii externe a tibiei.

Regiunea poplitee ocupa fata posterioara a articulatiei genunchiului. Este o zona, care trebuie respectata de maseor, deoarece pe aici trec artera poplitee si ramurile ei, vena poplitee si nernul sciatic popliteu intern.

Pielea genunchiului este mobila, mai ales pe fata anterioara, sub piele, in regiunea rotuliana, se gaseste o bursa seroasa.

MASAJUL GENUNCHIULUI se poate face cu ambele maini cu degetele in regiunea poplitee, in timp ce pulpa policelor maseaza regiunile pararotuliene. Se incepe cu netezirea de jos in sus, dupa care se executa frictiuni cu 2 degete sau cu un singur deget, mai intai fundul de sac superior, apoi pe langa rotula pana la linia articulara, lateral, spre spatiul popliteu, apoi reluam de la rotula, pe marginea ei interna si frictionand spatiul articular, portiunea ei interna, si din nou pana la spatiul popliteu. Masajul se incheie cu netezire, urmata de MISCARI pasive si active de flexiune, extensiune si rotatie a genunchiului.

Deosebim la GAMBA 2 regiuni: Una anterioara, alta posterioara.

Regiunea anterioaraa gambei cuprinde muschii extensori si peronierii. Creasta tibiei este accesibila pe toata intinderea ei si poate sa fie explorata cu degetele. Pielea este subtire si putin mobila. Tendoanele muschilor acestei regiuni se gasesc in teci, care pot sa fie interesate de procese inflamatoare. Muschii se gasesc in loji osteofibroase.

Regiunea posterioara a gambei cuprinde toate partile moi, care se gasesc inapoia tibiei, si peroneului. In sus regiunea este larga si convexa formand "moletul", iar in jos devine din ce in ce mai ingusta, catre glezna. Ea cuprinde 2 loji musculare: Una superficiala, care contine muschii gemeni, ce se insereaza pe tendonul lui Achile, plantarul subtire si solearul, alta profunda, care contine popliteul, gambierul posterior, flecorul comun ai degetelor si flexorul propriu al degetului mare.

MASAJUL GAMBEI se va face succesiv la urmatoarele grupuri musculare:

-grupul gambierului anterior cu extensorul comun al degetelor, si extensorul propriu al degetului mare, la care se face mai intai netezirea cu o singura mana, cu policele pe marginea anterioara a tibiei, si celelalte degete pe partea externa a gambei. Netezirea se face de jos in sus apoi subforma de pieptene, cu partea dorsala a falangelor. Urmeaza framantatul cu 2 degete.

-grupul peronierilor, se maseaza cu o mana, ca si grupul anterior, pozitia fiind ceva mai laterala, cu policele alunecand pe musculatura anterioara, paralel cu creasta tibiei, iar celelalte degete pe musculatura posterioara. Dupa netezire se face petrisaj cu 2 degete si mangaluire.

-grupul muschilor posteriori, se maseaza la inceput prin netezire de jos in sus cu o mana sau cu 2 maini. Urmeaza framantatul subforma de presiune, stoarcere, mangaluire, ciupire, geluire. Deasemenea se poate aplica baterea cu partea cubitala a mainii.

GLEZNA, sau gatul piciorului cuprinde 2 articulatii: peroneotibiala inferioara si tibiotarsiana, impreuna cu toate partile moi care le inconjura.

Regiunea anterioara este limitata lateral la maleola interna si maleola externa. Intre ele este intins ligamentul inelar al tarsului, sub care trec, dinauntru inafara, tendoanele gambierului anterior, extensorului propriu al degetului mare si al extensorului comun. Intre grupul acestor tendoane si cele 2 maleole se afla 2 depresiuni in care se afla direct sub piele sinoviala articulara, accesibila astfel masajului.

Regiunea posterioara prezinta deoparte si de alta cele 2 maleole, la mijloc tendonul lui Achile, care se insereaza pe calcai, iar intre ele 2 santuri profunde prin care trec tendoanele muschilor posteriori si laterali ai gambei. Sub tendonul lui Achile se afla o bursa seroasa retrocalcaneana.

MASAJUL ARTICULATIEI GLEZNEI incepe cu netezirea, care se poate executa cu ambele maini, urmata de presiune in regiunea perimaleolara, si de frictiunea articulatiei tibiotarsiene. Frictiunea se incepe cu tendonul lui Achile, sub maleola externa, apoi pe fata dorsala si din nou catre tendonul lui Achile pe sub maleola interna. Dupa masaj se executa MISCARI pasive si active de flexiune dorsala si plantara a piciorului pe gamba, de rotatie si de pronatie si supinatie.

PICIORUL prezinta o regiune dorsala ocupata de numeroase tendoane care vin de la gamba, sub care se gasesc muschiul pedios si muschii interososi dorsali si o regiune plantara, care are o aponevroza groasa sub care se disting cei 3 loji musculare: Loja interna, care cuprinde muschii degetului mare, loja mijlocie ocupata de surtul flexor plantar, lungul flexor comun al degetelor, lombricalii si abductorul degetului mare, si loja externa, care cuprinde muschii degetului mic.

MASAJUL PICIORULUI se incepe cu netezirea degetelor de jos in sus, urmata de presiuni si framantare subforma de mangaluire cu 2 degete. Se insista indeosebi la degetul mare, la articulatia metatarso-falangiana. Se trece apoi la masajul fetei dorsale a piciorului, prin netezire, urmata de usoara framantare a fiecarei teci tendinoase in parte, prin miscari laterale peste tendoane. Masajul regiunii dorsale a piciorului este deosebit de eficace in combaterea edemelor acestei regiuni.

Masajul plantei se face prin netezire, frictiune in caz de aderente, si mai ales batere cu partea cubitala a mainii, cu pumnul sau cu partea dorsala a degetelor flectate.

Este deosebit de important masajul piciorului plat. Se aplica netezirea si framantarea atat la picior, cat si la gamba, urmate de MISCARI de gimnastica si exercitii de mers, care au scopul de intarire a musculaturii, care sustine bulta plantara. Aceste miscari sunt: Flexiunea dorsala a piciorului, flexiunea plantara maxima, supinatie plantara, cu atingerea talpilor, miscari de rezistenta, adica aceleiasi miscari ca mai inainte, carora maseorul le opune rezistenta, si exercitii de mers pe marginile externe ale picioarelor, cu calcaiele inafara si degetele in flexiune dorsala. -------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ ------

@ @ @ @@

@ @ @@@@@

@ @ @

@ @@@@@@

@ @@

@@@@@@@

@@@@

@@

@