METODOLOGIA RECUPERARII PERSOANELOR CU HANDICAP MENTAL

METODOLOGIA RECUPERARII PERSOANELOR CU HANDICAP MENTAL

Scopul psihopedagogiei speciale este de a pregati persoanele cu handicap pentru viata si activitate. Pentru aceasta se folosesc mijloace, metode specifice adaptate, care sunt incluse in procesul recuperator. Scopul este adaptarea functiile normale astfel incat sa poata prelua activitatea celor deficitare, in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita integrarea optima in viata sociala. Recuperarea vizeaza si pregatirea psihologica pentru crearea unei stari afectiv-motivationala corespunzatoare prin trairea satisfactiei in raport cu activitatea depusa si mentinerea unui confort psihologic prelungit prin intermediul acesteia.

Pentru stabilirea metodologiei diferentiate si specifice recuperarii este necesar sa se porneasca de la particularitatilor psihofizice ale stadiului de evolutie a diferitelor functii a perspectivei si a pronosticului.

Metodologia utilizata poate fi:

psihologica;

pedagogica;

medicala;

Doar combinarea acestora insa asigura succesul, fiind necesara o terapie complexa. Accentuarea uneia dintre ele trebuie sa tina seama de:

forma si gravitate;

evolutie si nivelul dezvoltarii functiilor neafectate;

posibilitatile preluarii functiilor deteriorate de catre cele normale;

starea psihica a subiectului;

varsta cronologica si mentala;

activitatea pentru care va fi pregatit;

Recuperarea trebuie sa duca la ajustari, care sa duca la un comportament care sa asigure succesul. Recuperarea se poate realiza prin:

invatare care este acumularea de cunostinte selectate in functie de contributia la dezvoltarea psihica a deficientilor mintali si in functie de aplicabilitatea lor practica. Este un proces instructiv, educativ; este in primul rand formativ si in al doilea rand informativ. Invatarea la deficientii mintali trebuie stimulata printr-o serie de intaritori aplicati cu consecventa sau sanctiune verbala si materiala. Pentru a intelege si rezolva o problema, deficientul mintal are nevoie de suport concret, de informatii anterioare prin care sa pregateasca bagajul de cunostinte necesare pentru intelegerea ei.

In cazul deficientilor mintali trebuie evitat verbalismul ca o conditie de baza, iar din materialul intuitiv trebuie eliminate elementele de prisos care ar orienta gandirea spre ceva neesential. Elementele nu trebuie prezentate deodata ci pe rand. In cazul deficientilor mintali factorul emotional este o conditie esentiala pentru asigurarea reusitei invatarii si punerii bazelor recuperarii.

psihoterapie care are rolul de a inlatura anxietatea, negativismul, de a activa motivatia; la deficientii rezultatele cele mai bune prin psihoterapie de sugestie si de relaxare.

Sugestiile trebuie sa fie pozitive actionand la inlaturarea sau ameliorarea comportamentelor aberante; psihoterapia are un rol important si in formarea atitudinilor pozitive; trebuie stimulata dorinta de a participa la viata colectivitatii; deficientii mentali sunt usor influentabili si legati de cei din jur;

Psihoterapia de relaxare are rolul de a ameliora starile tensionale cu hiperexcitabilitate prin activitati ludice prin care se creeaza dispozitii pozitive.

terapie ocupationala urmareste realizarea unor foloase practice si estetice prin activitati distractive si culturale orientate spre frumos spre placut.

Poate fi aplicata cu succes in toate formele de d.m. Prin toate formele de terapie ocupationala (ludoterapia, ergoterapia, artterapia) se consuma energia si se formeaza unele abilitati motrice si deprinderi ocupationale; Este importanta mentinerea interesului pentru activitate si buna dispozitie iar orice solicitare trebuie adaptata la posibilitatile fiecaruia.

ORGANIZAREA UNITATILOR SPECIALE PENTRU DEFICIENTII MINTAL

E conceputa astfel incat aceasta sa fie pregatirea pentru dobandirea abilitatilor care sa le permita exercitarea unor profesii si dezvoltarea unor componente care sa le faciliteze adaptarea la conditiile concrete ale societatii care are ca rezultat integrarea in societate. Integrarea este un concept de baza al recuperarii, instructiei, avand ca scop asigurarea insertiei sociale cat mai aproape de normal si de a valorificare la maxim.

Unitatile sunt in functie de d.m:

caminele scoala si caminele spital pentru deficientii severi cu obiective axate pe dezvoltarea unor capacitati practice, autoservire, relationarii cu cei din jur.

scolile speciale pentru deficientele usoare unde obiectivele sunt aceleasi ca in invatamantul normal dar adaptat la particularitatile psihoindividuale. Obiectivul general este modul in care se integreaza in societate.

Invatamantul profesional este reprezentat de scoli profesionale in care se continua activitatea de dezvoltare a trasaturilor psihologice si fizice dar punandu-se accent pe  invatarea de meserii(la noi deficientii lejeri sunt pregatiti pentru instalatori, tamplari, zugravi, crescatori de animale, bucatari, cofetari).

In ultimul timp in urma unor influente scandinave si americane s-a impus ideea de normalizare adica conditii egale de educatie atat pentru cei normali cat si pentru cei deficienti. Conceptul a provocat insa controverse existand doua orientari, prima optand pentru integrare si socializare sustinand necesitatea invatamantului special in timp ce a doua opteaza pentru clase integrate intr-o scoala traditionala.