NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A GAMBEI

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A GAMBEI

I.1. NOTIUNI GENERALE DESPRE APARATUL LOCOMOTOR

Aparatul locomotor cuprinde in constitutia sa sistemele care participa la sustinerea corpului uman. Totodata ii asigura posibilitatea de miscare sau locomotie.

El este alcatuit din oase si articulatiile lor, care alcatuiesc sistemul osteoarticular si din muschi, ca elemente active ale miscarii.

Scheletul corpului uman reprezinta expresia adaptarii la conditiile statiunii si locomotiei bipede.

Ca urmare se diferentiaza ;

scheletul axial - format din coloana vertebrala cu rol in sustinere si miscare ;

scheletul membrelor superioare - care se leaga de scheletul axial prin centura scapulara;

scheletul membrelor inferioare - care se leaga de scheletul axial prin centura pelviana.

I.2. SCHELETUL GAMBEI

Este format din doua oase asezate in paralel : 

TIBIA

FIBULA sau PERONEUL.

I.2.1. Tibia

Tibia - este un os lung, situat in partea mediana sau interna a sche-

letului gambei, fiind principalul os de sprijin;

- prezinta un corp si doua extremitati.

a) - extremitatea superioara

Este mai voluminoasa decat cea inferioara, este formata din doua tuberozitati care se numesc condili :

- condilul interior ;

- condilul exterior

Pe fata lor superioara, condilii au suprafete articulare, cavitati glenoide ale tibiei, care se articuleaza cu condilii femurali.

Condilul extern are o fateta periniera pentru articularea cu capul fibulei.

Pe fata anterioara se afla o proeminenta numita tuberozitatea interioara, pe care este fixat tendonul rotulei.

Corpul tibiei - are forma unei prisme triunghiulare ;

-- pe fata posterioara se afla o creasta care porneste

din dreptul condilului extern pana in jos si median, numindu-se linia oblica a tibiei - serveste pentru insertia muschilor solear si tibial posterior.

b) - extremitatea inferioara

Este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Prezinta o fata articulara pentru trohleea astragalului.

La partea interna, extremitatea se prelungeste sub forma unei apofize, numita maleola interna (se articuleaza tot cu astragalul).

Pe fata externa a acestei extremitati se afla o fateta articulara pentru fibula.

I.2.2. Fibula sau peroneul

Fibula este un os lung, mai subtire decat fibula, asezat in partea externa a gambei.

Prezinta un corp si doua extremitati care se articuleaza cu tibia.

a)      - extremitatea superioara

Extremitatea superioara se prezinta cu o ingrosare, numita capul tibiei.

Pe fata superioara se afla o suprafata articulara pentru condilul extern al tibiei, iar lateral are o apofiza piramidala numita apofiza stiloida.

Capul tibiei - este subtire, avand forma unei prisme triunghiulare

cu suprafete neregulate (pentru intersectia muschilor).

b)      - extremitatea inferioara

Formeaza maleola externa si se prezinta cu o ingrosare ovala, turtita lateral.

I.2.3. Elemente de microstructura ale gambei

Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei de rezistenta si sustinere.

Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra osului.

Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta fundamentala, care este structurata sub forma de lame osoase.

Cavitatile, denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.

Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului.

Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi.

Dedesubt se gaseste osul compact, strabatut de canalele Hawers ce contin vase de sange si tesut conjunctiv lax.

In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios, dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete.

Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa.

Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra osului.

Cercetarile au aratat ca vindecarea unei fracturi este un proces continu in care periostul joaca un rol vital.

Vindecarea fracturii s-ar produce, dupa unii autori, in doua stadii :

STADIUL I - sau faza colusului primar - se caracterizeaza prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura, in primele zile sau saptamani ;

STADIUL al-II-lea - sau faza colusului secundar - se caractreizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat.

I.2.4 Muschii gambei

Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei loje :

- anterioara - muschii extensori ;

- externa (laterala) - muschii peronieri ;

- posterioara - muschii flexori.

a)      - muschii anteriori ai gambei

Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt :

- muschiul tibial anterior ;

- muschiul extensor lung al halucelui ( II-V );

- muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ).

b)      - muschii posteriori ai gambei

Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a celor doua oase ale gambei si se impart in :

- muschi superficiali ;

- muschi profunzi.

Acestia sunt :

- muschiul lung peronier ;

- muschiul scurt peronier ;

- muschiul peronier al III-lea.

c)- muschii laterali ai gambei

sunt :

- muschiul lung peronier ;

- muschiul scurt peronier ;

- muschiul peronier al III-lea

Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei :

- piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei gambei, numite retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru peronieri)

I.2.5. Articulatiile supra- si subiacente

Articulatia genunchiului

Articulatia genunchiului cuprinde :

- condilii femurali ;

- rotula ;

- condilii tibiali.

Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente.

In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv abundent, fara vase de sange si nervi).

In miscarile de rotatie externa a gambei, sau in miscarile bruste ale genunchiului, meniscul poate fi fisurat sau rupt, producand blocaj articular, dureri si hidroartroza.

La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase, multe dintre ele comunicand cu cavitatea articulara.

Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul transversal care trece prin condilii femurali :

in flexia gambei pe coapsa, inceputul miscarii se face prin rostogolirea condililor femurali pe platoul tibial, care ajunge la 20 grade ;

extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural si prin rotatia femurala a tibiei, ij afara, cand femurul este fix.

Articulatia gleznei

Este formata din :

- articulatia tibiofibulara distala, intre maleola fibulara si extremitatea distala a tibiei intarite de doua ligamente ; articulatia permite doar miscari de alunecare ;

- articulatia talocrurala - se realizeaza intre suprafetele articulare inferioare de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei, pe de o parte si trohleea de pe fata superioara a talusului, pe de alta parte ; articulatia permite miscari de flexie si extensie in jurul unei axe transversale, trece prin cele doua maleole.

I.3. FIZIOLOGIA MISCARILOR GAMBEI

Miscarile gambei sunt tributare muschilor care se insera pe oasele gambei, cat si articulatiile adiacente - articulatia genunchiului si articulatia gleznei.

Articulatia genunchiului inlesneste doua functii diferite si chiar contrarii :

a) - prin flexiunea genunchiului, membrul inferior functioneaza ca o coloana franta cu rol multiplu in locomotie si in sustinerea elastica a greutatii trunchiului ;

b) - prin stabilizarea genunchiului in pozitia de extensie a membrului inferior functioneaza ca o coloana rigida, necesara sustinerii greutatii corporale in ortostatism si in mers.

Extensia este pozitia externa a celor doua segmente.

Ea se poate realiza numai printr-o flexie prealabila si este oprita la un unghi de 180 grade.

Flexiunea este foarte ampla, unghiul dintre coapsa si gamba putand fi redus in mod activ la 50 grade, iar in mod pasiv, la 20 grade.

Pe masura ce flexiunea se accentueaza, devin posibile si miscari secundare de rotatie : rotatia inauntru, de cca 5*-10* si rotatia in afara de 30*-50*.

Datorita participarii fortei gravitationale, volumul si forta celor doua grupe musculareprincipale (flexorii si extensorii) sunt inegale.

Biomecanica miscarilor gambei este strans legata de biomecanica genunchiului si a coapsei. In miscarile de flexie si extensie ale genunchiului, muschiul cvadriceps are un rol esential.

Cvadricepsul este practic singurul extensor, forta sa fiind de 3 ori mai mare decat a flexorilor la un loc si de 180 de ori mai mare dacat forta extensoare a muschiului tensor al fasciei laterale.

Prin dispozitia si insertia lor, muschii gambei au rol important in realizarea miscarilor de extensie si flexie ale gleznei piciorului.