POLIHANDICAPURI PE BAZA DE HANDICAP FIZIC PARALIZIILE CEREBRALE

POLIHANDICAPURI PE BAZA DE HANDICAP FIZIC PARALIZIILE CEREBRALE

1. Descriere;
2. Cauze;
3. Clasificare;
4. Asocierea cu alte handicapuri;
5. Consecinte psihologice;
6. Metode de interventie;
7. Compensare si educare (aspecte psihologice).

Paralizia cerebrala se refera la o tulburare de miscare si postura, datorata unor anormalitati neprogresive ale creierului imatur. Tulburarea cerebrala care produce paraliziile cerebrale poate produce si alte handicapuri ca retardul mintal, crize, deficite vizuale si auditive, probleme comportamentale.

Un copil care are la nastere creierul afectat sever, poate avea miscari si postura anormale in timpul primelor luni de viata.

Afectarea creierului intervine inainte de maturizarea completa a acestuia (16 ani). De asemenea, afectiunea nu este progresiva ca in cazul unei tumori sau a unei tulburari neurologice progresive.

Distinctia specifica a paraliziei cerebrale este varsta de pana la 16 ani si lipsa dezvoltarii neurologice.

Cauzele paraliziei cerebrale sunt de doua feluri specifice si nespecifice; cauzele specifice se impart in trei categorii: prenatale, perinatale si postnatale.

• Cauzele prenatale:

In primul trimestru al sarcinii

- sindroame genetice;

anormalitati cromozomiale;

malformatii cerebrale;

expunerea la radiatii;

droguri teratogene;

infectii intrauterine;

aberatii de dezvoltare a creierului.

In al doilea si al treilea trimestru al sarcinii

infectii intrauterine;

probleme de functioare fetala + placentara.

• Cauze perinatale:

- travaliu + expulzie fetala - tulburari 19%

-infectii SNC;

-asfixie;

-prematuritate  8%

• Cauze postnatale:

In copilarie

meningita;

afectiuni traumatice;

intoxicari 5%

cauze nespecifice, neobservabile  24%

Paraliziile cerebrale se impart in trei grupe:

paralizii cerebrale cu afectarea tractului piramidal;

paralizii cerebrale cu afectarea tractului extrapiramidat;

paralizii cerebrale mixte.

1.Paralizie cerebrala piramidala (spastica)

diplegie;

hemiplegie;

tetraplegie;

cvadriplegie.

La copii cu paralizie cerebrala piramidala exista o afectiune a cortexului motor sau a tractului piramidal. Afectiunile acestor cai duc la spasticitate. In spasticitate, tonusul muscular este crescut si se face prezent "efectul briceag". Aceste modificari de tonus apar interferate cu miscarile normale.

In functie de zona nervoasa afectata, parti diferite ale corpului vor fi afectate.

La copiii prematuri, exista o zona fragila in tractul piramidal care trece pe langa ventriculele laterale. Vasele de sange care iriga acesta zona se sparg foarte usor. Pentru ca acesta zona include prioectiile membrelor inferioare, picioarele sunt afectate mai mult decat bratele, acesta afectiune poarta numele de displegie spastica (afectare pe orizontala).

Hemiplegia afecteaza unilateral corpul. Daca sunt afectate fibrele nervoase piramidale care se incruciseaza inainte sa intre in coloana vertebrala, lezarea unei parti de proiectie corticala, afecteaza partea opusa a corpului. In contrast cu displegia, in hemiplegie, mana este mai afectata decat piciorul (afectare pe verticala).

Cvadriplegia spastica apare atunci cand creierul este afectat difuz si are un prognostic grav. De aici rezulta retardul mintal, crize, deficiente vizual-auditive foarte comune. Paralizia cerebrala spastica poate prezenta in primele luni simptome de hipotomie (miscarile coreeice apar dupa 18 luni de viata).

Procentaje: displegie 25%, hemiplegie 45%, cvadriplegia 30%.

2.Paralizia cerebrala extrapiramidala

Paralizia cerebrala extrapiramidala cu forma sa coreeica este cel mai intalnit tip de paralizie extrapiramidala. Paralizia coreeice se manifesta prin miscari bruste, involuntare ale extremitatilor, dificultati de reglare a miscarilor si mentinerea posturii. Rezistenta copiluluila miscari poarta nuemle de rigiditate.

coree (DEX) = boala nervoasa, intalnita in special la tineri, caracterizata prin miscari involuntare continue ale diferitelor segmente ale corpului (ex. Fata, gat, membre superioare). Miscarile sunt neregulate.

coreea huntington - semne neurologice

-miscari coreeice, hipotomie musculara, sinchinezii, ROT vii.

-semne psihice

-tulburari afective precoce: depresie, labilitate afective, iritabilitate, indiferenta, apatie;

-tulburari de atentie si memorie care progreseaza;

-tulburari alimentare, mai rare si numai in cazuri severe;

-tulburari psihotice rare: depresie, hipomanie, idei delirante.

Tonusul muscular variaza in timp. Rigiditatea este absenta in timpul somnului. Cei mai afectati sunt muschii fetei, copilul are dificultati la supt, deglutitie, vorbire. Mentinerea posturii si mersul sunt afectate de miscari coreeice.

Paralizii cerebrale extrapiramidale rigide sau atonice nu prezinta miscari coreeice, muschiul fiind in cele mai multe cazuri flasc.

3.Paralizia cerebrala mixta se asociaza de cele mai multe ori cu retardul mintal si deficiente in dezvoltare.

Diagnosticare precoce

Abilitatea de a identifica copii cu risc mare de a dezvolta handicapuri, permite o monitorizare mai precisa a dezvoltarii lor si a interventiei precoce.

Testele aplicate pentru depistarea paraliziilor cerebrale sunt urmatoarele:

Testul de dezvoltare Denver - dupa 12 luni;

Testul de motricitate infantila;

Testul motor Milani-Comparetti;

Profilul reflexelor primitive;

Scala de motricitate Walanski

Pe langa aceste teste, simtomele corespunzatoare pot indica paralizii cerebrale:

Somnul excesiv;

Iritabilitate;

Crize de slabiciune;

Dificultati la supt;

Interes scazut pentru ambianta.

Pozitia de relaxare e diferita, in loc sa stea intinsi in semiflexie copiii cu paralizii cerebrale stau intinsi in postura papusii, au tonus muscular crescut si stau arcuiti. Medicul trebuie sa observe diferentele de tonus muscular si reflexele tendoanelor profunde. Tonusul muscular poate fi crescut, scazut sau variabil sau asimetric. Pot prezenta tremur (clonus) la maini si picioare.

Persistenta reflexelor primitive este semn de paralizie cerebrala, reactii motorii protectoare sau automatice (dupa 6-12 luni) - retard motor. Alte intarzieri cognitive si de limbaj.

La doi ani, alte semne devin evidente:

Tin pumnii stransi;

Devin stangaci sau dreptaci inainte de 6 luni;

Apar atrofii spastice.

Erorile de diagnostic sunt foarte mari in acest grup de copii cu anormalitati usoare.

Apare imposibilitatea de a merge si a sta in picioare.

La copiii cu paralizii cerebrale persista reflexele primitive iar dezvoltarea reactilor motorii automate raman in urma sau nu intervin.

MERSUL

Mersul copilului cu paralizie cerebrala este afectat in mai multe feluri:

Forfecarea - apare datorita unui tonus crescut in muschii care controleaza aductia si rotatia interna a soldurilor;

Mersul pe varfuri - rezulta din pozitia piciorului "in echin" si un tonus flexat crescut in picioare.

Aceste anormalitati trebuie tratate cu proteze ajutatoare de mers si interventii chirurgicale.

Deficiente asociate cu paraliziile cerebrale

Toti copiii cu paralizii cerebrale au tulburari de miscare si postura. Multi altii au deficiente asociate cu afectarea SNC. Cea mai intalnita deficienta asociata este retardul mintal, deficienta vizuala, deficienta de auz, tulburarile de limbaj si crize comitale.

Aproximativ 2/3 din copiii cu paralizii cerebrale au retard mintal iar multi dintre cei cu intelect normal prezinta un anumit grad de afectare afectiva si o limitare de invatare.

Hemiplegia se asociaza cu cele mai bune rezultate intelectuale (peste 60% la normali). Copilul cu hemiplegie prezinta frecvent hemianopsie - o situatie ce produce pierderea unei parti a campului vizual.

Displegia spastica, forma de paralizie cerebrala tipica, asociata cu prematuritate are rezultate intelectuale destul de bune.

Mai putin de 30% din indivizii cu cvadriplegie spastica, sindrom extrapiramidal si paralizie cerebrala mixta au inteligenta normala (15% retard usor, 35% retard moderat, 50% retard sever si profund).

Deficientele vizuale sunt obisnuite si diverse la copiii cu paralizii cerebrale. Copilul prematur poate fi orb datorita retinopatiei de prematuritate, Nystagmus poate fi prezent la copiii cu ataxie. Stabismul apare la majoritatea copiilor cu paralizii cerebrale.

Deficientele de auz, vorbire si limbaj apar la 30% din copiii cu paralizii cerebrale.

Paralizia cerebrala extrapiramidala se asociaza cu probleme de articulare, asa cum careoatetoza afecteaza limba si miscarile corzilor vocale. Deficientele de expresie si receptie a limbajului pot rezulta din afectiunea creierului ce a produs paralizia cerebrala.

50% din copiii cu paralizie cerebrala au crize. Formele spastice au cea mai mare incidenta in cazul crizelor. Crizele tono-clonice apar la cei cu hemiplegie, in timp ce crizele motorii minore apar la cei cu cvadriplegie si cu rigiditate.

Problemele de alimentare sunt prezente adeasea la persoanele cu paralizii si pot fi secundare unei varientati de probleme incluzand hipotonia, tulburarea de supt, lipsa de coodonare a deglutitiei, reflex tonic de muscare. Acestea conduc la o alimentare deficitara si cer folosirea unor metode alterntive (alimentarea prin tub).

Defiecientele de comportament si emotionale joaca un rol important in viata copiilor cu paralizii cerebrale si a familiilor lor. Deficientele comportamentale se refera la deficite de atentie, hiperactivitate, automutilare.

Tratament si interventie

Implica multe discipline ca terapia educationala, terapia fizica, ingineria biomedicala, educatie speciala, patologie logopedica, audiologie, servicii sociale, psihologie, nutritie, pediatria dezvoltarii.

Terapeutul ocupational evalueaza si organizeaza dezvoltarea motoare a bratelor, functionarea limbajului oral, probleme vizual-perceptive si activitati zilnice.

Kinetoterapeutul se implica in dezvoltarea posturii si miscarii.

Educatorul si profesorul elaboreaza un program educational individualizat.

Logopedul evalueaza abilitatea copilului de a comunica, iar audiologul si oftalmologul identifica pierderea auzului si vazului si propune metode de corectare.

Psihologul evalueaza functiile intelectuale si comportamentul, dezvoltand un program de management al conduitei.

Nutritionistii stabilesc dieta optima cresterii copilului.

Asistentul social stabileste problemele familiale si ofera suport si consiliere.

Acest model multidisciplinar are nevoie de timp si e costisitor si este greu de apreciat eficienta acestui model.

Interventia precoce

Cheia succesului in orice program terapeutic este implicarea precoce a parintilor, astfel ca ei sa invete sa-si educe copilul acasa si sa accepte deficienta din frageda copilarie.

Este necesara o abordare centrata pe familie care trebuie sa inteleaga ca nevoile copilului nu se limiteaza la educatie ci si la rezolvarea unor nevoi sociale, psihologice, economice, medicale.

Programele sunt individualizate in functie de nevoile familiei si pot include interventia combinata acasa si in institutie.

Tipuri de terapie

Exista doua tipuri de terapie:

Terapia neurodezvoltarii;

Terapia organizarii neurologice.

1. TERAPIA NEURODEZVOLTARII

Studiul incepe cu observarea posturii copilului cand sta relaxat, si in timpul miscarii. Se evalueaza tonusul muscular, structura miscarii, prezenta reflexelor primitive si reactiile motorii automate.

Un program individualizat de pozitionare terapeutica si de joc are scopul de a normaliza tonusul si de a controla miscarile prin activitati functionale. Adoptarea programelor si tehnicilor de recuperare de catre familie este esentiala.

2. ORGANIZAREA NEUROLOGICA

O alta abordare in tratarea paraliziilor cerebrale consta in intarirea anumitor structuri neurologice printr-o serie de exercitii. Orientarea neurologica considera ca, daca copilul repete aceeasi miscare de suficiente ori, celulele neafectate ale creierului vor fi reprogramate sa preia functiile celulelor afectate (Zigler, 1981). Aceasta metoda produce restrictii si stres atat copilului cat si familiei.

Activitate fizica si kinetoterapeutica

Activitatea este importanta pentru intarirea muschilor si oaselor, favorizeaza abilitati motorii si previne contracturile. Activitatile fizice de recreere pot fi foarte placute si pot fi modificate optim in functie de tipul paraliziei.

Compensare si educatie la polihandicapatii cu handicap fizic de baza

Adler afirma ca handicapul fizic da nastere la sentimentul de inferioritate datorita atitudinilor din exterior.

Atitudini comportamentale deformate:

Idei de razbunare;

Dorinta de a necaji pe altul;

Placerea de a vedea pe altul suferind;

Tendinte teatrale - antisociale.

Compensatia duce la depasirea anomaliei functionale. Adler spunea ca apare "vointa compensatoare de putere" care influenteaza evolutia polihandicapatilor.

Compensatia poate fi directa prin inlaturarea defectul malformatiilor nemijlocit; idirecta prin depasirea deficientei prin alte tipuri de activitati. Nevoia de compensare a inferioritatii fizice si sociale se transforma in dorinta de superioritate (+ vointa puternica + tendinta de agresivitate). Este insotita de sentimentul de persecutie si apar mastile psihice.

Sentimentul de inferioritate poate evolua spre starea de complex de inferioritate - sentiment de neputinta, abandon, retragere exagerata in sine. Se poate manifesta prin dorinta de autodepasire.

Se actioneaza compensator in plan afectiv.

Tipuri de compensare:

Compensatia protectuare se traduce prin mimetism si prefacatorie datorata neintelegerilor cu cei din jur;

Compensatia deviatoare apare la persoanele cu un acut sentiment de inferioritate si ia urmatoarele forme:

duplicitate = caracter de bravare, teatralism

consolatoare = cautarea de satisfactii fictive

bovarismul = dorinta deplasate in lumea viselor fara bariere.

Compensatia superioara se realizeaza prin activitati artistice, activitati de viata cotidiana, autogospodarire, mestesuguri. Se obtine satisfactie in activitati propice polihandicapatului care ii determina increderea in sine.