PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVILOR

PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVILOR

Ingrijirea bolnavilor inainte de interventia chirurgicala, in scopul pregatirii lor, variaza in raport cu motivul pentru care se face interventia, cu starea generala a bonavului, precum si de timpul avut la dispozitie pana in momentul in care se face operatia.

O buna pregatire a bolnavilor imbunatateste prognosticul interventiei si reduce mortalitatea intra- si postoperatotie. Ea consta intr-o serie de masuri luate cu scopul de a intari capacitatea de rezistenta a organismului si de a preveni complicatiile postoperatorii.

Pregatirea generala la care sunt supusi toti bolnavii inainte de interventie consta din:

- menajarea bolnavului de traumatisme psihice si lamurirea lui asupra felului cum va decurge operatia;

- explorarea capacitatii de aparare a organismului, a gradului de reactivitate si rezistenta fata de socul operator;

- intarirea rezistentei organismului, prin reechilibrare hidroelectrolitica, normalizarea proteinemiei, vitaminizarea si la nevoi alimentarea speciala;

stabilirea datei operatiei in functie de starea bolnavului;

- golirea si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului, stomacului, colonului, vaginului, vezica urinara si toaleta bolnavului;

pregatirea bolnavului in vederea introducerii in sala de operatie;

Pregatirile speciale cuprind masurile aplicate numai in cazul anumitor interventii chirurgicale si la anumiti bolnavi. Ele difera de la caz la caz si au ca scop reechilibrarea unor deficiente functionale ale organismului, ca: diabetul zaharat, insuficienta hepatica, tulburari de circulatie, stari casectice, stari de anemie etc.

Posibilitatea de a aplica masurile de mai sus este in functie de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea bolnavilor. Din acest punct de vedere interventiile chirurgicale se impart in:

a)  operatii necesare si urgente, cand interventia trebuie executata imediat, indiferent de starea bolnavului;

b) operatii necesare dar neurgente, cand interventia trebuie executata reprezentand singura rezolvare pentru bolnav, insa data poate fi stabilita intre limite destul de largi, putandu-se pastra timpul necesar pentru pregatirea bolnavului;

c) operatii care nu sunt absolut necesare si deci nici urgente, cand interventia se poate executa la orice data, asigurand astfel timp suficient pentru pregatirile preoperatorii.

Inainte de interventii chirurgicale, bolnavii trebuie feriti de traumatisme psihice. Majoritatea lor sunt obsedati de frica interventiei, ceea ce le scade rezistenta organismului fata de socul operator. Pentru corectarea acestui neajuns se recurge la regimul de protectie prin inlaturarea factorilor care au o influenta negativa asupra analizatorilor, inlaturand suferintele psihice, nelinistea, senzatiile de durere si, prin asigurarea repausului activ si pasiv, prelungirea somnului fiziologic si acordarea unei alimentatii corespunzatoare.

Este bine daca bolnavul nou este plasat intr-un salon unde sunt internati bolnavi cu aceeasi afectiune, pentru a se putea consulta cu ei asupra operatiei care-l intereseaza. Asistenta va contribui ca bolnavul sa-si formeze convingerea ca este bine ingrijit si se gaseste in siguranta, ceea ce il linisteste si il face sa accepte cu incredere interventia.

In problema explorarii capacitatii de aparare si a gradului de rezistenta a organismului, asistenta are sarcina de a executa recoltarile pentru examenul complet de urina, pentru hemograma completa, reactia V.D.R.L., de a determina timpul de sangerare, coagulare si grupa sanguina, de a masura tensiunea arteriala si de a asigura trimiterea bolnavilor la radioscopie pulmonara. La bolnavii trecuti de 50 de ani, va recolta sange si pentru determinarea glicemiei si a ureei sanguine si se va ingriji de examinarea electrocardiografica a bolnavului. La cererea medicului va pregati bolnavii pentru probele functionale ale aparatului circulator si respirator. In preajma unei interventii mai mari se vor face recoltarile necesare si pentru determinarea concentratiei ionilor de Na, Cl si K, precum si pentru determinarea proteinemiei. Rezultatele examinarilor de laborator vor fi notate pe foaia de observatie ca sa poata fi urmarite de medicul operator.

Daca perioada de ingrijire preoperatorie este mai lunga, asistenta va putea observa modul de reactie a organismului bolnavului fata de diferite medicamente sau alimente, depistand anumite stari alergice fata de anumiti alergeni medicamentosi sau alimentari.

Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte regimul dietetic adecvat bolii de baza, asigurand insa cheltuielile energetice necesare. In cazul bolnavilor casectici se vor lua in cansiderare si necesitatile pentru remontarea lor.

Eventualele tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic sau ale proteinemiei vor fi corectate. Hidratarea si mineralizarea organismului se vor face, in functie de necesitatile si starea organismului, dupa tehnica obisnuita. Carentele de proteine se vor restabili printr-o alimentatie corespunzatoare si prin transfuzii de plasma si de sange sau albumina umana. Aportul de potasiu se poate face si pe cale bucala.

In vederea restabilirii echilibrului hidroelectrolitic, asistenta trebuie sa urmareasca atat pierderile cat si aportul de lichide, cunoscand ca dezechilibrul manifestat fie prin deshidratare fie prin hiperhidratare si edeme scade de o potriva rezistenta organismului.

Stabilirea datei operatiei este in functie de starea bolnavului. La femei, interventia nu se va face in perioada menstruala. Se vor evita si perioadele de imbolnaviri acute supraadaugate. Din acest motiv, daca in ziua fixata pentru interventie bonavul devine palid, subfebril, tuseste sau prezinta alte semne ale unei boli acute supraadaugate, asistenta trebuie sa raporteze imediat acest lucru medicului.

Capacitatea bolnavului de a suporta operatia este maxima atunci cand rezultatul examinarilor clinice si paraclinice dau valori cat mai apropiate de cele normale (tablou sanguin, glicemie, proteinemie etc.).

In cazul operatiilor de urgenta, interventia se executa imediat fara sa se ia in consideratie starea bolnavului, ciclul menstrual, sau alte afectiuni intercurente, intrucat indicatia operatorie este mai serioasa decat pericolul izvorat din interventia executata in cursul tulburarilor supraadaugate afectiunii de baza.

In seara zile dinainte operatiei, bolnavii nu mai iau decat lichide, iar in ziua interventiei raman nemancati pentru a preveni varsaturile. Daca interventia trebuie facuta de urgenta si bolnavul a mancat in ziua respectiva, nestiind ca trebuie sa fie operat, atunci stomacul se va goli prin spalatura gastrica. In caz de stenoza pilorica se vor executa spalaturi stomacale zilnice, inca cu cateva zile inainte de interventie.

Golirea intestinului gros se va face prin clisme evacuatoare sau spalaturi intestinale in seara zilei dinaintea interventiei si in dimineata operatiei. Purgativele, in special cele saline, deshidrateaza bolnavul, ii scad rezistenta, produc congestia organelor intraabdominale si irita intestinul. In cazul interventilor pe tubul digestiv, cand acesta trebuie evacuat si in segmentele inaccesibile spalaturilor se va recurge la laxative usoare combinate cu chimioterapie greu resorbabile din tubul digestiv (flatilsulfatiazol). In caz de abdomen acut, administrarea purgativelor si laxativelor este strict contraindicata.

In preajma operatiilor ginecologice se vor face spalaturi vaginale cu solutii antiseptice. Inainte de interventie, bonavul isi goleste vezica urinara sau, daca acest lucru nu este posibil, va fi sondat de asistenta.

Indiferent de interventia la care va fi supus bolnavul, el va trebui imbaiat cu o zi inainte de interventie. Imbaierea nu trebuie lasata pentru ziua interventiei, caci contribuie la epuizarea fizica. Daca starea bolnavului contraindica baia sau baia completa la pat, toaleta se va rezuma la spalarea minutioasa a regiunii supuse interventiei. Se va acorda o deosebita importanta indepartarii cu ajutorul unor tampoane a urmelor de murdarie din ombilicul bolnavului in special in preajma interventiilor abdominale.

Somnul bolnavului din noaptea dinaintea interventiei trebuie asigurat cu medicamente hipnotice, indicate de medic, ceea ce asigura o mai buna rezistenta fata de interventie. Dimineata cu 1 - 2 ore inainte de operatie , i se face o clisma evacuatoare, iar inainte de a-l duce in sala de operatie, anestezia de baza, dupa indicatia medicului.

Protezele dentare vor fi indepartate si pastrate in bune conditii. Bolnavul va fi imbracat in lenjerie curata, parul i se leaga cu un batic alb de tifon sau panza. Daca pe suprafata pielei exista piodermite sau alte leziuni cutanate si interventia nu poate fi amanata, acestea vor fi izolate prin pansamente lipite cu leucoplast sau galifix.

In vederea aducerii in sala de operatie, bolnavul va fi incurajat si calmat de asistenta prin cuvinte de imbarbatare, deoarece teama lui devine maxima in ziua interventiei chirurgicale.

Asistenta care a ingrijit bolnavul in perioada preoperatorie, insoteste bolnavul in sala de operatie si ramane langa el pana va fi narcotizat si preluat de personalul care il ingrijeste pe timpul operatiei.

INGRIJIREA BOLNAVILOR DUPA INTERVENTII CHIRURGICALE

Numim perioada postoperatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si completa vindecare a bolnavului. Aceasta perioada dureaza de la cateva zile la cateva luni.

Ingrijirile din aceasta perioada variaza dupa natura operatiei, a narcozei, starea bolnavului si dupa complicatiile sau accidentele postoperatorii. Bolnavul necesita in aceasta perioada o supraveghere si o ingrijire foarte atente, de aceasta depinzand de multe ori nu numai rezultatul operatiei dar si viata bolnavului.

Pregatirea salonului si a patului Inca din timpul operatiei se pregateste salonul si patul pentru primirea bolnavului. Pentru ai proteja sistemul nervos, dupa operatie este bine sa fie plasat intr-o camera cat mai izolata, cu putine paturi. Lumina sa fie redusa si difuza; in primele ore se va pastra chiar o stare de obscuritate. Daca interventia s-a facut in narcoza si bolnavul doarme in primele ore lumina semiobscura il va ajuta in perioada de trecere la somnul fiziologic. Temperatura din salon nu va depasi 20⁰C. O temperatura mai ridicata produce transpiratie ceea ce contribuie la deshidratarea bolnavului. Patul se pregaseste cu lenjerie curata, musama, traversa, eventual colac de cauciuc si se incalzeste cu termofoare sau cu sticle cu apa calda care se vor indepartata din pat la sosirea bolnavului, pentru a nu-i produce o vasodilatatie generalizata cu scaderea consecutiva a tensiunii arteriale sau arsuri.

Langa patul bolnavului se pregateste sursa de oxigen cu umidificator, seringa si substante medicamentoase calmante, cardiotonice, pansament, garou, vata, alcool, punga de gheata, tavita renala, cateva servetele, plosca, urinarul.

Transportul bolnavului de la sala de operatie in salon se face cu targa sau caruciorul port targa. Bolnavul este invelit cu grija, fata va fi protejata cu tifon pentru a fi ferita de curentii de aer si de a preintampina complicatiile pulmonare. Chiar daca coridorul de legatura este incalzit, temperatura este totusi mai scazuta fata de cea din sala de operatie si aceasta impune masuri de precautie.

Ingrijirea bolnavului in perioada postnarcotica In perioada postnarcotica, pana la revenirea completa a constiintei, bolnavul va fi supravegheat. El nu poate fi lasat nici un minut singur, caci dupa narcoza pot sa survina complicatii: caderea inapoi a limbii, tulbulari de respiratie, circulatie, asfixiere etc. Cateodata bolnavul are numai greata si face eforturi pentru a voma, alteori elimina continutul stomacal: suc gastric, bila, eventual mucozitati faringiene. Functiile scoartei cerebrale nefiind inca restabilite, bolnavul se poate scula, poate intra in agitatie, incearca sa isi desfaca pansamentul.

Pentru a preveni pericolul de asfixie, caderea inapoi a limbii si aspirarea mucozitatilor in trahee dupa anestezia generala, daca felul operatiei o permite, se mai poate aseza bolnavul in timpul somnului in decubit lateral, fara perna, cu fata spre lumina, sprijinit cu suluri in aceasta pozitie. Membrul inferior dinspre planul patului se flecteaza, iar celalalt ramane intins pentru a da mai multa stabilitate acestei pozitii. In acest fel se usureaza drenarea mucozitatilor si eliminarea varsaturilor.

Tot ceea ce elimina bolnavul prin drenaj postural sau varsaturi trebuie imediat inlaturat prin aspiratie sau tamponare pentru a evita respirarea lor in caile respiratorii.

Pozitia in decubit orizontal fiind obositoare, dupa trezirea bolnavului el este asezat intr-o pozitie mai comoda.

Inca din seara zilei in care a fost operat se recomanda pozitia Fowler. Sub genunchi se fixeaza un sul sau o perna cilindrica, pentru ca bolnavul sa-si poata mentine membrele inferioare flectate, fara nici un efort muscular. Picioarele distale ale patului se pot ridica, impiedicand astfel tendinta de alunecare a bolnavului. La paturile cu somiere articulate pozitia Fowler poate fi asigurata si prin aranjearea corecta a segmentelor somierei.

Pozitia Fowler nu poate fi folosita dupa anumite interventii. Astfel, la bolnavii cu escare si dupa interventii dorsale se utilizeaza pozitia in decubit ventral. Bolnavul este culcat cu fata in jos, sub torace se aseaza o perna, iar capul se intoarce intr-o parte. In caz de anemie posthemoragica, pentru imbunatatirea circulatiei cerebrale sau dupa unele interventii ortopedice pentru asigurarea contraextensiei se foloseste pozitia Trendelenburg.

Supravegherea bolnavului in primele zile dupa operatie In perioada postoperatorie asistenta va supraveghea activitatea tututror organelor si aparatelor, de multe ori bolnavul nefiind in stare sa semnaleze singur modificarile survenite in starea lui.

Aspectul general al bolnavului Asistenta va urmari aspectul general al bolnavului: culoarea fetei, a tegumentelor si a mucoaselor indica de multe ori complicatii postoperatorii. Ea va supraveghea si intretine perfecta stare de curatenie pielea prin bai partiale, ferind insa regiunea pansata si va lua toate masurile pentru a preveni aparitia escarelor, suprimand orice presiune exercitata asupra regiunilor predispuse si activand circulatia prin metode cunoscute.

Temperatura Temperatura se masoara de cel putin doua ori pe zi, iar la indicatia medicului si de mai multe ori. In primele zile dupa interventie se intalnesc des stari subfebrile cauzate de resorbtia detritusurilor din plaga; febra poate surveni si dupa anestezia rahidiana. Persistenta ei sau ridicarea ei treptata indica de cele mai multe ori o complicatie in evolutia postoperatorie (infectie, pneumonie, supuratia hematomului). Cresterea in aceste cazuri este insotita si de alte fenomene, care permit interpretarea justa a cauzei ce o produce (dureri, fenomene inflamatorii, tuse, junghi etc.)

Aparatul cardio-vascular Asistenta va urmari pulsul de mai multe ori pe zi. Datorita pierderei de sange si a narcozei, frecventa pulsului creste si devine moale, dar curand dupa interventie revine la normal. Modificarile de puls pot semnala apartia complicatiilor: de exemplu, pulsul bradicardic si amplu dupa interventii intracraniene indica compresiune cerebrala; pulsul filiform , o hemoragie interna etc. . Dupa operatii grele si la bolnavii slabiti, revenirea pulsului la normal se face mai greu.

Aparatul respirator se supravegheaza stabilind timpul, frecventa si amplitudinea respiratiei. Respiratia poate fi ingreunata de un pansament abdominal sau toracic prea strans. In caz de dispnee sau respiratie superficiala se anunta medicul si la indicatia lui se administreaza oxigen sau medicamente adecvate. Secretiile traheobronsice vor fi indepartate prin aspiratie.

Aparatul excretor In primele ore dupa operatie, bolnavul in general nu urineaza. Dupa 6-12 ore insa se va solicita bolnavul sa-si goleasca vezica urinara in cazul in care nu s-a lasat sonda permanenta in vezica urinara. Urina din primele 24 de ore se colecteaza notand caracteristicele ei macroscopice. Se vor urmari mai departe frecventa si caracterul mictiunilor, in special dupa interventii asupra rinichilor si a cailor urinare.

De multe ori in urma interventiilor chirurgicale se instaleaza o retentie urinara. Daca bolnavul nu poate urina spontan, la 12 ore se provoaca mictiunea. In acest scop se poate aplica un termofor deasupra vezicii urinare sau pe regiunea perineala, care prin vasodilatatie locala produsa si actiunea antispastica usureaza deschiderea sfincterului vezical.

Sa va avea grija ca termoforul sa nu se puna in apropierea plagii operatorii, caldura putand provoca o hemoragie. Retentia urinara fiind uneori provocata sau favorizata si de neobisnuita de a urina in pozitie culcat, se va putea schimba pozitia bolnavului.

Aparatul digestiv Asistenta va supraveghea si ingriji bolnavul in timpul varsaturilor. Va urmari daca are sughituri, semne de iritatie peritoneala.

Asistenta trebuie sa supravegheze aspectul limbii, mucoaselor bucale si abdomenul bolnavului. Ea va urmari cu atentie restabilirea functiei tubului digestiv. Intarzierea eliminarii gazelor provoaca balonari si dureri abdominale; in aceste cazuri se introduce in rect tubul de gaze sterilizat prin fierbere si uns cu o substanta lubrefianta. In general, functiile digestive se restabilesc in a doua zi dupa interventie si se manifesta prin eliminarea spontana de gaze. Primul scaun spontan are loc in general in a treia zi. Frecventa si caracterul scaunului se noteaza in foaia de temperatura a bolnavului. Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, greutate in regiunea epigastrica etc. se recomanda provocarea scaunului prin clisma evacuatoare, precedata de o clisma uleioasa. La bolnavii mobilizati precoce functia digestiva se restabileste mai repede; ei au de cele mai multe ori scaun spontan.

Dupa interventia pe intestinul gros clismele sunt in general contraindicate.

Supraveghearea pansamentului imediat ce bolnavul este adus in salon de la sala de operatie se examineaza pansamentul. Daca s-a largit,  s-a departat, el va fi intarit cu o fasa noua suprapusa, fara sa se desfaca cel aplicat in sala de operatie.

Se controleaza de mai multe ori pe zi plaga daca nu sangereaza, daca pansamentul nu s-a udat de puroi sau urina etc. . In cazul pansamentului compresiv se verifica circulatia regiunilor subiacente si invecinate. Daca mai jos de regiunea lezata apar edeme sau cianoza se va largi pansamentul, pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulbularilor de circulatie. Dupa operatii aseptice daca pansamentul ramane uscat si bolnavul nu prezinta dureri locale sau febra, el va fi desfacut numai dupa 6 sau 7 zile, cand se scot si firele de sutura.

Daca plaga supureaza, frecventa schimbarii pansamentului se va face in raport cu semnele locale (exsudate, dureri) si generale (febra) pe care le prezinta bolnavul. Cand exsudatia scade, pansamentele se pot face la intervale mai mari. Cu ocazia schimbarii pansamentelor se va lucra cu grija si cu blandete pentru a evita provocareaa durerilor inutile. Se examineaza plaga, tegumentele din jur si secretiile existente. La nevoie se fac recoltari pentru insamantari pe medii de cultura, pentru identificarea germenilor si antibiograma.

Combaterea durerilor postoperatori si ridicarea moralului bolnavului O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului nervos al bolnavului, care are rolul primordial in coordonarea activitatii tuturor organelor.

Datorita traumatismului operator, bolnavul sufera dureri postoperatorii.

Intesitatea este in raport cu locul, felul interventiei, precum si cu tipul de activitate nervoasa superioara a bolnavului. Durerile cele mai intense apar in primele 24 de ore dupa interventie, ajungand la intensitate maxima noaptea dupa care se diminueaza treptat si dispar in curs de 36-48 de ore.

Pentru combaterea durerii se va folosi un complex de masuri tinand seama de factorii etiologici care au provocat-o, astfel se va recurge la:

- linistirea bolnavului.

- asezarea lui in pozitii de menajare a punctelor dureroase.

utilizarea agentilor fizici si mecanici.

tratamentul medicamentos calmant.

Linistirea bolnavului are o importanta foarte mare in primele zile. Bolnavii suporta cu greu durerile si sufera din cauza fricii de durere si neliniste pentru reusita interventiei. Ingrijirea atenta serioasa, supravegherea permanenta, lamurirea bolnavului, asupra modului de evolutie si de regresare treptata a durerilor in perioada postoperatorie vor avea efect pozitiv asupra starii sale. Bolnavul trebuie sa se convinga ca se va vindeca, si aceasta convingere va exercita cea mai calmanta influenta asupra scoartei sale cerebrale, atentand la starea de neliniste si inbunatatindu-i dispozitia.

In acest scop trebuie sa se incerce si schimbarea mediului in care se gaseste bolnavul, prin interzicerea vizitelor sau invers admiterea lor si favorizarea lor, dupa caz. Emotiile si enervarile de orice fel trebuie in orice caz evitate.

In combaterea durerilor postoperatorii un rol important il are repausul plagii operatorii care se asigura printr-o buna pozitie a bolnavului in pat favorizand circulatia in tesuturi si evitand compresiunea terminatiilor nervoase.

Dintre agentii fizici frigul aplicat local sub forma de punga cu gheata are o actiune buna asupra durerilor localizate. Punga cu gheata trebuie aplicata cu precautie bine izolata de tegumente prin prosoape si bine inchisa pentru a nu uda pansamentul. Pe langa diminuarea durerii, micsoreaza prin vasoconstrictie afluxul de ssange spre plaga operatorie, reducand deci pericolul de hemoragie.

In primele zile, cand durerea postoperatorie este mai violenta se poate administra bolnavului, la indicatia medicului calmante injectabile. Persoanele agitate, nelinistite, cu sistem nervos labil se tin in inhibitie curativa de protectie cu ajutorul substantelor medicamentoase, in liniste si in intuneric. Acesti bolnavi vor fi supravegheati cu atentie si mai mare.

Administrarea medicamentelor hipnotice si calmante exclude si insomnia postoperatorie, atat de frecventa in primele zile dupa interventie administrarea lor se intrerupe insa de indata ce este posibil, pentru ca bolnavul sa nu se obisnuiasca cu ele.

Rehidratarea si alimentarea bolnavului Din cauza pierderii de lichide din timpul interventie si restrictie de alimentatie, bolnavul prezinta o intensa senzatie de sete. Pentru restabilirea echilibrului hidric se vor da bolnavului lichide in cantitate suficienta pe cale parenterala, pe cale rectala sau daca este posibil per os dupa indicatia medicului. Calea fiziologica este cea bucala, daca bolnavul nu varsa, se pot administra apa, apa minerala, ceai cu lamaie, zeama de fructe in cantitati mici si repetate, cate o inghititura la 10-15 minute. Daca bolnavul prezinta varsaturi, nu se permite ingerarea lichidelor. Senzatia de sete va fi potolita prin stergerea buzelor si a limbii cu un tifon ud sau prin clatirea cavitatii bucale cu apa.

Alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie va fi strict individualizata . Indiferent de felul operatiilor se va evita regimul de foame prelungit. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei, de starea generala a bonavului si de felul anesteziei. In general alimentatia se incepe cu lichide: ceai, zeama de fructe, limonada, lapte apoi se continua cu supe strecurate. Incepand din a 3-a zi, daca s-a restabilit functia digestiva si tranzitul intestinal s-a normalizat se poate da piureuri de cartofi, de legume, si alte alimente semilichide: gris cu lapte etc. Dupa a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala.

Cand alimentarea bolnvilor pe cale bucala nu este posibila, se va continua prin perfuzii intravenoase.

Mobilizarea bolnavului trebuie facuta cat mai curand. In urma miscarilor, circulatia sanguina devine mai activa, peristaltismul intestinal si functia excretoare se inbunatatesc, schimbarile nutritive sunt mai active, ventilatia pulmonara se intensifica si se pune in miscare intreaga musculatura. Pe langa aceasta, bolnavii devin mai increzatori in fortele proprii si in vindecarea lor.

Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala pot fi mobilizati imediat dupa interventie, admitandu-le sa mearga pe picioare in salon, insotiti de un brancardier sau de asistenta. Daca le este frica sau prezinta tulburari de echilibru nu se va insista, transportandu-i cu caruciorul.

Dupa interventii obisnuite in narcoza fara drenaj si fara complicatii, mobilizarea se poate incepe din prima zi dupa operatie, daca bolnavul nu se poate ridica, se va incepe mobilizarea lui in pat. Bolnavul isi va misca membrele inferioare si va schimba pozitia in pat cu fereastra deschisa va executa exercitii de respiratie.

Prin mobilizare precoce se pot evita multe complicatii tardive ca trombozele venoase, pneumoniile hipostatice, escarele.