PROCEDEELE DE MASAJ

PROCEDEELE DE MASAJ

Dupa importanTa efectelor, procedeele de masaj manual clasic, au

fost imparTite in doua grupe.

Procedee principale de masaj (fundamentale):

alunecarile (netezirea, efleurajul);

fricTiunile;

framantatul si stoarcerea (petrisajul);

lovirile usoare si ritmice (baterea, tapotamentul);

vibraTiile.

Procedee secundare de masaj (ajutatoare):

cernutul si rulatul;

presiunile;

tracTiunile si tensiunile;

scuturarile;

ciupirile si pensarile;

alte procedee.

1 PROCEDEELE PRINCIPALE DE MASAJ

Manevrele principale nu pot lipsi din aplicaTiile practice mai

importante ale masajului. Acestea realizeaza prelucrarea sistematica si

metodica a parTilor moi ale corpului si se aplica in urmatoarea succesiune:

netezire (efleuraj);

fricTiune;

framantat (petrisaj);

batere (tapotament);

vibraTii.

1.1. Netezirea se adreseaza in special tegumentelor si consta in

alunecari ritmice si usoare, aplicate cu diferite parTi ale mainilor in sensul

circulaTiei de intoarcere. De aceea, pe membre, alunecarile se efectueaza de

la extremitatea distala spre cea proximala, pe trunchi urmeaza sensul

circulaTiei de intoarcere spre inima, iar pe gat si ceafa sensul manevrelor

este dinspre cap spre umeri si omoplaTi.

Miscarile seamana cu mangaierea, numai ca se executa cu o anumita

presiune si cu ritm variabil, in funcTie de efectele care trebuie induse.

Din punct de vedere al modului de aplicare al mainilor, manevrele

sunt:

simultane, atunci cand se efectueaza cu ambele maini in acelasi timp

si in acelasi sens ;

alternative, atunci cand se efectueaza cu mana dupa mana, in acelasi

sens.

Din punct de vedere al direcTiei sunt:

longitudinale (lungi);

oblice (medii);

transversale (scurte);

in cerc;

in zig-zag.

Din punct de vedere metodic netezirea este iniTiala si finala

Succesiunea manevrelor in funcTie de direcTia si modul de lucru al

mainilor este urmatoarea:

pentru netezirea iniTiala

simultane lungi, medii si scurte;

alternative lungi, medii si scurte.

pentru netezirea finala

alternative scurte, medii si lungi;

simultane scurte, medii si lungi.

Ritmul de execuTie scade treptat spre sfarsitul sedinTei.

Netezirea se executa cu faTa palmara sau dorsala a mainilor, cu

degetele apropiate sau departate, intinse sau usor indoite. Pe suprafeTe mici,

netezirea se poate executa cu o mana, iar pe suprafeTele mari cu ambele

maini. Pe membre, mainile se asaza la acelasi nivel sau una mai sus decat

cealalta. Pe suprafeTele mici si rotunjite, netezirea se executa cu varful a

doua sau trei degete, cuprinzand regiunea intre police si celelalte degete. Pe

suprafeTele mai intinse si plane, netezirea se poate executa cu palma

intreaga, cu laturile sau cu radacina mainii.

Presiunea netezirii este in funcTie de structura pe care dorim sa o

influenTam:

alunecarile usoare si superficiale acTioneaza asupra pielii;

Tesutul subcutanat este influenTat de alunecarile mai apasate;

pentru Tesuturile profunde se folosesc manevre mai puternice

executate cu radacina mainilor, cu marginea ulnara a mainii sau cu pumnii

inchisi.

Alunecarile executate cu faTa dorsala a mainilor si cu degetele

stranse in pumni au efecte mai profunde decat cele executate cu faTa palmara

a mainii.

nervii si vasele din piele sunt influenTate de apasarea redusa

circulaTia sangelui in vasele superficiale este activata de presiunile

medii;

circulaTia din Tesuturile profunde este influenTata de manevrele

viguroase;

circulaTia limfatica este activata de alunecarile lente, dar destul de

apasate si efectuate sacadat.

Ca intindere, alunecarile se aplica de preferinTa segmentar, pe

porTiuni anatomice bine delimitate.

Se disting urmatoarele forme speciale de netezire:

netezire sacadata, aplicabila segmentelor circulare (antebraT

braT, gamba, coapsa

netezire "in perie", folosita in regiunile cu par in exces;

netezire liniara, longitudinala executata cu varful degetelor,

utilizata la nivelul tendoanelor si al spaTiilor interosoase;

netezire in "cleste", aplicabila la nivelul tendonului lui Achile.

Netezirile scurte si asociate cu presiuni sunt indicate in tratamentul

induraTiilor si al nodozitaTilor fibroscleroase, precum si in dezagregarea si

imprastierea infiltratelor din Tesuturile profunde.

Efectele netezirii sunt:

principalul efect al netezirii este activarea, pe cale reflexa, a

circulaTiei;

vasodilataTie locala de durata, consecinTa a acTiunii mecanice si

reflexelor cu punct de plecare cutanat;

alunecarile lungi si usoare reduc sensibilitatea, scad durerea si

contractura musculara pe regiunea masata, motiv pentru care

netezirea este folosita ca manevra pregatitoare in masaj, inaintea

altor procedee mai puternice;

alunecarile lungi si usoare sunt calmante, relaxante;

manevrele mai viguroase activeaza circulaTia sangelui in

Tesuturile profunde, ducand la o mai buna oxigenare a muschilor

si la indepartarea mai rapida a produsilor de catabolism (combate

oboseala si ajuta refacerea funcTionala dupa efort);

manevrele scurte si vii, in ritm rapid si energic, sunt stimulante.

1.2 FricTiunea se adreseaza in special Tesutului celular subcutanat;

consta in presiuni si deplasari ale Tesuturilor moi subcutanate pe Tesuturile

dure sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos), in limita elasticitaTii proprii.

Din punct de vedere tehnic, fricTiunea se executa cu varful degetelor

in sens liniar (longitudinal sau transversal) si circular (concentric sau

excentric), cu marginea cubitala, radacina mainii (eminenTele hipotenara si

tenara), palma sau pumnul.

Forme speciale:

transversala, "in fierastrau" executata cu marginea cubitala a

mainii, se aplica la nivelul tendonului lui Achile;

in zig-zag, executata cu varful a 2-3 degete (index, medius si

inelar), se aplica la nivelul coloanei vertebrale.

Varful degetelor se aplica pe tegument, cu o anumita presiune si sub

anumite unghiuri.

Se executa miscari circulare intr-un sens si apoi in sens opus,

deplasand mainile in limita mobilitaTii si a supleTei normale a Tesuturilor

masate. Dupa un numar oarecare de miscari executate pe o mica porTiune a

pielii, mana se deplaseaza incet in vecinatatea locului masat, pana cand este

cuprinsa toata regiunea.

Presiunea si amplitudinea miscarilor de fricTiune va fi la inceput

mai redusa si de durata mai scurta, marindu-se progresiv, dupa necesitaTi.

Dupa intensitatea presiunilor si a marimii unghiului, fricTiunea poate

acTiona superficial sau profund. Astfel, cu cat intensitatea presiunilor creste,

iar unghiul faTa de planul regiunii respective scade, cu atat acTioneaza mai

profund.

Efectele fricTiunii:

prin acTiunea mecanica mobilizeaza Tesuturile moi, le mareste

supleTea si elasticitatea, asuplizeaza tegumentul;

tot prin acTiune mecanica se activeaza circulaTia locala (inrosirea

pielii), stimuland nutriTia Tesuturilor;

pe cale reflexa are efecte de durata, circulatorii si trofice;

fricTiunea prelungita, executata intr-un ritm lent, scade

sensibilitatea locala, scade contractura musculara, reduce

incordarea nervoasa

ritmul viu si miscarile scurte, dar viguroase, stimuleaza sistemul

nervos periferic;

fricTiunile previn rupturile musculare si smulgerile de fibre, care

pot aparea la nivelul joncTiunii miotendinoase.

1.3 Framantatul (petrisajul) reprezinta prinderea muschilor si a

altor Tesuturi profunde, ridicarea lor, atat cat permite elasticitatea proprie si

stoarcerea prin comprimare (intre degete sau intre degete si palma) sau prin

presiune pe planul profund.

Din punct de vedere tehnic se realizeaza

framantat "in cuta" pe loc sau deplasabila "in val", care

reprezinta forma tradiTionala aplicabila tuturor segmentelor

corpului;

framantat circular si serpuit, care reprezinta forma speciala

aplicabila segmentelor circulare sau tronconice;

framantat intre marginile cubitale ale mainii, care reprezinta

forma speciala aplicabila la nivelul peretelui abdominal etc;

framantat cu pumnii, se aplica regiunilor voluminoase ale

corpului (fese, eventual coapse).

Pe regiunile intinse si plate, framantatul consta in ridicarea si

apucarea intre degete si radacina mainii a unei cute de Tesuturi, care este

stoarsa prin ducerea radacinii mainii spre degete si prin comprimarea

acesteia pe planul dur, profund. Miscarea se repeta de mai multe ori pe

acelasi loc, apoi mainile se deplaseaza din aproape in aproape, in axul lung

al grupelor de muschi.

Pe membre, framantatul se executa cu mainile aplicate in cerc,

perpendicular pe segment. Muschii sunt prinsi intre degete si palme si

stransi cu putere; presiunea se slabeste apoi, iar muschii se relaxeaza

Manevrele se executa de la radacina membrelor spre extremitaTi, presiunile

fiind insa orientate spre sensul circulaTiei venoase a sangelui

(distal proximal).

Pe masele mari de muschi, framantatul se executa formand o cuta

lunga de muschi, care este prinsa intre degete si podul palmei si stransa ca

intr-un cleste; cuta este ridicata si apoi presata pe planul profund, fara a o

scapa din maini si fara a desprinde palma de pe piele.

La nivelul abdomenului se framanta Tesuturile grase subcutanate, "in

cuta" sau "in val"; se executa o miscare de ridicare si presare intre ele a

Tesuturilor, ori de ducere inainte si inapoi a cutei prinse intre degete.

Framantatul este procedeul cel mai bun pentru masajul Tesuturilor

profunde si in special al muschilor.

Efectele framantatului

Acestea se produc mai ales pe cale reflexa, comparativ cu cele

mecanice:

ridicarea si strangerea Tesuturilor carnoase dezvolta elasticitatea,

excitabilitatea si contractilitatea muschilor;

prin stoarcere se comprima vasele profunde, se activeaza

circulaTia, avand un efect trofic asupra organismului;

prin framantare sunt indepartaTi produsii de catabolism din

muschi;

previne atrofia musculara

Efectele framantatului se datoresc stimularii circulaTiei si

troficitaTii nervilor, mai ales ale celor motori. Din acest motiv, se

indica in starile de atonie si atrofie musculara secundara

imobilizarilor prelungite ale diferitelor segmente ale aparatului

locomotor.

manevrele lente, aplicate pe zone aderente si infiltrate au efect

decontracturant;

manevrele executate rapid induc efecte stimulante.

1.4 Tapotamentul (baterea) consta in aplicarea unor lovituri

ritmice si usoare executate cu diferite parTi ale mainii si ale antebraTului.

Din punct de vedere tehnic, procedeele de tapotament se grupeaza

in:

manevre de tocat: cu marginea cubitala (cubito-palmar sau

cubito-dorsal), cu 1/3 inferioara a antebraTului, cu varful

degetelor (tangenTial, "in manunchi de nuiele");

manevre de batatorit: cu palma in cupa sau ventuza si cu pumnul

cubital sau palmar;

manevre de plescait sau lipait: cu faTa palmara a mainii sau a

degetelor;

manevre de percutat: cu varful degetelor.

"Tocatul" se executa cu degetele ambelor maini, Tinute faTa in faTa

Degetele intinse, departate intre ele si usor flectate cad perpendicular pe

piele, de la o distanTa mica, intr-un ritm foarte viu, lovind cu partea laterala

si dorsala sau cu cea laterala si palmara. "Tocatul" se poate face si cu

marginea ulnara a mainilor.

Intensitatea manevrelor rezulta mai mult din greutatea degetelor si a

mainilor, decat din contracTiile musculare. Mainile cad moi, miscandu-se din

articulaTiile pumnilor. Pentru a amplifica aceste manevre se adauga

inclinarea laterala a mainilor si o miscare de rasucire a antebraTelor in

pronaTie si supinaTie. BraTele trebuie sa fie apropiate de trunchi, iar

antebraTele apropiate de regiunea masata, pentru ca loviturile sa nu cada

prea de sus si sa nu fie intense.

Pe regiunile sensibile, intensitatea loviturilor trebuie sa fie mai mica

pe mase mari de muschi, medie sau mare.

Ritmul poate fi foarte viu sau rar si lent (cap, regiune precordiala

"Percutatul" este o forma de batere cu varfurile degetelor usor

indoite. Manevra se executa cu amandoua mainile miscate din articulaTiile

pumnilor, cu palmele orientate spre regiunea masata. Mainile se misca

alternativ sau simultan, intr-un ritm foarte viu.

Intensitatea loviturii trebuie sa fie unica, rezultat al greutaTii

mainilor.

Manevra se poate executa cu varful unui singur deget.

"Plescaitul" este o manevra de lovire cu faTa palmara a degetelor si a

mainii. Se executa cu mainile moi si usoare, prin miscari suple si repezi.

Miscarile se executa activ, cu o mana sau cu amandoua mainile, numai atat

cat este necesar sa se ridice antebraTele la o inalTime potrivita, apoi acestea

cad pasiv, alternativ sau simultan pe regiunea respectiva. Intensitatea

loviturii depinde numai de greutatea proprie a acestor segmente. Loviturile

active sunt mai puternice, dar pot deveni dureroase. Daca manevrele sunt

tangenTiale, efectul lor excitant este diminuat. Se indica in masajul excitant

al unor regiuni intinse, carnoase si puTin sensibile.

"Batatoritul" se deosebeste de "plescait " prin felul de a lovi cu

palmele si degetele Tinute bine intinse si foarte apropiate de suprafaTa

masata. Ritmul miscarilor este foarte viu, iar loviturile sunt scurte.

Manevra se poate executa in doua moduri:

cu degetele si palmele stranse "in caus"- batatoritul este mai puTin

aspru;

cu pumnul: este o manevra mai puternica, indicata mai ales in

masajul regiunilor musculoase si puTin sensibile, la persoanele sanatoase si

viguroase. Se executa cu pumnul incomplet inchis; intensitatea manevrei

creste daca se executa cu pumnul inchis sau cu marginea ulnara a pumnului.

Efectele baterii variaza in funcTie de intensitatea si ritmul

loviturilor, de supleTea miscarilor si de sensibilitatea pielii si a

Tesuturilor masate.

AcTiunea specifica este excitanta si se valideaza prin intermediul

nervilor periferici.

Tocatul, plescaitul si batatoritul executate intr-un ritm rapid, cu

intensitate mai mare si un timp mai indelungat, acTioneaza asupra

nervilor vasomotori si provoaca, prin vasodilataTie, un aflux

crescut de sange in regiunea masata, care se inroseste si se

incalzeste.

Manevrele baterii reduc in timp sensibilitatea nervilor senzitivi.

Excitarea nervilor motori produce o crestere a tonusului muscular

si chiar o contracTie a fibrelor musculare, fara a se produce un

lucru mecanic.

Baterea are efecte stimulatoare asupra circulaTiei si nutriTiei

Tesuturilor profunde, secundar dezvoltand proprietaTile funcTionale

ale muschilor; se indica in tratamentul atoniei si/sau atrofiilor

musculare posttraumatice.

Percutatul, la nivel toracic, favorizeaza eliminarea secreTiilor

bronhice.

Manevrele de batere sunt contraindicate in tratamentul afecTiunilor

dureroase, contracturilor musculare, spasmelor, oboselii musculare.

1.5 VibraTiile constau din imprimarea in Tesuturi a unui numar

cat mai mare de miscari oscilatorii pe unitatea de timp; ele se executa pe loc

sau cu deplasare laterala

Miscarile sunt asemanatoare unui tremurat continuu si rezulta din

contracTiile alternative ale muschilor agonisti si antagonisti ai degetelor si

mainii pe de o parte, si ai antebraTelor si braTelor, pe de alta parte. Din

aceasta cauza, vibraTiile manuale sunt obositoare si greu de executat, de

aceea se completeaza sau se inlocuiesc cu forme instrumentale.

VibraTiile manuale se executa cu varful degetelor sau cu faTa lor

palmara, cu podul palmei sau cu radacina mainii, cu palma si cu degetele

intinse sau cu pumnul inchis.

De regula, vibraTiile se aplica pe porTiuni restranse, dar se pot efectua

si de-a lungul unui nerv, muschi, in jurul unei articulaTii sau pe un segment.

FrecvenTa si amplitudinea deplasarii mainilor sunt variabile si induc

efecte opuse.

Manevrele fine si prelungite sunt linistitoare, reduc sensibilitatea

pielii si a Tesuturilor superficiale, producand o senzaTie de amorTire, incalzire

si relaxare.

VibraTiile executate cu ritm rapid si amplitudine crescuta au efecte

excitante asupra sistemului nervos central, dar si efecte estetice, prin

reducerea stratului adipos.

La nivelul toracelui produc expulzia secreTiilor bronsice, atunci cand

sunt executate cu amplitudine scazuta

VibraTiile manuale se combina cu netezirea, fricTiunile si

framantatul.

Miscarile vibratorii, care au o amplitudine si o intensitate mai mare

decat vibraTiile obisnuite, se numesc trepidaTii. Aceste procedee au in

general aceleasi efecte si indicaTii ca si vibraTiile; se aplica indeosebi pe

spate si pe torace.

TrepidaTia toracelui se asociaza cu miscarile de respiraTie,

accentuandu-se spre sfarsitul inspiraTiei, al expiraTiei si al pauzei respiratorii.

Aplicate pe torace si pe abdomen, vibraTiile produc efecte reflexe

profunde, decongestionante si calmante; sunt folosite, dupa indicaTiile

medicului, in tratamentul unor afecTiuni dureroase si congestive ale

organelor interne.

2 PROCEDEELE SECUNDARE DE MASAJ

Intre procedeele sau manevrele principale de masaj sau dupa

efectuarea acestora, se intercaleaza sau se adauga o serie de alte cateva

manevre numite ajutatoare sau secundare, care completeaza acTiunea

procedeelor fundamentale.

Unele dintre aceste manevre secundare deriva din cele principale, pe

care deseori le si insoTesc, altele au caractere tehnice proprii si vin sa

imbogaTeasca procedeele de baza ale masajului.

Cele mai importante manevre ajutatoare sunt:

cernutul si rulatul;

presiunile;

tracTiunile si tensiunile;

scuturarile;

ciupirile si pensarile.

3. Rulatul si cernutul se aplica segmentelor circulare sau

tronconice.

Rulatul consta in prinderea segmentului respectiv intre feTele

palmare ale mainilor cu menTinerea degetelor in extensie. Mainile se

deplaseaza ritmic, alternativ, de jos in sus, anterior si posterior sau invers,

prin ridicari si presiuni alternative.

Au acTiuni relaxante, decongestive asupra maselor musculare si

redau supleTea structurilor masate.

3. Presiunile constau in apasari superficiale sau profunde.

Se aplica in diverse moduri:

simple;

asociate cu miscari respiratorii in ritmul frecvenTei respiratorii

normale (16-18 respiraTii pe minut);

asociate cu vibraTii, sunt numite presiuni vibrate.

Presiunile puternice produc asupra pielii o usoara ischemie iniTiala

cauzata de scaderea afluxului de sange catre zona masata, urmata de

hiperemie locala si scaderea sensibilitaTii pana la anestezie, scaderea

tonusului muscular local si secundar, relaxare musculara si scaderea sau

dispariTia oboselii. Pe acest tip de "presiune profunda" se bazeaza tehnicile

masajului reflex, care folosesc fie zonele de inervaTie metamerica (ce

urmaresc dermatoamele) descrise de Head si modificate de Hensen si

Schillak, fie punctele si meridianele din acupunctura tradiTionala chineza

Efectele pozitive asupra Tesuturilor perimusculare si periarticulare

sunt induse prin intreruperea arcurilor reflexe la nivelul dermatoamelor sau

miotoamelor, in sens viscero-musculo-cutanat.

3. TracTiunile, tensiunile si scuturarile acTioneaza mai ales

asupra articulaTiilor si Tesuturilor periarticulare.

TracTiunile se realizeaza in axul longitudinal al segmentelor.

Tensiunile sunt miscari pasive, executate pe axele de miscare ale

fiecarei articulaTii.

Scuturarile constau in miscari oscilatorii ample, executate ritmic la

nivelul membrelor sau ale segmentelor acestora.

TracTiunile si tensiunile realizeaza intinderea elementelor articulare

si periarticulare, precum si scaderea presiunii intraarticulare.

Tensiunile cresc mobilitatea articulara, mai ales dupa fracturi, cu

condiTia sa fie executate cu blandeTe bland si sa atinga amplitudinea maxima

de miscare; miscarea brusca si exagerata poate produce contractura

musculara si, secundar, redeschiderea focarului de fractura

Efectele scuturarilor depind de ritmul execuTiei. Astfel, ritmul rapid

va declansa efecte stimulante locale si generale, in timp ce ritmul lent va

avea efecte relaxante.

3. Ciupirile si pensarile se aplica pe porTiunile musculoase ale

membrelor. DiferenTa consta in prizele cu care se realizeaza. Astfel, ciupirile

se executa cu priza mica (intre police si index), cu priza medie (intre podul

palmei si degete) sau mare (intre varfurile degetelor celor doua maini).

Aplicate in ritm rapid, au efecte excitante.

In general, orice procedeu de masaj poate induce efecte stimulante

sau relaxante prin modificarea ritmului, a intensitaTii si a presiunii.

3. MASAJUL SPECIAL

Masajul special utilizeaza, in general, tehnici clasice, respectiv

neteziri, fricTiuni, vibraTii si presiuni.

Masajul special include mai multe procedee, dintre care vi le

prezentam pe cele mai des utilizate.

Masajul reflexogen.

Masajul instrumental.

Hidromasajul.

Masajul cu gheaTa

Masajul limfatic.

Masajul cu jet de aer cald.

Masajul cu bule gazoase in apa etc.

Masajul reflexogen se bazeaza pe influenTa reflexa a unor

manevre clasice aplicate pe zonele de proiecTie dureroasa tegumentara sau

periostala

Aceasta categorie include tehnicile:

tehnica Cyriax;

tehnica Vogler;

tehnica Knapp;

masopunctura chinezeasca

masajul Tesutului conjunctiv;

masajul pe zone reflexogene Head.

Tehnica Cyriax numita si masaj transversal profund se executa in

urmatoarele etape:

1. Se depisteaza punctul ligamentar sau tendinos cel mai dureros,

prin palpare directa sau prin cresterea tensiunii musculare

obTinuta prin contracTie izometrica

2. Se aplica pe acest punct dureros fie policele, fie indexul si

mediusul suprapuse.

3. Se executa fricTiuni circulare, concentrice sau excentrice, de mica

amplitudine, antrenand pielea perpendicular pe direcTia fibrelor.

Durerea produsa trebuie sa fie suportabila; presiunea este foarte

usoara la inceput si se intensifica pe masura ce durerea scade; durata

sedinTei nu va depasi 20 de minute.

Masajul transversal profund realizeaza inlaturarea aderenTelor

fibroase secundare traumatismelor aparatului locomotor. Prin mobilizarea

transversala a Tesuturilor moi se refac zonele de clivaj si de alunecare

fiziologica ale muschilor si ale tendoanelor. Are o acTiune trofica locala

producand hiperemie si diminuarea durerii la locul de aplicare.

Tehnica Cyriax se foloseste in tratamentul tendinitelor,

peritendinitelor, miotendinitelor, leziunilor musculare cicatrizate, in

sechelele dupa entorse.

Este contraindicat in stadiul acut al afecTiunilor amintite anterior si in

afecTiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.

Tehnica Vogler (masaj periostal) consta in depistarea punctelor

dureroase si aplicarea de presiuni la acest nivel; presiunile se executa fie cu

varfurile degetelor foarte bine intinse, fie cu articulaTiile interfalangiene

proximale ale indexului si mediusului flectate.

Intensitatea si durata presiunilor se vor adapta toleranTei bolnavului.

Durerea declansata are urmatoarea evoluTie: este destul de intensa la

inceput, devine suportabila pe parcurs si dispare la sfarsit.

Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind

insoTita de fricTiuni circulare. Manevra se poate repeta de 2-3 ori pe un

punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase la palpare.

SedinTele se repeta de 2-3 ori pe saptamana, pana la vindecare.

Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractura si

le atenueaza pe cele dureroase, prin aplicare pe zona de proiecTie periostala

invecinata zonei afectate. Dezavantajul metodei consta in faptul ca pacientul

are dureri pe toata durata aplicarii presiunii.

Masajul periostal poate fi folosit in tratamentul sechelelor dupa

afecTiuni traumatice ale aparatului locomotor, care intereseaza Tesuturile

ligamentare si musculare.

Tehnica Knapp reprezinta practic presiuni profunde, centripete executate

la nivelul:

1. sistemului venos al membrelor inferioare, pentru prevenirea

stazei;

2. abdomenului pentru efectul anticonstipant;

3. punctelor dureroase care corespund: inserTiilor musculare,

tendinoase, ligamentare, zonelor de emergenTa ale nervilor,

zonelor de fibroza

Masajul consta in presiuni moderate urmate de fricTiuni circulare,

concentrice sau excentrice, repetate de 40-50 de ori.

Masopunctura chinezeasca (presopunctura) este o tehnica derivata din

acupunctura; aceasta necesita cunoasterea perfecta a localizarii punctelor

asupra carora se acTioneaza prin masaj.

Punctele sunt situate pe anumite meridiane; la nivelul acestora se

executa fricTiuni superficiale, cu pulpa degetelor sau chiar cu unghia,

inlocuind astfel acele.

Acest procedeu are ca efecte reducerea durerii, micsorarea tonusului

muscular si realizarea relaxarii musculare. Procedeul se foloseste in

afecTiuni musculare, cum ar fi: miozitele de efort, contracturile musculare

din artroze si periartrita scapulohumerala, in afecTiuni ale sistemului nervos

periferic de tip nevralgie, in tendinite si entezite.

Masajul Tesutului conjunctiv se bazeaza pe efectul stimularii nervilor

periferici, prin intinderea Tesutului conjunctiv, cu raspunsuri reflexe

vegetative.

Se procedeaza astfel:

1. se intinde Tesutul conjunctiv prin plasarea policelui si a inelarului

pe tegument;

2. se deplaseaza Tesutul, in limita elasticitaTii maxime, prin tracTiune

pe masa tisulara, in direcTia policelui, care executa o adducTie maxima

Intinderile se vor doza in funcTie de pragul durerii, care creste

treptat, ca urmare a "dezechilibrului vegetativ".

Se recomanda in: miogeloze, cicatrici, periartrita scapulohumerala

dureri lombosacrate.

Masajul pe zone reflexogene Head se bazeaza pe faptul ca un anumit

neuromer inerveaza prin fibre nervoase vegetative o arie viscerala si in

acelasi timp, prin fibre nervoase somatice, o suprafaTa bine delimitata a

tegumentelor, numita dermatom.

Dupa Mackenzie si Head, in cazul suferinTei unui viscer, impulsurile

plecate de la acest nivel sunt proiectate de centrii talamici pe zonele

somatice ale pielii. In acest fel se explica senzaTiile de hiperestezie sau

durere proiectate pe tegumentele abdomenului din dreptul organului

subiacent sau pe zone ale pielii situate la distanTa

Principalele zone reflexogene ale abdomenului pentru masajul

diverselor organe sunt urmatoarele:

epigastrul, pentru stomac;

hipocondrul drept, pentru ficat si vezicula biliara

flancul drept, pentru colonul ascendent;

flancul stang, pentru colonul sigmoid;

zona ombilicala, pentru intestinul subTire;

hipogastrul, pentru vezica urinara

Pentrul masajul acestor zone, pacientul sta in decubit dorsal, cu

genunchii departaTi.

Masajul zonei stomacului se aplica in epigastru si in hipocondrul

stang. Se incepe cu o manevra calmanta, prin neteziri circulare, in sensul

acelor de ceasornic, pe intreg peretele abdominal si mai apoi in zona

epigastrica

Masajul zonei ficatului si a veziculei biliare incepe prin neteziri

circulare in sens orar la nivelul peretelui abdominal; apoi netezirea incepe in

epigastru, trece pe sub rebordul costal drept pana in partea laterala a

hipocondrului drept. Se mai pot efectua vibraTii cu degetele sau cu palma in

timpul expiraTiei.

Masajul intestinului subTire se efectueaza in zona ombilicala, cu

efect calmant; se incepe cu neteziri circulare ale peretelui abdominal, in sens

orar, continuate cu neteziri circulare in jurul ombilicului, tot in sens orar.

Masajul colonului se face cu scopul de a-l stimula pe segmente,

incepand din flancul drept, trecand prin epigastru si apoi in flancul stang. La

inceput se efectueaza un efleuraj al peretelui abdominal, dupa care se trece

la executarea unor neteziri cu ambele maini, in sensul acelor de ceasornic.

Manevrele incep in fosa iliaca dreapta, de la nivelul cecului de-a lungul

colonului ascendent pana la unghiul hepatic, apoi spre stanga, de-a lungul

colonului transvers pana la unghiul splenic; apoi, netezirea se face in jos, pe

flancul stang pana la fosa iliaca stanga, de-a lungul colonului descendent si

sigmoid. Se poate aplica si percutarea efectuata cu varful degetelor, pe

acelasi traseu si in acelasi sens.

Masajul pe zonele reflexogene ale abdomenului favorizeaza

normalizarea funcTiilor motorie si secretorie ale aparatului digestiv,

absorbTia si evacuarea cailor biliare. Este indicat in dischineziile biliare, in

tulburarile de motilitate gastrica, in constipaTii atone si in ptoze viscerale.

Hidromasajul include:

masajul subacval;

dus-masajul.

Masajul subacval (dusul subacval) se executa cu corpul in imersie

totala sau parTiala folosind jeturi de apa calda sub o presiune de 0,5-6

atmosfere; acTioneaza prin factorul termic si prin cel mecanic.

Tehnica de execuTie: masajul subacval este precedat de imersie cu o

durata de 5 minute pentru acomodarea pacientului cu temperatura (34-40C)

si presiunea hidrostatica. Apoi, jetul se va dirija din adancime spre

suprafaTa, de la o distanTa de 5-10-15 cm de corp in linii drepte, zig-zag,

cerc sau punctiform, pe zonele dureroase.

Se evita reperele osoase si periostul.

Se incepe cu presiuni mici, care vor creste treptat; secTiunea duzelor

va creste de la 40 la 120 cm2, iar incidenTa unghiului va scadea de la 90 la

Temperatura apei se scade treptat cu 3 pana la 9C.

SedinTa incepe si se finalizeaza cu masajul picioarelor.

Din cauza vasodilataTiei profunde exista riscul hipotensiunii

ortostatice, de aceea pacientul nu va parasi cada decat dupa evacuarea apei

si efectuarea unui dus rece.

Avantajele dusului subacval:

1. Permite o relaxare optima a musculaturii sub acTiunea factorului

termic si a presiunii hidrostatice.

2. Realizeaza un confort deosebit pentru pacient, presiunea jetului de

apa fiind mai agreabila, deoarece aceasta este reglabila in funcTie de

sensibilitatea zonei tratate.

3. Permite un masaj mai eficient, in profunzime, decat prin masaj

manual, in zone ale corpului cu straturi mari de Tesut adipos si muscular:

lombele, fesele, soldurile.

4. Este mai puTin obositor pentru persoana care-l executa

Dezavantajele procedurii sunt urmatoarele: necesita o instalare

perfecta a compresorului electric si a vanei, echipament de protecTie pentru

persoana care aplica procedura.

Masajul subacval are urmatoarele efecte:

1. realizeaza o vasodilataTie profunda in zona de aplicare,

favorizand procesele de resorbTie;

2. produce relaxare musculara

3. favorizeaza inlaturarea proceselor aderenTiale secundare

afecTiunilor inflamatorii sau traumatice ale aparatului

locomotor;

4. stimuleaza activitatea motorie a unor organe abdominale.

Procedura este indicata in tratamentul edemelor, al proceselor

aderenTiale, al redorilor articulare secundare traumatismelor aparatului

locomotor, in revenirea supleTei cicatricelor dureroase dupa leziuni

musculare, in contracturile musculare antalgice, pentru stimularea

peristaltismului intestinal in constipaTiile atone, in celulita si in obezitate.

Dus-masajul consta in proiectarea unor jeturi verticale de apa calda

sub diverse presiuni, la o temperatura de 38C; jeturile acTioneaza de la o

inalTime de circa de 60 cm.

Durata procedurii este de 5-10 minute si se aplica, de obicei, pe

spate, torace, abdomen sau membre.

Efecte: vasodilataTie profunda, exteriorizata prin hiperemie

importanta, efect tonifiant si resorbant, relaxator si sedativ.

IndicaTii: mialgii, sechele dupa fracturi, entorse, luxaTii, nevralgii,

spondiloze, procese aderenTiale abdominale postinflamatorii.

Masajul cu gheaTa (crioterapia) consta in aplicarea locala de

gheaTa, concomitent cu efectuarea unor manevre de presiune si fricTiune.

Astfel, se induce rapid un efect analgezic de suprafaTa. VasoconstricTia

iniTiala este urmata de o vasodilataTie activa, reacTionala

Crioterapia este indicata in tratamentul escarelor, al afecTiunilor

posttraumatice acute si nu numai, reprezentand un mijloc excelent de

analgezie ligamentara, musculara, articulara sau a zonelor de inserTie.

Masajul instrumental include printre altele:

masajul pneumatic;

vibromasajul.

Masajul pneumatic foloseste aparate cu manson gonflabil, care

realizeaza presiuni locale continue sau intermitente, cu efect favorabil

asupra circulaTiei de intoarcere, venoasa si limfatica, de aceea se recomanda

in tratamentul edemelor si limfedemelor.

Vibromasajul consta in aplicarea unor manevre clasice de masaj

(neteziri, dar mai ales vibraTii) cu ajutorul unor aparate.

Avantaje:

1. OscilaTiile se pot regla ca amplitudine si frecvenTa

2. Nu solicita maseurul, de aceea durata sedinTei poate fi

prelungita

Dezavantaje:

1. Sunt mai puTin agreabile decat manevrele manuale, care se pot

adapta cu usurinTa configuraTiei anatomice a zonei si

sensibilitaTii locale;

2. Ofera o gama redusa de manevre, comparativ cu masajul

manual.

Masajul asociat cu contracTia izometrica este o tehnica

speciala, care faciliteaza relaxarea muschilor.

Masajul limfatic stimuleaza prin manevre lente, dar ferme,

evacuarea lichidului interstiTial excedentar pe cale limfatica

Prizele se orienteaza de-a lungul vaselor limfatice, in direcTia de

evacuare a acestora.

Regiunile corpului se abordeaza in urmatoarea succesiune: iniTial

cele apropiate de canalele limfatice drept si stang si apoi cele mai

indepartate.

Stimularea evacuarii limfatice este susTinuta de cresterea tonusului

vagal, datorata manevrelor blande, linistitoare.

Drenajul limfatic manual se poate executa prin doua tehnici:

a) Tehnica apelului sau a aspiraTiei. Este realizata numai la nivelul

colectorilor limfatici. Mana se deplaseaza in mod progresiv din partea

proximala in cea distala, dar presiunea este orientata in sensul reintoarcerii

limfatice. Are ca scop golirea colectorilor care dreneaza regiunea si sa

exercite un apel sau o aspiraTie asupra regiunii infiltrate propriu-zis.

b) Tehnica resorbTiei: mana exercita presiuni intermitente, blande, pe

zona infiltrata, realizand o succesiune de presiuni urmate de relaxarea

tisulara. In cursul relaxarii, Tesuturile comprimate reiau forma iniTiala; in

acest moment capilarele limfatice se deschid pentru a lasa sa penetreze

moleculele excedentare din spaTiul interstiTial. Tehnica poate fi utilizata

numai atunci cand capilarele exista sau cand sunt cai de inlocuire a acestora.

Masajul clasic si unele forme ale masajului special pot fi executate

chiar de subiect, sub forma automasajului.

Avantaj: intensitatea manevrelor este cel mai bine dozata

Dezavantaje: se pot aborda doar cateva regiuni si presupune

cunostinTe temeinice multidisciplinare.

o INDICATIILE MASAJULUI

In funcTie de simptomele si semnele prezente, se indica anumite

manevre de masaj.

Edemele beneficiaza de efleuraj, presiuni locale, profunde; in

insuficienTele circulatorii venoase si/sau limfatice se efectueaza

si fricTiuni.

In infiltratele subcutanate si nodulii musculari induraTi (apar in

nevralgia sciatica, crurala, cervicobrahiala, lombalgii, artroze) se

efectueaza fricTiuni superficiale locale circulare; manevrele se

efectueaza de la periferia zonei afectate spre locul dureros.

Durerile ligamentare si tendinitele se trateaza prin masaj

transversal profund (tehnica Cyriax).

In crampe si contracturi musculare se indica neteziri lungi, cu

ritm si intensitate scazuta, urmate de framantatul profund (este

utila aplicarea de caldura - Solux).

In hipertoniile de origine centrala se efectueaza neteziri lungi pe

muschii antagonisti, deoarece este contraindicata masarea muschiului

spastic, efectele relaxante fiind induse reflex.

Tulburarile trofice si leziunile cutanate beneficiaza de masajul trofic,

care consta in:

Mobilizarea viguroasa a planului profund cu ajutorul planului

superficial;

Crioterapie in escare;

Framantat cu priza mica, in cicatricele postarsuri sau cheloide si,

cu priza mare, in vergeturi.