RADIOGRAFIA DIGITALA

RADIOGRAFIA DIGITALA

Receptorii digitali asigura transformarea datelor analoge in informatii digitale. Partile componente ale receptorilor digitali utilizati in radiodiagnostic sunt: detectorul de scintilatie; sistemul de conversie a energiei luminoase in energie electrica si calculatorul.

Detectorul de scintilatie se bazeaza pe proprietatea unor substante de a emite lumina la impactul cu radiatiile alfa, beta, gama sau X; el este plasat in contact cu imaginea obtinuta dupa ce radiatiile X au traversat organismul. La impactul radiatiilor X cu scintilatorul, acesta emite semnale luminoase plasate in domeniul vizibil.

Convertorul energiei luminoase in energie a curentului electric, care se bazeaza pe efectul fotoelectric. Radiatiile luminoase aplicate catodului unei celule fotoelectice determina emisia fotoelectronilor care sunt colectati la anod, generand microcurenti de diferite intensitati. Acest sistem transforma sistemul analog de date (semnalul luminos) in informatii digitale (curentul electric).

  Calculatorul, care prelucreaza imaginea digitala, si o transforma in semnal video-TV.

Receptorii digitali sunt utilizati atat in radioscopie cat si in radiografie.

Comparatie intre imaginile digitale si analoge

Elementul de baza al imaginii digitale este pixelul o suprafata patrata cu o nuanta de gri corespunzatoare densitatilor pe care le reprezinta. Imaginea radiologica este formata dintr-un numar de pixeli. Cresterea numarului de pixeli/imagine determina marirea rezolutiei imaginii. Pentru ca imaginile obtinute pe filmele cu dimensiuni 18/24 cm sa aiba o rezolutie buna este necesar ca numarul corespunzator de pixeli sa fie de 3600x4800.

Imaginea digitala are urmatoarele avantaje:

permite o mai buna vizualizare a zonelor cu densitati mici; chiar daca rezolutia geometrica este mai redusa fata de radiografia clasica, rezolutia de densitate este mult mai mica;

ofera posibilitatea unei prelucrari ulterioare a imaginii.