Restaurari protetice fixe pluridentare speciale - puntile speciale

RESTAURARI PROTETICE FIXE PLURIDENTARE SPECIALE PUNTILE SPECIALE

Puntile dentare sau RPFP sunt lucrari protetice caracterizate in principal de:

transmiterea fortelor masticatorii la osul subiacent prin intermediul dintilor stilpi,dinti

ce delimiteaza la ambele extremitati edentatia,

fixarea pe infrastructura dentara prin cimentare sau cu ajutorul substantelor adezive,

refacerea continuitatii arcadei in cazul breselor edentate ce cuprind 1 maxim 4 dinti succesivi,

structura de rezistenta a puntii ,de cele mai multe ori metalica,este continua.

Orice renuntare la una din aceste caracteristici confera RPFP un caracter deosebit - special.

Sunt considerate a fi punti speciale:

- puntile care refac printr-o unica pisa protetica arcada maxilara respectiv mandibulara.;

cunoscute sub denumirea de punti totale,

puntile ce nu se fixeaza pe infrastructura dentara; ce stua prin frictiune sau prin insu-rubare a componentelor ei ce au axe diferite de insertie pe cimpul protetic : puntile te-lescopate respectiv puntile demontabile,

puntile care se sprijina pe dintii stilpi situati de o singura parte a bresei edentate:pun- tile in extensie,

puntile a caror sprijin este realizat nu pe dinti naturali ci pe implant: puntea pe im-plant.

PUNTEA TOTALA

Puntea totala este o RPFP care protezeza printr-o singura piesa protetica intreaga arcada maxilara ,respectiv mandibulara.

Se adreseaza situatiilor clinice in care pe arcada maxilara sunt prezenti minimum patru dinti;dinti a caror valoare de implantare si repartizare topografica permit realizarea unei RPFP.

Dintii stilpi pot fi reprezentati de cei doi canini si cei doi molari de 6 ani sau de 12 ani.

RPFP este constituita din 4 elemente de agregare si din 3 corpuri de punte ce realizea-za o structura continua, rigida, rezistena, nedeformabila.

Existenta mai multor dinti stilpi si a mai multor brese edentate imbunatateste sustine-rea puntii prin marirea valorii parodontale de suport a presiunilor masticatorii.Complica insertia puntii pe cimpul protetic prin necesitatea paralelismului intre toti dintii ce consti-tuie suportul ,infrasrtuctura puntii.

In tehnologia de realizare a puntii totale apare ca faza de laborator obligatorie realiza-rea sablonului de ocluzie;iar ca faza clinica obligatorie determinarea relatiei de ocluzie.

Aceste faze sunt obligatorii deoarece dupa slefuirea dintilor stilpi s-au pierdut toate reperele ce puteau permite pozitionarea functionala a mandibulei fata de maxilar.

Realizarea puntii totale presupune ca atit medicul cit si tehnicianul sa aiba o buna pregatire profesionala si o experienta suficienta in activitatea practica.

PUNTEA TELESCOPATA

Puntea telescopata reprezinta acea RPFP care poate fi indepartata de pacient, de pe cimpul protetic,in scopul igienizarii ei. Mentine pe cimpul protetic a puntii se realizea-za prin frictiune; frictiune ce apare la dezinsertia ei de pe infrastructura dentara intre su -suprafata externa a dintilor stilpi si interiorul elementelor de agregare.

Necimentare RPFP pe dintii stilpi obliga la protectia suprafetelor dentare slefuite prin existenta unor cape cimentate pe dintii de suport ai puntii.Prezenta capelor necesita o slefuire accentuata,suplimentara,a dintilor stilpi corespunzatoare grosimii capelor cimen-tate.

Un aspect particular al puntilor telescopate il constituie puntea demontabila.

Puntea demontabila se caracterizeaza prin aceea ca nu poate fi mobilizata de pacient. Ea este structurata din doua componente ce au axe diferite de insertie;componente ce de- vin o singura structura rigida, rezistenta, nedeformabila prin cuplarea componentelor ce o alcatuiesc cu ajutorul unui surub.

Prezenta capelor cimentate pe dintii stilpi este necesara pentru protectia bonturilor. Frictiunea dintre capele cimentate pe dintii stilpi si interiorul elementelor de agregare nu

contrbuie la stabilitatea puntii pe cimpul protetic.Aceasta se realizeaza prin diferenta axe-lor de insertie a celor doua componente ce alcatuiesc puntea demontabila ce devine o uni- ca structura rigida,nedeformabila prin cuplarea lor cu ajutorul surubului.

PUNTEA IN EXTENSIE

Puntea in extensie se adreseaza situatiilor clinice in care corpul de punte este mar-ginit la o singura extremitate: meziala sau distala.

La puntea in extensie meziala elementele de agregare sunt situate distal de corpul de punte;la puntea in extensie distala elementele de agregare sunt situate mezial de cor-pul de punte.

Desi folosirea acestui gen de RPFP este mult discutata ramin valabile citeva criterii

de apreciere a conditiilor clinice in care ea poate fi indicata:

folosirea a cel putin doi dinti stilpi,

ditii stilpi folsiti sa prezinte o buna implantare parodontala,

coroana dintilor stilpi sa fie voluminoasa pentru a oferi o retentie satisfacatoare a puntii in extensie,

antagonistii puntii in extensie sa fie reprezentati de o lucrare protetica,

hemiarcada opusa edentatiei pentru care se indica puntea in extensiesa fie integra,

dintre cele doua tipuri de punte in extensie este mai acceptata puntea in extensie me-

ziala; situatiile cele mai favorabile fiind : premolarul unu,caninul extensie incisivul lateral ; molarul unu,premolarul doi extensie premolarul unu.

Ambale cazuri rezolva printr-o punte in extensie bresa edentata din imediata vecina-tate a bresei edentate de unde si denumirea de punte in extesie imediata.

Daca puntea in extensie rezolva preznta edentatiei la distanta de dintii stilpi atunci ea se numese punte in extensie mediata.O astfel de punte poate fi cea care foloseste ca dinti stilpi cei doi premolari iar corpul de punte, extensia, este reprezentata de incisivul late-

ral. 2

O astfel de RPFP are un scop strict estetic.Lungimea conectorului ce uneste retentorii de

corpul de punte face din constructia protetica o structura elastica. Pozitionarea conectorului oral de dintii ce separa retentorii de bresa edentata poate constitui un disconfort fonetic si es-te conditionata de tipul rapoartelor de ocluzie existente la pacient.

PUNTEA PE IMPLANT

Puntea pe implant este o RPFP care nu este sustinuta de structurile dentare ea folo-sind ca infrastructura de sustinere a puntii dentare implantul.

Implantul dentar se poate clasifica dupa:

forma - surub,

- lama,

- grila ,

- ac,

pozitie - subperiostale,

- intraosoase,

- mixte.

structura - metalice,

- ceramice.

Absenta dintelui ca infrastructura la lucrarile protetice pe implant face ca presinea masticatorie sa nu mai fie transformata de parodontiu in tractiune stimulativa asupra pe-retelui alveolar.

In tehnologia realizarii puntilor pe implant o etapa esentiala este constituita de trans-

ferul corect al pozitiei implntului din cavitatea bucala. La obtinerea pe model a pozitiei implantului identica cu cea din cavitatea bucala participa: surubul de fixare a bontu-lui protetic,bontul protetic, bontul de amprentare, surubul de fixare a bontului de ampren- tare, implantul analog .

Surubul de fixare a bontului protetic impreuna cu configuratia interna a bontului impiedica rotirea bontului pe implant stabilindu-i o unica pozitie a acestuia.

Bontul protetic reprezinta portiunea intrabucala - extraosoasa a implantului,este e-

chivalentul bontului dentar.Transferul pe model a pozitiei din cavitatea bucala a implantului

a putut rezolva mentinerea paralelismului implantelor ce nu mai constituie un criteriu obli-gatoriu. Axul implantului poate fi corectat cu 15-25% .

Bontul de amprentare este astfel realizat incit pe implant si/sau in amprenta el nu poate avea decit o singura pozitie.Dupa amprentare medicul trimite laboratorului bontul de amprentare, amprenta si implantul analog.Tehnicianul fixeaza bontul de amprentare pe un implant analog si il aplica din nou in amprenta.

Surubul de fixare a bontului de amprentare impreuna cu configuratia interna a bontului impiedica rotirea bontului pe implant stabilindu-i o unica pozitie a acestuia.

Implantul analog este echivalentul implantului din os aflat in structura modelului.