Regimul sanitaro-igienic in spitale. Infectiile nozocomiale

Regimul sanitaro-igienic in spitale. Infectiile nozocomiale.

Justificarea cunoasterii si studierii problemei infectiilor nozocomiale.

1. Obligatia morala de a diminua morbiditatea si mortalitatea pacientilor spitalizati.
2. Emergenta noilor probleme infectioase (exeplu: rezistenta la antibiotice).
3. Prevenirea si controlul situatiilor epidemice.
4. Diminuarea costului legat de:

a.       o antibioteratie inadecvata, nejustificata;

b.      reutilizarea materialului;

c.       prelungirea duratei de sejur;

d.      ingrijirilor medicale.

5. Progresarea calitatii ingrijirilor medicale.
6. Facilitarea procesului de acreditare a institutiilor de ingrijire medicala.
7. Protectie vis-a-vi de urmaririle legale.

Infectiile nozocomiale. Notiune.

Sub termenul de infectie nozocomiala (sau intraspitaliceasca) se subinteleg toate maladiile contractate in cadrul spitalului, cauzate de catre microorganisme, clinic sau microbiologic recunoscute. Bolnavul contracteaza acesta maladie fie la internare, fie in rezultatul ingrijirilor medicale, in conditii de spital si/sau in conditii de ambulator.

Infectia intraspitaliceasca poate fi contractata si de catre personalul medical, care si exercita activitatile sale profesionale, iar semnele clinice pot aparea atit in timpul activitatilor medicale, cit si dupa.

Fiecare sectie a unui spital este determinata de o infectie intra-spitaliceasca cum ar fi: infectiile urinare, infectiile blocului operator, infectii legate de cateter si procesul de cateterizare, s.a.

Primul loc il ocupa infectiile urinare (40-45%), locul II-i - infectiile plagilor (25-30%), locul III-i - pneumoniile (15-20%), patru - bacteriemia (5-7%).

Factorii de risc al infectarii cailor urinare sunt:

1. Cateterizarea indelungata a uretrei,
2. Lipsa tratamentului antibacterial,
3. Utilizarea incorecta a cateterului,

Factorii de risc in aparitia infectiilor chirurgicale de plaga sunt:

1. Tipul plagii,
2. Drenajul,
3. Durata indelungata a perioadei preoperatorii,
4. Aseptica chirurgului, s.a..

Factorii de risc in pneumonie:

1. Intubarea traheii,
2. Virsta inaintata,
3. Boli cronice ale plaminilor,
4. Perioada postoperatori, s.a..

Factorii de risc in bacteriemia primara este prezenta unui cateter intravascular, permanent + obezitatea pacientului.

Dupa incidenta infectiilor intraspitalicesti pe primul loc sunt plasate infectiile aerogene, pe locul II - infectiile stafilococice si stafilococice, si pe locul III - infectiile intestinale.

Infectiile intraspitalicesti apar in rezultatul factorilor:

scaderea reactivitatii,

acumularii si circulatiei germinilor patogeni,

selectia germenilor foarte virulenti si rezistenti la antibiotice,

eventualitatea sporita de contractare si infectare.

Cauzele aparitiei infectiilor intraspitalicesti si deficientile combaterii

Cresterea permanenta a cauzelor de infectie intraspitaliceasca poate fi motivata de un sir de cauze:

a)      a crescut contingentul de risc (persoane cu rezistenta scazuta, imunodeficit, diabet zaharat),

b)      alergizarea populatiei,

c)      se complica tehnologia medicala (transplantarea organelor, operatii de diagnosticare complicate, s.a.),

d)      creste numarul de pacienti cu virsta inaintata si infantila,

e)      intrebuintarea larga, irationala si fara sistem a antibioticelor,

f)       incalcarea regulilor sanitaro-igienice.

Eficientile (dificultatile) combaterii

1. Circulatia vasta a germinilor patogeni in mediul spitalicesc,
2. Multitudinea cailor de transmitere,
3. Persistenta crescuta a geminilor la factorii de mediu,
4. Reciptivitatea sporita a bolnavilor,
5. Lipsa metodelor efectivie a profilaxiei specifice.

Sursele si conditiile de aparitie (raspindire) a infectiilor intraspitalicesti:

bolnavii infectati, care au fost internati in perioada de incubare,

bolnavii cu infectii mixte,

bolnavii care nu au respectat termenul de carantina,

purtatori de germeni patogeni,

vizitatorii bolnavilor.

Clasificarea ninfectiilor nozocomiale

I.            Dupa locul aparitiei

a.       in ambulator;

b.      infectii, care apar in rezultatul interventiilor cu scop profilactic;

c.       infectii intraspitalicesti propriuzise.

II.         Dupa etiologie

a.       boli transmisibile contractate in spital, determinate de obicei de germini patogeni;

b.      infectii cu germini conditionat patogeni sau oportunisti.

III.       Dupa componenta microflorei

a.       monoinfectie (provocata de un singur microorganism - in 3%);

b.      poliinfectie (prezenta mai multor specii de microorganisme in asociere - 37%);

c.       superinfectia sau suprainfectia (se formeaza in cazul cind la microorganismele asociate se mai adauga si o infectie virala - 60%).

IV.      Dupa calea de transmitere

a.       transmitere aeroportatata - praf, sputa, saliva in timpul vorbirii, tusea, stranutul;

b.      transmitere manuportata (prin contact) - mini murdare, lengerie, instrumente, material pentru pansament, s.a.;

c.       prin implantare - injectii, material chirurgical, proteze, s.a.

Nota:

Bolile din grupul intii sunt favorizate de conditiile de igiena comune: conditii de cazare; alimentare cu apa; alimente preparate in acela-si loc; instalatii sanitare; s.a..

Aparitia infectiilor intraspitalicesti din grupul al doilea sunt cauzate de rezistenta scazuta la infectie si expunere la proceduri medico-chirurgicale, care se pot asocia cu infectii cu germini conditionat patogeni si cu oportunisti.

Germini cauzali a infectiilor intraspitalicesti. Notiune de microflora contemporana.

Infectiile intraspitalicesti sunt cauzate de cca 30 de germeni:

Bacterii aerobe gram + (stafilococi, pneumocici),

Bacterii aerobe gram - (eserihia coli, bacilul pioceamic),

Germini anaerobi,

Fungi,

Virusuri (sida, hepatita infectioasa).

Pe parcursul evolutiei sale microflora a capatat unele particularitati, datorita carui fapt ea este numita si "microflora contemporana".

Particularitatile microflorei contemporane:

1. Instabilitatea inalta a microflorei ce determina capacitatea de adaptare la actiunea factorilor nefavorabili ai mediului ambiant si actiunea antisepticelor,
2. Rezistenta la antibiotice si antiseptice,
3. Invazivitatea inalta (capacitatea de a penetra in tesuturi),
4. Capacitati virulente inalte )posibilitatea de a provoca procese patologice),
5. Toxicogena,
6. Are actiune alergica pronuntata.

Masurile de profilaxie a infectiilor nozocomiale

Masurile de profilaxie a infectiilor nozocomiale - "Separarea alb-negru".

In combaterea infectiilor intraspitalicesti e nevoie de a folosi toate metodele necesare, care sunt inglobate in asa numitul sistem protector. Ele la rindul sau sunt indreptate in 3 directii:

Creare aunui regim antimicrobian,

Sporirea rezistentei organismului,

Optimizearea factorilor de mediu.

Principala masura din regimul antimicrobian este distantarea (separarea): separarea alb-negru (separarea zonelor, materialelor, instrumentelor, utilajului, si totodata a persoanelor contaminate de cele necontaminate).

Eficacitatea acestor masuri depinde de:

a)      planificarea si utilizarea unitatilor de ingrijire medicala,

b)      organizarea lucrului,

c)      comportamentul personalului, cunostintele si deprinderile lor igienice.

Masurile sanitar tehnice in profilaxia infectiilor nozocomiale

1. Ventilatia,
2. Puritatea aerului,
3. Comfortul termic in incaperi se asigura prin: volumul de aer; multiplul schimbului de aer.

Volumul de aer depinde de suprafata (7m² - indice normal) si inaltime (3,3m - indicele normal), deci in saloane vor fi 33 m³.

Dupa normativele igienice unui bolnav ii v-a reveni minim 80m³ pe ora. Acest volum de ventilatie poate fi organizat numai datorita unui schimb de aer organizat prin ventilatie artificiala (aspiratie repolare - minimum de 4 ori).

Volumul optim de ventilatie se determina:

FOTO 047

Colecatrea si neutralizarea deseurilor solide si a apelor menajere din spitale.

Colectarea si neutralizarea deseurilor din spitale se efectueaza conform regulamentului privind "gestionarea deseurilor medicale".

Toate deseurile medicale pot fi clasificate pe categorii:

1. Deseuri nepericuloase (asimilabile cu cele menajere),
2. Deseuri periculaose:
1. Deseurile anatomopatologice,
2. Deseuri infectioase,
3. Deseuri intepatoare taietoare,
4. Deseuri chimice si farmaceutice,
5. Deseuri radioactive.

Etapele gestionarii deseurilor periculoase

1. Colectarea si trierea. Producatorul este responsabil pentru corectitudinea separarii la sursa a deseurilor periculoase. Acest cind nu se respecta acest lucru toate deseurile sunt tratate ce deseuri periculoase;
2. Ambalajul. Trebuie sa fie de unica folosinta si se v-a neutraliza o data cu continutul. Codurile de culori sunt: galben - pentru deseurile infectioase si taietoare/intepatoare; negru - pentru deseurile asimilabile cu cele menajere.
3. Depozitarea temporara. V-a fi cit mai scurt posibila.
4. Transportarea
5. Neutralizarea

Cine poarta responsabilitatea in domeniul gestionarii deseurilor:

1. Directorul unitatii sau coordonatorul unitatii medicale sau directorul economic,
2. Medicul igienist,
3. Seful serviciului administrativ,
4. Medicul sef de sectie,
5. Medicul care isi desfasoara activitatea in sistem public sau privat, in spital sau dupa caz - medicul de familie, medicul de intreprindere, medicul scolii, medicul stomatolog, medicul unitatii medicale, s.a.