SUBSTANTE CU CARE SE TRATEAZA ASISTOLIA CARDIACA

Substante cu care se trateaza asistolia cardiaca

Medicamentele cu care se trateaza asistolia cardiaca se mai numesc si tonice cardiace sau medicamente utilizate in tratamentul insuficientei cardiace. Principalele tonice cardiace sunt digitalina si strofantina a caror actiune se datoreaza geninelor pe care le contin acestea. In starile patologice caracterizate prin tahicardie si aritmie cardiaca, glicozizii cardiovasculari determina scaderea si regularizarea ritmului cardiac. Consecinta acestei actiuni este realizarea unui travaliu cardiac cu sistole complete si diastole prelungite care are ca rezultat cresterea minut-volumului.

Actiunea generala asupra organismului se exercita printr-o mai buna irigare sanguina a intregului organism, reducerea sau disparitia edemelor, diminuarea congestiei organelor abdominale si a pulmonului, micsorarea durerii astfel incat toate tulburarile determinate de insuficienta cardiaca se atenueaza.

Digitala se obtine din frunzele de degetel rosu (Digitalis purpurea) si degetel lanos (Digitalis lanata). In comparatie cu strofantinele, glicozizii digitalei sunt mai stabili, deoarece ei se combina cu proteinele serice si se fixeaza mai bine pe miocard. Se elimina lent din organism si cumuleaza. De aceea, in practica se utilizeaza doze de intretinere reduse la 1/2 sau 1/3 din doza initiala. Digitala actioneaza direct asupra miocardului, centrilor excitomotori, peretilor vasculari si centrului vasomotor al nervului vag.

Odata cu restabilirea circulatiei se imbunatatesc atat diureza, cat si schimburile nutritive de la nivel celular.

Ionotropii pozitivi sunt substantele care cresc puterea de contractie a muschiului cardiac prin cresterea cantitatii de calciu intracelular disponibil pentru legarea de proteinele musculare. In acelasi timp cresc interactiunile proteinei contractile din celula miocardica. Cantitatea de calciu intracelular poate sa fie crescuta prin modificarea pompei de schimb Na⁺/Ca⁺², prin cresterea productiei de adenozin monofosfat ciclic (AMPc) pe calea stimularii adenilatciclazei sau prin scaderea degradarii de AMPc pe calea inhibarii fosfodiesterazelor.

Efectul ionotrop al substantelor digitalice se produce prin inhibarea pompei Na⁺/K ⁺-ATP-aza. Cand se produce acest fenomen creste cantitatea de Na⁺ in celula, iar schimbul de Na⁺ contra Ca⁺² este crescut. Cresterea cantitatii de calciu intracelular duce la marirea gradului de eliberare de calciu din reticulul endoplasmatic si creste contractibilitatea muschiului cardiac.

Dintre digitalice digoxina si digitoxina sunt cele mai larg utilizate preparate.

Digoxina este disponibila pentru administrare intravenoasa si orala. Dupa administrarea pe cale intravenoasa a digoxinei efectele farmacologice apar intr-un interval de timp de 5-30 minute si dureaza maxim 2 ore, dar concentratia toxica de medicament este mult mai dificil de evitat pe aceasta cale. Digoxina nu trebuie administrata pe cale intramusculara deoarece produce durere si necroza musculara. La administrarea pe cale orala efectele farmacologice apar in 1-2 ore.

Absorbtia digoxinei difera in functie de preparatul utilizat. Absorbtia formei prezentate in alcool (elixir) este cea mai buna. Absorbtia digoxinei este incetinita cand este administrata prin hrana, dar absorbtia digitoxinei este mult mai completa deoarece este mult mai disponibila. Ambele medicamente se distribuie lent si se concentreaza in tesutul cardiac. Numai 25 % din digoxina este legata la proteinele plasmatice in timp ce digitoxina se leaga in proportie de aproximativ 90%.

Digoxina se elimina in principal prin rinichi nemodificata; timpul ei de injumatatire (aprox. 1,7 zile la caine) este puternic influentata de starea functionala a rinichiului.

Digitoxina este metabolizata in ficat unul dintre metaboliti fiind digoxina); timpul ei de injumatatire este de 8-12 ore la caine.

Administrarea competitiva a chinidinei va creste concentratia plasmatica a digoxinei, probabil datorita dislocarii de la locul de legare din tesuturi. Verapamilul, spironolactona si captoprilul pot, de asemenea, sa creasca concentratia plasmatica a digoxinei.

Administrarea de agonisti beta-adrenergici cresc probabilitatea de aparitie a aritmiilor. Amfotericina B si hormonii glucocorticoizi favorizeaza eliminarea din organism a K⁺ (rezulta hipopotasemie) si potenteaza astfel intoxicatia cu digitalice.

Efectele toxice ale glicozidelor digitalice sunt destul de frecvente si pot sa fie letale. Pisicile sunt mult mai sensibile la digoxina decat cainii, iar cauza cea mai frecventa de intoxicare este supradozarea. Aparitia intoxicatiei este favorizata si de cresterea hipopotasemiei. Severitatea toxicitatii este legata de severitatea bolii cardiace. Orice tip de aritmie cardiaca poate sa fie indusa de catre substantele digitalice.

Intoxicatia cu substante digitalice se manifesta clinic prin diaree, anorexie, greata (nausea) si vomitare. Frecvent acestea sunt cele mai precoce semne ale instalarii toxicitatii.

Toxicitatea digitalicelor poate sa fie diagnosticata si evitata prin monitorizarea concentratiei plasmatice. Tratamentul intoxicatiei include intreruperea terapiei cu digitalice si diuretice (care produc eliminarea excesiva a potasiului) si administrarea de fentoina (blocant al efectului digitalicelor asupra nodulului atrioventricular), lidocaina (pentru aritmia ventriculara) si saruri de potasiu administrate de preferinta per os. Atropina poate sa fie folosita atat pentru tratarea bradicardiei sinusale, cat si a blocului cardiac indus de cresterea substantelor colinergice.

Digitalicele sunt utilizate pentru restaurarea circulatiei la animalele cu insuficienta cardiaca congestiva cronica sau incetinirii ratei contractiei ventriculare in timpul tahiaritmiilor supraventriculare cum ar fi fibrilatia arteriala sau fluterul.

Ambele sindroame necesita un tratament de lunga durata. Digoxina este un glicozid cardiac mai frecvent utilizat exceptand animalele cu boli renale la care se prefera digitoxina. Programul de administrare a dozelor: 0,0055-0,011 mg/Kg per os de doua ori pe zi pentru caini si 0,001 mg/Kg per os de doua ori pe zi pentru pisici.

Tulburarile electrolitice trebuie corectate inainte de a fi administrate medicamentele digitalice glicozidice.

Pe piata se gaseste sub forma de Digoxina comprimate a 0,25mg oficinale, solutia de Digoxina 0,1% oficinala, Lanatosid C pulbere (oficinala), Acetildigitoxina pulbere, Deslanosid C (oficinal), Lanatosid C drajeuri a 0,25mg oficinal. Toate se pastreaza la Venena. Digitalina solutie 1 de uz intern, Digitalis comprimate a 0,1g pulbere de frunze de Digitalis purpurea, oficinale se pastreaza la Separanda, Deslanosid fiole a 2 ml 0,2, Deslanosid comprimate a 0,2mg, Deslanosid solutie de uz intern 0,5 si Deslanosid supozitoare 0,5mg.

Strofantina. Actioneaza mai rapid si mai intens comparativ cu glicozizii din digitala. Sunt solubili in apa si difuzeaza in tot organismul. Se fixeaza mai slab pe miocard si au o stabilitate mai redusa. Nu se cumuleaza in organism si se elimina mai repede decat digitalicele. Se descompun usor in tractusul gastrointestinal si de aceea nu se recomanda administrarea per os. Se administreaza pe cale parenterala, de obicei prin injectii intravenoase (injectiile pe cale subcutanata sunt dureroase). Atunci cand sunt injectate pe cale intravenoasa efectul apare instantaneu. Se utilizeaza pentru interventie rapida in cazuri grave cand trebuie sa se intervina urgent cum ar fi de exemplu insuficienta cardiaca acuta, starea de colaps, boli infectioase cu evolutie acuta etc. Dupa 1-2 zile de administrare a strofantinei se poate continua terapia cu preparate farmaceutice care contin digitalice.

De retinut ca tratamentul initial cu preparate pe baza de digitala nu poate sa fie continuat cu strofantina decat dupa ce au trecut cel putin 3 zile de la ultima administrare (pericol de sumare a efectelor).

In comert se gaseste sub denumirea de Strofantina G solutie injectabila 0,25-1 care se inoculeaza lent pe cale i.v. in doza de 0,0025g la animalele mari. Tinctura de strofantina se administreaza pe cale orala in doza de 10-25g la animalele mari si 0,1-1g la cele mici de 3-4 ori/zi.