Statura - Semiologie medicala

Statura - Semiologie medicala

Statura sau inaltimea variaza in anumite limite in functie de varsta, sex si zona geografica. Cea mai rapida crestere staturala este in primul an de viata si la pubertate, pentru ca inaltimea definitiva sa se stabilizeze in jurul varstei de 22 de ani.

Gigantismul si piticismul (nanismul)

Hormonul somatotrop, prescurtat STH este produs de glanda hipofiza, cea mai importanta glanda endocrina din corpul uman fiindca aceasta controleaza activitatea hormonala a intregului organism. STH este numit si hormon de crestere fiindca el stimuleaza, impreuna cu insulina, hormonii tiroidieni si cei sexuali cresterea organismului.

Acest hormon ajuta la cresterea oaselor, a muschilor si a tuturor organelor mai putin creierul. Atunci cand apar dereglari in secretia acestui hormon apar anomalii de crestere si dezvoltare.

Hiposecretia de STH determina la copil stoparea cresterii. Apare astfel piticismul (nanismul hipofizar). Cei care sufera de o asemenea dereglare hormonala sunt mici de statura, ajungand la inaltimi de maxim 1,30 m. Sunt insa proportional dezvoltati, iar intelectul este normal fiindca, asa cum am stabilit, hormonul somatotrop nu influenteaza cresterea creierului.

Intr-o secretie crescuta de STH (hipersecretie) pot aparea doua tipuri de boli, in functie de varsta la care apare dereglarea.

Daca in copilarie, inainte de pubertate, se secreta mai mult hormon somatotrop, apare gigantismul: indivizii de peste 2 m cu membrele mai lungi decat normal.

In cazul in care hipersecretia apare dupa pubertate, apare acromegalia. Acromegalii nu sunt neaparat inalti prin constitutie, insa au mainile si picioarele lungi, oasele fetei marite, mandibula proeminenta, buzele voluminoase, limba marita, iar in interior viscerele (inima, ficatul, rinichii) sunt mai mari decat in mod normal. Intelectul este in ambele situatii neafectat.

Un diagnostic cert poate fi dat numai de catre un medic specialist ajutat de analizele de laborator.

Starea de nutritie

Starea de nutritie a individului se poate aprecia in cadrul inspectiei generale si poate fi evaluata dupa anumiti parametri, si anume: dezvoltarea musculaturii, a tesutului adipos si a greutatii corporale, raportata la sexul, varsta si inaltimea subiectului sanatos.

Formule de calcul ale greutatii ideale

Greutatea ideala este o estimare statistica, bazata pe studiul populatiei si pe speranta de viata. Ea reprezinta greutatea, calculata pentru o anumita persoana, capabila sa asigure o stare de sanatate optima.

Numerosi autori au propus formule de calcul, utilizand una sau mai multe variabile, pentru estimarea acestei greutati ideale.

Formula lui Broca

Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime

Greutate ideala (kg) = inaltimea (cm) - 100

Astfel, pentru un adult cu inaltimea de 170 cm, GI = 170 - 100 = 70 kg

Principalul avantaj al acestei formule este simplitatea sa. Dar, tocmai aceasta simplitate sta la originea unor erori importante; greutatea ideala fiind supraestimata la persoanele inalte.

Formula lui Pende

Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime

Greutatea ideala = inaltimea (cm) / 2,4

Astfel, pentru un adult cu inaltimea de 170 cm, GI = 170 /2,4 = 70,8 kg

Aceasta formula este valabila pentru ambele sexe si are tendinta de a supraestima greutatea ideala in comparatie cu celelalte formule.

Formula lui Lorentz

Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime si sex

B: Greutatea ideala = inaltimea(cm) -100 - inaltimea(cm) - 150) /4

F: Greutatea ideala = inaltimea(cm) -100 - inaltimea(cm) - 150) /2

Astfel, pentru un barbat cu inaltimea de 170 cm, GI = 170 - 100 - 5 = 65 kg

In schimb, pentru o femeie cu aceeasi inaltime, GI = 170 - 100 - 10 = 60 kg

Formula lui Lorentz a fost cea mai utilizata, servind drept referinta in numeroase studii clinice. Formula are avantajul de a indica o greutate relativ acceptabila pentru majoritatea persoanelor, cu varsta peste 18 ani si cu o inaltime intre 140 si 22 cm.

Formula ia in calcul inaltimea si sexul, introducand un factor de corectie proportional cu inaltimea si variind in functie de sex. Principalul defect este faptul ca nu ia in calcul varsta individului si diferentele de constitutie.

Calcularea greutatii ideale in functie de inaltime si varsta

Greutatea ideala = (inaltimea - 100) + (varsta / 10) x 0,9

Astfel, pentru un adult de 40 ani, cu o inaltime de 170 cm, GI = 66, 6 kg

Aceasta formula poate fi aplicata fara rezerve si in cazul copiilor.

Calcularea greutatii ideale in functie de IMC

IMC (indicele de masa corporala) este utilizat drept criteriu de referinta pentru definirea obezitatii. Dar, plecand de la acest indice, se poate propune o greutate ideala -cea care corespunde unui IMC de 21,75 kg/m2.

Greutatea ideala = inaltimea (m) x inaltimea (m) x 21,75

Pentru un adult cu inaltimea de 170 cm, obtinem GI = 1,70 x 1,70 x 21,75 = 62,75 kg

In functie de valorile considerate normale ale IMC-ului, putem determina greutatea minima si greutatea maxima acceptabile:

Greutatea minima = 1,70 x 1, 70 x 1,85 = 53, 45 kg

Greutatea maxima = 1,70 x 1,70 x 25,0 = 72, 25 kg

Obezitatea

Obezitatea poate fi descrisa ca fiind cea mai intalnita dereglare de nutritie. Obezitatea este o conditie in care se acumuleaza excesiv grasime in organism, fie din cauza consumului de alimente mai mare decat nevoile fiziologice, fie din cauza unor dereglari metabolice. Astfel, un exces de 50 de calorii zilnic poate creste greutatea cu 25 Kg intr-o perioada de 10 ani.

Obezitatea poate fi clasificata in trei tipuri in functie de surplusul in greutate:

Obezitate usoara (gradul I)  +30%

Obezitate moderata (gradul II) +30-50%

Obezitate grava (gradul III)  +>50%

Obezitatea poate fi generalizata, cand acumularea grasimilor se face relativ uniform pe brate, torace, abdomen si obezitate segmentara, cand acumularea se face in anumite zone ale corpului. Din acest punct de vedere se descriu obezitatea androida , cand acumularea grasimilor se face pe ceafa, trunchi sipartea superioara a abdomenului si obezitate ginoida, cand acumularea grasimilor se face mai ales pe fese, solduri si coapse.

Etiologia obezitatii este multifactoriala.

Aceasta cuprinde urmatoarele afectiuni principale care predispun la obezitate si supraponderabilitate:

-factori metabolici, factori genetici

-sedentarismul, stilul de viata

-factori endocrini, rasa, sexul, virsta

-factori etnici si culturali, statusul socioeconomic

-obiceiuri alimentare, renuntarea la fumat

-sarcina si menopauza, factori psihologici

-diabetul gestational, alaptatul la sin.

Cauze secundare cuprind:

-sindromul Cushing, hipotiroidismul

-insulinomul, obezitatea hipotalamica

-sindromul de ovare polichistice

-sindroamele genetice (Prader-Willi, Alstrom, Bardet-Biedl, Cohen,)

-deficienta de hormoni de crestere

-consumul de contraceptive orale

-obezitatea legata de consumul de medicamente (fenotiazine, valproat de sodiu, carbamazepina, antidepresivele triciclice, litiul, glucocorticosteroizi, acetat megestrol, thiazolidine diones, sulfoniluree, insulina, antagonistii adrenergici, antagonistii serotoninici)

-tulburarile de alimentatie (bulimia nervoasa, tulburarile de alimentatie perin excesul alimentar de sarbatori si cel nocturn)

-hipogonadismul, pseudohipoparatiroidismul, obezitatea prin alimentarea la tub.

Efectele obezitatii asupra sanatatii

Persoanele cu obezitate prezinta un risc crescut de a dezvolta mai multe conditii patologice care pot determina scaderea calitatii vietii si deces prematur. Obezitatea este asociata cu peste 30 de afectiuni, iar evidentele stiintifice au stabilit o relatie strinsa intre cel putin 15 dintre acestea. Scaderea in greutate cu peste 10% pentru persoanele cu obezitate poate imbunatati unele afectiuni relationate cu aceasta incluzind diabetul si hipertensiunea.

Complicatiile acute ale obezitatii cuprind:

-diabetul zaharat de tip II, hipertensiunea, hiperlipidemia

-accelerarea cresterii si maturarii osoase la copii

-hiperandrogenismul ovarian si ginecomastia

-colecistita, pancreatita, psudotumori cerebri

-ficatul gras cu ciroza si boala renala-glomeruloe0. scleroza focala

-apneea de somn si tulburarile respiratiei in timpul somnului sunt intilnite mai ales la copii, acompaniata de disfunctii neurocognitive

-genu valgum, tibia vara sunt observate mai frecvent la copii obezi.

Sechelele emotionale si psihosociale sunt larg raspindite. Datele arata ca obezitatea este frecventa la copii deprimati. Prejudecata si discriminarea fata de persoanele obeze sunt larg intilnite.

Obezitatea este asociata cu un numar de factori de risc cardiovascular, incluzind hiperinsulinismul si rezistenta la insulina, hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia, nivele reduse de HDL (lipidele bune) si hipertensiune. Un element caracteristic al rezistentei la insulina este acanthosis nigricans a carei prezenta indica un risc crescut de diabet zaharat de tip II.

Dietele conventionale in obezitate

Acestea se clasifica in:

-echilibrate-diete cu calorii putine (sau reducerea dimensiunii portiilor de alimente)

-dietele fara grasimi

-dietele fara carbohidrati

-dietele intermediare (cele in care macronutrientii majori: grasimile, proteinele, carbohidratii sunt in cantitati egale de 30-40%)

-dietele speciale.

Dietele echilibrate, cu proteine putine sau reducerea portiei de alimente consumate la o masa este tipul de dieta cel mai recomandat. Se imparte necesarul de calorii in trei mese principale pe zi. Mesele sunt bazate pe alimente consumate in mod normal, bauturi si batoane care inlocuiesc gustarile, gustarile reci. Deoarece alcoolul, sucul de fructe, sucurile carbogazoase si dulciurile sunt bogate in calorii si contin putini nutrienti sunt interzise.

Dietele fara carbohidrati (sau dieta Atkins) sunt programe alimentare care restrictioneaza consumul de carbohidrati la 20% din aportul caloric zilnic. Alimentele bogate in carbohidrati, pastele, piinea sunt inlocuite cu cele care contin un procent mai mare de proteine si grasimi, carnea, soia, vegetalele.

Dieta fara grasimi consta in eliminarea colesterolului si a grasimilor saturate, care conduc la afectiuni cardiace. Este important de stiut ca unele grasimi sunt imperios necesare fiziologiei umane: acizii grasi esentiali, grasimile pentru depozitele energetice, pentru a ajuta la absorbtia unor vitamine liposolubile: A, D, E, K.

Deficitul ponderal

Reprezinta scaderea greutatii corporale cu mai mult de 10% din greutatea ideala.

Se descriu trei variante de deficit ponderal:

-emacierea- in care tesutul celulo-adipos este mult diminuat, oasele fetei sunt proeminente, ochii sunt infundati in orbite, bula lui Bichat dispare, trunchiul si membrele sunt subtiate

-casexia- deficit pinderal mai avansat, in care pe langa disparitia paniculului adipos, se observa si o diminuare a musculaturii somatice.

-marasmul- forma extrem de severa de deficit ponderal, in care , pe lamga modificarile prezente in primele 2 stadii, mai apar si tulburari hidroelectrolitice si metabolice grave, de obicei ireversibile.

Starea de constienta

Aprecierea starii psihice a bolnavului, a capacitatii sale de gandire, a starii intelectuale, a stari de afectivitate, are o importanta deosebita si reprezinta parte integranta in elaborarea diagnosticului.

Din punct de vedere semiologic se delimiteaza:

tulburari de consienta sau de cunostinta: torpoare, obnubilare, stupoare;

pierderea cunostintei: sincopa, lipotimie, coma;

tulburari psihice care includ tulburari ale afectivitatii, ale gandirii, ale memoriei, ale vointei, ale afectivitatii, etc.

Tulburari ale starii de constienta

Torpoarea: Reprezinta tulburarea claritatii constiintei, bolnavul se comporta ca un om somnoros. Apare dupa surmenas psihic sau fizic, boli febrile.

Obnubilarea :Este o tulburare a constiintei in care bolnavul este incapabil sa isi fixeze atentia; activitatea intelectuala in ceea ce priveste rationamentul, concentrarea si luciditatea, sunt diminuate si da inpresia unui om ratacit.

Stupoarea Implica dezorientarea temporo-spatiala evidenta si importanta. Privirea este fixa fara nici o reactie, bolnavul nu stie unde se afla, de cand si de ce. Se comporta ca un om ratacit, pierdut, nu reactioneaza la stimuli externi slabi sau medii ci doar la excitanti puternici.

Pierderea cunostintei sau constientei

Sincopa : reprezinta pierderea brusca, completa, potential reversibila si de scurta durata a cunostintei. Cauze: epilepsie, isterie, fibrilatie atiala paroxistica, stenoza aortica, stenoza mitrala, infarct miocardic, hTA.

Lipotimia : reprezinta pierderea brusca, incompleta si totdeauna reversibila a cunostintei fiind de scurta durata. Se mai numeste lesin si pare in toate starile insotite de hTA.

Coma : reprezinta pierderea de lunga durata ale cunostintei motilitatii si sensibilitatii cu pastrarea functiilor vitale: circulatie, respiratie-dar midificata.

Se pot stabili urmatoarele etape de coma:

-starea precomatoasa: predomina obnubilarea;

-coma vigila: pe langa elementele de tulburare ale constientei putem constata si momente de luciditate;

-coma propriu-zisa  sau coma profunda: relaxare musculara totala, pierderea completa a cunostintei, a sensibilitatii, disparitia reflexelor, deglutitia este absenta, incontinenta de urina si fecale, hipertermie, tahicardie, tahipnee.

-coma depasita sau ireversibila.