Streptocociile cutanate

Streptocociile cutanate

Streptocociile cutanate sunt afectiuni care au ca agent etiologic in majoritatea cazurilor streptococul β hemolitic de grup A. Streptococul patogen se intalneste frecvent ca saprofit la omul sanatos in faringe, fosele nazale, cavitatea bucala dar, doar pe perioade scurte de timp. Leziunile cutanate cu streptococi patogeni apar dupa contactul cu un bolnav, cu un purtator sanatos de streptococi patogeni sau prin cresterea agresivitatii streptococilor proprii

Impetigo streptococic sau impetigo contagios

Impetigo streptococic este o afectiune foarte contagioasa, care apare indeosebi la copiii prescolari si scolari, evoluand sub forma de mici epidemii. Agentul patogen cel mai frecvent este Streptococcus pyogenes de grup A, inclusiv tulpinile nefritigene.

Debuteaza cu o pustula sau o bula, cu halou inflamator, care se rupe si lasǎ o eroziune care va fi acoperita de o crusta galbuie, dulce, numitǎ crusta melicerica. Frecvent se asociaza cu pustule foliculare datoritǎ asocierii infectiei cu stafilococ. Localizarea cea mai frecventa este pe fata - peribucal, perinazal, regiunea auriculara, si mai rar pe trunchi, membre, pielea paroasa a capului.

Vindecarea spontana se poate obtine in 2-3 saptamani, fǎrǎ cicatrice, dar apar noi leziuni prin autoinoculare, cu evolutie indelungata si risc crescut de aparitie a complicatiilor la distanta   (glomerulonefrita acuta poststreptococica).

Tratament local: se aplica comprese umede cu solutii slab antiseptice (acid boric 1-2%, permanganat de potasiu, cloraminǎ) pentru indepartarea crustelor. Dupa linistirea procesului exsudativ se vor aplica unguente cu antibiotice (neomicina, gentamicina, kanamicina, bacitracina, acid fucidinic) si coloranti (violet de gentiana 1% - pioctaninǎ, solutie Castelani). Se impune mentinerea unei igiene riguroase, tǎierea scurtǎ a unghiilor, baie zilnicǎ.

Tratamentul sistemic se face cu antibiotice antistreptococice si antistafilococice pe cale generala timp de 7-10 zile: peniciline antistafilococice (oxacilinǎ), cefalosporine (cefalexin, cefuroxime), macrolide (eritromicina, roxitromicina, azitromicinǎ).

Ectima streptococica

Ectima streptococica este o infectie a pielii de tip ulceros produsa de streptococ (si stafilococ). Se localizeaza mai ales la nivelul membrelor inferioare si apare la persoane cu igiena deficitara, casectice, cu tulburari circulatorii venoase ale membrelor inferioare si la copii.

Debuteaza sub forma unor mici bule sau pustule localizate pe o zona eritematoasa, care in cateva zile ulcereaza si formeaza o crusta neagra-cenusie care se poate indeparta descoperind o ulceratie cu margini proeminente, cu fundul acoperit de un puroi galben-verzui.

Se vindeca cu cicatrice hiperpigmentate. Leziunile sunt de obicei multiple, recidivante, avand capacitate de autoinoculare.

Tratamentul consta in antibiotice pe cale generala si topice cu antibiotice si coloranti. Evolutia este trenanta chiar si sub tratament.

Erizipelul

Erizipelul este o infectie bacteriana acutǎ a straturilor profunde ale pielii (dermul profund si hipodermul superficial) pornind de la reteaua vaselor limfatice. Agentul etiologic cel mai frecvent izolat este Streptococul β hemolitic de grup A.

Factori favorizanti ai aparitiei erizipelului sunt: tulburarile circulatorii venoase si limfatice ale membrelor inferioare, edemele gambei de cauza cardiaca, diabetul zaharat, alcoolismul, denutritia, desocializarea.

Poarta de intrare a infectiei streptococice poate fi: o escoriatie, o intepatura de insectǎ, o arsura, o plaga chirurgicala, un abord venos, cicatricea ombilicala la nou-nascuti, micoze, ulceratii cutanate, infectii ale mucoaselor (rinita, faringita, amigdalita, otita, conjunctivita).

Localizarile cele mai frecvente ale erizipelului sunt membrele inferioare (70-88%) si fata (6-19%).

Manifestari clinice

Debutul erizipelului este brutal cu frison solemn, febra 38-40⁰C, cu alterarea stǎrii generale, cefalee, greturi, varsaturi. Dupa 24-48 de ore, in zona afectata, apare un placard rosu, edematiat, dureros, cu suprafata lucioasa, bine delimitat de un burelet proeminent, semn caracteristic erizipelului. Edemul este mai accentuat in localizarile la nivelul fetei, scalpului si pavilionului urechii. Placardul se extinde lent prin periferia sa pana la 10-15 cm sau mai mare. Se asociaza cu limfangita si adenopatie regionala inflamatorie.

In lipsa tratamentului erizipelul involueaza spontan in 1-3 saptamani prin reducerea eritemului si aparitia unei descuamatii lamelare specifice infectiei streptococice.

Exista si forme clinice mai grave precum: erizipelul bulos, erizipelul necrotic, erizipelul flegmonos. Datorita  persistentei portii de intrare erizipelul poate recidiva si fiecare recidiva va agrava tulburarile circulatorii limfatice si vor conduce la limfedem cronic si elefantiazis.

Paraclinic erizipelul se insoteste de VSH crescut, leucocitozǎ cu neutrofilie.

Diagnostic diferential

Erizipelul trebuie deosebit de celulita acuta, de tromboflebita superficiala sau profunda, de intepaturi de insecte, de herpesul zoster, de dermatita de contact.

Tratament

Tratamentul de electie al erizipelului este penicilina G in doza de 2-10 milioane ui/zi injectabil intramuscular, fractionatǎ la 6 ore, timp de 7-10 zile. Necesitǎ testare in prealabil la penicilinǎ toate persoanele care nu sunt cunoscute cu antecedente alergice la penicilinǎ!

Ca alternativa la penicilina se pot folosi cefalosporinele. Cei alergici la peniciline vor fi tratati cu macrolide (eritromicina, azitromicina, roxitromicina).

Pentru atenuarea manifestǎrilor inflamatorii se recomanda tratament antiinflamator cu corticosteroizi (prednison  10-20 mg/zi).

Local se aplica comprese umede si reci, schimbate la 1-2 ore, timp de 2-3 zile (cu atentie pentru a nu se macera tegumentul) cu acid boric 1-2%, cloramina, rivanol, permanganat de potasiu, ser fiziologic. Dupa linistirea procesului inflamator se pot aplica coloranti. Se recomanda repaus la pat cu imobilizarea segmentului afectat.

Este obligatoriu tratamentul portii de intrare si a afectiunilor asociate (tinea pedis, ulcerului de gamba).