Surse de infectie - TRICHINELOZA

Surse de infectie - TRICHINELOZA

Cai de transmiterea trichinelozei

La om, calea obisnuita de transmitere a bolii este cea orala. Omul se infecteaza numai prin ingerarea carnii sau preparatelor de carne infestata cu larve si care nu a fost supusa unor tratamente - congelare la temperaturi mai joase de -20C si tratarea termica la nivele mai mari de 70C, care au ca scop distrugerea larvelor musculare.

Sursa principala pentru infectarea omului este reprezentata de carnea de porc domestic si mai rar de carnea unor animale de vanat.

in regiunile arctice, sursa principala de infectii pentru om o formeaza carnea de urs alb si carnea unor animale marine, ca foca si morsa, iar in zonele tropicale si ecuatoriale, in special in Africa, este reprezentata de carnea unor porci salbatici.

De asemenea, in functie de obiceiuri, in multe tari, zone sau localitati, sursa de infectie pentru om poate fi constituita din carnea provenita de la alte specii de animale: bursuc, arici si caine. in Germania si Elvetia au fost inregistrate imbolnaviri la oameni care au consumat carne de caine, in scopuri terapeutice. Astfel, in Bavaria frecventa trichinelozei la om era de 4.000 de ori mai mare in zonele in care consuma carnea de caine sau de pisica, fata de localitatile in care se consuma numai carne de porc.

Exista popoare si zone ale lumii unde carnea se consuma cruda sau insuficient tratata termic si unde frecventa imbolnavirilor este mai mare, Germania, Polonia, populatiile din zonele arctice. Modul de preparare a carnii pentru consum este destul de variat si cuprinde unele sortimente la care prelucrarea termica lipseste complet: carnea cruda tocata, pastrama, sunca afumata, carnati cruzi si uscati. Carnea de vanat - mistret si urs - este adesea consumata netratata termic, ceea ce determina ca imbolnavirile prin consumul ei sa fie deosebit de severe, deseori cu sfarsit letal.

In urma studiilor intreprinse s-ar putea crede ca trichineloza la om in liuropa si SUA descreste mai greu decat este de asteptat, ceea ce ar avea la baza urmatorii factori:

numarul crescut de episoade de tip urban care implica sute de cazuri care au aceeasi sursa de infectie;

numarul crescut de episoade provocate de alte surse decat carnea de porc;

Incidenta trichinelozei la om este in mod obisnuit exprimata si analizata pe baza cazurilor individuale. Daca un porc este o sursa de infectie pentru sute de oameni sau numai pentru cativa, aceasta depinde de multi factori, dar in principal de modul cum carnea a fost distribuita sau preparata pentru consum. Numarul crescut de episoade de tip urban aparut odata cu procesele de urbanizare, este partial responsabil de evidentierea numarului mai mare de cazuri.

La animale, calea de transmitere obisnuita este cea orala, insa la ele posibilitatile de infestare sunt mai numeroase. Astfel infectarea se poate produce:

prin consumul de carne sau cadavre de animale, resturi menajere, resturi provenite din industria de prelucrare a carnii, prin consum de cadavre de sobolani, soareci, caini, pisici, porci etc;

prin consumul de intestine provenite de la animale parazitate;

prin consum de fecale (coprofagie). Cironeanu si Pambruccian (1962) (155), au constatat eliminarea de larve vii prin fecale la sobolanii infectati in urma cu doua zile. Fecalele puilor de gaina eliminate la 2 - 24 ore de la infectare contin larve infectante (Keller, 1941; Merkusev, 1960. Porcii se pot infecta prin coprofagie si atunci cand coabiteaza cu alti porci recent infectati,

prin transmitere pe orizontala - in circuit inchis;

canibalism intalnit atat la porc (consumul urechilor si cozilor), cat si la sobolan.

Cercetari efectuate au demonstrat ca:

in organismul porcilor infectati cu Trichinella, larvele paraziteaza in circa 90% din cazuri si in musculatura cozilor si urechilor;

numarul mediu/gram al larvelor din musculatura cozilor reprezinta intre 12-18%, iar cel din musculatura urechilor intre 12-15,6% din numarul mediu de larve/gram de pilierii diafragmatici de la acelasi animal (Gh. Olteanu, 1973) (132). Acelasi fenomen de transmitere a invaziei in circuit inchis pe orizontala se petrece atat in populatiile de sobolani, cat si in randul animalelor din mediul silvatio Cercetari efectuate in Romania au stabilit ca in musculatura cozilor si urechilor la vulpe, cobai, caine, pisica si sobolan - larvele de Trichinella sunt frecvent intalnite in proportii variabile. Prin cercetari experimentale a fost demonstrat ca larvele din musculatura cozilor si urechilor sunt infestante pentru animalele receptive si evolueaza normal in organismul acestora (Gh. Olteanu, 1973; Panaitescu, V. Nitzulescu, I. Gherman, 1986, Gh. Olteanu, 1987) (20, 21, 28).

prin consumul de pesti (au fost observate trichinele la anghila, stiuca, crap) si crustacee se poate la animalele care se hranesc cu acestea (pisici, caini, ursi, mistreti, porci crescuti in zonele de balta), fiind cunoscut faptul ca atat pestii cat si crustaceele se pot infecta prin consumul fecalelor pasarilor, a ramelor, a larvelor de insecte sarcofage si coprofage s.a.m.d.

Studii intreprinse in 1965 de Olteanu si Stoica au demonstrat rolul ramelor in transmiterea trichinelozei prin mentinerea ramelor in contact 2-24 ore intr-un mediu lichid cu mici portiuni de carne cu larve de Trichinella, au transmis infectia la 28,5 din rame. Apoi, administrate la sobolani ramele au transmis infectia la 5% din acestia.

De asemenea transmiterea prin intermediul insectelor a fost demonstrata experimental de mai multi cercetatori (Musca domestica, Sarchophaga camaria, Lucilia sericata etc). in 1962, Britov reuseste infectarea larvelor de muste cu larve de Trichinella spiralis, dupa ce timp de 5 zile Ie-a intretinut pe carne parazitata. Administrate apoi la diverse animale de apa, s-a reusit infectarea.

In 1955, Merkusev si in 1960 Negrobov citati de Lupascu si colab., 1970, au gasit larve vii de Trichinella spiralis in intestinul unor larve de muste si coleoptere macrofage care s-au hranit cu carne de cadavre infectate experimental (soareci), sau natural (vulpi). Dupa infestarile experimentale ale liliecilor si a diferitelor specii de pasari, infestari care au dus pana la dezvoltarea larvelor in musculatura lor, putem sustine ca si pasarile pot detine un rol semnificativ la raspandirea trichinelozei in natura. Acest lucru pare cu atat mai verosimil cu cat faza musculara a parazitului a putut fi reprodusa - printre alte pasari, chiar la cob si bufnite care sunt recunoscute consumatoare de cadavre. De asemenea nu este lipsit de importanta nici faptul ca faza musculara a parazitului a putut fi observata chiar si la broaste (Matoff, 1961).

Transmiterea transplacentara a trichinelozei, cea pe cale intravenoasa, uubcutana, intraperitoneala sau pe cale nazala sau anala sunt considerate drept posibile experimental la animale. Aceste experimente vin sa atraga atentia asupra unei evolutii complete si complexe, de la care parazitul, de cele mai multe ori nu se abate, oricare ar fi calea prin care patrund in organismul gazda. Adaptarea de care da dovada parazitul in cursul diferitelor lui stadii de evolutie din gazda parazitata isi gaseste o expresie asemanatoare si in posibilitatile lui de adaptare la cele aproape 150 de mamifere si alte vietuitoare pe care le poate parazita.

Aceste numeroase vietuitoare din care parazitul isi poate face o gazda (atat pentru adulti cat si pentru stadiile lui de larva embrionara sau de larva incapsulata) ii asigura o larga raspandire in natura. Toate aceste numeroase cai care participa la raspandirea trichinelozei in natura, duc in mod practic la o poluare parazitara a mediului ambiant, pe care n-o intalnim decat la putine parazitoze. Posibilitatea parazitului Trichinella spiralis de a se supune la o evolutie completa in organismul unor gazde din cele mai diferite, ca si posibilitatea acestuia de a-si realiza o gazda din extrem de numeroase vietuitoare, fac din trichineloza o parazitoza cosmopolita, cu o larga raspandire pe glob si in natura.