Toxicologia generala

Definitie: Intoxicatia este starea patologica determinata de o substanta (toxic) care patrunsa in organism, provoaca modificari organice si functionale.

Clasificarea toxicelor se poate face dupa mai multe criterii:

- dupa origine:

- naturale: minerale, vegetale, animale;

- sintetice: substante organice, anorganice;

- dupa provenienta:

- mediu inconjurator: casnic, industrial, agrar;

- alimente: ciuperci otravitoare, aditivi alimentari;

- medicamente;

- dupa starea de agregare: gazoase, lichide, solide;

- din punct de vedere patogenic:

- toxice cu actiune locala - produc modificari la nivelul portii de intrare (acizi, baze caustice);

- toxice postrezorbtie - sindroame respiratorii, cardio-vasculare, digestive, hepato-renale;

- toxice functionale - determina tulburari metabolice sau enzimatice cu moartea rapida a victimei (fara leziuni morfologice sau cu leziuni minore);

- dupa locul de actiune:

- efecte pe SNC- psihotrope, alcaloizi (morfina, stricnina), etanol;

- efecte hematice-monoxid de carbon, acid cianhidrc, cianuri, substante methemoglobinizante;

- efecte parenchimatoase - mercurul si sarurile sale, plumbul arsenicul si derivatii sai;

- dupa caracterul actiunii: erozive, distructive, hematice, functionale;

- dupa modul de actiune:

- toxice ale structurii celulare: caustice, oxidanti, saruri de metale grele, organominerali etc.;

- toxice ale functiilor celulare: histotoxice, anoxemiante, methemoglobinizante, hemolizante, toxice ale sistemului nervos central, toxice cardiace si hepatice etc.

Toxicitatea reprezinta comportarea biologica, fiind legata de particularitatile organismului viu si cantitatea de toxic.

Doza toxica este cantitatea de substanta toxica capabila sa produca o intoxicatie.

Aprecierea toxicitatii pentru om a unei substante se face prin experimente pe animale de laborator, stabilindu-se doza letala 50 (DL₅₀). Doza letala este cantitatea de substanta/kg corp de animal ce provoaca moartea la 50% indivizii lotului experimental, in decurs de 24 h.

DML (doza minima letala) este cantitatea cea mai mica de substanta ce poate cauza moartea unui individ adult.

DML la copil se calculeaza in functie de DML la adult folosind formula lui Young:

DMLc = [v / (v+12)] DMLa unde v = varsta in ani; DMLc = doza minima letala la copil; DMLa = doza minima letala la adult.

Idiosincrazia reprezinta un raspuns particular la un anume medicament, in legatura cu o susceptibilitate individuala data de unele particularitati constitutionale.

Alergia sau sensibilitatea specifica apare fata de o substanta cu care organismul a luat contact prealabil si exprima conflictul antigen-anticorp.

Anafilaxia este o reactie intensa, exagerata fata de proteine straine, dupa un prealabil contact cu acestea.

Socul anafilactic este reactia cea mai rapida si mai periculoasa din categoria reactiilor alergice, care duce frecvent la colaps si deces.

In producerea intoxicatiei apar doua faze: expunerea la toxic si patrunderea acestuia in organism.

Relatia organism-toxic are doua aspecte:

actiunea organismului asupra toxicului = faza toxico-cinetica cu absorbtie, distributie, depozitare, metabolizare si eliminare;

actiunea toxicului asupra organismului = faza toxico-dinamica ce cuprinde ansamblul de fenomene ce au loc in organism la diverse nivele (efect toxic).

Faza toxico-cinetica

Absorbtia toxicului depinde de calea de patrundere a toxicului in organism care poate fi:

digestiva - cea mai frecventa cale de patrundere; toxicele se absorb in mod electiv la nivelul mucoasei intestinului subtire; substantele volatile (alcoolul) se absorb cu usurinta la nivelul stomacului.

Unele toxice sub forma de vapori se absorb rapid la nivelul mucoasei bucale (acid cianhidric, nicotina pura) producand o moarte fulgeratoare.

Mucoasa gastrica intarzie absorbtia unor toxice, de aceea evacuarea continutului gastric poate fi eficienta. Datorita mediului acid din stomac unele substante sunt complet inactivate (ex.veninul de sarpe, derivatii de curara).

respiratorie - pentru substante gazoase, volatile (hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, hidrocarburi) cu producere de intoxicatii grave si trecerea rapida a toxicului in circulatie;

cutanata - rar: solventi pentru grasimi, substante caustice, iritante, derivati de anilina, tetraetil de plumb;

parenterala - subcutanata, intravenoasa (toxicomani);

transplacentara - cu intoxicatii la produsul de conceptie;

mucoasa uterina, vaginala, conjunctiva oculara.

Difuziunea in circulatie a toxicului, acesta distribuindu-se si acumulandu-se temporar in diferite tesuturi si organe in functie de:

vascularizatia organului: toxicul se distribuie si se acumuleaza in organe bine vascularizate;

solubilitatea in apa si lipide a toxicului: toxicele hidrosolubile au o difuzie uniforma in tot organismul, toxicele liposolubile se acumuleaza si se depoziteaza in zone bogate in tesut adipos (tesut subcutanat, grasimea periviscerala);

afinitatea toxicului fata de tesuturi si organe: mercurul si acidul oxalic se acumuleaza in rinichi; hipnoticele si anestezicele se acumuleaza in sistemul nervos central, arsenul, fosforul si tetraclorura de carbon in ficat.

Metabolizarea toxicului se realizeaza prin procese biochimice complexe: hidroliza, oxidare, reducere, conjugare, saponificare, metilare.

Toxicele se metabolizeaza preponderent in ficat si este perturbata in caz de afectiuni hepatice preexistente; procesele metabolice sunt mijloace partiale de detoxifiere.

Prin metabolizare se pot obtine si substante cu efect mai toxic fata de substanta initiala (ex.: alcoolul metilic produce formaldehida iar glicolul acid oxalic).

Eliminarea toxicului si a produsilor de metabolism se realizeaza preponderent pe cale renala, eliminarea fiind alterata in caz de afectiuni renale preexistente.

Alte cai de eliminare sunt: calea respiratorie (toxice gazoase, volatile), calea transcutanata (secretia glandelor sudoripare), calea digestiv (secretie digestiva, bila) si secretiile altor glande.

Faza toxico-dinamica

Actiunea toxico-dinamica cuprinde fenomenele fizice si biochimice pe care le determina actiunea toxicului asupra organismului. Aceste efecte nocive se manifesta in special la nivelul tesuturilor si organelor "tinta" pentru care are afinitate si unde produce modificari patologice precedate de modificari biochimice.

Foarte multe toxice actioneaza la nivel enzimatic prin blocarea sau distrugerea unor enzime inducand fenomene patologice. Ex.:

- ionul cian din cianura actioneaza asupra citocromoxidazei formand complexul cian - citocromoxidaza cu anoxie tisulara grava;

- ionul fosforic din paration blocheaza colinesteraza ducand la acumulare de acetilcolina cu fenomene nicotinice, muscarinice si actiune asupra SNC.

Factori care conditioneaza aparitia intoxicatiilor:

dependenti de toxic

particularitati de structura - ex. prezenta anumitor radicali (CN);

particularitati de doza - gravitatea este direct proportionala cu doza;

afinitatea pentru anumite tesuturi si organe (barbituricele au afinitate pentru SNC

concentratia:

- substantele diluate (acizi, baze diluate) au efecte inofensive;

- substantele concentrate au efecte foarte nocive;

asocieri cu alte substante, cu efect sinergic:

- alcool cu barbiturice;

- alcool cu tranchilizante;

- alcool cu opiacee;

dependenti de organism

- calea de patrundere a toxicului (intoxicatiile cele mai grave sunt cele in care toxicul patrunde pe calea respiratorie sau calea parenterala);

- varsta extrema - copii si varstnicii sunt mai sensibili;

- sexul: femeile sunt mai sensibile decat barbatii;

- greutatea corporala crescuta duce la un volum de distributie mai mare cu toxicitate mai redusa;

- toleranta (obisnuinta) dupa administrarea repetata a toxicului - ex. toxicomanii, pentru satisfacerea efectelor, isi administreaza doze crescute care pentru persoanele normale sunt letale;

- starea patologica preexistenta - in afectiuni hepatice si renale efectele toxicului sunt mai pronuntate;

- fenomene de hipersensibilizare - sunt fenomene toxice grave care apar la concentratii obisnuite de substante (ex. socul anafilactic).

Obiectivele expertizei medico-legale sunt:

Examenul la fata locului si ancheta

Se recolteaza orice ar putea da relatii despre intoxicatie: resturi de substante, flacoane, seringi etc. Daca toxicul este necunoscut ancheta va incerca sa stabileasca toxicul la care a avut acces victima.

Examenul la fata locului poate descoperi: surse de gaze toxice, substante toxice de uz industrial sau casnic, substante medicamentoase, alimente ce contin toxice, ambalaje cu resturi de substante toxice, excretii (varsaturi, urina, materii fecale) cu continut toxic.

Studiul simptomelor clinice

Se vor analiza foile de observatie clinica (pentru cazurile internate), se vor culege date de la anturaj sau de la persoanele ce au acordat primul ajutor.

Anamneza va urmari, pe baza informatiilor sau a documentelor medicale:

simptomele care au precedat decesul, insistand asupra: duratei perioadei de

incubatie, momentului si formei debutului, caracterului simptomelor, durata si evolutia lor;

stabilirea datei si orei aproximative a ingerarii toxicului;

cronologia patrunderii in organism a substantei banuite ca ar contine toxicul, a

perioadei de acalmie, a simptomelor si duratei lor, a sindromului terminal si compararea datelor teoretice ale diferitelor forme de intoxicatii;

- determinarea factoriilor ocazionali sau individuali care favorizeaza actiunea toxicului.

Autopsia medico-legala cu unele particularitati: organele nu se spala cu apa pe parcursul examinarii; inainte de deschidere organele cavitare si tubulo-cavitare se ligatureaza si se recolteaza probe; se va recolta sange (din cavitatea craniana), urina, fragmente de organe (ficat si rinichi obligatoriu); nu se imbalsameaza cadavrul.

Examenul toxicologic ofera elemente de certitudine prin metode calitative (identificarea clasei de substante) si cantitative.

Stabilirea diagnosticului pozitiv de moarte prin intoxicatie.

Stabilirea unor elemente orientative privind forma medico-legala de intoxicatie (crima, accident, suicid).