TRAHEOTOMIA

Definitie: traheotomia [Gr. trakhys = rugos tome = taiere] reprezinta interventia chirurgicala ce consta in incizia peretelui anterior al traheei, in portiunea cervicala, la nivelul primelor doua inele (traheotomie inalta) sau sub istmul corpului tiroid (traheotomie joasa).

Regiunea laringotraheala, delimitata intre un plan orizontal cranial ce trece prin polul superior al cartilajului tiroid (vertebra C₅) si un plan orizontal caudal razant la manubriul sternal (vertebra T₂), cuprinde urmatoarele planuri ce trebuie sectionate sau rabatate in cazul efectuarii unei traheotomii: piele, tesut adipos subcutant, fascie cervicala superficiala (intinsa intre hioid si stern), muschi subhioidieni (sternohioidieni, sternotiroidieni, tirohioidieni si omohioidieni), fascie cervicala mijlocie; in final se patrunde in spatiul retromuscular, unde se gasesc laringele (alcatuit, la acest nivel, de cartilajele tiroid si cricoid, unite prin membrana cricotiroidiana → sediu al laringotomiei intercricotiroidiene), traheea cervicala (primele 5-6 inele traheale, in lungime de 5-6 cm, cu calibru de 12-14 mm) si glanda tiroida.

N.B.! In multe cazuri, traheotomia este un gest facut in urgenta, in caz de obstructie laringiana survenita la persoane aflate in afara unui mediu specializat (inec alimentar etc.), ceea ce necesita cunoasterea metodei de catre fiecare individ, pentru a fi capabil sa ofere acest prim ajutor cu caracter vital.

Instrumentar necesar:

- bisturiu, pense anatomice si chirurgicale, departatorare (la nevoie, se poate executa insa cu o lama obisnuita de cutit);

- comprese, fire de sutura, fasa din tifon, antiseptice;

- canula de intubatie traheala tip Krishaber.

Indicatii ale traheotomiei:

1. In urgenta:

- corpi straini patrunsi in laringe;

- plagi ale laringelui cu obstructia glotei;

- inflamatii acute ale laringelui sau stari alergice;

- revarsate faringiene posttraumatice;

- crize eclamsice insotite de laringospasm;

- sincope anestezice la bolnavi neintubati;

- traumatisme toracice cu fracturi costale multiple sau volet.

2. Terapeutice:

- tumori laringiene inoperabile;

- tumori tiroidiene sau cervicale ce comprima laringele;

- flegmoane ale planseului bucal (angina Ludwig);

- anestezii generale la pacienti cu stenoze laringiene.

Notiuni pregatitoare:

- se impune rapiditate si siguranta in executia timpilor operatori;

- executare a inciziilor strict pe linia medana;

- realizare, atunci cand timpul permite, a unei anestezii locale.

Tehnica:

a) Variante de executie:

- la nivelul primelor inele traheale (traheotomia inalta, clasica, recomandata atat la adult cat si la copil);

- sub istmul tiroidian (traheotomia joasa).

b) Tehnica propriu-zisa (in cazul traheotomiei inalte):

- incizie a pielii, pe o lungime de 5-6 cm (la adult), pornind de la marginea inferioara a cartilajului cricoid si mergand spre mijlocul furculitei sternale;

- incizie a rafeului median al planului musculoaponevrotic, sau disociere a lui cu indepartare a muschilor spre lateral;

- reclinare in jos sau sectiune a istmuui tiroidian;

- sectionarea primelor 2 inele traheale, cu bisturiul bine fixat, al carui varf se inzroduce pe circa 3-5 mm in lumenul traheal;

- introducerea a canulei Krishaber, cu scoatere consecutiva a mandrenului si reinstalare a respiratiei pacientului;

- introducerea canulei interne, care se fixeaza la pavilionul canulei externe;

- sutura plagii;

- pansament.

Incidente, accidente, complicatii:

- incizie incorecta a pieilii (in afara liniei mediane);

- lezare a vaselor regiunii (atentie la a. tiroidiana mijlocie si trunchiul venos brahiocefalic stang);

- incizie incorecta a traheei (oblica, prea lunga sau scurta, prea superficiala sau profunda);

- introducere a canulei in spatiul pretraheal;

- accentuare a asfixiei (obturare cu sange in absenta unei hemostaze corecte etc.);

- lezare a corzilor vocale (in laringotomia intercricotiroidiana → este evitata actual);

- stop cardiac (produs reflex prin hipercapnia din asfixie);

- supuratii ale plagii, complicatii bronhopulmonare etc..