TRAUMATOLOGIE SPECIALA

TRAUMATOLOGIE SPECIALA

CADEREA SI PRECIPITAREA

Caderea si precipitarea sunt imprejurari de producere a traumatismelor mecanice caracterizate prin pierderea echilibrului cu schimbarea brusca a pozitiei verticale a corpului si izbirea lui pe un plan dur (planul de sustinere).

Caderea reprezinta schimbarea pozitiei cu izbirea de acelasi plan (la acelasi nivel); termenul de precipitare indica o cadere sub actiunea gravitatiei de pe un plan mai inalt decat cel pe care se va face impactul (cadere de la inaltime).

Leziunile sunt produse prin lovirea pasiva a victimei de corpurile dure intalnite in cadere si de planul dur de impact final si depind de:

- inaltimea de la care se cade;

- greutatea corpului;

- de o posibila propulsie care poate fi: autopropulsie (cadere din mers sau din fuga, cand forta de lovire este egala cu forta de deceleratie plus forta de gravitatie) sau heteropropulsie (imbrancire, cand forta de lovire este egala cu forta de imbrancire plus forta de deceleratie plus forta gravitatie).

Factorii de care depinde gravitatea leziunilor sunt:

- generali: inaltimea, forta de auto/heteropropulsie, planul de contact, pozitia in care victima ia contact cu planul;

- specifici: greutatea victimei, zona impactului.

Caderea

Poate fi realizata din: repaus, din mers si din fuga (in ultimele doua cazuri, se adauga forta cinetica).

Pierderea echilibrului poate avea cauze:

a) endogene: patologice - boli ce duc la pierderea constientei (sincopa cardio-vasculara, epilepsie, hemoragie cerebrala), tulburari ale sistemului labirintic, tulburari de vedere, intoxicatii, boli neuropsihice sau autopropulsia;

b) exogene (externe): cu factori determinanti (forta cinetica exterioara) si factori favorizanti (teren alunecos, umiditate, obscuritate, obstacole).

Tipul si gravitatea leziunilor prin cadere difera in functie de prezenta sau absenta constientei (prezenta/absenta reflexelor de autoaparare): cadere in stare de constienta-leziuni superficiale, echimoze, excoriatii, plagi excoriate sau contuze etc.); caderea urmare a pierderii constientei: leziuni grave prin lovirea capului de sol sau de alte obiecte contondente, lovirea corpului cu leziuni severe, posibil tanatogeneratoare, ale organelor interne).

Caracteristic leziunilor din cadere este localizarea pe un singur plan al corpului (cu exceptia caderii urmata de rostogolire pe un plan inclinat), pe partile proeminente deoarece acestea sunt primele care iau contact cu planul/corpul dur (frunte, nas, barbie, coate, genunchi).

Leziunile sunt in general de gravitate redusa: echimoze, escoriatii, hematoame, plagi contuze, fracturi.

Decesul se produce rar:

- caderi cu heteropropulsie mare (lovire activa urmata de cadere);

- caderi dupa pierderea starii de constienta cand miscarile de aparare si redresare a corpului sunt abolite;

- leziuni cranio-cerebrale prin lovirea capului de un plan dur;

- foarte rar prin hemoragii interne (rupturi de organe interne parenchimatoase)

In expertiza medico-legala se analizeaza:

- victima: leziuni corporale (localizare, forma, gravitate), cercetarea cauzelor intrinseci, data producerii leziunilor (in viata, in agonie, dupa moarte); apar probleme de interpretare in caz de ebrietate, impiedicare, infarct miocardic, hemoragia cerebrala;

- locul faptei: caracterele factorilor favorizanti exogeni;

- corelatia leziunilor corporale cu aspectele terenului;

- natura caderii:

- pierderea echilibrului din pozitia stationara, din mers sau din fuga;

- propulsia (auto sau hetero) din pozitia stationara, din mers sau din fuga.

Precipitarea

Precipitare determina leziuni grave, mortalitatea este crescuta. Poate fi sinucidere, accident sau omucidere.

Mecanismele de producere a leziunilor sunt:

a. Mecanism direct (la locul de impact):

- primar: leziuni ce apar in zona corpului ce vine prima in contact cu planul dur;

- secundar: izbirea ulterioara a restului corpului de planul dur dupa contactul initial;

- mediat: precipitare in axul vertical al corpului: vertex,/membre inferioare cand energia traumatica se transmite la distanta prin structurile osoase.

b. Mecanism indirect la distanta de aria de impact) ca efect al inertiei rezultata din acceleratia corpului urmata de oprirea brusca.

Fazele precipitarii sunt:

a) faza de pierdere a echilibrului care implica modificarea pozitiei spatiale a centrului de greutate raportat la pozitia de sustinere;

b) faza de cadere propriu-zisa, in care corpul ia pozitii diferite;

c) faza de izbire de planul dur;

d) faza facultativa de rostogolire.

Stabilirea punctului de contact cu solul:

a) impactul segmentului cranian concomitent cu restul corpului - se poate realiza in plan anterior, posterior si lateral. Caracteristicile sunt:

- contact pe o suprafata mare;

- frecvent leziuni pe un singur plan;

- leziuni pe mai multe planuri: cadere pe un plan inclinat cu rostogolire sau cadere cu lovire de obstacole ;

- leziuni externe variate - aspectul tine de particularitatile planului de impact, de haine, de forta de izbire;

- leziunile pot fi cu solutie de continuitate;

- frecvent apare o discordanta intre leziunile externe (putin grave - escoriatii, plagi contuze, echimoze, hematoame) si leziunile interne (grave,extrem de variate);

la nivelul extremitatii cefalice:

- fracturi liniare de bolta cu iradiere la baza (in precipitarea de la inaltimi mici iradierea este limitata; in precipitarea de la inaltimi mari apare iradiere meridionala cu dehiscenta maxima in regiunea mijlocie, asemanatoare cu compresiunea);

- fracturi cominutive cu infundare (caderi pe plan neregulat cu proeminente) asemanatoare cu lovirea cu corpuri dure cu suprafata mica;

- precipitare de la inaltime de peste 10 m - fracturi cominutive de bolta si baza de craniu;

- precipitare de la inaltime de peste 15 m - frecvent explozie craniana;

- adesea leziunile osoase craniene se insotesc de leziuni meningo-cerebrale, grave ce duc frecvent la deces;

- leziunile meningo-cerebrale sunt bipolare (in focar si contralovitura).

leziunile coloanei vertebrale:

- frecvente in caz de precipitare de la inaltimi mari;

- fracturi directe prin izbire de planul dur sau prin modificarea curburii coloanei vertebrale (fracturi de corpi vertebrali);

- frecvent leziuni meningo-medulare.

leziuni de schelet toracic - fracturi costale ce imita frecvent aspectul leziunilor produse prin comprimare (intereseaza un numar mare de coaste, sunt situate pe doua planuri uneori bilaterale, mai multe linii de fractura).

fracturile bazinului:

- sunt frecvente in caderile de la inaltimi mari;

- in caz de inaltimi sub 10m si impact lateral apar fracturi de creasta iliaca si mai rar de pubis; uneori apar disjunctii sacro-iliace;

- in caz de inaltimi peste 10m apar fracturi multiple de bazin indiferent de planul in care se realizeaza impactul;

- fracturi asemanatoare cu compresiunea apar la impact in plan anterior sau posterior.

fracturi de membre - depind de inaltimea de la care se produce caderea:

1 1,5m - nu exista fracturi;

1,5 - 5m - fracturi la nivelul unui membru;

5 - 10m - fracturi multiple in peste 50% din cazuri;

peste 10m - fracturi atat de membre superioare cat si de membre inferioare cu deplasari si lezari secundare de parti moi.

leziuni viscerale - depind de inaltime:

sub 5m - rupturile viscerale sunt rare (daca apar exista fond patologic preexistent);

5 - 10m - leziuni viscerale frecvente;

peste 10m - leziuni viscerale constante, afecteaza mai multe organe (in general organe parenchimatoase);

b) contact cu extremitatea cefalica (pe vertex):

cel mai tipic se produce fractura de bolta craniana (liniara sau cominutiva) cu iradiere la baza (asemanatoare cu fracturile prin compresiune);

fracturi ale coloanei vertebrale (in special cervicala si toracala) prin tasare si hiperflexie;

fractura transversala a sternului la nivelul unghiului, prin hiperflexie si lovirea barbiei in piept.

precipitarea de la o inaltime de peste 15m produce explozia craniului

c) contact cu segmentele inferioare ale corpului - realizat cu genunchii (gambele flectate), fesele (coapsele flectate pe abdomen), plantele picioarelor (membrele inferioare in extensie).

contact cu picioarele: infiltrate sanguine difuze in plante, luxatii tarso-metatarsiene, fracturi de calcaneu, fracturi uni/bimaleolare;

contactul cu genunchii: fracturi de platou tibial, de rotula si epifiza distala a femurului;

contactul cu ischioanele: fracturi de bazin, infiltrate sanguine difuze fesiere, infiltrate sanguine sacro-iliace.

Leziunile tipice in precipitare sunt:

fracturile mediate - transmiterea fortei traumatice prin intermediul structurilor osoase;

fractura circulara de baza de craniu in etajul posterior, dispusa in jurul gaurii occipitale cu telescopare intracraniana a coloanei cervicale ce duce la deces rapid prin leziuni bulbare;

leziuni indirecte, mediate, de parti moi si viscere.

Caracteristicile leziunilor de precipitare sunt:

a) grave, frecvent mortale;

b) multipolare si multiple, interesand partile moi externe si organele interne, fiind foarte variate (leziuni neregulate, polimorfe);

c) localizate in special pe extremitati si in regiuni proeminente.

Examinarea medico-legala trebuie sa includa analiza pozitiei cadavrului, examenul hainelor, examinarea leziunilor corporale (toate leziunile trebuie sa poata fi explicate prin mecanismul de cadere/precipitare), confruntarea acestora cu conditiile locale si cautarea eventualelor leziuni care sa explice cauzele endogene.

Din punct de vedere judiciar, o frecventa crescuta o au accidentele, prin pierderea echilibrului, urmeaza apoi suicidul (cand se cauta cauza acestuia, eventual mesaje) si nu in ultimul rand omorul, prin heteropropulsie (element care trebuie luat intotdeauna in considerare).

Diagnosticul diferential trebuie facut intre leziunile produse prin lovire activa si cele produse prin cadere sau precipitare.

MIJLOACE DE ATAC-APARARE proprii OMULUI

Mijloacele de atac si aparare proprii omului reprezinta mijloacele de lovire activa fara utilizarea unui instrument si sunt: palma, pumnul, piciorul si dinti.

Lovirea cu palma Si pumnul

Caracterele leziunilor produse prin lovire cu palma si pumnul sunt urmatoarele:

1. de obicei nu sunt grave;

2. depind de: forta agresorului, regiunea lezata, reactivitatea victimei;

3. se realizeaza prin:

a. compresie (sugrumare, sufocare): echimoze, excoriatii latero-cervicale si in jurul orificiilor respiratorii;

b. lovire directa: de obicei gravitate mica.

Prin lovirea cu palma sau pumn se pot produce:

1. Traumatisme cranio-cerebrale:

leziuni de tip echimoze, hematoame, plagi ale viscerocraniului;

fracturi liniare nedenivelate;

hemoragii meningeale prin anevrisme rupte la traumatisme mici.

2. Traumatisme toracice:

echimoze, hematoame plagi minore;

fracturi costale (1,2,3 coaste)pe un plan.

lovirea in regiunea sinusului carotidian sau precordiala poate duce la moarte prin inhibitie;

3. Traumatisme abdominale:

echimoze, hematoame ale peretelui abdominal;

rupturi de organe parenchimatoase-ficat, splina;

lovirea in plexul solar poate duce la moarte prin inhibitie.

4. Traumatisme de tip particular:

soc traumatic (leziuni multiple si variate: echimoze, excoriatii, hematoame, fracturi);

lovirea mentonului cu fractura mediata a bazei craniului;

traumatisme asociate buco-maxilo-faciale;

lovituri de pumn aplicate la nivelul abdomenului cu rupturi de organe (cavitare, parenchimatoase) fara infiltrat sanguin in musculatura abdominala, acesta existand in jurul coloanei vertebrale sau in mezenter.

Lovirea cu piciorul

In acest caz, in general leziunile au intensitate mai mare, in special cand se aplica asupra corpului cazut la sol.

Loviturile aplicate asupra craniului produc leziuni grave cranio-cerebrale, frecvent fracturi liniare sau dehiscente cu infundare (lovituri aplicate cu varf de pantof, toc de pantof).

Mecanismul de producere al leziunilor este:

a. lovirea directa;

b. lovirea capului fixat: fracturi iradiate pe portiunea fixata sau pe baza craniana, cu dehiscenta maxima spre mijlocul bazei craniului;

c. prin compresiune (capului aflat pe un plan dur), leziunile sunt bipolare.

Lovituri aplicate asupra altor parti ale organismului:

a. gat - traumatisme inchise produse prin lovire directa sau prin compresie; consecinte lezionale variabile pana la moartea prin inhibitie sau asfixie mecanica;

b. torace - frecvent fracturi costale pe un plan (in compresiune pe doua planuri) uneori cu interesare viscerala;

c. abdomen - contuzii, rupturi de organe interne, moarte prin inhibitie la lovirea plexului solar, a testiculelor.

Exista si posibilitatea asocierii loviturilor repetate cu piciorul cu actiunea de compresiune (calcare in picioare), cand apar traumatisme toraco-abdominale cu fracturi costale si/sau stern si rupturi viscerale.

Leziuni produse prin muScare

In general, sunt interesate regiunile neacoperite de haine.

Leziunile frecvente sunt de tipul echimozelor, excoriatiilor, plagilor muscate (cu evidentierea inelului de muscatura, format din doua arcuri corespunzatoare arcadelor dentare).

Pe suprafetele plane de tesut (obraz) marca muscata poate fi descrisa sub forma unor mici zone eritematoase ce dispar la cateva minute pana la ore, a unor leziuni contuze (echimoze, excoriatii, dilacerari tisulare) sau a plagilor intepate produse de canini.

Mai rar se produc amputatii de segment anatomic proeminent: nas, ureche, mamelon etc.

Fiecare dinte poate sa lase o impresiune distincta, ceea ce a dus in unele cazuri la posibilitatea reconstituirii amprentei dentare a agresorului (metoda odontoscopica).

In unele situatii trebuie facut diagnosticul diferential intre muscatura de om si de animal. Astfel:

muscatura umana:

- intereseaza, de obicei, partile descoperite ale corpului;

- se pot evidentia particularitatile dentitiei (absente, neregularitati dentare) - adancimea impresiunii este mica.

muscatura de animale:

- intereseaza orice parte a corpului;

- uneori pielea este integra , doar tesuturile sunt strivite;

- are o adancime mai mare;

- exista particularitati ale aspectului in functie de animal

Clasificarea muscaturilor umane in functie de mecanism este urmatoarea:

1) muscatura rupta: lezarea pielii se realizeaza prin compresiunea cu dintii frontali-incisivi si canini, ai ambelor maxilare; miscarea dintilor pe suprafata pliului cutanat are drept consecinta decolarea epidermului cu depunerea celulelor pe suprafata linguala a dintilor agresorului; astfel de leziuni-muscaturi apar mai frecvent in autoaparare;

2) muscatura supta: are loc o suctiune a cavitatii bucale; miscarea dintilor pe pliul cutanat produce decolarea epidermului, si depunerea celulelor pe partea labiala a dintilor agresorului; asemenea muscaturi apar in agresiunile sexuale;

3) muscatura mixta apare in compresiunile asociate cu suctiunea; actiunea dintilor poate fi: statica: dintii exercita o compresiune perpendiculara pe suprafata pielii, iar partea muscata a corpului este imobila;

dinamica: dintii actioneaza sub un unghi ascutit, iar partea muscata a corpului este in miscare, avand loc o alunecare a dintilor pe suprafata pielii; urmele dintilor sunt mai pronuntate, permitand identificarea agresorului.

Cicatricile aparute dupa vindecare au aspecte in functie de dintele vulnerant: alungita (produsa de incisivi), rotunda (produsa de canini), patrata sau dreptunghiulara (premolari sau molari).

Din punct de vedere judiciar, leziunile realizate cu mijloace de atac-aparare proprii omului sunt actiuni exclusiv comisive (vatamare corporala, lovituri cauzatoare de moarte, omor).

Ca si elemente particulare, trebuie mentionate existenta plagilor muscate la nivelul gatului (imitand muscatura de vampir) - intalnite la agresori psihopati - si cele de la nivelul organelor genitale (pentru agresorii cu tulburari psihice si sexuale).

ACCIDENTELE RUTIERE

Datorita maririi numarului de autovehicule, asistam la o crestere marcanta a morbiditatii si mortalitatii prin accidente rutiere (a doua cauza de deces dupa afectiunile cardio-vasculare). Din punct de vedere statistic, cel mai mare numar al accidentatilor sunt pietoni.

Definitie: orice accident produs de un vehicul (autovehicule, carute, biciclete, utilaje agricole pe caile publice de transport); exista drumuri interzise circulatiei publice astfel ca, evenimentele rutiere produse pe aceste drumuri nu se incadreaza in accidente de circulatie.

Factorii ce determina accidentele rutiere sunt:

factorul uman (pieton - culpa pietonului, sofer - nerespectarea regulilor de circulatie, viteza crescuta, neatentia, oboseala, alcoolul si psiholepticele);

factorul autovehicul (deficiente tehnice);

factorul mediu (soseaua - conditii meteo, constructie defectuoasa - curbe, panta, vizibilitate).

Din punct de vedere al factorului uman, se diferentiaza :

1. factori psihologici:

a. lipsa de experienta: excesul de viteza, nerespectarea acordarii prioritatii, depasiri periculoase sau nepermise;

b. ignorarea factorilor de risc: stare de oboseala, traversari prin locuri nepermise, fara asigurare, lipsa de supraveghere a copiilor;

c. deficiente de atentie si asociatie ideativa.

2. factori somatici:

a. senzoriul - tulburari de auz, vaz;

b. boli cardiovasculare agravate de stressul conducerii;

c. diabetul zaharat - stari hipo/hiperglicemice;

d. consum de medicamente psihotrope, excitante;

e. consum de alcool.

O alcoolemie (concentratia de alcool in sange) sub 0,8g este contraventie (amenda contraventionala, suspendarea permisului pe o perioada variabila de la 1 la 3 luni si puncte de penalizare); peste 0,8g este infractiune (pedeapsa penala indiferent daca s-a comis sau nu un accident).

In cazul unui accident, conducerea sub influenta alcoolului poate fi circumstanta agravanta (sub 0,8g ) sau cumul de pedeapsa (infractiune la peste 0,8g ).

Clasificarea autovehiculelor:

I. Cu roti de cauciuc:

1. motociclete, motorete;

2. de marime mijlocie, inchise, deschise:

- autoturisme

- autofurgonete

3. de marime mare - cu motor proeminent sau interior

II. Cu roti metalice (tren, tramvai, metrou)

III. Autovehicule fara motor: (carute, sarete)

IV. Autovehicole cu senile.

Leziuni produse in cadrul accidentelor in care sunt implicate vehicule cu pneuri

Leziunile pietonilor depind de trei factori:

energia cinetica a autovehiculului in miscare;

rezistenta opusa de victima;

punctul de aplicare al fortei care la randul lui depinde de tipul si forma autovehiculului:

autovehicule mari cu partea din fata verticala (autobuze, autocare, camioane) - aplicarea fortei se face deasupra centrului de greutate, corpul victimei este proiectat inainte pe planul de deplasare urmat de calcarea de catre autovehicul;

autovehicule mici (autoturisme) - forta loveste sub centrul de greutate, partea inferioara a corpului victimei este aruncata inainte iar partea superioara basculata inapoi, producandu-se lovirea de parbriz, capota.

Mecanismele de producere a leziunilor in cadrul accidentelor rutiere sunt:

- simple: lovire, proiectare, tarare, calcare;

- complexe: lovire-proiectare, lovire-proiectare-tarare, lovire-proiectare-tarare-calcare.

mecanisme simple

a)     lovirea fara alte mecanisme este rara, se produce la viteza mica a autovehiculului, produce leziuni de gravitate redusa.

Din punct de vedere morfopatologic, leziunile sunt de tip: echimoze, excoriatii, hematoame, plagi, rupturi musculare, fracturi osoase, traumatisme cranio-cerebrale etc. localizate in zona de impact.

Caracterul leziunilor in focarul de lovire:

a. intensitate mica, frecvent atenuate de haine;

b. suprafata de lovire:

- mica - rezulta leziuni grave

- mare - rezulta leziuni usoare;

c. nivelul leziunii - depinde de caracteristicile vehiculului;

d. zona topografica: frecvent planul posterior si lateral al corpului;

e. leziuni externe variabile;

f. leziuni interne de intensitate redusa;

g. focarul de lovire este intr-un singur plan al corpului.

Ca si particularitate, concomitent sau imediat dupa lovire, apar frecvent contractii musculare ale pietonului care schimba odata cu centrul de greutate si pozitia victimei, ceea ce duce la leziuni variate.

Expertiza medico-legala are in vedere daca :

pietonul era in mers (nivele diferite ale leziunilor la membrele inferioare) sau daca pietonul era in ortostatism imobil (nivele egale ale leziunilor la membrele inferioare);

daca erau franele puse in momentul impactului (coboara bara de protectie a autovehiculului si leziunile sunt la un nivel inferior).

b)    comprimarea prin calcarea cu roata sau comprimarea victimei intre partile joase ale autovehiculului si sol.

Caracteristici:

- frecvent este asociata cu lovirea si proiectarea;

- calcare simpla - doar daca victima este culcata pe carosabil (stare de ebrietate avansata, suicid);

- gravitatea leziunilor depinde de:

- greutatea autovehiculului;

- garda la sol;

- viteza de deplasare a autovehiculului.

- leziunile prin calcare sunt foarte grave, frecvent duc la moarte si constau in fracturi cominutive la diferite nivele asociate cu leziuni viscerale (pana la zdrobire de organe), calcarea craniului duce la zdrobirea lui si a continutului;

- frecvent apar urme de roti pe haine, iar pe tegumente echimoze ce reproduc urmele rotilor;

- calcarea cu roata blocata (franare) determina leziuni foarte grave (uneori amputarea unor extremitati);

- leziunile prin comprimare: fracturi grave, in doua planuri opuse, fracturi multiple si leziuni de organe (rupturi de organe);

- compresiunea capului, in caz de autovehicule usoare, duce la fracturi craniene tipice de compresiune (iradiere meridionala in baza, dehiscenta maxima in regiunea mijlocie), iar in caz de autovehicule grele apar fracturi multieschiloase pana la explozie craniana, fracturi de masiv facial;

- leziunile osoase sunt insotite de leziuni meningo-encefalice grave;

- fracturile costale sunt tipice in caz de compresiune: numar mare de coaste in doua planuri medioaxilar si paravertebral, bilaterale in caz de compresiune puternica); frecvent fracturile sunt cu deplasare, associate cu leziuni pleuro-pulmonare, hemopneumotorax;

- compresiunile toracice puternice pot duce la rupturi de cord (adesea cu aspect exploziv) si de vase mari;

- compresiunea abdomenului duce la rupturi de aspect exploziv ale organelor parenchimatoase (ficat, splina, rinichi), rupturi de diafragm cu patrundere intratoracica a organelor abdominale;

- compresiunea bazinului se soldeaza cu fracturi duble de bazin cu leziuni severe ale organelor (vezica urinara, uter, etc.).

c)      tararea - neasociata cu alt mecanism este rara.

Leziunile de tarare au urmatoarele caractere:

leziuni de tip placard excoriat, pana la denudari mari, care ajung pana la straturile musculare;

leziuni pe partile descoperite, proeminente ale victimei;

leziunile apar si prin schimbari variate de pozitie ale victimei in timpul tararii, avand un caracter mai complex: dungi excoriate paralele, in sensul deplasarii vehicolului;

mecanisme asociate:

a)        lovire-proiectare - la viteze de peste 40-50 km/h.

leziuni de lovire - prin impact direct, se pot produce echimoze, hematoame, exoriatii, plagi contuze, rupturi musculare, fracturi.

Gravitatea leziunilor este direct proportionala cu:

- forta de izbire (viteza autovehiculului);

- suprafata de impact;

- zona lovita.

Caracteristici:

- cel mai frecvent, lovirea se face cu partea din fata a autovehiculului (bara de protectie, capota de la motor, rama de la far), rar cu partile laterale (oglinzi, partea laterala a aripilor);

- uneori apar leziuni ce reproduc particularitatile zonei ce loveste (echimoze ce reproduc rama de la far);

- cel mai des loviturile au localizare pe planul posterior al corpului sau pe unul din planurile laterale;

- nivelul leziunilor depinde de tipul autovehiculelor:

- autoturisme produc leziuni in zonele joase (sub regiunea lombara):

- lovire cu bara de protectie: fracturi transversale la nivelul gambelor ;

- lovire cu capota sau de catre autovehicule de teren: leziuni la nivelul coapselor, bazinului.

- autovehicule mari cu partea din fata verticala - leziunile se intind pe suprafata mare, mai frecvent la nivelul capului, trunchiului, membrelor superioare;

- uneori lovirea determina infiltrate sanguine profunde in musculatura, de aceea se vor face sectiuni seriate pe diferite zone ale corpului pentru depistarea infiltratelor sanguine;

- pe imbracaminte pot ramane fragmente de vopsea, plastic din far, semnalizatoare;

- pe autovehicul pot ramane urme biologice: pete de sange, fire de par, fragmente tisulare, fragmente textile.

leziuni de proiectare sunt mai grave decat leziunile de lovire.

Caracteristici:

- se extind pe suprafata mai mare;

- leziunile externe au gravitate scazuta dar cele interne (osoase si viscerale) sunt grave;

- frecventa mare a leziunilor meningo-cerebrale care, prin gravitatea lor, constituie frecvent cauza mortii;

- localizarea depinde de nivelul de lovire:

- lovire sub centrul de greutate - leziunile sunt in acelasi plan cu leziunile de lovire;

- lovire deasupra centrului de greutate -leziunile sunt in plan opus celui de lovire;

- loviturile joase, cu viteza sub 50 km/h duc la basculare pe capota si proiectare pe sol rezultand trei tipuri de leziuni:

- leziuni de lovire;

- leziuni de basculare si izbire de capota;

- leziuni de proiectare pe planul de rulare.

- aspecte:

leziunile depind de: viteza vehiculului, distanta de proiectare, felul solului (caldaram, grilaj, pe stalp, pom, zapada, pamant);

leziunile sunt mai grave in lovirea la nivelul centrului de greutate a victimei;

nivelul leziunii este mai frecvent la craniu;

- din punct de vedere anatomopatologic intalnim:

a. Fracturi craniene:

- de bolta rar cu infundare (cand se loveste de plan neregulat cu suprafata mica sau in lovirea directa cu partea proeminenta a vehicolului);

- de baza - linia de fractura traverseaza baza craniului, fiind o fractura meridionala, asemanatoare cu cea din compresia bilaterala; uneori linia de fractura traverseaza baza fara a exista fractura boltii (este cazul contactului craniului cu planul dur, la limita dintre bolta si baza).

b. Leziuni meningo-cerebrale: sunt mai grave in focarul de proiectare, fiind de tip hemoragii, hematoame, contuzii si dilacerari. Au frecvent caracter bipolar, la locul lovirii si in focarul de contralovitura (frecvent in caz de proiectare, rar in lovire directa, si uneori, singura leziune meningo-cerebrala in accidentul rutier).

c. Leziuni ale coloanei vertebrale: au o frecventa crescuta in proiectare si pot interesa o singura vertebra (aspect care apare in lovirea directa) sau mai multe vertebre si scuama occipitalului (fracturi ce iradiaza in jurul gaurii occipitale). Apar frecvent si in proiectarea pe vertex, cu hiperflexie anterioara a coloanei vertebrale.

d. Fracturi costale: apar cu frecventa crescuta in proiectare si intereseaza de obicei minimum trei coaste, fracturile fiind pe un singur plan.

e. Fracturi ale membrelor: fracturile membrelor superioare apar mai frecvent in proiectare, iar cele ale membrelor inferioare mai frecvent in lovirea directa.

f. Fracturi de bazin: sunt rare in lovire-proiectare

b)       lovire-cadere se intalneste mai rar, aparand la viteze mai mici ale autovehiculului; se produc leziuni de lovire asemanatoare cu cele de mai sus dar de gravitate mai mica: echimoze, hematoame, escoriatii, plagi contuze, rar rupturi musculare, fracturi si leziuni de cadere: escoriatii, plagi contuze, echimoze, hematoame pe partile proeminente, rar fracturi, leziuni meningo-cerebrale (rare si de gravitate redusa)

c)       calcare- tarare

d)      calcare-comprimare

mecanisme complexe:

lovire - basculare proiectare apar la viteze sub 40 km/ora, fazele fiind urmatoarele: lovire, basculare frecvent pe capota (unde apare imprimat conturul craniului sau al altei regiuni corporale) si proiectarea;

lovire-proiectare-calcare;

lovire-proiectare-tarare;

lovire- proiectare-comprimare;

lovire-proiectare-comprimare-tarare;

In acest ultim caz, apar politraumatisme care au caracter de multipolaritate si leziuni osoase plurifocale.

- leziunile de tarare au urmatoarele caractere: leziuni de tip placard excoriat, pana la denudari mari, care ajung pana la straturile musculare; leziunile apar pe partile descoperite proeminente ale victimei; leziunile apar si prin schimbari variate de pozitie ale victimei in timpul tararii, fiind deci cu un caracter mai complex: dungi excoriate paralele, in sensul deplasarii vehicolului;

- leziunile de calcare: depind de greutatea vehicolului si de viteza acestuia (leziunile sunt mai grave daca vehiculul este franat). Leziunile au aspect de infiltrate hemoragice in zigzag in tegument, fara solutie de continuitate (prin presiunea anvelopei si impingerea sangelui, care rupe vasele) si de tip particular, date de nisip sau de alte neregularitati ale solului, putand apare aspect de dungi excoriate paralele.

Aspecte anatomopatologice - leziunile sunt grave fiind interesate:

1) craniul - zdrobiri ale craniului, leziuni ale masivului facial: fracturi simetrice sau unilaterale ale maxilarului, fracturi ale apofizei zigomatice, fracturi mandibulare;

2) toracele - fracturi costale pe doua planuri, frecvent cu infundare, leziuni pleuro-pulmonare;

3) abdomenul - rupturi explozive ale stomacului, ficatului, splinei, rinichiului, frecvent cu eliminare a viscerelor prin orificiile naturale (gura, rect);

4) bazinul - fracturi ale articulatiei sacro-iliace, ale ramurilor pubiene, uneori si cu interesarea viscerelor (frecvent vezica urinara).

Leziunile persoanelor din autovehicul

Caracteristici generale:

se produc in caz de coliziune intre autovehicule sau intre autovehicul si obstacol;

impactul este de obicei anterior, mai rar lateral sau posterior;

cele mai grave leziuni sunt in impactele in plan frontal;

adeseori coliziunea implica rasturnare si rostogolire;

rasturnarea fara impact produce leziuni mai putin grave;

se produce deceleratie brusca, proiectarea pasagerilor de peretii interni, uneori in afara autovehiculului prin parbriz sau portiere, cu lovire de diferite obstacole, realizandu-se o succesiune de impacte;

proiectarea in exterior este mai grava;

in timpul coliziunii se elibereaza energii enorme (echivalent cu precipitarea;)

la 75 km/h se produce o deceleratie brusca echivalenta cu caderea de la 22 m inaltime;

creste greutatea aparenta (in dinamica) a organismului cu rupturi viscerale (ficatul normal are 1,5 kg iar la 40 km/h ajunge la 28 kg):

Leziunile persoanelor din autovehicul se pot produce:

- prin mecanism direct - lovire de corpuri dure din interior sau proiectare in afara autovehiculului;

- prin mecanism indirect - datorita deceleratiei bruste cu modificarea greutatii dinamice a organelor si a pozitiei anatomice a organelor:

- leziuni ale coloanei cervicale cu leziuni meningo-medulare prin hiperflexie, hiperextensie;

- hematom subdural datorita ruperii venelor meningee;

- rupturi de pedicul splenic, hepatic;

- dezinsertii de mezenter.

Leziunile depind de locul persoanelor in autovehicul. Se pot deosebi leziuni care apar la sofer si la restul pasagerilor in cazul vehiculelor descoperite (motocicleta, furgoneta, camion descoperit) sau al vehiculelor acoperite (autoturism, cabina camionului, autobuz, troleibuz).

1. Motocicleta - leziunile apar prin cadere cu propulsie sau prin lovirea motocicletei de un alt vehicul si proiectarea ulterioara. Frecventa cea mai mare a leziunilor este cea de proiectare, rar sunt leziuni de lovire directa.

2. Furgoneta, camioneta descoperita - leziunile care apar sunt de tip cadere cu propulsie (franare brusca) sau de tip cadere si compresiune (rasturnarea vehiculului si prinderea victimei sub el).

3. Vehicul acoperit - mecanismele lezionale sunt: tamponarea masinii si deraparea plus rasturnarea (in care caz, apar leziuni de lovire si compresiune). Leziunile au aspect de politraumatism: lovire de parbriz (leziuni la nivelul fetei cu traumatism cranio-cerebral), lovire de bordul masinii (traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale, rupturi viscerale).

Leziunile soferului au aspecte particulare datorate:

impactului cu volanul: fracturi semicirculare costale si de stern cu

rupturi pleuro-pulmonare, rupturi ale cordului, ale vaselor mari, rupturi de ficat si splina, fracturi craniene (piramida nazala);

impactului cu bordul: fracturi de gamba, fractura de rotula si

fracturi ale cavitatii cotiloide femurale, in special ale membrului inferior drept.

Pot exista si leziuni datorate centurii de siguranta: echimoza liniara, oblica, la nivelul trunchiului. Cand nu se foloseste centura si volanul este telescopic se produc traumatisme cranio-cerebrale grave, asociate cu leziuni de masiv facial prin izbire de parbriz sau de stalpii parbrizului.

In ultima perioada se intalnesc leziuni de arsura date de deschiderea airbag-ului printr-o explozie pirotehnica.

Leziunile ocupantului locului de langa sofer pot fi:

- leziuni traumatice cranio-cerebrale si faciale grave, prin izbire de parbriz sau stalpul parbrizului;

- traumatisme toraco-abdominale prin izbire de bord cu fracturi costale;

- fracturi de gambe, genunchi prin lovire de bord;

- lezarea inimii, ficatului, rinichiului, stomacului;

- rupturi de vase mari;

- daca nu este folosita centura de siguranta, se poate produce proiectie externa prin parbrizul spart sau prin deschiderea portierelor, impactele lezionale fiind plurifocale.

Leziunile ocupantilor din spate se produc prin izbire de spatarul scaunului din fata si de peretii autovehiculului. Leziuni grave apar in izbirea de stalpii laterali si in proiectia in afara (deschiderea portierelor sau spargerea parbrizului).

In lovirea din spate apar leziuni produse prin mecanism de whiplash (hiperextensia si hiperflexia coloanei cervicale) cu dilacerarea trunchiului cerebral intre bulb si punte.

Expertiza medico-legala are urmatoarele obiective:

1 - examenul la fata locului (victima, vehicul, sol);

2 - examenul cadavrului - examenul hainelor (urme de ulei, nisip, fragmente de obiecte de la masina) si autopsia cadavrului;

3 - examenul conducatorului autovehiculului - leziuni traumatice, modificari psihice, influenta alcoolului (examen clinic si recoltare de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei si alcooluriei);

4 - examenul autovehiculului.

Un obiectiv important al expertizei medico-legale este stabilirea persoanei care a condus autovehicolul (in cazul decesului persoanei din dreapta fata si substituirea ei pe locul soferului); in aceasta situatie informatii sunt furnizate si de orientarea leziunilor produse de centura de siguranta.

Leziuni produse in accidente in care sunt implicate

vehicule cu roti metalice

Apar politraumatisme cu leziuni multiple si variate prin mecanisme de: lovire, proiectare, tarare, izbire de neregularitatile terasamentului, calcare.

Aspecte partriculare ale diferitelor mecanisme:

a. tarare si izbire de terasament (frecvent cu agatarea si transportarea cadavrului la distante mari, cu fragmente de organe, tesuturi, eschile osoase imprastiate). Leziunile au caracter nesistematizat, iar traumatismul cranio-cerebral poate avea asemanari cu leziunile produse prin instrumente despicatoare;

b. calcare - duce frecvent la amputarea membrelor sau a unui segment anatomic (calcare pe gat, trunchi);

c. lovire pe suprafata mare - leziuni extinse, predominant craniene si toracice;

d. proiectare - la distante mari, in afara terasamentului sau pe linia ferata, urmata de calcare cu sectionare de membre, gat, trunchi;

Leziunile au urmatoarele caracteristici:

- marginile neregulate, cu arii rupte, smulse;

- musculatura este zdrobita si amestecata cu ulei, pamant;

- tegumentele prezinta placard papiraceu (leziune sub forma de banda data de roata metalica) si uneori punti tegumentare de la tesutul care se excoriaza si pergamenteaza;

- lipsa reactiei vitale in marginile sectiunii (reactia vitala se gaseste la o oarecare distanta, fiind sub forma de infiltrat sangvin discontinuu la nivelul muschilor si tecilor musculare);

- inexistenta unor pete mari de sange la locul faptei, datorita mortii foarte rapide (atentie pentru leziunile de calcare postmortem).

Particularitatile expertizei medico-legala a accidentelor de tren:

- se reface integral fiecare regiune;

- se examineaza aspectul morfologic al leziunilor (pentru excluderea leziunilor anterioare);

- se demonstreaza actiunea intravitala a trenului prin existenta reactiei vitale la distanta.

Din punct de vedere judiciar exista posibilitatea de:

- sinucidere - asezare pe linia de cale ferata, aruncarea din tren sau aruncarea in fata trenului;

- omucidere - impingere in fata trenului, aruncare din tren;

- accident - calcare accidentala sau cadere accidentala din tren; electrocutarea accidentala (la persoanele care se deplaseaza pe acoperis la trenurile electrice);

- accidentarea persoanelor din vehiculele care trec calea ferata;

- disimularea unui omor prin asezarea cadavrului pe calea ferata.

ARMELE DE FOC

Definitie: arma de foc este un dispozitiv la care, prin aprinderea unui exploziv se realizeaza proiectarea invelisului propriu (gramada, bomba) sau a unuia/mai multor proiectile (revolvere, pistoale, tunuri, carabine)

Exista mai multe clasificari ale armelor de foc:

stationare - tunuri, obuziere;

portabile (de mana) - pistoale, carabine, revolvere, pusti, mitraliere, arme automate/semiautomate.

Armele de foc portabile sunt alcatuite din:

teava cu: gura prin care ies glontul si factorii secundari, canalul (ghintuit sau neted), conul de racordare si camera cartusului. In functie de lungimea tevii exista arme de foc cu teava scurta (3 - 20 cm), mijlocie (20 - 50 cm), lunga (50 - 80 cm) iar dupa felul tevii: cu ghinturi si lisa care poate avea calibru de 12, 16, 20, 24;

inchizatorul - dispozitiv la partea inchisa a tevii care realizeaza operatia de incarcare, extragere si ejectare, cu mecanismul de dare a focului si mecanismul de asigurare (piedica);

mecanismul de alimentare permite introducerea in camera de incarcare a unui cartus din magazie prin alunecarea inchizatorului si in functie de care armele se impart in:

- arme simple sau cu repetitie la care se introduce cate un cartus;

- arme automate sau semiautomate la care cartusele se introduc automat prin recuperarea gazelor de explozie;

mecanismul de percutie - tragaci actionat digital care prin intermediul unui sistem de parghii declanseaza percutorul ce loveste capsa;

sistemul de ochire cu inaltatorul si catarea sau luneta;

frana pentru atenuarea reculului;

patul armei cu care se realizeaza sprijinul armei.

Cartusul este incarcatura armelor de foc portabile. El este format din:

tub - cilindru metalic din alama, aliaj de otel, material plastic sau carton;

capsa situata pe fundul tubului intr-un mic orificiu, incarcata cu fulminat de mercur ce explodeaza la lovirea percutorului si aprinde incarcatura de pulbere;

incarcatura de pulbere - este explozibilul ce degaja gaze si asigura proiectia proiectilului pe teava si care poate fi:

- pulbere neagra (cu fum) care este un amestec de salpetru, carbune de lemn si sulf si care:

- arde mai greu si incomplete;

- degaja o flacara mare si fum;

- degaja temperaturi de 2500C;

- produce o presiune este de 300 atm.;

- se prezinta sub forma de granule de forme si dimensiuni variabile, de culoare negricioasa;

- 1 g de pulbere degaja 200-300 cm³ gaze.

- pulbere coloidala (fara fum) - formata din piroxilina si nitroglicerina:

- calitati balistice superioare;

- produce o ardere completa;

- arde cu flacara mica si fum putin;

- degaja o temperatura de 3000C.;

- produce o presiune de 2000-3000 atm.;

- granule de forme si dimensiuni diferite, culoare cenusie-galbuie sau verzuie;

- 1 g de pulbere degaja 800 cm³ gaze;

proiectilul - este partea care inchide cartusul si se desprinde lovind tinta; este proiectat pe teava sub actiunea gazelor si poate fi de mai multe tipuri:

a)       glont - cu urmatoarele caracteristici:

- forma cilindrica sau tronconica;

- capat liber ascutit, rotunjit sau bont;

- miez de plumb invelit intr-o camasa de otel special; exista si gloante fara camasa de otel;

- dupa calibru: mic (sub 6,35 mm.), mijlociu (6,35-8 mm.) si mare (peste 8 mm.);

- tipuri speciale:

- gloante trasoare care lasa o dara de fum sau o fasie luminoasa, folosite pentru a vedea traiectoria;

- gloante incendiare care contin substante inflamatoare care se aprind in momentul lovirii tintei;

- gloante Dum-Dum cu incarcatura explozibila.

b)      alice:

- utilizate in special la armele de vanatoare sau la armele de tir;

- sunt sfere de plumb sau aliaj de plumb, de marimi diferite (1-5 mm);

- daca diametrul este mai mare de 5 mm. se numesc posuri sau mitralii;

- sunt separate de incarcatura de pulbere printr-un mic cilindru de pasla, carton sau plastic numit bura, situat intre pulbere si alice, care actioneaza ca un piston impingand grupat alicele pe teava.

Eficienta armelor este data de forta foarte mare pe care o au proiectilele, puterea de actiune a proiectilelor fiind data de energia cinetica Ec = (mv²)/2.

In balistica se utilizeaza termenul de forta vie (forta de penetrare a proiectilului).

Viteza maxima a proiectilului este la gura tevii apoi scade treptat, in raport cu greutatea proiectilului si rezistenta pe care o opune aerul.

Exista si arme atipice: cu teava retezata, de fabricatie proprie etc.

Daca distanta de tragere este foarte mica, actioneaza factorii suplimentari ai impuscaturii: flacara, fum, gaze de explozie, particule de pulbere nearsa sau partial arsa.

Leziunile pot fi:

primare - produse de proiectil (factorul primar);

secundare - produse de actiunea factorilor secundari (suplimentari) ai impuscarii.

Leziunile produse de proiectil (factorul primar al impuScarii)

Leziunile depind de forta cinetica a proiectilului, tipul de munitie (glont sau alice), forta vie si de unghiul din care proiectilul actioneaza asupra corpului.

Efectele proiectilului sunt:

1. rupere (sau zdrobire): forta cinetica este foarte mare si rezulta un orificiu mai mare ca proiectilul (lipsa mare de substanta), cu margini franjurate de la care pleaca fisuri radiare; apare in tragere de la distanta mica sau in cazul armelor de calibru mare si cu putere mare de penetrare, cand unda hidrodinamica actioneaza pe un organ cavitar plin cu lichid si cand exista proiectile cu traiectorie neregulata si nestatornica (ricosare, teava retezata); se poate produce fragmentarea glontului.

2. perforare: forta cinetica este mare, glontul desprinzand o parte din tesuturi pe care le antreneaza in canal si formeaza un orificiu la nivelul tegumentului;

3. infundare: forta cinetica nu este suficient de mare, proiectilul intinde si desface tegumentele si tesuturile subiacente, formand un orificiu in forma de fanta; proiectilul rupe tesuturile dar nu le detaseaza, prin unirea acestora putandu-se reface aspectul initial;

4. contuzie: forta cinetica este mica; posibila proiectilul cand loveste vesta antiglont din kevlar sau cand actioneaza sub un unghi de sub 15 grade; actiunea este asemanatoare cu a unui corp dur producand echimoze, excoriatii, plagi contuze superficiale.

Tipuri de plagi impuscate

plaga transfixianta - proiectilul strabate corpul sau segmentele corporale si prezinta orificiu de intrare, canal si orificiu de iesire;

plaga oarba - proiectilul se opreste in corp dupa o anumita traiectorie, nu prezinta orificiu de iesire;

plaga contuza - proiectilul nu patrunde in corp.

Orificiul de intrare are urmatoarele aspecte in functie de mecanismul de producere:

a) in caz de efect de rupere, orificiul este mai mare ca diametrul proiectilului si are marginile dintate, franjurate, frecvent cu aspect crateriform, de la care pleaca fisuri radiare; forma orificiului poate fi rotunda (patrundere perpendiculara), ovalara (patrundere oblica) sau neregulata; se produce pierdere mare de substanta;

b) in caz de efect de perforare orificiul este mai mic decat diametrul proiectilului datorita retractiei tisulare; exceptii apar in tragerile pe zone in care pielea este dispusa direct pe un plan osos (scalp, stern), cand diametrul orificiului este foarte apropiat de diametrul glontelui; apare lipsa de substanta cu marginile netede cand proiectilul este ascutit sau franjurate cand proiectilul este bont; orificiul de intrare prezinta lipsa de substanta cu marginile orientate spre interior, caracter descris de autorii anglo-saxoni ca inverted;

c) in caz de efect de infundare orificiul de intrare este atipic sub forma de fanta; nu exista lipsa de substanta; la nivelul orificiului de intrare apar modificari produse de actiunea glontelui sau a gurii tevei (inele concentrice pornind din interior spre exterior).

Elementele orificiului de intrare datorate proiectilului, dinauntru inspre inafara sunt:

1. lipsa de substanta, fragmentul de tesut fiind antrenat de proiectil pe canal;

2. inelul (gulerasul) de stergere, depozitare, metalizare: situat pe marginea orificiului de intrare; este un depozit de culoare negricioasa, realizat de stergerea circumferintei proiectilului (care are depusa vaselina, rugina, particule metalice luate din interiorul tevii, particule de funingine) de tesuturi; in cazul hemoragiei cu acoperirea inelului de catre sange, acesta nu este vizibil; inelul de metalizare este format din particule metalice (apare la gloantele fara camasa de otel);

3. inelul (gulerasul) de contuzie, pergamentare, eroziune este o zona dezepitelizata in jurul orificiului de intrare cu o latime de 1-5 mm.; initial are o culoare rosie vie apoi brun-rosietica este acoperit de crusta hematica in caz de supravietuire sau pergamentata (dupa moarte); are o forma de inel complet, in patrunderea perpendiculara a proiectilului sau semilunar, in patrunderea oblica a proiectilului; se datoreaza actiunii de contuzie a socului hidrodinamic realizat de proiectil;

4. inelul de imprimare - apare la tragerea cu teava lipita; are o latime de 2-5 mm. cu aspect de echimoza circulara; este localizat in afara inelului de eroziune; este consecinta imprimarii gurii tevii de tegument datorita reculului; leziunile sunt de arsura si echimoza; este de culoare bruna-violacee; apare ca un inel complet circular in tragerea cu teava complet lipita sau semilunar cand teava este incomplet lipita.

Canalul este traiectoria parcursa de proiectil in corp, de la orificiul de intrare pana la cel de iesire sau pana la locul opririi proiectilului in corp; poate fi real (cand traverseaza organe parenchimatoase sau muschi) sau virtual (cand traverseaza organe cavitare sau tubulo-cavitare).

Dimensiunile canalului depind de calibrul glontelui, de forta cinetica, de particularitatile glontului si de tesuturile si organele interesate.

Pe osul lat (craniu, omoplat, stern, bazin) aspectul este de trunchi de con (cu baza mica spre directia de tragere). Pe osul lung (femur, humerus etc.) aspectul este asemanator unui fluture, aripile fluturelui reprezentand eschilele detasate de glont catre iesire; diametrul canalului este variabil insa, daca glontele strabate un os lat se produce o fractura orificiala cu diametrul aproximativ egal cu diametrul glontelui.

Continutul canalului poate fi format din sange lichid sau coagulat, fragmente din tesuturile si organele strabatute, uneori eschile osoase, corpi strain antrenati (proveniti din imbracaminte, etc.)

Directia canalului poate fi: rectilinie (indica directia de tragere), franta (schimbare de directie prin ricosare in interiorul corpului datorita lovirii de planuri osoase sau migrare in vase mari) sau in seton (alunecare pe un plan osos).

Aparitia de canale multiple este posibila in caz de: arma automata (pe un orificiu de intrare intra mai multe gloante), ruperea proiectilului, detasarea de eschile osoase.

La autopsie se poate practica o disectie anatomica strat cu strat, pornind de la orificiul de intrare pana la orificiul de iesire sau zona unde s-a oprit glontul

Orificiul de iesire al proiectilului are aspect particular dat de faptul ca proiectilul apasa tesuturile din interior spre exterior ca o pana si le despica (aspect de everted).

Forma orificiului este in cruce, stea, fanta sau neregulata.

Marginile orificiului sunt iesite inafara, neregulate, au aspectul unui vulcan; prin apropiere aspectul initial se reface fara pierdere de substanta.

Dimensiunile sunt, in general, mai mari decat ale orificiului de intrare.

Poate apare un inel de contuzie-imprimare, cand proiectilul se loveste de un plan dur pe care se sprijina corpul la nivelul orificiului de iesire.

Plaga in seton este o forma particulara de plaga impuscata. Cand proiectilul actioneaza cu energie cinetica mica, aproape tangential, perforeaza pielea apoi aluneca pe planul osos prin tesutul celular subcutanat si se opreste dupa un anumit traiect sau paraseste corpul.

Raportul dintre dimensiunile orificiului de intrare si orificiul de iesire:

orificiul de intrare = orificiul de iesire - proiectil nedeviat, cu viteza mare, deplasare helicoidala accentuata, strabate tesuturi de consistenta apropiata;

orificiul de intrare > orificiul de iesire cand proiectilul intra oblic dar iese perpendicular, cand antreneaza la intrare corpi straini, in trageri de la distanta mica prin actiunea gazelor, proiectile explozive;

orificiul de intrare < orificiul de iesire - proiectilul intra perpendicular, iese oblic sau antreneaza in canal eschile osoase, cand isi deformeaza aspectul pe traiect.

Leziuni produse de factorii secundari ai impuScarii

Factorii secundari ai impuscarii unt produsii rezultati din arderea, descompunerea pulberii si capsei: gaze, flacara, funingine, pulbere, bura.

Gazele:

Au actiune intre 10-20 cm de la gura tevii si sunt produse de explozia pulberii; la pulberea neagra un gram de pulbere dezvolta 200-300 cmc de gaze, iar la pulberea coloidala, un gram dezvolta peste 1000 cmc de gaze, continand oxid de carbon (40-50%), bioxid de carbon (10-15%), azot (10-35%), metan (0,4-2%), hidrogen sulfurat (2%) si hidrogen (16%).

Gazele au urmatoarele actiuni:

a) mecanica: produc rupturi radiare tegumentare care pleaca de pe marginile orificiului de intrare si pergamentarea pielii in jurul orificiului de intrare, de culoare galben-bruna, evidenta la cateva ore dupa moarte;

Actiunea gazelor depinde de presiunea lor primara, de distanta si de structura tesuturilor.

Jetul de gaze este initial cilindric pe o distanta de 1-3 cm, desfacandu-se apoi in varf de con, cu varful spre teava. In tragerea cu teava lipita produce un crater in partile moi cu varful indreptat spre gura tevii.

b) chimica: data de combinarea oxidului de carbon cu hemoglobina la nivelul orificiului de intrare si al canalului, rezultand carboxihemoglobina care imprima o coloratie rosu-carmin la o distanta de pana la 3-5 cm.

c) termica producand arsuri.

Flacara

Actioneaza pana la 50 de cm (dupa unii autori este egala cu lungimea tevii) fiind formata din gazele care ard si de restul de pulberi incandescente si depinde de felul pulberii (la pulbere neagra, flacara este mult mai intensa).

Efectele flacarii se manifesta prin arsuri ale firelor de par, pielii, imbracamintii.

Funinginea: actioneaza pana la 30 cm. In functie de distanta, funinginea produce:

a) in tragerea de la distanta mica (sub 5-7 cm.), in jurul orificiului de intrare formeaza un inel cu diametru de 3-8 cm., cu o zona interna mai intens colorata si o zona externa mai palida, separate de un cerc intermediar, vizibile daca tragerea se face pe zone descoperite;

b) in tragerea cu teava lipita, funinginea intra pe canal si se depune pe peretii moi si la orificiul de iesire unde formeaza un inel;

c) la tragerea cu teava lipita sau de la mica distanta, o parte din funingine ricoseaza si se intoarce pe mana tragatorului;

d) la armele moderne prevazute cu frana, cantitatea de funingine este mult diminuata;

e) culoarea funinginii este neagra la pulberea neagra si gri-verzui galbena la pulberea colidala.

Pulberea: actioneaza pana la 40-50 cm. in tragerile cu arma cu teava scurta si pana la 1-1.5 m la armele cu teava lunga; o cantitate mica de pulbere ramane nearsa sau partial arsa, iese si se disperseaza in varf de con, depunandu-se pe imbracaminte (tragere pe zone acoperite de haine) sau piele (tragere pe zona descoperita) unde patrunde in straturile superficiale; realizeaza un aspect numit tatuaj (puncte apropiate de culoare negricioasa sau galbuie, verzuie, cenusie, nedetasabile la spalare cu apa).

Tatuajul nu apare in tragerile cu teava lipita cand particulele de pulbere se depun in prima portiune a canalului.

Semnul Benassy reprezinta depunerea de pulbere subperiostal la nivelul oaselor late.

Nitratul din pulbere este evidentiat, in cazuri de suspiciune, la orificiul de intrare prin reactia Castelanos-Plasencia.

Pentru identificarea particulelor de pulbere se poate recurge la examene de laborator biocriminalistice: reactia cu difenilamina - pulberea se coloreaza in albastru si reactia cu brucina cand se coloreaza in rosu.

Arme speciale

Arme de vanatoare:

Aspectele particulare ale armelor de vanatoare sunt urmatoarele:

ca munitie, armele de vanatoare utilizeaza in loc de glont alice (cu

dispersie in trunchi de con cu varful orientat spre gura tevii) sau proiectile speciale Brennecke, Foster;

energia cinetica este scazuta;

teava este lisa, neteda, de calibru: 12, 16, 20, 24;

distanta la care actioneaza este mult mai redusa.

In functie de distanta de tragere, orificiul de intrare are urmatoarele aspecte:

a) distanta mai mica de 0,5 m alicele zboara grupat si determina un orificiu unic, mare, cu marginile neregulate, crateriform (snop de alice);

b) distanta intre 0,5 - 2,5 m - incepe zona de dispersie a alicelor aparand un orificiu mare central, inconjurat de orificii satelite mici;

c) distanta intre 2,5 - 5 m - lipseste orificiul central, apar numeroase orificii mici;

d) distanta 5 - 10 m - numeroase orificii, cu distanta de 1 cm intre ele si suprafata de dispersie de 15 - 20 cm;

e) distanta peste 10 m - numeroase orificii cu distanta intre ele de 2 cm si suprafata de dispersie de 20-40 cm²;

f) distanta 50 m: suprafata de dispersie de 1 m².

Valorile sunt relative, depinzand de tipul armei, de cel al cartuselor si alicelor. Canalele determinate de alice sunt multiple si necesita investigatie radiologica.

Factorii secundari depind de arma si de munitie, dar, in general, au actiune intensa. Rar exista orificii de iesire, de obicei exista doar plagi penetrante.

Arme cu aer comprimat (sau bioxid de carbon):

Sunt arme care, datorita aerului comprimat sau a unei capsule continand bioxid de carbon, proiecteaza la distanta mica (5-15 metri) proiectile de metal de mici dimensiuni (in general 4-5 mm); efectele sunt scazute, datorita atat dimensiunii acestora cat si datorita propulsiei cu energie cinetica mica. Expertiza medico-legala este solicitata de obicei pentru leziuni oculare sau plagi faciale cu efecte estetice.

Arme cu gaze:

In aceasta categorie intra de obicei pistolete sau revolvere care, in loc de proiectil folosesc drept munitie gaze cu efect iritant sau lacrimogen. Actiunea gazelor este limitata la cativa metri (efectul util se considera a fi pana la 5 metri). Expertiza medico-legala a victimelor este necesara, de obicei pentru leziuni de arsura chimica sau iritatii ale extremitatii cranio-faciale.

Arme cu teava retezata:

Sunt utilizate datorita posibilitatii de disimulare a acestora. Rapoartele de la balistica generala sunt modificate, glontul nemaiavand actiune de penetrare perpendiculara; atingand tinta cu suprafata mare determina un orificiu de intrare mare (de obicei mai mare decat calibrul glontului) si cu tegumentele prezentand numeroase rupturi. Factorii secundari au actiune mai intensa iar canalul prezinta neregularitati.

Gloante speciale:

Gloantele explozive au fost inventate de englezi si produse in localitatea Dum-Dum din India; realizeaza un orificiu de intrare foarte mare, cu lipsa importanta de substanta; canalul prezinta particule metalice, corpi straini, canale secundare.

Gloantele incendiare produc leziuni de tip arsura la orificiul de intrare.

Obiectivele Expertizei medico-legale in MOARTEA PRIN IMPUSCARE

1. diagnosticul de moarte prin impuscare (semnele mortii, orificiul de intrare cu semne vitale);

2. necropsia victimei cu evidentierea orificiului (orificiilor) de intrare, a canalului si a orificiului de iesire;

3. stabilirea cauzei medicale a mortii si raportul de cauzalitate intre leziune si deces; cele mai frecvente cauze de deces sunt: leziunile grave de creier, cord, plaman, hemoragii interne si externe masive in leziunile organelor parenchimatoase si ale vaselor de sange, mai rar soc traumatic si complicatii septice (peritonite in caz de impuscaturi in abdomen);

4. examenul pozitiei cadavrului si al perimetrului adiacent, evidentierea urmelor de sange din jur;

5. prezenta glontului sau a fragmentelor de glont sau tuburi in perimetrul cercetat;

6. examenul imbracamintii pentru aprecierea dimensiunii orificiilor si a actiunii factorilor suplimentari; se recolteaza imbracamintea din jurul orificiului de intrare;

7. examenul armei (s-a tras sau nu cu ea, particularitatile ei);

8. stabilirea directiei de tragere (pe baza orificiului de intrare, a orificiului de iesire si a canalului);

9. stabilirea calibrului: pe baza leziunilor osoase si a orificiului de intrare;

10. stabilirea distantei de tragere: descarcare absoluta, descarcare relativa (in limitele zonei de actiune a factorilor suplimentari ai impuscarii), in afara actiunii factorilor secundari; se pot efectua trageri experimentale;

11. stabilirea numarului si succesiunilor impuscaturilor de obicei numarul impuscaturilor este dat de numarul orificiilor de intrare; daca proiectilul se fragmenteaza inainte de a patrunde in corp exista mai multe orificii de intrare; proiectilul poate strabate succesiv mai multe segmente anatomice si atunci exista un numar mai mare de orificii de intrare;

12. identificarea armei prin examen criminalistic; se urmaresc urmele tragerii pe teava si examinarea urmelor ghinturilor tevii pe proiectil;

13. incadrarea juridica: accident (cel mai frecvent, de vanatoare, militari in termen etc.), sinucidere, omor (varianta executie); pentru sinucidere pledeaza: localizarea leziunilor (de obicei in regiunea temporala sau precordiala), teava lipita sau tragere de la distanta mica, existenta factori suplimentari ai impuscarii (particule de pulbere) pe mana victimei, existenta pe arma a amprentelor digitale ale victimei; prezenta la locul faptei a armei cu care s-a tras.

Mecanismele tanatogeneratoare, in ordinea descrescatoare a frecventei, sunt:

dilacerari si hemoragii duro-meningo-cerebrale;

hemoragii externe si interne;

complicatii septice locale si generale;

socul traumatic.