Tomografia computerizata cu ultrasunete

Tomografia computerizata cu ultrasunete

Diagnosticul medical pe baza ultrasunetelor se bazeaza in general pe tehnica impulsurilor reflectate de discontinuitatile dintre diferite parti ale corpului. Impulsurile de inalta frecventa (2 10 Mhz) sunt convertite de catre un traductor piezoelectric in oscilatii mecanice care se propaga in mediul investigat, sub forma unui fascicul ingust. La intalnirea unei discontinuitati a impedantei acustice Z , o parte a energiei ultrasonore se reflecta spre traductor (impuls-ecou), care le transforma in semnal electric ce va forma imaginea. Alta parte se refracta (transmite) pe discontinuitate spre zone profunde (Figura 7.8 din capitolul anterior).

La vizualizarea in modul B are loc explorarea in planul sectiunii investigate iar ecourile obtinute realizeaza modulatia de tip Z a stralucirii spotului pe ecranul monitorului TV. Pentru obtinerea imaginii 2D de puncte modulate in stralucire (imagine B - 'brightness'), trebuie sa existe o corelatie intre pozitia instantanee a traductorului si pozitia similara a spotului luminos pe ecran. Pentru modul B de vizualizare exista diferite mecanisme de explorare:

paralela, cu traductor multielement format din 120 de elemente piezoelectrice excitate defazat, succesiv;

sectoriala, cu traductor rotit automat, unde fasciculul ultrasonor baleiaza o forma de sector de cerc;

compusa, in care sunt posibile diverse traiectorii de explorare.

Performantele principale ale unui tomograf cu ultrasunete sunt urmatoarele:

rezolutia fizica pe directia de baleiere este data de latimea fasciculului ultrasonor, colimat la 26 mm; rezolutia pe randul baleiat creste la 1 mm pentru durata impulsului de cca. 1 ms;

rezolutia grafica atinge astazi valori de pana la 512 x 512 pixeli, suficienta pentru o buna detaliere a campului explorat;

impulsurile - ecou au o frecventa de 25 kHz, care este limitata superior de timpii de propagare prin tesuturi; aceasta frecventa este suficienta pentru obtinerea celor 20 30 imagini/sec. necesare standardelor TV;

cele mai noi echipamente includ programe de prelucrari digitale de imagini (filtrari, imbunatatiri de contrast, accentuari si detectii de muchii, algoritmi de reconstructie de imagini etc.).