Tulburarile metabolismului potasiului

Tulburarile metabolismului potasiului

Potasiul este principalul electrolit intracelular[1]. Principalele sale roluri sunt:

-principalul inductor al presiunii osmotice intracelulare;

-participa la asigurarea potentialului de membrana (impreuna cu sodiul si pompele de Na⁺/K⁺), avand un rol esential in functionarea neuronilor (influx nervos) si a fibrelor musculare (potential de repaus si de actiune);

-participa la sinteza: insulinei, glucagonului, STH-ului si in gliconeogeneza;

-implicarea in asigurarea rezervei alcaline si reglarea pH-ului mediului intern.

Tulburarile metabolismului potasiului se incadreaza in doua grupe:

-hiperpotasemia;

-hipopotasemia.

Hiperpotasemia

Hiperpotasemia este desemnata in conditiile cresterii concentratiei extracelulare a poatsiului, peste 5,5 mEq/l. Mecanismele care stau la baza instituirii hiperpotasemiei sunt urmatoarele:

-aport crescut de potasiu, prin hrana (legume si fructe), medicamente, saruri de potasiu (inlocuitori de sare);

-scaderea eliminarii renale a potasiului, urmare a:

-insuficientei renale;

-hipoaldosteronismului;

-folosirii abuzive a medicamentelor antialdosteronice;

-deficite ereditare ale mecanismului secretaor al potasiului, la nivelul tubilor contorti distali;

-efluxul masiv al potasiului din celule, urmare a:

-unor distrugeri tisulare masive;

-folosirea de medicamente inhibitoare ale pompelor de Na⁺-K⁺ (digitala);

-acidoza decompensata;

-hipertonia osmotica extracelulara, care este insotita de extragerea apei, dar si a potasiului din celule;

-disfuntii ereditare ale pompelor de Na⁺-K⁺.

Hiperpotasemia se manifesta prin tulburari de excitabilitate, precum:

-astenii musculare (crampe, pareze);

-aritmii cardiace;

-reflexe diminuate si tulburari de comportament.

Hipopotasemia

Hipopotasemia este desemnata in conditiile scaderii concentratiei extracelulare a poatsiului, sub 3,5 mEq/l. Mecanismele care stau la baza instituirii hiperpotasemiei sunt urmatoarele:

-reducerea aportului alimentar (inanitie, malabsorbtie, excluderea totala a fructelor si legumelor din alimentatie);

-amplificarea eliminarii potasiului, pe cale digestiva (vome incoercibile, diaree, abuz de laxative);

-cresterea eliminarii potasiului, pe cale renala (hiperaldosteronism, poliurii, folosirea abuziva a diureticelor (furosemid), cetoacidoza diabetica (saruri de sodiu si potasiu);

-transferul intracelular al potasiului (alcaloza decompensata, secretie crescuta de insulina[2], paralizia hipokalemica paroxistica ).

Hipopotasemia se manifesta prin tulburari de excitabilitate, precum:

-astenii musculare (crampe, pareze);

-aritmii cardiace;

-reflexe diminuate si tulburari de comportament.

Tulburarile metabolismului calciului si fosforului

Metabolismele calciului si fosforului prezinta o serie de interferente, fapt pentru care se impune tratarea concomitenta a tulburarilor specifice acestor macroelemente.

Principalele roluri ale calciului sunt:

-activator enzimatic (ATP-aza);

-participant, in calitate de F IV, la procesul de hemostaza;

-declansatorul umoral al contractiilor musculare (prin cuplare cu troponina);

-rol plastic, intrand in compozitia hidroxiapatitei[4], cristal care impregneaza oasele, conferindu-le fermitate si rezistenta mecanica;

-participant la reglarea presiunii osmotice, prin plasare in spatiul interstitial;

-participant la constituirea potentialului de repaus membranar (polarizarea plasmalemei).

Principalele roluri ale fosforului sunt:

-rol plastic, intrand in compozitia:

-hidroxiapatitei, cristal care impregneaza oasele, conferindu-le fermitate si rezistenta mecanica;

-fosfolipidelor membranare;

-sub forma ionica se implica in metabolismele:

-energetic;

-intermediare ale glucidelor si proteinelor;

-intra in constitutia compusilor macroergici (ATP, GTP).

Calciul si fosforul sunt obtinute de catre organism prin aport de hrana. In general aceste macroelemente se gasesc in cantitati suficiente in majoritatea tipurilor de alimente. Carentele se datoreaza in special problemelor ridicate de absorbtia digestiva a acestora.

In general fosfatii se absorb in cu eficienta in aproape toate conditiile. O exceptie o constituie prezenta in ratie a calciului in exces, situatie in care se formeaza combinatii insolubile intre cele doua elemente (fosfat de calciu).

In ceea ce priveste calciul, acesta se absoarbe cu greutate, fiind impiedicat de solubilitatea scazuta a compusilor acestuia[5]. In reglarea absorbtiei si metabolismului calciului, un rol foarte important il prezinta

-vitaminele D, care se implica, prin forma sa activa 1,25-dihidroxicolecalciferol[6], in:

-stimularea absorbtiei digestive a calciului[7] si fosfatilor;

-amplificarea resorbtiei renale a acestuia;

-amplificarea calcemiei;

-intensificarea depunerii calciului in oase[8];

-parathormonul, care actioneaza prin:

-stimularea absorbtiei digestive a calciului;

-amplificarea resorbtiei renale a acestuia;

-amplificarea calcemiei;

-intensificarea actiunii osteoclastelor[9] si a extragerii calciului din oase;

-intensificarea absorbtiei si depozitarii vitaminei D la nivel hepatic;

-stimuleaza eliminarea prin urina a fosfatilor (efect hipofosforemiant);

-calcitonina, care se remarca prin:

-inhiba absorbtia digestiva a calciului;

-inhiba resorbtia renala a acestuia;

-diminuarea calcemiei;

-intensificarea actiunii osteoblastelor[10] si a depunerii calciului in oase;

-diminuarea depozitelor hepatice de vtamina D;

-stimuleaza eliminarea prin urina a fosfatilor si depunerea acestora in oase (efect hipofosforemiant);

Tulburarile metabolismului calciului se incadreaza in doua grupe:

-hipercalcemia;

-hipocalcemia.

Hipercalcemia

Hipercalcemia se manifesta prin amplificarea nivelului sanguin al calciului. Aceasta tulburare constituie o consecinta a:

-hiperparatidroidismului, maladie demineralizanta a oaselor cauzata de tumori paratiroidiene, dezechilibre nutritionale sau afectiuni renale, precum deficitul de calciu si excesul de fosfor (sindroamele osteofibrozante);

-hiposecretiei de calcitonina (osteoporoza, la animale batrane);

-aportului de calciu in exces;

-hipervitaminozei D;

-resorbtii osoase de alta natura (boli ale oaselor).

Sindroamele hipercalcemice sunt insotite de manifestari concretizate prin alterarea structurala a oaslor. In categoria acestor sindroame intra osteoporoza, osteofibroza si calcinozele.

Cauza osteoporozei sunt:

-varsta inaintata (diminuare a secretiei de hormoni sexuali, calcitonina si STH);

-malnutritie;

-lipsa solicitarii fizice.

Osteoporoza se manifesta prin:

-diminuarea sintezei de matrice osoasa (oseina);

-diminuarea consecutiva a depunerilor de calciu;

-cresterea resorbtiei osoase a calciului;

-afectarea structurala a oaselor, care devin moi, friabile, lipsite de rezistenta mecanica (fracturi).

Sindroamele osteofibrozante, sunt caracterizate de manifestari specifice, fiind descrise la o serie de specii domestice, precum:

-osteodistrofia fibroasa a calului;

-boala ratului stramb a porcului;

-osteita fibrochistica a cainelui, caprei si pasarilor.

Sindroamele osteofibrozante sunt cauzate de:

-hiperparatiroidism;

-dezechilibrul rapotului calciu / fosfor, in ratia alimentara.

Osteofibroza se caracterizeaza prin:

-hipercalcemie;

-hipofosforemie:

-resorbtia calciului de la nivelul oaselor;

-metaplazia fibroasa a matricei osoase.

Calcinozele constituie un grup de tulburari, cauzate de:

-hipervitaminoza D;

-aport alimentar crescut al unor principii nutritive cu actiune similara vitaminei D (Trisetum flavescens, Solanum malacoxylon etc.).

Acest grup de tulburari se manifesta prin:

-hipercalcemie;

-constituirea de nuclee de osificare in tesuturile moi (inima, pulmon, rinichi, muschi etc.).

Hipocalcemia

Hipcalcemia se manifesta prin scaderea nivelului sanguin al calciului. Aceasta tulburare constituie o consecinta a:

-hipoparatidroidismului, consecutiv excesului cronic de claciu[11] urmat de amplificarea brusca a necesarului de calciu (initierea lactatiei);

-hipersecretiei de calcitonina (descrisa la taurine);

-carentei in calciu;

-hipo si avitaminozei D (rahitism si osteomalacie).

Sindroamele hipocalcemice se grupeaza, din punct de vedere simptomatic, in doua categorii:

-sindroame hipocalcemice manifestate prin afectarea structurala a oaselor;

-sindroame hipocalcemice manifestate prin afectarea functionala a structurilor neuro-musculare.

Sindroame hipocalcemice manifestate prin afectarea structurala a oaselor

In aceasta categorie intra:

-rahitismul;

-osteomalacia;

Cauza comuna a rahitismului si osteomalaciei este hipo sau avitaminoza D.

Rahitismul se manifesta in cazul indivizilor tineri, fiind caracterizat de:

-diminuarea calcemiei;

-amplificarea resorbtiei osoase a calciului (efect datorat parathormonului);

-afectarea structurala a oaselor, care devin moi, friabile, lipsite de rezistenta mecanica (fracturi);

-in cazul in care osul este intens spoliat de calciu, se pot manifesta tetanii.

Osteomalacia se manifesta in cazul indivizilor adulti, fiind caracterizat de simptome similare rahitismului.

Sindroame hipocalcemice manifestate prin afectarea functionala a structurilor neuro-musculare

In aceasta categorie intra:

-hipocalcemia oilor;

-tetania de lactatie a iepelor;

-tetania puerperala a catelelor, pisicilor si vacilor;

-pareza de parturitie a vacilor si oilor.

Cauzele acestor sindroame sunt reprezentate de diminuarea calcemiei, consecutiv unor momente in care necesarul de calciu al organismului creste dramatic (ultima parte a gestatiei, perioada puerperala si cea de lactatie). In cazul tetaniei puerperale a vacilor si hipocalcemiei oilor, un rol etiologic important il are si hipomagneziemia.

Semnul clinic care caracterizeaza primele e sindroame este tetania. Aceasta este o consecinta a hipocalcemiei si diminuarii nivelurilor interstitiale ale calciului, fapt care scade pragul de excitabilitate al membranelor neuronale (depolarizarea acestora) si permite initierea de influxuri nervoase spontane, necontrolate, generatoare de raspunsuri contractile manifestate sub forma contractiilor tonice si clonice (tremuraturi musculare, convulsii etc.).

Pareza de parturitie a vacilor si oilor constituie o forma particulara a tetaniei puerperale sau hipocalcemiei oilor, in care pe langa hipocalcemie se constata hipomagneziemie, fapt finalizat prin concretizarea unui sindrom dominat de:

-stare de depresie;

-pareze generalizate;

-colaps circulator.