VIROZE RESPIRATORII

VIROZE RESPIRATORII

Infectiile acute respiratorii ocupa primul loc in cadrul morbiditatii prin boli acute constituind in regiunile temperate 50-80% din totalul imbolnavirilor prin boli acute.

Epidemiologie

Infectiile acute respiratorii reprezinta 40-60% din bolile copilului. Incidenta acestora este ridicata in colectivitatile de copii datorita unei receptivitati mai mari a acestora.

Simptomatologia virezoler respiratorii se complica si se intrica frecvent cu simptomatologia creata de suprainfectiile bacteriene.

Virozele respiratorii sunt raspandite pe tot globul. Dupa unii autori incidenta acestora este de 6-7 viroze / an la copil si 2-3 viroze / an la adult.

Etiologie

Este extrem de diversa si variaza de la o zona geografica la alta, de la un sezon la altul. Sunt incriminati peste 200 de agenti etiologici in virozele acute, prezentati in tabelul de mai jos:

Boli ale aparatului respirator la sugar si copil

Etiologia virozelor respiratorii la adult

Patogenie

Penetrarea virusurilor in celulele mucoasei tractului respirator se face dupa virusul in cauza si dupa segmentul pe care il afecteaza - de la mucoasa nazala pana la bronchiole si alveole. In functie de acest tropism virozele respiratorii se clasifica in doua categorii:

viroze ale cailor repiratorii superioare

viroze ale cailor respiratorii inferioare.

In cursul infectiei virale celulele mucoasei respiratorii sunt distruse - prin multiplicarea virala - rezultand porti de intrare propice pentru bacterii. Din acest motiv virozele respiratorii prezinta o faza initiala (virala) si o faza secundara (de suprainfectie bacteriana).

Tablou clinic

Este variat alcatuit dintr-o serie de sindroame:

Conjunctivita virala este determinata de unele serotipuri de adenovirusuri si de virusul pseudopestei aviare (New Castle)

Keratita si Keratoconjunctivita virala este determinata de: adenovirusuri si virusul herpetic

Rinita acuta se manifesta cu rinoree, tuse, indispozitie, este provocata de: rinovirusuri, virusuri Echo, virusuri paragripale, adenovirusuri, virusul sincitial respirator

Faringita acuta este determinata de: adenovirusuri, virusurile gripale si paragripale, enterovirusuri. Faringita acuta consta in inflamatia nazofaringelui si a amigdalelor, trebuie diferentiata de angina streptococica

Herpangina este provocata de: virusul Coxsackie subgrupul A, iar clinic se constata eritem faringian, presarat cu vezicule care pot ulcera transformandu-se in afte.

Laringita acuta obstructiva - crupul viral este determinata de virusuri paragripale, virusul gripal A si B, virusul sincitial respirator, adenovirusuri, virusul Coxsackie A₉

Laringotraheita acuta. Sunt incriminate virusurile paragripale si gripale; reprezinta inflamatia acuta a laringelui si traheei insotita de dureri retrosternale

Bronsita acuta determinata de virusurile gripale, paragripale, adenovirusuri

Bronsiolita acuta - catarul sufocant, este determinata de virusul sincitial respirator, virusurile gripale si paragripale si adenovirusuri

Pneumonia interstitiala virala - sunt incriminate adenovirusuri, virusurile gripale si paragripale, virusul sincitial respirator

Pleurodinia si mialgia epidemica determinata de Coxsackie subgrup B - se caracterizeaza prin mialgii puternice, uneori toracice

Boala febrila de tip gripal determinata de virusurile gripale, adenovirusuri si enterovirusuri. Se manifesta cu febra, cefalee, mialgii, astenie, curbatura, catar respirator discret

Boala febrila cu exantem (rubeoliform, rujeoliform) este realizata de virusuri din grupul Echo, adenovirusuri, virusuri Coxsackie

Diagnostic

Diagnosticul etiologic al virozelor nu este posibil numai prin examen clinic. Diagnosticul clinic poate fi usor in situatii si date epidemiologice.

Diagnosticul etiologic se efectueaza prin examene virusologice si teste serologice.

Tehnica cu anticorpi fluorescenti. Se mai pot utiliza metodele de diagnostic citologic, histopatologic, radiologic. Aceste determinari nu se efectueaza de rutina in general.

Dintre testele serologice anticorpii IgM (ELISA) reprezinta un indiciu de infectie recenta in timp ce IgG marker de infectie tardiva. In lipsa diagnosticului etiologic, curantul va stabili diagnosticul de sindrom clinic: rinita, laringita, bronsita, pneumonie, etc.

Tratament

Se bazeaza pe medicatie patogenetica (antiinflamatoare nesteroidiene), simptomatica (antipiretice, antialgice), sustinere si de crestere a rezistentei generale (vitamine). In cazurile cu grad ridicat de serveritate (hiperpirexie, dispnee) se recomanda spitalizarea pentru supraveghere, monitorizare, terapie antibacteriana pentru a evita suprainfectiile sau pentru o compicatie pulmonara deja constituita.

Profilaxie

Profilaxia primara se restange de cele mai multe ori la masuri nespecifice de izolare, suportiva - bogata in vitamine, evitarea expunerii la intemperii. La pacientii imunodeprimati se recomanda imunoterapie nespecifica cu diverse preparate: Bronhovaxon si imunostimulatoare - Izoprinozina.