Eficienta regimului alimentar in tratamentul bolii ulceroase (5)

Eficienta regimului alimentar in tratamentul bolii ulceroase

Tratamentul ulcerului gastric sau duodenal este in majoritatea cazurilor de natura medicala. Numai intr-un numar restrans de situatii se intervine chirurgical, pentru a rezolva complicatiile acute sau cronice ale bolii (penetratie, perforatie, hemoragie digestiva superioara, stenoza pilorica, mailgnizare).

Terapia medicala are ca principal obiectiv reducerea secretiei clorhidropeptice (concentratia de acid clorhidric si pepsina din sucul gastric) si protejarea mucoasei impotriva agresiunilor de natura mecanica, chimica si termica. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul regimului alimentar si al medicatiei antiulceroase.

Indiferent de progresele terapiei medicamentoase, sunt o serie de aspecte care nu pot fi ameliorate fara a se asigura o protectie nutritiva a stomacului si a duodenului. Trebuie tinut seama ca in boala ulceroasa exista particularitati functionale reactive specifice, care nu pot fi corect influentate decat printr-un regim alimentar adecvat. Desi organismul dispune de un potential de refacere impresionant, reusind sa impiedice pana la un anumit punct aparitia de leziuni ale mucoasei gastrice si duodenale, totusi, in conditiile de agresiune alimentara repetata (produse prea fierbinti sau prea reci, cu gust acru, continand multe elemente vegetale insuficient mestecate etc.), se depaseste capacitatea de aparare locala si se faciliteaza instalarea leziunilor ulceroase.

Bolnavul ulceros trebuie sa invete ce, cand, cat si cum sa manance. In acest fel contribuie la reducerea riscului de reactivare a maladiei, mai ales in conditiile in care sunt prezente conditii ulcerogene (stari de incordare psihica si fizica, abuzul de bauturi alcoolice, fumatul excesiv, alimentatia neregulata si presarata cu condimente, rantasuri, carnuri fibroase etc.). Nutritia deficitara faciliteaza actiunea altor agenti cu potential nociv asupra mucoasei intestinale.

S-a constatat ca o serie de alimente ca laptele, ouale, painea alba, carnea poseda capacitatea de tamponare a aciditatii gastrice (proteinele in mediul gastric se comporta ca substantele alcaline). Acest efect este favorabil pentru protejarea leziunii ulceroase de actiunea coroziva a acidului clorhidric.

Nu trebuie insa cazut nici in extrema utilizarii alimentatiei predominant proteice, intrucat, dupa 30-60 de minute de la ingerarea hranei, urmeaza o hipersecretie puternica.

In ceea ce priveste laptele, produs alimentar considerat a avea efecte terapeutice speciale in boala ulceroasa si larg utilizat in tratamentul acestei maladii, s-a observat ca proprietatile sale antiacide nu dureaza mai mult de 20 de minute. Dupa acest interval, prin concentratia mare de calciu pe care o contine, incepe sa stimuleze secretia gastrica acida, care atinge niveluri ce depasesc capacitatea de      tamponare a laptelui. Din aceste considerente, multiple studii sustin lipsa beneficiului terapeutic a dietei lactate.

Efectul excitosecretor poate fi insa compensat prin multiple administrari, la intervale scurte de timp, a laptelui. Monotonia dietei si carenta nutritionala pe care o antreneaza alimentatia predominant lactata face ca in conditiile terapiei moderne cu antisecretorii sa se renunte la acest tip de dieta.

Dieta isi exercita efectele sale benefice nu numai prin folosirea unor alimente cu rol de protectie, reparator, ci si prin excluderea acelor produse care se fac nocive mucoasei deja lezionate. In pofida autorilor care sustin ca in ulcerul gastroduodenal se poate consuma aproape fara restrictie orice aliment, intrucat medicatia prezenta este suficienta pentru vindecarea ulcerului, experienta a aratat ca bolnavul de ulcer are o sensibilitate particulara pentru unele alimente care-i agraveaza suferinta. De aceea, regimul alimentar trebuie sa excluda orice produs cu proprietati excitosecretorii puternice. Dintre acestea mentionam: supele si ciorbele de carne (proteinele extrase din zeama de supa sau ciorba stimuleaza secretia gastrica , pe cand proteinele continute in carnea propriu-zisa tamponeaza partial acidul clorhidric), dulciurile concentrate, sarea de bucatarie, alimentele prajite in grasime, painea neagra, conservele de carne si peste, apele minerale carbogazoase, condimentele iritante (piper, boiaua, mustar, ardei iute).

Parea fireasca intrebarea oportunitatii restrictiilor alimentelor excitosecretorii puternice, cand dispunem in prezent de un antisecretor extrem de eficient si larg intrebuintat ca "Omeprazolul" (inhibitor al pompei de protoni care scade energic secretia gastrica acida, radicand pH-ul gastric la peste 3, nivelul considerat ca necesar cicatrizarii leziunilor ulceroase).

In conditiile utilizarii "Omeprazolului" de-a lungul celor 4 saptamani cat dureaza cura la bolnavii cu Helicobacter pylori prezent (60-90% din pacienti), dupa unele situatii se constata insa o accelerare a imbatranirii stomacului si un risc crescut pentru instalarea gastritei atrofice ( factor predispozant pentru cancerul gastric). Modificarile gastrice sunt prezente chiar si la 2 ani dupa intreruperea curei cu "Omeprazol". Fenomenele se pot accentua in conditiile repetarii curiei farmacologice, cu ocazia unor noi acutizari ale ulcerului.

In conditiile mentionate, cel putin teoretic dietei slab excitosecretorii i-ar reveni un rol mai important in terapia ulcerului concomitent cu restrangerea duratei de utilizare a "Omeprazolului" (vindecarea nisei dureaza cel putin 28 de zile).

Nu trebuie uitat insa ca leziunea ulceroasa trebuie protejata nu numai impotriva agresiunii chimice (acide), dar si impotriva agresiunilor mecanice (alimente insuficient mestecate, cu foarte multa celuloza dura, etc) si termice (alimente prea fierbinti sau prea reci).

Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca ulcerul este o boala de lunga durata si ca nerespectarea unei diete intre crize duce la indesirea acestora, la accentuarea intensitatii lor si la cedarea mai dificila la tratament.

Totodata, s-a observat ca aparitia unor complicatii ale ulcerului (hemoragii, stenoze, etc) sunt mai frecvente in timp la bolnavii fara un regim si o igiena alimentara decat la cei care respecta aceste indicatii.

De asemenea, asigurarea unei protectii gastrice prin alimentatie, concomitent cu cea farmacologica nu ar face decat sa grabeasca procesul de cicatrizare al nisei comparativ doar cu utilizarea unilaterala a medicatiei antiulceroase.

Dupa iesirea din puseul acut, nutritia se apropie tot mai mult de deprinderile alimentare anterioare. Se fac totusi anumite corective, in sensul eliminarii sau limitarii consumului anumitor produse culinare. Aceste recomandari se refera la alimentele condimentate, dure, acide, gazoase, cat si la grasimi si prajeli. Prin nerespectarea acestor indicatii, dieta propriu-zisa contribuie la cicatrizarea leziunilor ulceroase, intr-un numar impresionant de cazuri si, deseori, previne reinstalarea puseelor evolutive.