Sindromul diareic

Sindromul diareic

Sindromul diareic se caracterizeaza prin eliminarea frecventa de scaune neformate, cu resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate. Caracterul de diaree rezulta mai ales din consistenta materiilor fecale si din insuficienta digestiei. Poate fi vorba de diaree si la 1-2 scaune pe zi, dar neformate, semilichide sau lichide cu resturi alimentare. Nu vom vorbi de diaree, chiar daca emisiile de scaun sunt frecvente, atunci cand consistenta materiilor fecale este normala si scaunele formate.

Cauza imediata a diareilor este accelerarea tranzitului prin intestinul subtire sau gros (de obicei pe intregul intestin). De obicei accelerarea tranzitului incepe in intestinul subtire. Prin accelerarea tranzitului se aduce in segmentele inferioare un continut intestinal neobisnuit, iritant, a carui prezenta duce la fenomene de reactie, la hipersecretie. Aceasta favorizeaza si dezvoltarea unei flore microbiene patologice.

Diareile pot fi cauzate de o inflamatie a mucoasei (enterocolite) fie prin prezenta in intestin a unor factori care altereaza mucoasa (diarei dispeptice) sau a unor paraziti, fie datorita unor toxine bacteriene sau a unor infectii, fie ca o complicatie a unei boli (insuficienta cardiaca, insuficienta renala) sau chiar ca o consecinta a suprimarii functiei stomacului (rezectie gastrica). Cauzele diareilor sunt multiple, noi mentionand numai o mica parte dintre ele.

In general, diareile pot fi impartite in 3 mari categorii:

Diaree de origine gastrica, hepatobiliara sau pancreatica;

Diaree provocata de suferintele intestinului subtire;

Diaree rezultata din suferintele intestinului gros.

Diareile de origine gastrica se datoreaza absentei posibilitatilor de functie normala a stomacului prin scaderea secretiei acidului clorhidric sau prin rezectia gastrica. Tratamentul lor inseamna compensarea terapeutica a functiei digestive absente