Asistenta sociala a familiei

Asistenta sociala a familiei

Pentru a putea acorda asistenta sociala competenta intr-un caz de divort pentru membrii cuplului destramat si participantii la viata sociala in general, un bun asistent social trebuie sa stie ca destramarea vietii de familie, este un eveniment cu profunde implicatii sociale. Pentru o analiza corecta a cauzelor divortialitatii, asistentul social trebuie sa stie ce este familia, cum ia nastere, care sunt ii sunt bazele, dar si de cate feluri poate fi aceasta.

Casatoria, ca principal izvor al familiei, poate fi definita astfel "uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii"[1]. Mentionam ca actul juridic prin care se incheie casatoria nu poate fi considerat un contract.

Din aceasta definitie a casatoriei decurg mai multe caractere: este uniunea dintre un barbat si o femeie, este liber consimtita, este monogama, se incheie in formele cerute de lege, are un caracter civil, se incheie pe viata, se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie si se incheie in scopul intemeierii unei familii.

Casatoria, creand o familie, instituie o noua entitate sociala, care "confera partenerilor staturi noi (sot/sotie, ginere/nora etc.)"[2] si prilejuieste relatii sociale noi, contribuind la structurarea statului social al partenerilor, cat si la structurarea societatii.

Din punct de vedere juridic, in Codul familiei sunt prevazute o serie de conditii de fond, ce au scop asigurarea incheierii unei casatorii numai intre acele persoane ce sunt apte, din punct de vedere fizic si moral, sa intemeieze o familie, si conditii de forma, ce constituie forma recunoasterii sociale a casatoriei, premisa ocrotirii ei de catre stat. Conditiile de fond constau in:

a)      conditii privitoare la aptitudinea fizica de a incheia casatoria (diferenta de sex, varsta matrimoniala, comunicarea starii de sanatate);

b) conditii menite sa asigure o casatorie liber consimtita (consimtamant neviciat);

c) conditii privitoare la aptitudinea morala de a incheia casatoria (oprirea bigamiei, interzicerea casatoriei intre rude, interzicerea pe motive de adoptie). Conditiile de forma au ca continut o anumita conduita ce trebuie respectata si o serie de formalitati pentru a asigura legalitatea casatoriei (declaratia de casatorie, opozitia la casatorie, incheierea casatoriei in fata ofiterului de stare civila)[3].

Conceptul si clasificarea familiei

Familia constituie unitatea fundamentala a societatii si mediul natural pentru cresterea si bunastarea copilului. Fiecare societate are un anumit sistem familial de reglementare a relatiilor dintre barbatii si femeile de varsta matura si dintre acestia si copii.

Familia este si se comporta ca matrice de viata fundamentala pentru existenta si formarea personalitatii copilului, ca mediu educativ determinant, dar si ca sursa de dezadaptare si comportament deviant al copilului; din pacate, poate constitui o sursa de influenta negativa. Familia constituie cel dintai si cel mai important context de viata cu un rol deosebit in socializarea copilului. Dar, in perioada actuala, din punct de vedere sociologic, familia contemporana cunoaste un proces de eroziune structurala, de demisie de la functiile sale fundamentale, o degradare continua a autoritatii, si implicit a calitatii mediului educativ.

Unii autori[4] au identificat si au teoretizat mai multi de factori de risc, unii dintre ei fiind plasati la nivelul personalitatii, dar cu elemente de provenienta familiala, pe care i-au clasificat in factori care privesc ansamblul si principalele tendinte de evolutie a conditiilor economice si sociale, factori care tin de structura familiala si factori care privesc capitalul educativ al familiei. S-a constatat ca de cele mai multe ori, carentele afective generate in special de deficientele de tip familial pot determina instalarea unor frustrari, care la randul lor, conduc la nivele inalte de agresivitate . Carentele de structura familiala, destul de frecvente intalnite in perioada pe care o traversam, sunt situatii care comporta grave riscuri in educatia copiilor, dar nu se poate afirma cu certitudine ca toti tinerii crescuti in asemenea familii ajung inevitabil la comportamente deviante .

Familia reprezinta o forma superioara de comunitate - in principal a sotului, sotiei si copiilor - care se bazeaza pe relatii sociale si biologice, avand drept scop suprem pregatirea unei generatii viitoare, sanatoasa si temeinic educata, care sa participe la dezvoltarea societatii[7].

Aceasta este definitia familiei, cel mai des intalnita, dar vom prezenta si alte puncte de vedre ale unor sociologi si ale altor oameni de stiinta cu renume.

Astfel, antropologul francez Claude Levi-Strauss defineste familia ca un grup organizat, care isi are originea in casatorie si consta din sot, sotie si copiii nascuti din unirea lor, din relatia lor, desi uneori acestui grup restrans i se pot adauga si alte rude. Grupul familial este unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.

Pornind de la definitia data, se impune sa deosebim in cadrul ei o serie de aspecte, necesare pentru o analiza sociologica ampla a fenomenului familie. In primul rand, trebuie sa se aiba in vedere ca grupul familial variaza dupa nivelurile sale de structura. Din acest punct de vedere deosebim familia simpla si familia extensiva. Familia simpla, sau nucleara, este formata din parinti si copiii lor necasatoriti (proprii sau adoptati). Pana la momentul casatoriei individul apartine, in majoritatea cazurilor, ca fiu sau ca fiica, familiei din care provine, adica familiei de orientare (familie nucleara de provenienta a unei persoane). Prin casatorie, individul isi constituie propria familie, familia de procreare (familie nucleara constituita prin mariaj), care ramane potential de procreare chiar daca partenerii nu intentioneaza sa aiba copii. Tot prin casatorie, individul devine, in majoritatea cazurilor, membru al familiei de orientare a partenerului sau - familia socrilor si a cumnatilor - apartinand deci inca unei familii, familiei prin alianta.

Familia extensiva este familia constituita din mai mult de doua generatii, care traiesc impreuna si isi impart responsabilitatile. Sociologul american N.J. Smelser definea familia de tip larg ca o unitate care prezinta o anumita continuitate, intelegandu-se prin aceasta ca in aceeasi casa batraneasca traiesc mai multe generatii, continuandu-se traditiile, preocuparile si obiceiurile familiei respective. In acest caz, indivizii pot sa dispara, sunt trecatori, dar familia ca grup se mentine peste generatii.

Daca familia simpla apare ca unitate separata condusa de sot sau de sotie, sau de ambii, apoi familia extensiva este condusa de cei mai varstnici, sau de catre un consiliu format, de asemenea, din cei mai varstnici. (Despre acest tip de familie se poate vorbi numai la anumite popoare, in mod deosebit la triburi.)

Sociologul american Thomas Burch sustine ca persoanele care traiesc in aceeasi locuinta, indiferent daca sunt sau nu rude, sunt considerate membri ai aceleiasi unitati familiale. In acest caz unitatea familiei este in functie de locuinta si este cunoscuta in literatura sociologica ca familie de rezistenta.

Un alt aspect este acela, cand membrii unei familii nu impart aceeasi locuinta, ci locuiesc la distante mari, in cazul in care sotul sau sotia sunt plecati in tara sau peste hotare pentru a presta o munca, a face studii, a face anumite specializari si se viziteaza periodic. In acest caz avem o familie de interactiune sau navetista, migranta.

Un alt punct de vedre in legatura cu conceptul de familie il constituie denumirile sociologice de familie normala si familie anormala.

O prima forma de intelegere a notiunii de "familie normala" este aceea de familie care este compusa din sot, sotie si unul sau mai multi copii. Prin "familie anormala" din acest punct de vedere se intelege o familie incompleta, adica fara unul din soti sau fara copii. O alta forma de intelegere a termenului "familie normala" este familia inchegata official in fata organelor de stat, iar "familia anormala" este cea neoficializata de organele de stat, traindu-se in concubinaj. Daca ne referim la caracterul etic al familiei, atunci prin "familie normala" se intelege familia inchegata pe baza de respect si iubire, iar in cazul "familiei anormale" este vorba de inchegarea unei familii pe baza de interese.

Un alt aspect al termenului de "familie normala" este cel ce se refera la o familie care duce o viata demna, onorata si in care copiilor li se asigura o educatie aleasa. Notiunea de "familie anormala" se refera la familiile dezorganizate, cu prezenta membrilor alcoolici, bolnavi cronici care nu lucreaza, vagabondeaza, practica prostitutia.