Sistemul de protectie sociala a varstnicilor

Varstnicii reprezinta, alaturi de alte categorii, un grup tipic de persoane/familii care, in conditiile unei societati bazate doar pe economia de piata, au dificultati de obtinere a veniturilor necesare unei vieti decente la nivelul respectivei colectivitatii. Acesta este unul dintre motivele pentru care statul dezvolta o serie de functii complementare economiei pentru a corecta producerea bunastarii colective (Zamfir, E., 1995, p. 12-17). Problema varstei a treia "nu este, in fapt, o problema de varsta, ci de raspuns a politicilor sociale la nevoile persoanelor in varsta" (Girleanu, 2002, p. 76).

Pornind de la o prezentare succinta a componentelor sistemului de protectie sociala a varstnicilor ne propunem sa creionam directia de actiune pe care o urmeaza politicile sociale din domeniu.

Vom trece in revista principalele reglementari juridice internationale privind varstnicii, documente care stau la baza elaborarii strategiei nationale, pentru ca apoi sa prezentam sistemul de protectie sociala a varstnicilor din Uniunea Europeana.

Partea cea mai consistenta este dedicata descrierii sistemului de protectie sociala a persoanelor varstnice din Romania: asigurari de batranete, asigurari de sanatate, asistenta sociala a varstnicilor. Actele legislative care reglementeaza situatia persoanelor varstnice din Romania pot fi regasite la anexe.

Problematica persoanelor varstnice constituie o preocupare continua pentru numeroase institutii si organizatii internationale. Pentru a recunoaste importanta crescuta a acestui segment social si pentru a sensibiliza comunitatea asupra valorii acestei categorii de varsta peste tot in lume s-a stabilit ca luna octombrie sa fie dedicata in intregime sarbatorii varstnicilor ("luna senectutii"), iar ziua de 1 octombrie sa fie considerata zi internationala a persoanelor varstnice.

Asigurarile sociale de batranete reprezinta un prim nivel de protectie (incearca sa asigure un nivel de trai decent pensionarilor) de care pot beneficia cei care si-au pierdut sau diminuat capacitatea de munca ca urmare a batranetii, invaliditatii sau decesului (pensie pentru limita de varsta, pensie de invaliditate etc.). In perioada 2004-2008, numarul total de pensionari de asigurari sociale de stat si agricultori din Romania a scazut treptat, scadere care se datoreaza in principal diminuarii numarului de pensionari agricultori (40%); numarul de pensionari de asigurari sociale (fara agricultori) a inregistrat o mica crestere (1,4%) (in timp ce numarul beneficiarilor de pensie pentru limita de varsta, pensie de urmas, pensie anticipata partial si pensie anticipata nu fluctueaza foarte mult in perioada de analiza, evolutia numarului pensionarilor de invaliditate este cea care isi pune amprenta asupra cresterii per total). Judetul Bihor urmeaza aproximativ aceeasi traiectorie in evolutia numarului de pensionari. Este necesar sa tinem cont de aceasta evolutie a numarului de pensionari de invaliditate, a celor care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca din cauza accidentelor (de munca), a bolilor profesionale si tuberculozei, a bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca atunci cand ne gandim la specificul serviciilor care trebuie dezvoltate.

Datorita scaderii numarului de contribuabili la bugetul asigurarilor sociale (imbatranire demografica, pensionari anticipate, somaj, piata neagra a muncii) si cresterii numarului de pensionari de asigurari sociale (fara agricultori) in Romania s-a luat masura cresterii treptate a varstei de pensionare (de la 57 de ani la 60 de ani pentru femei si de la 62 de ani la 65 de ani pentru barbati pana in anul 2014), sporind astfel nu numai numarul de contribuabili ci si nivelul pensiilor (prin cresterea stagiului de cotizare si a posibilitatilor fondului de pensii). Pentru corectarea inechitatile existente (intre categoriile de pensionari ale caror drepturi de pensie au fost deschise in perioade diferite), in perioada octombrie 2004-decembrie 2005, au fost recalculate pensiile din sistemul public stabilite in fostul sistem de asigurari sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 (Hotararea de Guvern nr. 1.550 din 23 septembrie 2004). Noua formula de calcul a pensiei, bazata pe sistemul punctelor de pensie, asigura o legatura directa intre cuantumul pensiei si contributiile achitate de asistat pe tot parcursul perioadei active. Tinerii par sa aiba o viziune centrata pe prezent, neconstientizand riscurile la care se expun daca nu contribuie la sistemul de asigurari.

Organizarea sistemului de pensii pe cei trei piloni (sistemul public de pensii obligatoriu, sistemul privat obligatoriu, sistemul pensiilor private propriu-zise) face posibila beneficierea de avantajele tuturor celor trei sisteme, permitand astfel distribuirea riscurilor. In prezent, cota contributiei individuale de asigurari sociale este de 9,5%, indiferent de conditiile de munca; in aceasta cota este inclusa si cota de 2% aferenta fondurilor de pensii administrate privat. Valoarea punctului de pensie a crescut semnificativ in perioada 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2008: de la 159,7 lei la 581,3 lei(RON). Reforma pensiilor poate avea un impact negativ asupra femeilor din mai multe motive: diferenta de salarizare in raport cu barbatii, varsta mai mica de pensionare, speranta de viata mai mare, intreruperile in munca platita datorate familiei.

Pe langa asigurarile de batranete, pensionarii beneficiaza si de asigurari sociale de sanatate; contributia (6,5%) datorata de ei la fondul asigurarilor de sanatate se aplica in prezent pentru intregul venit din pensie (inainte de 1 ianuarie 2008 contributia se aplica doar pentru veniturile din pensii care depaseau limita supusa impozitului pe venit prevazuta de Codul fiscal; contributia datorata pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile este suportata de catre bugetul de stat). Pensionarii se bucura de aceleasi drepturi precum celelalte persoane asigurate la acest sistem.

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse este cel care elaboreaza politica de asistenta sociala si promoveaza drepturile familiei, copilului, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap si ale oricaror ale persoane aflate in nevoie. Varstnicii participa la procesul decizional prin intermediul Consiliului National al Persoanelor Varstnice si prin intermediul Comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor varstnice constituite in cadrul prefecturilor.

Legea nr. 17 din 6 martie 2000, lege republicata in 2007, este actul normativ care reglementeaza asistenta sociala a persoanelor varstnice din Romania. Pe langa delimitarea clara a conceptului de "persoana varstnica", legea stabileste masurile de protectie care pot fi luate (ingrijire temporara sau permanenta la domiciliu, in centre rezidentiale, in centre de zi, cluburi pentru varstnici, apartamente si locuinte sociale etc.) precum si serviciile pe care le presupun acestea (servicii sociale, socio-medicale si medicale). Principalele tipuri de institutii specializate de asistenta sociala pentru varstnici care s-au dezvoltat in Romania sunt: centre rezidentiale, centre rezidentiale de tip "respite", centre de primire in regim de urgenta, centre de zi (de ingrijire si recuperare, de socializare), servicii de asistenta la domiciliu, servicii de consiliere si asistenta hot-line, centre de ingrijire medico-sociala, centre de ingrijire tip "Hospice" pentru varstnicii aflati in faza terminala, locuinte protejate, cantina sociala.

Sistemele de asigurari (in special cele de pensii si de sanatate) si serviciile de asistenta sociala a persoanelor varstnice din Romania se adreseaza nevoilor specifice ale acestei categorii de persoane. Comparand sistemele de protectie sociala din Uniunea Europeana putem spune ca in Romania exista mai degraba un decalaj de dezvoltare: a fost elaborata legislatia din domeniu, dar sunt inca probleme in ceea ce priveste normele de aplicare ale acesteia (apar uneori foarte intarziat) si serviciile de asistenta sociala special dezvoltate pentru varstnici. Ma refer la faptul ca serviciile publice de asistenta sociala au dezvoltat mai degraba structuri care se adreseaza protectiei copilului si au neglijat aceasta mare categorie sociala pe care o reprezinta varstnicii. Din pacate nu exista inca o coerenta in organizarea sistemului de asistenta sociala a varstnicilor: serviciile publice se implica mult prea putin, fondurile bugetare alocate pentru varstnici sunt insuficiente, nu exista o colaborare reala intre serviciile publice si cele private, deseori remarcam suprapuneri de servicii.