Categoriile de copii ai strazii

Categoriile de copii ai strazii

Pentru a putea determina categoriile de copii ai strazii am considerat necesara o clasificare a persoanelor fara adapost realizata dupa criteriile : varsta, gen si problematici (Mitrofan I.,2002) si anume :

Femeile izolate, al caror numar este in crestere atat pe strada cat si in adaposturi. Protectia sociala a acestor persoane este oarecum limitata datorita faptului ca nu se incadreaza in criteriile de acces ale serviciilor destinate unor anumite categorii : a fi victima a violentei, a abuzului, a fi tanar, a avea dizabilitati etc.

Familiile cu multi membrii . Si acestea sunt in crestere numerica si extrem de vulnerabile datorita economiei statale care nu le permite achizitionarea unei locuinte, dar si faptului ca in centrele de primire nu gasesc de cele mai multe ori adapost pentru toti membrii familiei.

Tinerii adulti. In aceasta categorie se regasesc in principal tineri cu slaba pregatire educationala sau cu un nivel slab de calificare profesionala.

Persoanele varstnice. Datorita fenomenului imbatranirii populatiei, varstnicii sunt din ce in ce mai vulnerabili. O cauza ar fi tot slaba economie a statului care rupe legaturi familiale prin dorinta de avere a nepotilor sau copiilor care isi alunga batranii. Problematica insertiei sociale a varstnicilor o reprezinta starea de sanatate precara, specifica varstei.

Persoane cu tulburari psihiatrice. Sunt din ce in ce mai intalnite cazurile bolnavilor psihic care ajung in strada fie datorita convingerii lor ca nu sunt bolnavi sau ca posibila afectiune nu necesita decat o consultatie ambulatorie fie datorita iesirii din institutii.

Refugiatii sau imigrantii ilegal. Se intampla ca multe tari sa se confrunte cu sosirea masiva a refugiatilor, astfel incat sa nu fie capabile sa furnizeze servicii adecvate beneficiarilor.

Copiii. Aceasta categorie este cel mai puternic afectata de transformarile survenite odata cu noul mediu. Fie ca ajung in strada datorita saraciei, datorita conflictelor cu familia, strada isi pune adanc amprenta asupra personalitatii acestora.

O ultima categorie o reprezinta acele persoane in ratacire continua, clienti fideli ai serviciilor de gazduire neconditionata.

O alta abordare a persoanelor fara adapost ne-o ofera un raport al primariei din Toronto, pe anul 2000 (Mitrofan I,2000) care defineste acest grup ca incluzand persoane care :

- traiesc pe strazi numiti si vizibili ;

- stau in adaposturi de urgenta denumiti si ascunsi ;

- iar ultima categorie o reprezinta potentialii care cheltuiesc cea mai mare parte a veniturilor pentru a plati chiria sau cei care traiesc in conditii de supraaglomerare.

In incercarea de a aduce la un numitor comun variatele versiuni ale crizei locuintei care exista pe plan international, Kaze Sherman foloseste o terminologie noua. Ea propune patru categorii:

lipsa unui acoperis (oameni care dorm pe strada);

lipsa unei locuinte (oameni in adaposturi sau gazduiti pe termen scurt):

locuinta nesigura (tabere de refugiati);

locuinta inadecvata (fara facilitati de baza). (Mitrofan, I.2002)

Referindu-ne strict la copiii strazii s-au vehiculat mai multe clasificari ale copiilor strazii, dupa mai multe criterii si anume:

Unicef si Departamentul pentru protectia copilului (Bucuresti, 1997) utilizeaza criteriile : relatia cu familia si relatia cu strada distingem 4 categorii:

Copii care au o legatura permanenta cu familia - "copii pe strada". Estimarea acestei categorii este extrem de dificil de facut datorita dinamicii sale strans legate de criza economica ce loveste in primul rand familia. Acesti copii nu frecventeaza scoala si "apartin" inca familiilor din care provin. Dupa ce aproape toata ziua si-o petrec in strada incercand sa castige bani prin toate mijloacele (cersit, mici furturi sau diverse munci), seara se intorc in familie pentru a dormi. Copiii acestei categorii prezinta un risc ridicat de abandon definitiv al caminului familial, fie pentru ca vor ajunge sa considere, la un moment dat si sub influenta altor copii intilniti in strada, ca banii li se cuvin, fie datorita presiunilor exercitate de parinti asupra lor de a contribui cu mai multi bani la cheltuielile zilnice ale familiei.

Copii care au legaturi sporadice cu familia - "copii in strada". Multi copii au tendinta de a mentine numai legaturi ocazionale cu familia, separandu-se de aceasta treptat pe masura adaptarii si implicarii in "subcultura strazii". Acestia sunt copiii carora li se formeaza motivatii puternice - autoimpuse sau inoculate - de ramanere in strada, care ii vor impinge, intr-un final, la alegerea definitiva a strazii ca mediu de viata. Vagabondajul, consumul de droguri, violenta, mizeria, prostitutia si promiscuitatea devin elemente integrate sau integrabile comportamentului lor. In cadrul acestei categorii se detaseaza un grup de copii, cu caracteristici proprii, a caror prezenta in strada este efectul unui act disperat de evadare din familie cauzat de cele mai multe ori de un conflict acut cu parintii (in special, cu tatal). Fuga acestor copii reprezinta, deseori, doar o situatie temporara care poate dura cateva zile ori cateva luni. Sositi in gari din diferite localitati, ei se ataseaza repede grupurilor de copii din strada, acceptandu-le fara prea multa impotrivire regulile si modul de viata.

Copii care si-au pierdut orice legatura cu familia (orfani, abandonati etc) sau cu institutia de ocrotire - "copii ai strazii". Acesta constituie grupul de copii abandonati de toti cei care, in mod legal, ar fi trebuit sa se ocupe de cresterea si educatia lor (parinti, tutori sau institutii sociale de protectie). Traind permanent pe strada, supravietuirea acestor copii, realizata printr-o adaptare continua, reprezinta singurul scop in jurul caruia se concentreaza intreaga lor energie, istetime ori disponibilitate afectiva. Atitudinea fata de familii e confuza, total nestructurata. Singurele amintiri sunt legate de viata institutionala sau de viata de strada.

Familii cu copii pe strada. Din nefericire, grupul social cel mai afectat in Romania il reprezinta familia. Lipsita de o presiune sociala capabila sa impuna masuri de protectie reale, familia cu mai multi copii prezinta riscul cel mai ridicat de a fi in saracie sau de a se plasa sub minimul social de subzistenta (venitul propus a satisface necesitatile esentiale pentru supravietuire). Somajul, taxele de intretinere ridicate si, uneori, naivitatea constituie cauze ale ramanerii fara locuinta. Odata ajunsi in strada, parintii sunt nevoiti sa recurga la diferite activitati ce nu se inscriu in perimetrul legii. Dintre acestea, cea mai la indemana o reprezinta determinarea copiilor sa cerseasca sau sa munceasca, indiferent de varsta pe care o au. Victime, in acest fel, ale insuficientei materiale, suportand degradarea la limita conditiilor de viata pentru remedierea carora societatea nu ofera prea multe solutii concrete, copiii reprezinta, de fapt, purtatorii deficitelor economice ale parintilor lor. O mare parte dintre acestia scapa de sub supravegherea parintilor lor si ajung sa se alature categoriei anterioare.

Pe scurt, aceasta acceptiune considera copii ai strazii, copiii care:

sunt trimisi de acasa de catre parinti sa munceasca sau sa cerseasca;

nu vor sa traiasca in familie;

nu au pe nimeni si nici unde locui;

doresc sa traiasca in familie, dar parintii nu au locuinta.

Din punctul de vedere al duratei de timp petrecute in strada, exista cateva categorii de copii general acceptate de catre specialisti:

1) copii ai strazii de durata (acceptiunea clasica) - sunt cei care traiesc permanent in strada, fiind lipsiti de locuinta si educatie; nu au nici un fel de legatura cu familia si nici cu institutiile de protectie sociala; de regula ajung in aceasta situatie datorita destramarii familiei de origine;

2) copii ai strazii sezonieri (cei care se afla circumstantial in strada, in functie de anotimp); reprezinta majoritatea copiilor strazii; au o legatura oarecare cu familia la care se intorc periodic, dar ajung in strada datorita tensiunilor si violentei intrafamiliale;

3) copii ai strazii ocazionali (sunt trimisi de propria familie in strada sa presteze servicii pentru bani, iar unii merg din proprie initiativa / nesupraveghere) care isi petrec timpul liber cersind, in spatele acestora existand adulti care-i abuzeaza financiar. (Pop (coord.) 2002).

In "Ghidul lucratorului social si al educatorului in Romania", la acest criteriu sunt adaugate alte doua:

a) dupa situatia familiala si relatiile lor cu parintii:

copii cautand "aventura", care ulterior se intorc acasa, strada avand pentru ei un caracter episodic;

copii care pleaca de acasa pentru "a atrage atentia", in semn de bravada sau protest fata de climatul din familie sau din casele de copii;

copii supusi violentei si abuzului sexual al parintilor sau cunostintelor.

b) dupa mediul de provenienta

copii proveniti din familiile naturale;

copii proveniti din institutiile de ocrotire;

copii proveniti din familii de plasament sau adoptive.

Pentru a contura profilul copiilor strazii, in urma studierii revistei de Asistenta Sociala (nr. 2-3, 2004) am considerat utila evocarea unui studiu realizat in anul 2000 de UNICEF, pe un lot de 84 de subiecti, copii ai strazii din Bucuresti; in urma caruia au fost constatate urmatoarele caracteristici ale copiilor strazii:

au probleme legate de familia de origine dupa cum arata grficul nr. 1:

etnia copiilor strazii, dupa cum arata graficul nr. 2:

au probleme legate de actele de identitate dupa cum arata graficul nr. 3:

Procentul ce desemneaza copiii fara certificate de nastere sau buletin de identitate este ingrijorator. Identificarea prezentei sau absentei actelor de identitate este importanta pentru ca orice interventie in strada sau in cadrul centrelor de plasament incepe cu aceasta problema. Timpul alocat pentru aflarea identitatii reale a copilului este, in unele cazuri, descurajant de mare. Cauzele acestei situatii se regasesc fie in dificultatea de a obtine informatii din partea copilului sau a serviciilor de evidenta din teritoriu, fie datorita modului in care autoritatile care elibereaza diferitele acte de identitate raspund la demersurile lucratorilor sociali. Totodata, viata in strada nu le permite copiilor sau tinerilor sa-si pastreze actele. Deseori, ele sunt retinute de catre lucratorii sociali pentru a evita pierderea sau distrugerea lor.

au probleme legate de comportament, dupa cum arata graficul nr. 4

sunt in grija a doua sau mai multe fundatii: 49%

Concluziile raportului UNICEF (2000) privind situatia copiilor strazii de pe intreg teritoriul Romaniei sunt schematizate in graficul 5: