DIMENSIUNEA SOCIALA A DISOLUTIEI FAMILIEI

DIMENSIUNEA SOCIALA A DISOLUTIEI FAMILIEI

Divortul ca factor psihosocial implica nu doar indivizii legati strict prin casatorie, ci este un fenomen care are implicatii directe asupra societatii si membrilor unei societati. Mai mult de atat, in ultimul timp s-au inregistrat cresteri spectaculoase privind numarul de divorturi. Statisticile cu privire la divortialitate ating maxime la intervale regulate, adesea insotite de precizari pesimiste si catastrofice cu privire la dezintegrarea familiilor si disparitia casatoriei ca un contract pe viata.

Din punct de vedere societal si individual, divortul este un fenomen ambivalent: el rezolva o serie de dificultati (inlaturarea conflictelor si tensiunilor familiale, atenueaza traumatizarea copiilor ca urmare a disputelor dintre parinti), dar creaza si altele noi (stres psihic, dificultati economice, etc.).

Divortul reprezinta un fenomen psiho-social complex privit ca forma finala a desfacerii vietii conjugale, ce modifica viata partenerilor si a descendentilor acestora. Cand incepem sa discutam despre divort trebuie sa tinem cont de faptul ca el nu este un simplu eveniment, ci un proces adesea traumatizant. El antreneaza tensiuni, conflicte, frustrari si insatisfactii ale caror efecte se prelungesc dincolo de pronuntare instantei judecatoresti.

Ca ultima etapa in cadrul unui proces de erodare si disolutie a cuplului familial, divortul mai este definit ca modalitate prescrisa social si legal de disolutie a casatoriei.

Deci, divortul reprezinta polul opus al casatoriei, aceasta fiind inteleasa ca modalitate acceptata la nivel social prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect juridic (sanctionarea formala de catre o insititutie legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (sanctionarea formala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale). Plecand de la acest punct, este usor de facut asocierea dintre stabilitate, moralitate, armonie si echilibru - ca elemente observate cand vorbim de casatorie - si polul opus acesteia, adica instabilitate, dezechilibru si chiar imoralitate, cand vorbim de divort.

Realizarea si mentinerea solidaritatii si stabilitatii familiale au loc in mod diferit. Unele familii nu reusesc sa stabileasca relatii de solidaritate, altele nu-si pot mentine solidaritatea realizata, iar altele realizeaza solidaritatea si o mentin. In primele doua situatii, sansele de disolutie a familiei sunt mari. Instabilitatea si disolutia familiei sunt in acelasi timp probleme individuale si sociale, atat la nivelul conditionarilor lor cat si la nivelul efectelor pe care le au.

In societatile europene, datele statistice arata ca familia este in prezent mai putin stabila decat era cu cateva decenii in urma, a crescut rata divortialitatii si a scazut durata medie de convietuire a unui cuplu, astfel familia a intrat intr-o lunga perioada de criza.

Reglementari ale divortului in diferite state ale Uniunii Europene:

In Italia legislatia civila cunoaste separarea consensuala.

Separarea consensuala - corespunde unui divort prin consimtamantul reciproc. Sotii cer concomitent separarea sau unul dintre soti cere separarea si celalalt o accepta.

Dupa prevederile legii din 1987, termenul de separare prealabila introducerii actiunii de divort este de 3 ani in toate cazurile (inainte pana la anul 1987 a fost de 5 sau 7 ani). Termenul incepe sa fie socotit de la pronuntarea separarii de catre judecator.

Legea din 1987 impunea un termen de 3 ani de separare si suprima termenele suplimentare. Sentinta cuprinde si o omologare de separare. Cu aceasta ocazie se verifica daca dorinta de a trai separat este exprimata in actiune si omologarea separarii creeaza o prezumtie de permanenta a acesteia.

Separarea judiciara. Oricare dintre soti poate cere judecatorului separarea judiciara chiar daca independent de vointa unuia sau a ambilor soti se produc fapte care fac imposibila mentinerea vietii in comun sau care aduce un grav prejudiciu educarii copiilor.

Aceasta noua redactare a articolului 151 din lege a inlocuit separarea pentru culpa pe care doar sotul inocent putea sa o ceara, printr-o separare fondata pe notiunea de faliment mai mult decat pe cea de culpa. Faptele care justifica separarea judiciara in general sunt aceleasi cu cele considerate la divortul din culpa si anume in situatii de adulter, in caz de violente sau de refuz a debitului conjugal.

Separarea in fapt a incetat sa mai constituie motiv de divort din moment ce legea autorizeaza pe unul sau ambii soti sa ceara oficial judecatorului sa pronunte sau sa omologheze separarea.

In Italia casatoria poate fi desfacuta daca judecatorul stabileste ca uniunea spirituala si materiala intre soti nu poate fi mentinuta sau reconstituita.

1. Etapele disolutiei familiei

Starile conflictuale si eroziunea

Acestea pot aparea mai devreme sau mai tarziu avand efecte de disolutie si eroziune a vietii conjugale prin manifestarea satisfactiei fata de convietuirea in cuplu. Femeile invoca: alcoolismul sotilor, agresivitatea fizica, lipsa de comunicare. Barbatii invoca: lipsa de afectiune si intelegere, agresivitatea verbala si infidelitatea.

Incetarea relatiilor sexuale

Este o urmare fireasca a starilor conflictuale si o cale spre separare sau divort. Toate cazurile de separare duc la divort.

Disolutia legala

Este forma definitiva a ruperii relatiei conjugale, consfintirea juridica a acestei stari de fapt.

2. Evolutia divortialitatii in Romania si Europa

In Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar s-a triplat in ultimii 30 de ani. In tarile in care familia a suportat cele mai profunde transformari: atitudinea fata de casatorie, comportamentul nuptial, fertilitatea, situatia femeii in familie si in societate, divortialitatea inregistreaza cele mai ridicate niveluri. Din anul 1950 pana in 1995 s-a inregistrat o reducere a duratei medii a casatoriei in momentul divortului de la 12-15 ani la 8 ani.

Romania are una din cele mai scazute rate ale divortialitatii. Pana in 1965 rata divortialitatii a crescut continuu ajungand pana la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglementari legislative rata divortialitatii s-a mentinut sub 1 la mie pana in 1974, iar dupa aceasta data a oscilat in jurul valorii de 1,5 la mie. Dupa 1990 rata divortialitatii a inceput sa creasca, dar nu a atins cotele din Europa de Nord.

In Romania acest fenomen nu are o distributie teritoriala omogena. In Bucuresti, rata divortialitatii a fost in mod constant de doua ori mai mare decat media la nivel national. In ultimele doua decenii ratele cele mai mari s-au gasit in Bucuresti si judetele Timis, Brasov, Galati, Prahova, Arad si Hunedoara, iar cea mai scazuta rata a fost in: Botosani, Olt, Ialomita, Buzau, Salaj, Tulcea si Vaslui.

Divortul

Divortul reprezinta disolutia formal-legala a unei casnicii legal constituite. Conditiile necesare pentru a pune capat unei casatorii prin divort variaza mult de la o cultura la alta si de la o epoca la alta. In anumite societati drepturile barbatului si femeii in aceasta privinta sunt inca inegale, dar se pare ca in societatile occidentale exista o miscare inspre acceptarea ideii ca esecul iremediabil al casniciei poate constitui un temei acceptabil pentru divort. Una din cele mai semnificative tendinte aparute ca urmare a acestei liberalizari a legilor referitoare la divort a fost propensiunea tot mai mare pentru procedurile de divort initiate de femei. In plus, e subliniat ca in societatile occidentale divortul este tot mai mult precedat de perioade lungi de separare intre parteneri, care fac procedurile legale tot mai putin relevante.

In ultimele doua decenii, in Statele Unite si Marea Britanie, preocuparea in fata cresterii ratei divorturilor a atins frecvent starea de panica morala; s-a spus adesea ca, daca actualele rate continua, mai mult de una din trei casnicii vor sfarsi prin divort. Totusi, aceste calcule trebuie reconsiderate in lumina ratelor inalte ale recasatoriei dupa divort si a unei tot mai mari inclinatii de stabilire a uniunilor informale in cadrul grupurilor cu cel mai mare risc de divort (de exemplu, tinerii). Desigur, statisticile nu spun nimic despre dificultatile sociale si suferintele personale intampinate de multi care resimt efectele divortului, inclusiv copii din casniciile distruse. Alta statistica larg mediatizata indica faptul ca, date fiind ratele actuale ale divortialitatii, in Marea Britanie unul din cinci copii va trece, pana la varsta de 16 ani, prin experienta divortului si separarii de parintii sai.

Unii autori identifica divortul parintilor drept unul din cele mai stresante evenimente de viata prin care au trecut femeile care sufera de tulburari nevrotic - depresive. Sunt dovedite si efectele nocive pe care le au asupra adultilor care divorteaza, disputele legale in legatura cu copiii si locuinta.

Divortul este un fenomen psihosocial complex, reprezinta forma finala a desfacerii vietii conjugale, modificand viata partenerilor si a descendentilor acestora. El antreneaza stadii tensionale, conflicte, frustrari si insatisfactii ale unor efecte ce se prelungesc dincolo de pronuntarea instantelor de judecata.

Divortul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali, religiosi care actioneaza la nivelul partenerilor, in interiorul cuplurilor si in afara acestora.

Factori interni ce pot genera divortul

experienta premaritala a partenerilor si atitudinea lor reciproca fata de aceasta.

diferentele mari de experienta premaritala constituie un factor puternic ce impiedica realizarea solidaritatii familiale.

absenta dragostei

motivatia casatoriei si modul de incheiere a casatoriei (casatorii motivate de avantaje economice, sociale sau casatorii impuse).

varsta la casatorie si diferentele de varsta intre soti.

heterogenitatea cuplului familial in raport cu mediul de provenienta al sotilor, nivelul de instructie, profesiunea, trasaturile psihice si temperamentale.

pozitia femeii in societate si in familie. Daca sotia este dependenta din punct de vedere economic fata de sot, divortialitatea este scazuta. Daca ea este independenta din punct de vedere economic nu mai accepta unele relatii familiale si astfel cuplul se indreapta spre divort.

incompatibilitati psihice si temperamentale ale partenerilor.

insatisfactii emotional-afective si sexuale.

infidelitatea.

comportamentele agresive.

alcoolismul unuia dintre parteneri.

Factori externi ce pot genera divortul

Aparitia si mentinerea unor dezechilibre demografice intre numarul femeilor si numarul barbatilor intr-o anumita zona sau colectivitate.

Cresterea volumului migratiilor si urbanizarea.

Diminuarea controlului social care duce la aprecierea ca viata de familie este o problema strict personala.

Conditiile economice generale pot favoriza indirect disolutia unor cupluri.

Factorii externi care favorizeaza disolutia solidaritatii familiale nu produc aceste efecte decat daca actiune lor se combina cu cea a unor factori din interiorul familiei.

4. Modificarea atitudinii fata de divort

Modificarea factorilor care asigura stabilitatea familiei a fost insotita si de o modificare a atitudinii fata de divort. Modificarile de atitudine pot fi constatate, institutii sociale si societati intregi. Dintr-o ancheta din anii 80 facuta in Franta a reiesit ca tinerii aveau o atitudine favorabila fata de divort in comparatie cu generatiile varstnice iar barbatii si femeile au atitudini relativ similare.

In Romania s-a constatat o atitudine mai favorabila divortului la tineri decat la persoanele varstnice, si in cadrul familiilor de muncitori. Inainte de 1990 intelectualii aveau o atitudine restrictiva fata de divort fiind influentati de normele si valorile promovate atunci. Dupa 1990 au inceput sa manifeste o atitudine mai favorabila fata de divort.

Divortul antreneaza modificari majore la nivelul tuturor functiilor familiei. Functiile economice, de solidaritate, de socializare cunosc o destructurare sau, in cazul cuplurilor cu copii, o redimensionare, de cele mai multe ori negativa. Divortul are ca prim efect pierderea functiei psiho-afective a familiei, slabirea sau ruperea relatiilor formale si informale ale partenerilor.

Un alt efect provocat de divort tine de faptul ca responsabilitatile paterne sunt redistribuite si preluate in totalitate de parintele caruia i s-a incredintat minorul. Desi efectele asupra copilului sunt negative, exista si situatiile in care efectele negative asupra minorilor sunt contrabalansate de efectele benefice (in cazul cuplurilor cu un parinte agresiv, alcoolic, etc).

Dar, oricum am privi si oricat de optimisti suntem, nu putem sa spunem ca minorul implicat intr-un proces de divort nu este afectat in plan psihic. In absenta unuia dintre parinti, efectele se pot observa direct sau indirect in comportamentele si conduitele pe care minorul le adopta: irascibilitate, hipersensibilitate, izolare, performante scolare scazute, acte deviante sau delincvente.

Unii autori fac o asociere intre divort si durerea pe care o implica acesta. Pierderea unui partener prin divort a fost adesea comparata cu pierderea prin moarte. Durerea care insoteste divortul poate sa conduca la depresii prelungite in care viata sa para fara rost, si sarcinile de fiecare zi sa devina lipsite de semnificatie. Se mai face o asemanare intre sentimentele divortatilor si vaduvilor, desi faptul ca partenerul a plecat de buna voie lasa pe unii divortati mai umiliti si cu mai multa amaraciune decat suporta in general cel vaduv. Cei divortati tind adesea sa fie considerabil mai tineri decat vaduvii, dar readaptarea este complicata in ambele situatii, atunci cand se mentin sentimente puternice de manie, respingere sau vinovatie.

Dar in acelasi timp putem privi si dintr-o parte pozitiva, prin care putem spune ca divortul poate aduce eliberarea de relatiile nefericite sau restrictive, eliberand indivizii pentru a construi o noua viata fie de unii singuri, fie cu un nou partener. Oricum ar fi resimtita durerea de unul din parteneri, este indicat sa se manifeste liber si sa se elibereze de apasare, apeland la una din formele de manifestare ale durerii: plans, manie, etc. O incompleta exprimare a durerii poate intarzia readaptarea personala si poate produce dificultati majore in relatii subiacente acesteia.

Dar, in ziua de astazi, putem observa in foarte multe societati ca familia capata alte dimensiuni si se restructureaza, trecand la noi forme care cu siguranta vor schimba si modul de abordare privind divortul. De la familiile traditionale - in care stilul de viata este bazat pe autoritate, si functioneaza avand la baza ierarhia, conformismul, represiunea - s-a trecut la familiile contemporane, care se intemeiaza pe un alt stil de viata in care autoritatea este schimbata cu cooperarea si este sustinuta de alte valori: comunicare, egalitate, schimbare. Dar, plecand de la aceasta tipologie, se poate spune ca o alternativa la cele doua mentionate mai sus, in viitor valoarea focala intr-o familie ar fi individualitatea, sustinuta de urmatoarele valori: competitie, insingurare, non-conformism.

Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care le atribuie institutiei familiale. Plecand de la acest punct de vedere si de la schimbarile care deja sunt mult prea evidente in ziua de astazi, este usor de inteles ca si aspectele legate de divort si de modalitatile de destramare a familiei se vor modifica si vor suferi diferite schimbari, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat.

5. Legislatia cu privire la divort

La baza unui proces finalizat cu divortul, stau mai multe etape:

starile conflictuale si eroziunea - frecventa crescuta, consistenta si violenta acestora au de cele mai multe ori efecte de disolutie si eroziune a vietii conjugale. Primul indicator al disolutiei casatoriei este manifestarea isatisfactiei fata de convietuirea in cuplu.

separarea premergatoare divortului - nu toate separarile duc la disolutia casatoriei,dar majoritatea disolutiilor sunt precedate de separare. Separarea se realizeaza in functie si de aspecte independente de relatiile dintre parteneri: nivelul veniturilor, posibilitatea de a gasi o locuinta etc. Ca o consecinta fireasca a starilor conflictuale o reprezinta incetarea relatiilor sexuale.

disolutia legala - este forma definitiva a rupturii relatiei conjugale, consfintirea juridica a acestei stari de fapt. Legaturile care au unit sotii prin casatorie vor inceta odata cu divortul, cei doi parteneri devin fosti soti. Divortul duce la incetarea relatiilor de familie, la distorsiunea legaturii parentale, la pierderea sau determinarea unor functii ale familiei.

acomodarea in perioada de dupa divort - dupa disolutia casatoriei, fostii soti trebuie sa se adapteze unui nou stil de viata: viata intr-o noua locuinta si o noua vecinatate, stabilirea de noi relatii si prietenii, refacerea in urma stresului provocat de divort, etc.

Unul dintre primii autori care au conceptualizat divotul ca fiind un complex psihosocial in aceeasi masura in care este un proces juridic, a fost Bohannan, care a identificat sase dimensiuni ale experientei de divort: emotionala, legala, economica, parentala, comunitara si psihica (psihologica). Acest model al dezorganizarii cuplului nu apare in complexitatea sa in toate cazurile. Cuplurile aflate in divort pot sa se confrunte cu probleme din toate aceste domenii in acelasi timp, iar conflictul poate sa se raspandeasca repede dintr-un domeniu in altul. Invers, intelegerea si cooperarea intr-un domeniu pot incuraja cooperarea si in altele. Cu toate acestea, exista putin ajutor multi-disciplinar la dispozitie, care sa se adreseseze tuturor acestor domenii dintr-odata.

Plecand de la aspectele enumerate mai sus putem vorbi de:

divort emotional - manifestarea divergentelor dintre parteneri, deteriorarea raporturilor afective; un divort emotional poate avea loc cu mult inainte ca un cuplu sa se separe fizic;

divort legal - pronuntarea de catre o curte de justitie a disolutiei casatoriei;

divort economic - divizarea proprietatii intre parteneri, separarea bunurilor casnice, stabilirea obligatiilor de plata a pensiei alimentare;

divort parintesc - incredintarea copiilor minori unui parinte, stabilirea drepturilor celuilalt parinte asupra copiilor minori;

divort comunitar - divizarea comunitatii de prieteni si izolarea de comunitatea de rudenie a fostului sot;

divort psihic - dobandirea autonomiei psihice fata de fostul partener de casatorie; indivizii care raman afectati de pierderea partenerului pot sa aiba dificultati in constituirea unor noi relatii si activitati.

Un alt aspect ce tine de divort este acela ca in fiecare societate legislatia familiei cuprinde reglementari specifice privitoare la disolutia cuplurilor. Trebuie sa discutam putin institutia juridica a divortului, acesta reprezentand forma legala de desfacere a casatoriei sau desfacerea casatoriei prin hotarare judecatoreasca.

Principalele probleme care intervin in cazul divortului sunt: stresul emotional, incredintarea si ingrijirea copiilor, divizarea proprietatii. Increditarea copiilor in urma disolutiei legale s-a facut in mod traditional mamei. Dar in ultimele decenii s-au facut presiuni din partea barbatilor pentru a se modfica prevederile legale discriminatorii. Numarul tatilor carora li s-au incredintat copiii a crescut in majoritatea societatilor. A crescut, de asemenea, numarul cazurilor in care copiii au fost incredintati ambilor parinti. Cercetarile de psihosociologie arata ca desi aceasta varianta este preferata de un numar tot mai mare de cupluri care divorteaza, efectele asupra copiilor pot fi deseori negative. Majoritatea reglementarilor privind divortul stabilesc obligatia ambilor parinti de a contribui la ingrijirea copiilor. De regula, acest lucru se realizeaza prin plata unei pensii alimentare. Refuzul de a contribui la acoperirea cheltuielilor pentru ingrijirea copiilor se pedepseste de lege. Majoritatea casatoriilor se bazeaza pe comunitatea de bunuri. In timpul divortului, legea decide asupra impartirii bunurilor; locuinta revine de regula parintelui caruia i s-au incredintat copiii.

Analizand divortul, ne dam seama ca la baza lui stau diversi factori economici, culturali, psihologici, morali, religiosi care actioneaza la nivelul partenerilor, in interiorul cuplurilor si in afara acestora. Factorii sociali care pot limita divorturile sunt: starea de prosperitate a sanatatii, protectia sociala a populatiei, atitudinea profamilista a populatiei, intoleranta fata de divort, interdictii morale, religioase si juridice. Dar divortul, in ciuda factorilor enumerati mai sus, ramane hotararea partenerilor de a se desparti, de a pune capat uniunii conjugale existente, de a incerca o alta forma de convietuire, contractarea altei casatorii sau traiului fara partener.

Divortul reprezinta forma legala de desfacere a casatoriei sau desfacerea casatoriei prin hotarare judecatoreasca. In tarile europene divortul este reglementat de trei tipuri de legislatii:

Divortul sanctiune prevede ca disolutia casatoriei se face in urma constatarii culpei unuia dintre soti. Divortul nu se poate pronunta impotriva sotului inocent. Fiind o sanctiune pentru culpa se poate pronunta daca s-a actionat in instanta, chiar si cand continuarea casatoriei nu devine imposibila prin culpa savarsita.

Divortul faliment apare cand legaturile dintre soti sunt puternic afectate, constientinzandu-se falimentul uniunii conjugale.

Divortul remediu este solutia unei casatorii complet compromise ce permite partenerilor recasatoria pentru a dobandi o casnicie reusita.

In Romania, divortul avea un caracter de exceptie casatoria incheindu-se pe viata. Acest caracter a fost inlaturat in 1993 cand legiuitorul a stabilit cateva conditii pentru ca instanta sa pronunte divortul:

♦ pana la data cererii de divort sa fi trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei. Sotii pot incheia acordul inainte de a se implini un an, acord pe care il vor folosi dupa exprimarea acestui termen.

♦ sa nu existe copii minori rezultati din casatorie. Dupa verificarea existentei consimtamantului sotilor, instanta fixeaza un termen de doua luni in sedinta publica, termen ce lasa posibilitatea sotilor de a reveni asupra cererilor.

In cazul in care nu se renunta la divort se trece la judecarea cauzei fara a se administra probe cu privire la motivele de divort.

6. Factorii determinanti ai divortialitatii in Romania

Cresterea divortialitatii in Romania in perioada anterioara anului 1966 si cresterea intervenita dupa anul 1974 si indeosebi dupa 1990 a fost favorizata de dinamica unor factori interni si externi familiei. Dintre factorii externi care au favorizat aceasta crestere, sunt mai importanti: dezechilibrele demografice pe societate provocate de migratii, transformarile comportamentale antrenate in procesul rapid de urbanizare, scaderea controlului asupra comportamentelor, modificarile legislative intervenite dupa 1990.

In judetele in care dezechilibrele demografice pe sexe sunt mari, rata divortialitatii este ridicata. Aceste dezechilibre sunt provocate de migratii. Migratiile sunt in mod frecvent asociate procesului de urbanizare. In prima jumatate a acestui secol rata divortialitatii in mediul urban a fost de 2-2,5 mai mare decat in mediul rural, iar dupa aceea aceasta diferenta a scazut. Familia rurala traditionala era mai atasata de stabilitatea casatoriei, disolutia familiala era franata prin interventia rudelor si a colectivitatii locale, iar divortul era supus unor sanctiuni sociale din partea colectivitatii.

Datorita amplorii procesului de migratiune si de urbanizare controlul social local asupra comportamentelor familiale este redus. Atitudinea fata de divort este diferentiata in raport cu mediul social si profesional. Intelectualii manifesta o atitudine mult mai defavorabila cu privire la divort decat muncitorii, deoarece intelectualii au conceptia mai completa a consecintelor sociale si individuale ale divortului.

Atitudinile institutiilor sociale au devenit in perioada 1966-1989 tot mai restrictive fata de divort punand un accent tot mai mare pe stabilitatea familiei incercand sa franeze disolutia familiala si divortul. Dupa 1990, institutiile sociale si-au diminuat sau chiar si-au pierdut rolul in actiunea directa de franare a divortului.

In Romania stabilitatea familiei este influentata si de diferenta de varsta intre soti. O divortialitate mai mare apare cand varsta sotului este mai mare decat varsta sotiei cu 10-25 ani. Rata divortialitatii este cu mult mai mare atunci cand sotia este mai mare in varsta. Din totalul casatoriilor in care sotia este mai in varsta decat sotul cu peste 15 ani, cca. 30-40% din casatorii se termina prin divort.

Distributia divorturilor dupa profesia sotilor pune in evidenta o rata mai mare a divortialitatii in cuplurile in care unul sau ambii parteneri sunt muncitori. Divortialitatea in cuplurile de intelectuali si agricultori are o pondere mai mica deoarece acestia considera ca divortul ar avea asupra lor efecte sociale negative. Dintre cei care divorteaza o situatie deosebita o au cuplurile in care unul dintre soti nu lucreaza, mai ales sotul.

Factorii directi si cei mai vizibili care determina disolutia cuplurilor sunt conflictele familiale provocate de divergentele mari intre asteptari si realizari, temperamentele si comportamentele, inadaptarea sexuala, infidelitatea, interventia nedorita a rudelor si dificultati materiale. Un alt factor de disolutie este separarea teritoriala a locurilor de munca. Diminuarea sau absenta relatiilor zilnice dintre soti favorizeaza relatiile extraconjugale.

Factorii analizati pana acum nu sunt cauze nemijlocit ale divortului. Ei actioneaza prin intermediul perceptiilor lor de catre soti, prin atitudinea pe care acestia o adopta. In medii familiale diferite, acesti factori pot sa duca sau nu la divort. In hotararea de a divorta importanta nu este numai realitatea, ci si perceptia subiectiva a acestei realitati.

7. Efectele divortului. psihologice si judiciare

Divortul prin complexitatea sa antreneaza modificari majore la nivelul tuturor functiilor familiei. Functiile economice, de solidaritate, de socializare cunosc o destructurare sau, in cazul cuplurilor cu copii, o redimensionare de cele mai multe ori negativa. Divortul are ca efect pierderea functiei psiho-afective a familiei, stabilirea sau ruperea relatiilor formale si informale ale partenerilor.

In cazul divortului responsabilitatile paterne sunt preluate de parintele caruia i s-a incredintat minorul. Exista mai multe variante pentru restructurarea familiei:

♦ o noua persoana vine in familie preluand indatoririle partenerului absent.

♦ o noua persoana intra in familie preluand rolurile conjugale dar nu si pe cele parentale.

♦ o noua persoana intra in familie realizand o parte din rolurile de partener fara a participa ca sot.

Multe familii se vor reconstrui printr-o noua casatorie.

8. Efectele asupra descendentilor

Divortul are de multe ori efecte negative asupra minorului afectand echilibrul psihic al acestuia. Securitatea afectiva a minorului este grav afectata, fapt ce se poate concretiza in conduite specifice bazate pe hipersensibilitate, irascibilitate, izolare, performante scolare scazute sau acte deviante si delignvente. Influenteaza negativ socializarea morala a copiilor si duce la aparitia unor deprinderi deviante. Apar atitudinile de respingere sau agresiune fata de casatorie manifestate de cei care provin din cupluri divortate. Putem aprecia ca divortul parental provoaca o slabire a relatiilor dintre parintele plecat si urmas, mentinut de cele mai multe ori la situatia unui parinte simbolic-mama sau tata, la care copilul se poate raporta pentru identificarea originii sale.

Divortul determina pentru membrii familiei importante consecinte pe plan economic, social, psihic si juridic.

9. Efecte demografice

Numarul divorturilor in Europa a inregistrat cresteri semnificative dupa 1960. Marea Britanie se afla pe primul loc deoarece fiecare a treia casatorie se termina cu un divort, in Germania 36% din adulti prefera relatiile de parteneriat deoarece divortul are un cost ridicat, in Rusia au loc 69 de divorturi la fiecare suta de casatorii.

In tarile unde domina religia catolica numarul divorturilor este mai mic. In Spania si Grecia se pastreaza modelul familiei existente, mai multe generatii. In Romania numarul divorturilor la suta de casatorii a evoluat de la 20,2 in 1989 la 30,1 in 1994. utilizand indicatorul numar divorturi la mia de locuitori constatam o crestere de la 1,56 in 1989 la 1,88 in 1994.

Chiar daca divortul are in prezent consecinte mai putin dramatice asupra celor care divorteaza, chiar daca din punct de vedere economic copii ai caror parinti au divortat au mai putin de suferit, divortul continua sa antreneze tulburari emotionale puternice. Pentru societate, divortul constituie o rezolvare democratica a dorintelor cetatenilor, o posibilitate de evitare a traumelor unor cupluri cu relatii conflictuale si de evitare a disfunctionalitatilor educationale ale unor asemenea relatii asupra copiilor minori si posibilitatii de constituire a unor cupluri normale, functionale. Asigurarea stabilitatii familiilor, scaderea ratelor divortialitatii, evitarea consecintelor sociale ale instabilitatii cuplurilor nu se pot realiza decat actionand

10. Studiu privind disolutia familiei la nivelul judetului Valcea

Problematica disolutiei familie prin intermediul divortului, considerat a fi forma legala de disolutie a familiei este extrem de stringenta. Intr-un comunicat de presa de la inceputul lunii februarie 2009 a Directiei de Statistica a Populatiei din cadrul Ministerului Adminstratiei si Internelor se afirma ca 3 din 4 casatorii se finalizeaza cu divort, iar in ultimele 6 luni s-au pronuntat mai multe divorturi decat numarul de casatorii incheiate.

Asadar, divortul devine un mod de evidentiere a mentalitatii populatiei privind familia, privind functiile ei.

Ne-am propus sa evidentiem in primul rand care este situatia de facto a disolutiei familiei la nivelul judetului Valcea. Pentru aceasta am luat in considerare datele puse la dispozitie de Directia Judeteana de statistica pe doi ani consecutivi.

Primul aspect pe care l-am avut in vedere a fost sa vedem varsta sotilor care au divortat. Datele sunt prezentate in tabelul nr.1, iar dinamica fenomenului este ilustrata in figura nr.1

Divorturile dupa grupa de varsta a sotilor pe Judet Valcea si pe medii

Tabel nr.1.

Figura nr.1 - Dinamica, pe 2 ani consecutivi, a divorturilor in functie de varsta sotilor in judetul Valcea

Remarcam ca numarul divorturilor a scazut in 2007 comparativ cu 2006. De asemenea, constatam ca mediul urban ramane titular in ceea ce priveste rata divorturilor.

In ceea ce priveste categoriile de varsta care sunt cele mai vulnerabile situatiei de divort, ele sunt aceleasi: 20-39 de ani, adica categoriile de varsta in care se manifesta presiunea formarii profesionale (20-23 de ani), categoria gasirii unui loc de munca (23-25 de ani), categoria mentinerii unui loc de munca sau schimbarii locului de munca si a perfectionarii profesionale continue. Altfel spus, presiunea unui afirmari in plan profesional se constituie ca premisa pentru divort.

Al doilea aspect avut in vedere a fost acela al nivelui de instruire al partenerilor. Datele sunt sintetizate in tabelul nr. 2, iar dinamica fenomenului este redata in figura nr. 2

Divorturile dupa nivelul de instruire al sotilor pe medii

Tabel nr.2

Figura nr. 2- Dinamica pe 2 ani consecutivi, a divorturilor in functie de nivelul de instruire a partenerilor, in judetul Valcea

Se remarca inca de la inceput ca, atat la nivelul anului 2006 cat si la nivelul anului 2007, din punctul de vedere al nivelului de studii cea mai vulnerabila categorie ramane cea care au doar studii liceale.

Teoretic, finalizarea studiilor liceale presupune doar un nivel bazal de cunostinte profesionale, iar angrenarea in campul muncii nu permite satisfacerea unor nevoi de autoafirmare predominante. Aceste nemultumiri se rasfrang in plan familial ceaa ce face pe de o parte ca partenerul in cauza sa nu beneficieze de sustinerea familiei intr-o serie de demersuri, iar dupa aceea motivatia pastrarii relatiilor maritale scade determinand fie cautarea unor modele sublimate de satisfacere a nevoilor personale, fie forma agresiva de refulare: violenta.

Mai mult decat atat, anumite nevoi ale familiei devin aplatizate, astfel ca multi dintre acestia nu le recunosc ca fiind semnificative, in general, pentru un climat familial, sau semnificative pentru familia lor.

De asemenea, ramane in functie de mediul de provenienta, evident ca la nivelul mediului urban numarul de divorturi ale celor cu studii liceale este mai mare. Aceasta poate fi explicata si prin faptul ca viata sociala este in general mult mai dinamica in mediul urban, iar pe de alta parte frustrarile rezultate din incapacitatea de satisfacere a unor nevoi individuale si/sau ale familiei se obiectiveaza mult mai usor. Nu trebuie neglijat faptul ca functia de suport a comunitatii se exercita mult mai greu decat in mediu rural. Ajutorarea se face secvential si numai cand situatia familiala se transforma intr-o problema cu caracter social.

Pe langa aceste date cu caracter pur statistic, am dorit sa relevam care ar fi motivatia care sta la baza disolutiei familiei.

Astfel, dintr-un studiu privind Dominante ale coordonarii vietii de familie pe care Directia de Statistica a Judetului Valcea il desfasoara pe anii 2007-2008 pe un numar de 450 de familii care depusesera cereri de disolutie a familie, am preluat datele obtinute prin prelucrarea chestionarului la un numar de 100 de familii care au divortat. Ele sunt sintetizate in tabelul nr.1

Tabel nr.3- Motivele care au stat la baza disolutiei familiei in functie de mediul de provenienta si de nivelul de instruire al partenerului

Vom analiza separat dinamica motivelor disolutiilor in functie de mediul de provenienta a partenerilor si ea este relevata in figura nr.3

Figura nr.3 - Dinamica motivelor      ce au determinat disolutia prin divort a familiei la subiectii investigati, in functie de mediul de provenienta

Constatam si la acest aspect ca cele mai multe motive sunt oferite de partenerii ce provin din mediul urban, comparativ cu cei din mediu rural indiferent de categoria de motive la care se face apel.

Daca analizam motivele, in functie de mediul de provenienta al partenerilor, constatam ca cele mai multe se refera la agresiuni verbale, la adulter, la desconsiderarea pasiva a partenerului, la lipsa unui spatiu adecvat de locuit, la venituri mici. Intersant este faptul ca veniturile mici se constituie ca un motiv de divort in judetul Valcea, in timp ce criza economica la nivelul Regatului Unit al Marii Britanii, in ultimele 3 luni s-a constituit ca un motiv pentru intemeierea casatoriilor.

Insa, analizand mai in detaliu fenomenul trebuie sa precizam ca, la nivelul familiilor din Marea Britanie, scaderea veniturilor nu se soldeaza cu afectarea functiilor de baza ale familiei, ci mai degraba cu afectarea functiilor legate de petrecerea timpului liber, cu satisfacerea acelor nevoi ce se situeaza spre varful piramidei lui Maslow.

In schimb, la nivelul de dezvoltare economica a Romaniei, veniturile mici nu permit asigurarea functiilor de baza ale familiei, ci doar satisfacerea unora dintre nevoile stringente aflate la baza piramidei lui Maslow. De aceea, ele se constituie ca motive ale disolutiei familiale.

Remarcam ca se instaleaza ca motive pentru divort prezenta jocurilor de noroc. In sine, jocul de noroc nu se constituie ca motiv decat in momentul in care se practica cu afectarea bugetului de familie, in momentul in care partenerul care il practica devine obsedat de castigul potential al acestuia, in momentul in care intreaga sa existenta se va invarti in jurul practicarii jocului de noroc. Asta inseamna ca, campul sau personal, campul relatiilor personale se va restructura, va stabili relatii unirectionate de parcticarea jocului de noroc, iar partenerul de cuplu, nevoile acestuia, chiar existenta acestuia nu va mai avea semnificatie. De aici un intreg complex de comportamente similare dependentului de drog, comportamente ce se accentueaza pe masura ce esecul se instaleaza in plan financiar, dar nu este acceptat. Adica cel care joaca va miza in continuare pe speranta unui castig fabulos, complicand si mai mult disolutia familiei.

Analiza motivelor disolutiei familiei s-a facut si in functie de nivelul de studii ale partenerilor. Dinamica acesta este ilustrata in figura nr.4

Figura nr.4 - Dinamica motivelor ce au determinat disolutia prin divort a familiei la subiectii investigati, in functie de nivelul de studii ale partenerilor

Constatam ca, pe primul loc, partenerii cu studii superioare care au divortat au pus limitarea profesionala exercitata de celalalt partener in timpul casniciei. Aceasta denota faptul ca ascensiunea profesionala capata semnificatie prin insasi faptul ca cerintele exercitarii unei profesiuni, a mentinerii unui loc de munca, sunt mult mai mari in mediu urban fata de mediul rural. De asemnea, in plan adiacent aceasta preocupare pentru afirmarea profesionala duce la diminuarea timpului alocat petrecerii timpului cu celalalt partener, si nu trebuie sa ne mire ca scaderea afectiunii dintre cei doi parteneri sa devina motiv de divort.

In schimb, partenerii cu studii medii pun pe primul loc agresiunile fizice directe, dar si agresiunile fizice asupra copiilor. Interesant este ca acest motiv il regasim si la cei cu studii superioare, dar nu atat de evident. Explicatia consta in insasi faptul ca la cei cu studii medii de cele mai multe ori declararea publica a agresiunilor fizice sa nu se faca imediat, de teama, de rusinea fata de comunitate, ci doar in momentul in care aceste agresiuni ating un punct critic, sau cand partenerul si/sau copiii nu mai pot suporta. Aceasta se asociaza si cu faptul ca partenerii cu studii superioare incearca sa le ocupe cu diverse activitati timpul fizic pe care copiii il petrec acasa, ceea ce face ca si durata de manifestare a agresiunii sa fie mai mica.

Remarcam insa ca pentru partenerii cu studii superioare un motiv semnificativ il constituie veniturile mici ale celuilalt partener, venituri care nu le permit asigurarea nevoilor familiale.

Trebuie precizat de asemenea ca inregistram o diminuare a rolului relatiilor intime in motivatia pentru divort la partenerii cu studii superioare supusi investigatiei, comparativ cu cei cu studii medii. Aceasta, insa, imbraca la partenerii cu studii superioare forme de sublimare prin evidentierea de catre acestia a scaderii afectiunii dintre parteneri, ce presupun pe langa relatiile intime si respectul reciproc al partenerilor, recunoasterea rolului pe care fiecare dintre parteneri il au in cadrul familiei.

Rezultatele pe care noi le-am inregistrat sunt din perioada in care inca fenomenul crizei financiare globale nu exista. De aceea, este posbil ca cercetarea fenomenologiei 2008-2009 sa aduca noi dimensiuni fenomenului.

Divorturile dupa grupa de varsta a sotilor pe Judet Valcea si pe medii

BIBLIOGRAFIE

- Baltatescu, S., Iacob, F., Serbanescu, L., Toader, C., Dictionar de sociologie, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003

- Bistriceanu, C., Sociologia familiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005

- Ciuperca, C., Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Alexandria, 2000

- Cojocaru S., Cojocaru D., Managementul de caz in protectia copilului, Editura Polirom, Iasi, 2008

- Cristea, D., Tratat de psihologie sociala, Editura Pro Transilvania

- Dumitru, C., Constelatia familialǎ si deformǎrile ei, Editura didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti 1973

- Drutǎ, F., Psihosociologia familiei, Editura Didacticǎ si Pedagogicǎ, Bucuresti, 1998

- Enachescu, C., Tratat de psihologie morala, Editura Tehnica, Bucuresti, 2005

- Ghebrea, G., Politici sociale de sustineare a familiilor, Editura Universitatii Bucuresti, 2000

- Ilut, P., Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti, 2005

- Jinga, I., Negret, I., Familia, acest miracol inselǎtor, Editura Didacticǎ si Pedagogicǎ, Bucuresti, 1999

- Miftode, V.,Cojocaru, M, Cojocaru. S.,Girleanu, D., Irimescu, G., Soitu, C., Populatii vulnerabile si fenomene de auto-marginalizare, Editura Lumen, Iasi, 2002

- Mihailescu, I, Politici sociale in domeniul populatiei si familiei. Familia in societatile europene, Editura Universitatii Bucuresti, 1999

- Mitrofan, I., Ciupercǎ, C., Incursiune in psihosociologia si psihosexologia Familiei, Editura Press Mihaela, Bucuresti, 1998

- Mitrofan, I., Cuplul conjugal .Armonie si dizarmonie, Bucuresti, 1998

- Mitrofan, I., Mitrofan, N., Familia de la AZ, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991

- Munteanu, A., Violenta domestica si maltratarea copilului, Editura Revolutiei din 1989, Timisoara

- Neamtu, G., Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003

- Neculau, A., Ferreol, G.,Violenta. Aspecte generale, Editura Polirom, Iasi, 2003

- Paunescu, C, Conditia si agresivitatea umana, Editura Tehnica, Bucuresti, 1994

- Radulescu, S.M., Sociologia violentei (intra) familiale - victime si agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

- Vasile, D., Introducere in psihologia familiei si psihosexologie, Editura. Fundatiei Romania de Maine Bucuresti, 2006

- Vilbrod, A., Ionescu, I., Asistenta sociala in tranzitie, Institutul European, 2004

- Voinea, M., Sociologia familiei, Editura Universitǎtii Bucuresti, 1993

- Voinea, M., Psihosociologia familiei, Editura Universitǎtii Bucuresti, 1996

- * * * Dictionar de sociologie, Baltatescu, S., Iacob, F., Serbanescu, L., Toader, C., Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003

- * * * Dictionar de sociologie, Zamfir, C., Vlasceanu, L.,Editura Babel, Bucuresti, 1993

- * * * Note curs, Urea, R., Bucuresti, 2008

- * * * Note curs, Voinea, M., Bucuresti 2006

- * * * Legea nr. 272 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in Monitorul Oficial nr. 557 din 206.2004

- * * * www.fundatiasensiblue.ro