Politici de incluziune sociala

Copiii strazii, un grup exclus de catre societate

Universitatea Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Rusan Radu

Sectia Asistenta Sociala, anul 2, modul PSAP, G 3

Tara noastra se confrunta cu o problema grava, aceasta fiind "copii strazi", problema care a ajuns sa reprezinte o "pata neagra" si sa ne puna in randul tarilor prost vazute in Uniunea Europeana.

"Fenomenul copii strazii este un fapt binecunoscut tuturor, o imagine devenita carte de vizita a Romaniei in Europa. Multe organizatii guvernamentale si nonguvernamentale si-au unit eforturile in vederea stoparii acestui fenomen care, pentru unii este un fapt ingrijorator iar pentru altii din pacate reprezinta o normalitate"

Fenomenul "copii strazii" exista in primul rand datorita starii continue de saracie a multor familii care nu au posibilitatea de ai hrani si educa. Acestia sunt nevoiti de ai obligata pe copiii minori sa realizeze anumite munci sau sa cerseasca. O data iesit in strada copilul prefera libertatea de a munci pentru el si asa se ingroasa randuriile celor care traiesc pe strazi.

"Problematica copiilor strazii a fost si ramane, dupa 1990, in actualitate , pe de o parte, datorita specificului acestui fenomen social iar, pe de alta parte, datorita modalitatilor diferite de a diagnostica si de a initia masuri concrete de diminuare a lui."

O categorie de copii o reprezinta cea descrisa de catre Brennan. Acesta s-a ghidat dupa anumite variabile cum ar fi: tipul de relatie cu parintii, tipul de relatie cu prietenii, aspiratii academice, rezultate scolare, convingeri, atitudini, caracteristici de persoanlitate, prezenta comportamentului delicvent. Si in final Brennan reuseste sa prezinte 7 tipuri de copii ai strazii.

1. Tanarul hipercontrolat evadat: are conflicte cu parintii care ii neaga autonomia, nu il sprijina si folosesc frecvent etichete negative pentru a-l caracteriza. Disciplina parentala este rigida uzeaza de pedeapsa fizica, il izoleaza si il resping. De regula acesti subiecti au o stima de sine buna, au relatii bune cu colegii si rezultate bune la scoala.
2. Singuraticul: are relatii bune cu parinttii, cu rezultate bune la scoala si nu are prieteni implicati in activitati delicvente; parintii ii sprijina aspiratiile educationale, dar il izoleaza de prieteni cu scopul de a-l proteja si de a-l implica mai mult in activitatile scolare.
3. Fugarul neconstrans: este centrat pe prieteni, primeste putin sprijin din partea parintilor, cu care comunica insuficient. Are rezultate scoalare slabe si un nivel ridicat de libertate si autonomie fata de parinti.
4. Respinsul centrat pe prieteni: are sentimentul de a fi respins atat la scoala cat si in familie. Isi petrece cea mai mare parte a timpului cu prietenii, fata de care se simte foarte atasat si care sunt implicati in activitati delicvente. Parintii il eticheteaza negativ si ii impun o disciplina severa, folosind pedeapsa fizica.
5. Rebelul: categoria rebelilor este compusa in principal din fete. Ele experimenteaza un nivel ridicat de stres si respingere, atat in familie cat si la scoala. De regula parintii le neaga autonomia, sunt hiperprotectori si intransigenti. Majoritatea fiind implicate in relatii de prietenie cu parteneri delicventi.
6. Respinsul fara adapost: a experimentat o respingere cronica si severa din partea parintilor, care manifesta o lipsa totala de preocupare fata de evolutia lui scolara. Acest tip se simte detasat de scoala, petrece mult timp singur, iar prietenii lui au activitati delicvente.
7. Expulzatul: a trait o respingere parentala extrema, parintii sunt distanti, nu-l sprijina, nu comunica, sunt indiferenti. Respingerea parentala este resimtita de adolescent in special pe plan emotional. Stima de sine este foarte scazuta si se simt neajutorati.

In tara noastra, din studiile de specialitate realizate de catre Organizatia Salvati Copii si UNICEF din anii 1998/1999 reiese ca cele mai defavorizate grupuri de "copii ai strazii" sunt urmatoarele:

Þ    Copii pe strada: reprezinta acel grup de copii care au legatura cu familia, nu frecventeaza scoala, ei petrecand majoritatea timpului pe strada incercand sa castige bani. Acestia se afla ziua in strada, o mare parte dintre ei fiind obligati de catre parinti, incercand sa castige bani prin cersit sau prin alte activitati cum ar fi de exemplu: spalatul masinilor, vanzarea de marfuri, incarcat si descarcat de marfuri, colectare de materiale reciclabile. De regula acesti copii se intorc noaptea acasa la familile lor cu banii castigati.

Þ    Copii in strada: acest grup spre diferenta de cel anterior intretin relatii sporadice cu parintii. Pe masura ce copii se integreaza in "subcultura strazii" relatia cu familia se diminuiaza corespunzator. Copii in strada mai sunt si cei care au trait situatii conflictuale cu parintii, acestia fiind parasiti sau alungati de catre parinti si singura lor sansa de procurare a hranei fiind strada.

Acestia isi procura banii prin munca, cersit, prostitutie sau furturi. Starea lor de igiena si sanatate este total improprie, iar comportamentul este

puternic marcat de mediul strazii.Pe acesti copii ii putem intalni la orice colt de strada, statiile de metrou, canale, santiere abandonate. Aproape toti consuma aurolac, tutun si alcool.

Þ    Copii strazi: sunt acei copii care si-au pierdut orice legatura cu familia sau cu institutia de ocrotire, ei traind in permanent pe strada. Adaptarea lor la conditiile vietii de strada le permite sa supravietuiasca. In contextul in care nu au deprinderi profesionale, nu au bani, nu au adapost, risca sa fie exploatati sau abuzati fizic si sexual. Mai mult de jumatate dintre ei au depasit cinci ani de viata in strada. Supravietuirea pe strada devine posibila datorita integrarii intr-un grup, in cadrul careia invata sa-si improvizeze adaposturi, schimba informatii despre locuri in care pot gasi hrana, servicii medicale si adulti in care pot avea incredere, sau care pot sa ii protejeze.

Þ    Familia cu copii in strada: adulti care din diverse motive isi pierd locuintele si ajung sa traiasca impreuna cu copii lor in strada neavand resurse de intretinere, recurg la activitati infractionale pentru a reusi sa supravietuiasca. Copii acestor familii sunt obligati de catre parinti sa cerseasca, sa fure, pentru a contribui la veniturile familiei.

"Datele furnizate de Comisia Anti-Saracie in anul 2000 au indicat faptul ca 45% din populatia rurala traieste sub pragul de saracie. Aceasta situatie a condus la pierderea locuintelor de catre unele familii care au ajuns sa traiasca impreuna cu copii sub cerul liber sau in adaposturi improvizate, in baraci. Iar parintii supravietuiesc cersind impreuna cu copiii lor sau prin alte munci prestate de catre copii."

Tara noastra se confrunta cu o lipsa acuta de institutii cu rolul de ai proteja si de a le oferii acestor copii un trai mai decent intr-un mediu primitor care sa favorizeze dezvoltarea psihica, fizica si educationala.

Copiii strazii nu se bucura de obicei de o stare de sanatate prea buna. Acest lucru se explica daca ne gandim la conditiile in care trebuie sa supravietuiasca. "De asemenea copii strazii traiesc in conditii pe care oamenii cu familie si cu o locuinta decenta le considera "groaznice de nesuportat": frig, igiena precara, paraziti, lenjerie pe care nu o spala sau nu o schimba niciodata, comportamente autodistructive"

"Disparitia sistemului de ingrijire medicala bazat pe teritorialitate a lasat slab sau deloc acoperite o serie de zone, cum ar fi: zonele rurale, mai ales cele izolate, zonele sarace si mai ales cele dezagregate social, zonele locuite de rromi."

Cele mai mari grupuri sociale cu deficit de acces la servicii medicale sunt:

• Familile a caror saracie este accentuata de dezorganizare sociala.
• Familii cu multi copii.
• Rromi.
• Localiatatile sarace a zonelor rurale izolate care nu au bani nici sa se deplaseze la sistemul medical de la oras.
• Persoanele fara loc de munca si lipsite de un venit constant.
• Persoanele fara locuinta.
• Copii strazii.

Astfel putem afirma ca starea de sanatate a copiilor strazi este deficitara, ca o consecinta a unui complex de factori: deficitul de dezvoltare staturo-ponderal, in raport cu varsta, alimentatia saraca, abuzul de tutun, alcoolul si drogurile, conditiile de viata precare.

Desii copii strazii demonstreaza o capacitate extraordinara de a dezvolta strategii eficiente de adaptare, factorii mentionati anterior le afecteaza in mod semnificativ starea de sanatate, expunandui riscului la imbolnaviri grave.

'Asistenta medicala pentru copii strazi este si ea deficitara, pe de o parte datorita unor factori obiectivi cum ar fi lipsa actelor de identitate, pentru cei mai multi dintre acesti copii, iar pe de alta parte datorita unor factori care tin de reticienta lor fata de institutile, personalul si tratamentele medicale'.

"Copii strazii" si educatia

Accesul la institutiile de invatamant este dificil de realizat, majoritatea acestor copii fiind considerati 'copii problema' si datorita acestei etichete ei ajung sa fie marginalizati. 'Conform Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, 20-30% dintre tinerii unei generatii abandoneaza scoala. Un fapt socant este acela ca exista copii cu varste cuprinse intre 12 si 14 ani, care nu stiu sa scrie, sa citeasca sau sa numere'. Astfel creste riscul adancirii analfabetismului, insotit adesea de violenta consum de droguri si alte efecte nefaste pentru individ si comunitate.

Scoala are sarcina sa transmita informatii, deprinderi, valori, principii pe care societatea le considera importante pentru viata sociala. Alaturi de familie, scoala reprezinta un important factor de socializare lucru de care acesti copii nu se pot bucura, deoarece sunt priviti de catre trecatorii de rand ca niste 'vagabonzi', 'paduchiosi', sau 'boschetari', etichete care nu fac de cat sa accentueze lipsa acestora de responsabilitatea asupra faptelor si marginalizandui.

"Educatia reprezinta un element cheie al prevenirii riscului saraciei si al excluziunii sociale, asigurarii dezvoltarii umane si promovarea unei societati incluzive."

Sistemul scolar romanesc este relativ bine inchegat institutional, organizat pe baze moderne dar a fost afectat sever in perioada de tranzitie din cauza socului transmis de procesele de dezorganizare care au afectat intreaga societate romaneasca.

Problemele cheie ale sistemului scolar din perspectiva prevenirii saraciei si excluziunii sociale sunt:

'Un numar de copiii inacceptabil de ridicat nu sunt cuprinsi deloc in sistemul de invatamant. Ei sunt copii lipsiti de acte de identitate ( mai ales din unele comunitati de rromi), copii traind in familii dezorganizate social si confruntate cu saracia extrema, sau copii cu handicap.

Nefinalizarea ciclului scolar obligatoriu, datorita abandonului sau esecului scolar. Rata de participare in gimnaziu a fost de 94% pentru anul 1999-2000. Dupa o cadere substantiala a participarii la ciclul elementar si gimnazial in anii 1990-1996, in ultima perioada s-a produs o redresare a situatiei. Saracia extrema si dezorganizata sociala, ca surse principale ale abandonului si esecului sunt amplificate de deficiente interne ale procesului scolar'.

Accentuarea inegalitatii oportunitatilor de participare scolara. Accentuarea polarizarii social-economice a adancit inevitabil inegalitatea de sanse educationale. O sursa suplimentara a cresterii inegalitatii sanselor o reprezinta adancirea decalajului rural-urban. Scoala in mediul rural se confrunta in mod special cu probleme grave: starea precara a cladirilor, dotarea rudimentara cu material didactic, lipsa cadrelor didactice calificate in multe zone rurale, plasate predominant in oras, in lipsa unor facilitati suficiente de camine'.

Principalele grupuri de risc scolar sunt:

• Populatia de rromi,
• Familii care se confrunta cu o saracie extrema lipsita de cele mai elementare conditii de viata, inclusiv locuinta.
• Familii din zonele sarace.
• Zonele rurale izolate si sarace cu acces scazut la educatie.
• Copii cu handicap.
• Copii strazii.

Principalele cauze ale abandonului scolar in randul copiilor strazii sunt:

Saracia: aceasta este prezenta la majoritatea famililor din care provin copii strazii. Datorita acestei situatii financiare precare parintii nu au posibilitatea de a-si trimite copii la scoala, acestia considerand scoala un "lux" pe care nu si-l pot permite.

O alta cauza a abandonului scolar il reprezinta lipsa de preocupare si de implicare a parintilor in educatia copiilor. Acestia punand un accent mai mare pe procurarea de resurse materiale, astfel copii in loc sa fie "impinsi" catre scoala si educatie ei sunt trimisi la munca, la cersit, pentru a completa sursele de venit ale famililor lor.

Cazuri de copii care au abandonat scoala au existat si inca exista datorita anturajului. Acestia intrand in diverse grupuri de persoane, in general mai mari decat ei, care i-au determinat sa nu mai mearga la scoala. De la aceste persoane ei si-au insusit comportamente neadecvate varstei lor, cum ar fi: consumul de tigari, alcool sau droguri.

O cauza importanta a abandonului scolar o reprezinta si scoala. Deoarece acesti copii erau considerati de catre profesori, invatatori sau colegi ca fiind "copii problema", si fiind astfel etichetati au fost de multe ori izolati, pedepsiti, exmatriculati, ceea ce a dus la o distantare a copiilor fata de scoala.

"Copii strazii" si educatia sexuala

Nici din punct de vedere sexual acesti copii ai strazii nu cunosc prea multe lucruri. Datorita marginalizarii lor majoritatea au fost abuzati chiar de catre parinti sau ceilalti copii mai mari din grupul din care fac parte. Multi ajung sa considere acest lucru normal sau daca nu normal, un mijloc de supravietuire. Prostitutia atat in randul fetelor cat si al baietilor este principala metoda de procurare a hainelor, hranei sau a altor servicii. Putine persoane au fost pedepsite de lege pentru pedofilie in cazul acestor copii, deoarece in general nu sunt ascultati si li se refuza orice drept.

Viata sexuala este unul dintre aspectele cele mai intime ale existentei individului. Tratatele sociologice recomanda ca 'viata sexuala sa inceapa in momentul cand s-a produs o maturizare somato-psihica a organismului' fiind considerata apanajul tineriilor adulti. Deoarece multi copii ai strazii isi incep viata sexula mai devreme de cat ar fi normal din cauza ca ar fi constransi de diferite situatii, nu se poate vorbi de o viata sexula autentica. In 'Studiul National privind situatia copiilor strazii' la intrebarea cu privire la abuzul sexual s-a inrgistrat o rata de non-raspuns de 94%, doar 6% dintre persoanele intervievate au declarat ca au fost victime ale unui abuz.

In unele cazuri, abuzurile sexuale-incestuase sau nu, au fost principala cauza care a determinat parasirea domiciliului. Abuzurile se petrec de obicei pe fondul unor disfunctionalitati grave ale vietii de famile: disfunctii ale vietii sexule a parintilor, adulter, promiscuitate, posibile dereglari psihice ale tatilor, vitregi sau naturali. De cele mai multe ori mamele se fac vinovate de complicitate, deoarece dovedesc o ingrijoratoare lipsa de resposabilitate atat in ce priveste prevenirea unor astfel de situatii, cat mai ales solutionarea lor.

In "Conventia ONU cu privire la drepturile copilului" se stipuleaza tebuintele fundamentale pentru dezvoltarea normala a copilului. Dreptul de a avea o familie, de nu a suferi, de a beneficia de ingrijiri medicale si de educatie, de a fi protejat de toate formele de abuz si neglijare. Dar dintre aceste drepturi beneficiazaa doar o parte din copii, o parte dintre ei fiind exclusi de la aceste drepturi iar acest grup il reprezinta "copii strazii".

Pentru ca tara noastra sa se alinieze la "Conventia ONU" s-au luat o serie de masuri pentru recuperare si integrarea sociala a copiilor strazi, cum ar fi:

Þ    Reintegrare in familie sau in alte forme de ingrijire alternative la institutionalizare.

Þ    Plasare in institutii publice.

Þ    Plasare in institutii neguvernamentale.

Am sa prezint pe scurt cateva interventii majore care au avut loc sub forma de programe:

Programe de prevenire, care s-au realizat pentru sprijinul famililor cu multi copii, a celor cu o situatie financiara scazuta si risc de abandon, precum si prin sprijinirea copiilor din institutiile de protectie sociala sau centre de plasament, pentru a limita intrarile in strada.

Programe de sprijin focalizate pe copii strazi, prin acordarea de hrana, imbracaminte, asistenta medicala.

Un aspect important este si cel al oganizatiilor neguvernamentale care au dezvoltat servicii de ingrijire temporara sau permanenta a copiilor proveniti din famili sarace sau din institutii publice.

In concluzie in tara noastra, pentru imbunatatirea vietii copiilor strazi sau creat servicii sociale ca: Salvati Copii; Viata si Lumina; Parada, servicii care intervin sub anumite aspecte:

Þ    Sprijin penru eliberarea actelor de identitate

Þ    Asigurare de hrana si imbracaminte

Þ    Medierea relatiilor cu institutile medicale

Þ    Medierea relatiilor cu familia naturala sau familia extinsa.

Principalele forme ale recuperarii "copiilor strazii" sunt realizate prin: educatie/autoeducatie; psihoterapie si terapie ocupationala.

"Recupare prin invatare: aceasta forma de recuperare va fi mai eficienta daca va incepe sub forma organizata, insa de la varste prescolare. Influentele educative pozitive duc la autoeducatie, proces de formare a propriei personalitati si conduite. Interiorizarea si adaptarea la normele dezirabile social constituite reprezinta primul pas spre autoeducatie."

Instalarea autoeducatiei la varstele adolescentei se coreleaza cu independenta in actiuni, capacitatea de autoconducere si cunoasterea obiectiva de sine.

Recuperarea prin psihoterapie contribuie la refacerea psihica si psihologica a copiilor care au trait experienta vietii in strada. Prin intermediul psihoterapiei se reuseste sa se inlature starile psihice conflictuale, sentimente de inferioritate, unele insusiri negative ale personalitatii.

Recuperarea prin terapie ocupationala: inclinatiile copiilor strazii spre muzica, desen, dans, confectionarea unor obiecte, reprezinta momente de consumare a energiei si formarea unor abilitati de elaborare a unor deprinderi profesionale.

Efectele optime ale recuperarii:

Þ    Formarea simtului de responsabilitate si autocontrol

Þ    Formarea unor comportamente adecvate

Þ    Insusirea de abilitati intelectuale is texteritatii manuale

Þ    Capacitatea de a comunica prin limbaj verbal si scris

Þ    Obtinerea unui nivel de autonomie personala

Þ    Exercitarea unei profesii sau ocupatii.

Pe strada viata este mult mai rea decat o pot descrie studiile si cercetariile, existand mult mai multe riscuri. Acestor copii le este refuzat dreptul de a primi o educatie, un trai decent intr-o familie, de a se simti in siguranta de a avea acces la tratamente si personal medical. Ei se confrunta cu frigul, foamea, abuzul sexual, neputinta de a avea un loc de munca stabil din cauza lipsei studiilor si a actelor de identitate, consumul de droguri si alcoolul care duc la o moarte prematura.

Din aceste motive, organizatiile guvernamentale si non-guvernamentale si-au unit eforturile in speranta depasirii situatilor critice din viata acestor copii, incercand sa asigure minimul de trai decent si o viata normala din punct de vedere psihic, fizic si emotional.

Bibliografie:

1. Sorin Cace, Smaranda Popa, Dana Costin Sima, Strada intre fascintie si servitute, UNICEF, Bucuresti, 2003
2. Manuela Sofia Stanculescu, Ionica Berevoescu, Sarac lipit, caut alta viata!, Editura Nemira, Bucuresti, 2004
3. Eugenia Grosu Popescu, Respectati-i pe copii!, Editura Recif, Bucuresti, 1996
4. Catalin Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie,Editura Babel, Bucuresti, 2003
5. Planul National Anti-Saracie si Promovarea Incluziunii Sociale, CASPIS, 2002
6. Constantin Ursoniu, Mihail Prunk, Educatia sexuala, Editura Helicon, Timisoara , 1998