MANAGEMENT SOCIAL - DEONTOLOGIE PROFESIONALA

MANAGEMENT SOCIAL - DEONTOLOGIE PROFESIONALA

1. Deontologia profesionala a managerilor sociali

Profesia de manager social se caracterizeaza printr-o baza echilibrata de teorie si experienta profesionala practica, decurgand din valorile care dau insasi natura acestei profesii: o profesie inalt umanista, cu responsabilitati deosebite fata de natura umana si destinul unor vieti omenesti.

Asistenta sociala este, in primul rand, o arta, este, de asemenea, o stiinta si este, cu siguranta, o profesie. Ideea este sustinuta de teoreticieni de valoare, specialisti in domeniu care au adus contributii importante la dezvoltarea conceptelor teoretice ale asistentei sociale. Este o arta deoarece presupune din partea celui care o practica o serie de calitati personale, aptitudini deosebite, care prin educatie dezvolta deprinderi si abilitati, formeaza talentul necesar pentru a actiona intr-o mare diversitate de situatii, pentru a-i putea intelege pe oameni si a-i ajuta pe acestia sa se ajute singuri; este o stiinta pentru ca a dezvoltat, in timp idei, principii si concepte operationale proprii; in fine, este o profesie pentru ca presupune si tine seama de toate atributele unei profesii: detine un corpus sistemic, organizat teoretic de cunostinte de specialitate, opereaza cu valori si simboluri comune, este o activitate pe termen lung pusa in slujba nevoilor sociale, are institutii academice, se bazeaza pe un sistem legislativ si o dimensiune etica proprii, detine un profil profesional specific pentru a servi persoana in dificultate, in particular, si totodata pentru bunul mers al societatii, in sens larg.

Asistenta sociala moderna s-a dezvoltat pornind de la nevoia oamenilor de a se sprijini unii de altii, de a se ajuta in momente dificile, dar si cu ajutorul oamenilor de stiinta "sensibilizati la problemele umane".

Ca activitate practica, cu larga aplicabilitate in sfera protectiei sociale, asistenta sociala are la baza trei premise fundamentale:

a)    prima se refera la importanta fiintei umane, la unicitatea si demnitatea ei, la necesitatea mentinerii acestei conditii fara ca persoana sa decada sau sa abdice de la conditia umana;

b)    a doua premisa are in vedere faptul ca persoana, familia, colectivitatea sau comunitatea pot avea probleme ce rezulta din interactiunea cu ceilalti: probleme de dezadaptare la mediul social din care face parte, modificari ale mediului social, care poate deveni nepotrivit sau chiar ostil, ori modificari simultane, in ambele sensuri, atat dinspre mediu spre individ, cat si ale individului la mediul sau de viata;

c)     in fine, datorita unei virtuti cu care a fost inzestrata nativ fiinta umana de a dezvolta sentimente de grija si a-si ajuta semenii - "homo ad juventus paratus" (H. Soydan, 1993), oamenii pot si trebuie sa intervina pentru aplanarea problemelor si imbunatatirea vietii semenilor lor; fiecare individ trebuie sa-si asume responsabilitati familiale si sociale, dar are si dreptul de a fi ajutat de ceilalti membrii ai societatii atunci cand este afla in situatii dificile din punct de vedere emotional, fizic ori material, carora nu le poate face fata singur prin forte proprii, in numele justitiei sociale prin solidaritate umana.

Toate acestea se constituie in argumente pentru a sustine ca pentru managerul social devine imperios necesar a-si onora profesia printr-o conduita profesionala adecvata, in respectul datorat atat in relatia cu persoana, colectivitatea sau comunitatea pentru care lucreaza, cat si in relatia cu comunitatea profesionala proprie, cu echipa in care lucreaza, cu propria institutie si cu toate celelalte institutii cu care trebuie sa colaboreze. Asumarea multitudinii de roluri si responsabilitati ce-i revin managerului social in dezvoltarea tuturor acestor relatii presupune nu numai temeinicie in cunoasterea teoretica, stapanirea abilitatilor si deprinderilor practice corespunzatoare, dar si respect pentru valorile si standardele de profil cuprinse in codul deontologic al profesiei de manager social.

In functie de particularitatile fiecarei situatii in care se afla persoana asistata si de contextul istoric, geografic, economic, social si cultural in care traieste, managerul social trebuie sa construiasca o strategie de interventie pe baza celor doua dimensiuni ale sistemul social de ajutoare: sistemul formal, compus din institutii guvernamentale si agentii nonguvernamentale si sistemul informal, compus din membrii familiei, prieteni, vecini etc. Modul in care managerul social se orienteaza in lucrul cu cele doua sisteme si adoptarea conduitei potrivite fata de persoanele aflate in nevoie sunt decise de catre managerul social, in consens cu codul deontologic al profesiei. Codul deontologic il ghideaza pe managerul social in varietatea rolurilor si relatiilor, la nivele diferite de responsabilitate, in raport cu situatiile in care intervine.

2. Etica si deontologia in context international si national

In 1994, in Colombo, Sri Lanka, a avut loc intalnirea specialistilor la nivel international care au incercat definirea ariei operative a managerului social in cadrul programelor de protectie sociala. Federatia Internationala a Asistentilor Sociali a adoptat, la aceasta intalnire, "Etica Asistentei Sociale. Principii si standarde", cuprinsa in doua documente: Declaratia Internationala a Principiilor Etice ale Asistentei Sociale si Standardele Etice Internationale ale Asistentilor Sociali.

Acest document, bazat pe "Codul International al Eticii pentru Asistentul Social Profesionist" adoptat de Federatia Internationala a Asistentilor Sociali in 1976, contine principiile etice de baza ale practicii asistentei sociale si procedurile recomandate in relatiile individuale ale managerului social cu clientii, colegii si alti specialisti.

Federatia Internationala a Asistentilor Sociali recunoaste necesitatea stabilirii unor principii generale de orientare a managerului/asistentului social in relatie cu problemele individuale si sociale care intra in sfera asistentei sociale si recomanda procedurile necesare care trebuie urmate cand munca managerului social prezinta dileme etice.

Standardele Etice Internationale ale managerilor sociali au fost stabilite in consens cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu alte conventii care deriva din acestea. Plecand de la principiul de baza al profesiei de manager social, potrivit caruia acesta intervine pentru cresterea bunastarii individuale, Standardele Etice Internationale ale managerilor sociali reglementeaza relatiile dintre:

managerul social si problematica sociala, in care sunt prevazute standardele referitoare la identificarea, intelegerea si interpretarea nevoilor individuale si sociale;

manager social si client, referitoare la principiile de colectare si utilizare a informatiei privind situatia clientului si modalitatile de lucru cu clientul;

managerul social si organizatia      in care lucreaza, privind problemele referitoare la aspecte ce tin de procedurile si practicile adecvate serviciilor oferite de organizatie;

managerul social si colegii, in care sunt prevazute standarde referitoare la sustinerea oportunitatilor de informare si experienta intre specialisti si reglementeaza situatiile in care este incalcata etica profesionala;

managerul social si profesie, referitoare la modalitatile de mentinere si aplicare a valorilor profesionale in practica managementului social.

Problematica sociala porneste de la premise diferite de spatiu geografic, conditii istorice, economice, sociale si culturale care se regasesc in strategiile guvernamentale din sfera politicii sociale. Federatia Internationala a Asistentilor Sociale incurajeaza specialistii fiecarui stat sa discute si sa clarifice problemele particulare relevante pentru fiecare tara. Astfel, Federatia Internationala a Asistentei Sociale recomanda "Etica Asistentei Sociale. Principii si Standarde" ca un ghid general pe baza caruia specialistii fiecarui stat membru isi pot stabilii principiile profesionale proprii.

Plecand de la acest principiu, Asociatia Romana pentru Promovarea Asistentei Sociale, membra a Federatiei Internationale a Asistentilor Sociali, a elaborat primul Cod deontologic al managerului social/asistentului social in Romania. In elaborarea Codului, realizat de un colectiv de specialisti, membri ai Asociatiei Romane pentru Promovarea Asistentei Sociale, sub indrumarea prof. univ. dr. Catalin Zamfir, Decanul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, a fost folosit ca model codul deontologic al unor tari cu experienta avansata in domeniu (Olanda, Spania, SUA). De asemenea, a fost utilizat Codul deontologic profesional al Federatiei Internationale a Asistentilor Sociali si al Asociatiei Europene de Asistenta Sociala. Codul deontologic a fost discutat si aprobat in 1997 de comunitatea profesionala a managerilor sociali. (membri ai Asociatiei Romane pentru Promovarea Asistentei Sociale) si de delegatii altor organizatii profesionale de asistenta sociala din tara (Asociatia Asistentilor Sociali Profesionisti, Asociatia Asistentilor Sociali din Romania) in cadrul Conferintei Asociatiei Romane pentru Promovarea Asistentei Sociale.

3. Codul deontologic al managerului social

Acest cod a fost adoptat in anul 1997 in cadrul Conferintei Asociatiei Romane pentru promovarea Asistentei Sociale.

A. Principii etice

Fiecare fiinta umana este o valoare unica, ceea ce implica respect neconditionat.

Fiecare persoana are datoria sa contribuie dupa posibilitati la bunastarea societatii si dreptul de a primi suportul deplin din partea acestuia.

Fiecare persoana are dreptul sa se autorealizeze in masura in care nu afecteaza autorealizarea celorlalti.

Managerul social are obligatia sa respecte si sa promoveze principiile eticii si justitiei sociale.

Managerul social are responsabilitatea sa-si foloseasca la maximum calitatile umane si cunostintele profesionale pentru a ajuta indivizii, grupurile, comunitatile, societatea in dezvoltarea lor si in solutionarea conflictelor la nivel personal si la nivelul societatii.

Managerul social trebuie sa acorde asistenta cea mai buna posibil oricarei persoane aflata in dificultate, fara a face nici un fel de discriminari (in functie de sex, varsta, rasa, nationalitate, apartenenta etnica sau religioasa etc.).

In activitatea sa, managerul social trebuie sa respecte drepturile persoanelor, specificul gruparilor si comunitatilor, avand in vedere prevederile cu privire la drepturile si valorile stipulate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in alte conventii internationale, cat si in legislatia nationala; drepturile persoanei umane sau prioritare.

Managerul social trebuie sa se bazeze pe principiile respectului apararii intimitatii, confidentialitatii si utilizarii responsabile a      informatiilor obtinute in actul exercitarii profesiei. Respectarea confidentialitatii trebuie sa fie neconditionata; ea continua chiar si dupa decesul persoanei asistate.

B. Standarde

Managerul social trebuie sa mentina in cadrul colectivitatii un inalt standard al conditiei sale morale. Este inacceptabila orice forma de manipulare; managerul social trebuie sa respecte libertatea de optiune a fiecarui individ, grup, colectivitate.

Managerul social trebuie sa apere persoana asistata de a fi abuzata datorita unei situatii dificile in care se afla.

Managerul social trebuie-si practice profesia cu probitate morala, demnitate, onestitate si competenta.

Profesia de manager social fiind conditionata de incredere si prestigiu personal, managerul social trebuie sa evite in viata sa privata tot ceea ce ar dauna imaginii sale profesionale.

Managerul social trebuie sa fie activ in depistarea problemelor, sa foloseasca toate cunostintele sale profesionale pentru a asista persoanele, grupurile sau colectivitatile aflate in dificultate sa atinga un prag acceptabil de normalitate.

Managerul sociale trebuie sa protejeze interesele persoanelor asistate, sustinandu-le in luarea propriilor decizii in deplina cunostinta de cauza.

Managerul social trebuie sa-si perfectioneze continuu pregatirea profesionala (prin lecturi de specialitate, cursuri de perfectionare, participare la manifestari stiintifice), cat si deprinderile si abilitatile pentru practicarea meseriei; trebuie sa contribuie la dezvoltarea unui climat stimulativ pentru perfectionare in cadrul comunitatii profesionale.

C. Responsabilitati

Responsabilitatea primara a managerului social se refera la persoanele aflate in dificultate; totodata, profesia sa ii impune o inalta responsabilitate fata de societate.

Managerul social are datoria de a sprijini persoanele asistate sa se integreze in viata sociala si culturala, de a restabili relatiile cu familia si societatea, de a reduce dependenta sociala, de a-l face pe asistat constient nu numai de drepturile sale, dar si de datoriile sale sociale.

Aderand complet la valorile democratiei, care presupun crearea unei societati echilibrate in care toate segmentele ei sa se accepte, sa se recunoasca si sa se sprijine reciproc, managerul social are datoria sa inteleaga si sa respecte cultura, experienta istorica, optiunile fundamentale ale comunitatii in care lucreaza.