SARACIA SI EXCLUZIUNEA SOCIALA

SARACIA SI EXCLUZIUNEA SOCIALA

1. Incluziunea sociala. Fenomenul saraciei si disparitatile in veniturile populatiei

Tranzitia in Romania a fost insotita de o crestere exploziva a saraciei. In prima jumatate a anilor 90 saracia a crescut, iar la mijlocul ultimei decade a cunoscut o perioada scurta de declin. Totusi, incepand cu anul 1997 saracia a cunoscut o crestere atingand maximul perioadei in anul 2000 (35%).

Incepand de atunci, dimensiunea saraciei a scazut ajungand la cca. 28,9% in anul 2002.

Saracia extrema, pe de alta parte, a cunoscut o evolutie mult mai lineara dovedindu-se in acelasi timp mult mai rezistenta, scaderea ei fiind ceva mai redusa decat cea inregistrata de catre saracie in ansamblu, nivelul saraciei extreme in anul 2002 fiind de 10,9%.

Una dintre principalele caracteristici ale saraciei in Romania este profunzimea redusa, media veniturilor persoanelor sarace, fiind cu aprox. 22% mai mica decat pragul de saracie.

Marea majoritate a persoanelor sarace din Romania a cunoscut doar o saracie tranzitorie (58,4%) numai 22% putand fi considerate in stare de saracie cronica.

Copiii si adolescentii in grupa de varsta 15 - 24 ani reprezinta grupul de populatie cu cel mai ridicat risc de saracie dintre grupele de varsta. Aceasta se datoreaza in parte unui raport ridicat de dependenta in cadrul acestei grupe de varsta.

Populatia Rroma este in mod disproportionat afectata de saracie, desi reprezinta doar 7% din totalul persoanelor sarace din Romania. Riscul unei persoane Rroma de a fi saraca este de 2,7 ori mai mare decat al unei persoane facand parte din etnia majoritara sau din alte grupuri etnice minoritare.

Pentru gospodariile cu numar mare de membrii (5 membrii si peste) incidenta saraciei este practic dubla fata de media la nivel national (45% fata de 29%).

De asemenea, gospodariile din zonele rurale au un risc de cadere sub pragul de saracie simtitor mai mare decat restul gospodariilor. Persoanele sarace din mediul rural reprezinta actualmente 67% din totalul persoanelor sarace.

Distributia regionala a saraciei arata existenta unei regiuni cu o rata peste medie (regiunea Nord Est cu 43%), trei regiuni cu o rata situata in jurul valorii medii si trei regiuni situate sub valoarea medie.

Cea mai redusa rata a saraciei a fost inregistrata in Bucuresti si in regiunea adiacenta si este in jur de 11%.

Cei 20% cei mai bine situati dintre romani au un venit curent de 4,57 ori mai mare decat al celor 20% cei mai saraci.

Diferentele salariale intre sectoare au crescut in dupa 1990. In ciuda politicii salariale restrictive impusa regiilor autonome in a doua jumatate a anilor '90, situatia a ramas in mare neschimbata la inceputul anului 2002, salariile in regiile autonome sunt mai mari decat media in aceste sectoare, desi restructurarea a inregistrat progrese mici. Sectorul bancar si de asigurari detine cel mai ridicat nivel al salariului mediu net (mai mare de mai mult de doua ori decat media nationala), urmat de sectorul de prelucrare a petrolului (salariul mediu net mai mare de aproape doua ori decat media nationala). In sectoarele energie, posta-comunicatii, extractia carbunelui si a petrolului salariu mediu net este cu mai mult de 50% mai mare decat media nationala. Salariile sunt, de asemenea, mari in administratia publica (cu 42,3% mai mari decat media pe tara) in timp ce alte servicii cum ar fi comertul cu amanuntul si hotelurile si restaurantele au cele mai mici salarii.

In general, la inceputul lui 2002, salariile reale au ramas cu 44% mai mari in sectorul public comparativ cu cel privat. Aceasta se datoreaza in parte raportarii de salarii mai mici in companiile private, in special in IMM-uri. Studiile deja mentionate sugereaza insa ca aceasta reflecta o diferentiere crescuta a salariilor pe criteriul pregatirii profesionale atestate si in companiile private. La sfarsitul anilor '90, personalul slab instruit si necalificat castiga in medie cu 15% mai putin in companiile private decat in cele de stat. Salariile relative sunt de asemenea sub medie in cele mai multe ramuri industriale care creeaza locuri de munca, inclusiv majoritatea serviciilor, exceptie facand extractia petroliera si intermedierea financiara.

2. Combaterea excluziunii sociale

Adoptarea in anul 2001 a Legii nr. 416 privind venitul minim garantat a reprezentat un pas important in lupta impotriva excluziunii sociale, garantand venitul minim in concordanta cu regulamentele Uniunii Europene.

Daca in anul 2001 au beneficiat de ajutoare sociale acordate in temeiul Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social un numar de aproximativ 91.000 familii, in anul 2002, in baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat numarul total al beneficiarilor de ajutoare sociale a crescut la 619.570 familii, iar contributia financiara a fost in suma totala de 3.141 miliarde lei.

In primul semestru al anului 2003 a beneficiat de ajutoare sociale un numar mediu lunar de aproximativ 375.000 familii si persoane singure pentru care s-a alocat o suma de cca. 500 miliarde lei. Prin Legea bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale in anul 2003, in vederea asigurarii platii ajutoarelor sociale, a ajutoarelor pentru incalzirea locuintei si pentru protectia speciala a persoanelor cu handicap a fost prevazuta suma de 7.727 miliarde lei, reprezentand circa 0,41% din PIB.

Complementar cu ajutorul social, in vederea sprijinirii familiilor cu venituri reduse, pentru perioada sezonului rece au fost instituite ajutoare pentru incalzirea locuintei care sa conduca la diminuarea presiunilor financiare in aceasta perioada asupra bugetelor de familie.

Urmare a monitorizarii situatiei sociale s-a constatat existenta unui segment important de populatie cu venituri reduse, pentru care in sezonul rece cheltuielile cu energia termica, gaze naturale, energie electrica si alte utilitati, reprezinta mai mult de 70-80% din bugetul familiei, ceea ce a condus la necesitatea elaborarii unui act normativ care sa reglementeze in mod distinct sprijinul acordat familiilor in sezonul rece.

In acest sens, a fost aprobata OUG nr. 5/2003 care, in principal, reglementeaza: acordarea ajutorului pentru incalzirea locuintei pentru familiile si persoanele singure cu venituri reduse in functie de sistemul de incalzire utilizat, de dimensiunea familiei si de veniturile acesteia, precum si acordarea unor facilitati populatiei pentru plata energiei termice astfel incat sa se previna acumularea de restante la plata facturilor de energie termica.

A beneficiat de ajutoare, in baza acestui act normativ pe cele trei sisteme de incalzire un numar mediu lunar de aproximativ 600.000 familii pentru care s-a platit suma de 242 miliarde lei.

Unul dintre cele mai recente instrumente de realizare a obiectivelor strategice cuprinse in Planul National de Actiune Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale il constituie Legea nr. 116/2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale. Obiectul legii il constituie garantarea accesului efectiv, in special al tinerilor, la drepturile fundamentale precum si instituirea unor masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu. Pentru unitatea programelor antisaracie derulate de institutii ale administratiei centrale, locale si ale societatii civile, a fost infiintata Comisia Guvernamentala Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) - organism guvernamental aflat sub directa coordonare a primului ministru.

Din CASPIS fac parte reprezentanti ai Ministerelor si Agentiilor Guvernamentale, reprezentanti in Romania ai misiunilor Uniunii Europene, Bancii Mondiale, PNUD, UNICEF etc., reprezentanti ai Sindicatelor si ai Patronatului, reprezentanti ai autoritatilor locale, specialisti din lumea academica, precum si reprezentanti ai societatii civile. CASPIS functioneaza in baza Hotararii Guvernului nr.705/202. Obiectivele principale ale CASPIS sunt elaborarea Planului National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale si implementarea sa, monitorizarea dinamicii fenomenului saraciei, evaluarea efectelor anti-saracie ale masurilor de politica sociala promovate, precum si dezvoltarea capacitatii de a identifica si solutiona prioritatile in domeniul social.

Planul National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale (PNAinc) a fost aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 829/2002. Acest document, a carui implementare se face sub coordonarea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei reflecta noua abordare a politicilor sociale, care conecteaza trei tipuri de politici interdependente: politica economica, politica de angajare si politica sociala.

Pentru implementarea la nivel teritorial a obiectivelor PNAinc s-au infiintat, la nivelul judetelor si municipiului Bucuresti, Comisiile judetene antisaracie, al caror obiectiv principal este de a elabora planurile judetene antisaracie tinand cont de realitatile sociale, nevoile sociale identificate si posibilitatile de solutionare.

3. Situatia populatiei Rroma

Persoanele apartinand etniei rrome se confrunta cu o serie de dificultati de integrare pe piata muncii, atat datorita unei calificari slabe, cat si reticentei unor angajatori de a-i incadra in munca.

In scopul unei abordari mai ferme si solutionarii problemelor cu care se confrunta minoritatea rromilor Guvernul Romaniei a adoptat in 2001 Strategia Nationala de Imbunatatire a Situatiei Romilor, precum si metodologia de implementare a actiunilor si masurilor specifice ale acestei Strategii.

Problemele rromilor sunt integrate si in alte Strategii, in principal in Strategia de dezvoltare a invatamantului preuniversitar in cadrul careia imbunatatirea gradului de cuprindere a rromilor in sistemele de educatie formala constituie un obiectiv principal.

Pentru aplicarea celor doua strategii, Ministerul Educatiei si Cercetarii a initiat Programul "Accesul la educatie al grupurilor dezavantajate cu focalizare pe rromi", care este co-finantat prin Programului PHARE 2001.

Totodata, incepand cu anul 2001, ANOFM a cuprins in programul anual de actiuni pentru cresterea gradului de ocupare a fortei de munca ca grup tinta si persoanele de etnie rroma.

De asemenea, in vederea aplicarii strategiei Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei rromilor aprobata prin HG nr. 430/2001, la nivelul Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale a luat fiinta Comisia Ministeriala pentru Rromi, formata din reprezentanti ai MMSSF, ANOFM si ai organizatiilor pentru rromi.

Comisia are in vedere aplicarea acestei strategii in raport cu atributiile respectivelor institutii. Masurile luate si implementate au vizat:

- stabilirea unei bune comunicari intre agentiile pentru ocupare si birourile judetene pentru rromi in vederea mediatizarii drepturilor si obligatiilor acestora privind sistemul asigurarilor pentru somaj;

- elaborarea unui program anual de formare si reconversie profesionala pentru rromi;

- instruirea personalului propriu in vederea facilitarii accesului pe piata muncii a rromilor;

- prezentarea si sprijinirea, in colaborare cu ONG - urile, a unui program de formare profesionala a insotitorilor romi pentru persoanele cu handicap din randul etnicilor romi;

- prezentarea unui plan de sprijinire a includerii asistentilor sociali de etnie rroma in structurile guvernamentale centrale si locale;

- favorizarea proiectelor de creare a locurilor de munca pentru femeile de etnie rroma;

- prezentarea unui plan de angajare de asistenti sociali si ingrijitori de etnie rroma, in cadrul institutiilor de ocrotire a copiilor.

ANOFM a organizat pentru prima oara in anul 2003 bursa locurilor de munca pentru rromi. Numarul total al agentilor economici participanti a fost de 708, din care 84 au fost angajatori de insertie, iar 91 au fost oameni de afaceri de etnie rroma.

Au fost oferite 8.243 locuri de munca pentru persoanele de etnie rroma, iar numarul persoanelor selectate in vederea incadrarii a fost de 3.676. In ziua de desfasurare a bursei au fost incadrate pe loc 830 persoane.

De asemenea, in 2003 ANOFM a elaborat proiectul "Reducerea inegalitatilor socio-economice pentru etnia rromilor - Masuri de stimulare a accesului pe piata muncii" pentru care a solicitat finantare din bugetul Programului de Reconstructie Economica a Balcanilor al Guvernului Republicii Elene pentru perioada 2002-2006. Acest proiect isi propune sa sprijine populatia de etnie rroma prin masuri care privesc integrarea pe piata muncii a rromilor, intarirea actiunilor serviciului de ocupare si sustinerea interventiei acestuia pe piata muncii, promovarea egalitatii de sanse, formarea profesionala initiala si continua, crearea de noi locuri de munca si sprijinirea tinerilor intreprinzatori.

De aproximativ 15 ani, in Uniunea Europeana a aparut un nou concept, si anume cel de excluziune sociala, care de fapt merge in prelungirea celui de marginalizare sociala. Conceptul indica o schimbare profunda in politica sociala.

Problemele sociale cu care se confrunta societatile dezvoltate datorita limitelor structurale ale economiei de a absorbi intreaga forta de munca.

Astfel, segmente importante ale populatiei risca, datorita unui complex de factori economici si sociali adversi sa fie impinse la marginea societatii.

Obiectivul central al politicii sociale nu mai este simpla ajutorare a celor saraci, ci o reinsertie a persoanelor excluse de la o viata sociala normala, caracterizata prin oportunitatile societatii moderne.

Saracia este redusa la un singur parametru, cel financiar.

Pentru a combate excluziunea sociala nu este suficient doar suportul financiar, ci trebuie dezvoltat un larg complex de forme de suport. Alaturi de combaterea saraciei statul modern al bunastarii a dezvoltat un complex de activitati orientate spre promovarea incluziunii sociale. Obiectivul sau, nu este numai eliminarea saraciei, ci mult mai amplu, construirea unei societati de coeziune, in care toti membrii sai sa duca o viata sociala prospera.

Romania, alaturi de celelalte tari aflate in tranzitie prezinta o situatie diferita:

- Nu avem inca o economie care sa functioneze rezonabil si care sa asigure majoritatii populatiei un standard acceptabil de viata;

- Nu avem un sistem de servicii sociale suficient de bine dezvoltat si organizat. Saracia severa afecteaza un segment larg al colectivitatii. Serviciile sociale fundamentale sunt serviciile care asigura securitatea populatiei, invatamantul, sanatatea si desi au facut progrese notabile sunt inca departe de a depasi crizele cu care se confrunta si care, cumulate nu pot asigura o viata colectiva echilibrata si sigura. Cauzele, reprezinta efectele unui sistem care nu s-a organizat suficient si nu este capabil inca sa functioneze in mod normal si satisfacator.

Definirea saraciei se face adesea din doua perspective distincte:

din perspectiva consumului (satisfacerea nevoilor);

din perspectiva activitati, a functionarii normale (conditii minime);

Concept: - saracie absoluta - ideea de subzistenta;

- saracie relativa - conditii minime acceptabile.

Definirea excluderii sociale:

a)     excludere sociala - incapacitatea unuia sau mai multor sisteme, dintre care:

sistem democratic legal care presupune integrare civica;

piata muncii care presupune integrare economica;

sistemul statului bunastarii care presupune integrare sociala;

sistemul familiei si comunitatii care presupune integrare interpersoane.

b)    excluziune sociala - situatia de esec a realizarii depline a drepturilor cetatenesti.

Politica de evitare si absorbtie a excluziunii si marginalizarii sociale, este cea de promovare a incluziunii sociale.

4. Categorii de persoane care necesita masuri speciale de protectie

Pentru prima data in istoria postdecembrista, problemele sociale sunt grupate de un organism guvernamental unic responsabil in domeniu, capabil sa reconstruiasca intr-un mod structurat ai coerent sistemul de protectie si asistenta sociala. Aceasta viziune moderna de natura a elimina fragmentarile politice este asigurata de MMSSF. Se porneste, firesc de la ideea ca nevoile indivizilor sunt complex structurare, de tip integrat, si ele nu pot fi gandite si solutionate pe "bucatele".

Familia, indiferent de tipul ei, include intr-o forma sau alta toate nevoile persoanelor, incepand cu cele ale copilului si sfarsind cu cele ale varstnicului, ea fiind locul unde se poate crea si masura bunastarea individului.

Grupurile aflate in situatii de nevoi extreme care se confrunta adesea chiar cu lipsa conditiilor elementare de viata sunt:

- Familiile cu multi copii si cu venituri foarte mici, lipsite de locuinta sau cu conditii proaste de locuit, cu probleme legate de deplasarea la scoala in mediile rurale, neparticipare la scoala;

- Familiile monoparentale lipsite de suport mai ales cu doi sau mai multi copii;

Copiii si femeile abuzate, victime ale violentei in familie sau alungate din locuinta;

Copii abandonati in strada sau folositi pentru cersit;

- Tinerii care la 18 ani parasesc centrele de plasament;

- Persoanele cu nevoi de resocializare si reintegrare sau recuperare: delincventi juvenili;

- Persoanele cu capacitate limitate sau distorsionate de viata sociala normala si responsabile: familii dezorganizate, incapabile sa sustina dezvoltarea copiilor, sa solutioneze conflictele;

- Copiii strazii: in ciuda unor incercari notabile de schimbare, pe ansamblu situatia lor este departe de a fi solutionata datorita lipsei unor servicii specializate care sa duca la reintegrarea lor normala in familie si comunitate;

- Persoanele cu handicap;

- O mare parte a populatiei de romi, care inca se confrunta cu probleme extreme de grave;

- Victimele unor catastrofe naturale;

- Somerii pe termen lung, mai ales in zone defavorizate economic;

- Varstnicii, ale caror resurse financiare si personale sunt insuficiente pentru o viata autonoma demna.