Sistemul serviciilor de asistenta sociala din Romania

Serviciile de asistenta sociala in contextul sistemului de protectie sociala

In cadrul sistemului de protectie sociala, serviciile de asistenta sociala ocupa un loc aparte.

Sistemul de protectie sociala are ca obiectiv sustinerea persoanelor, grupurilor sau comunitatilor aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa desfasoare prin resurse proprii o viata la standarde minime considerate a fi normale.

Protectia sociala se realizeaza prin mai multe mijloace. O prima mare diviziune a mijloacelor de protectie sociala este cea intre beneficii sociale financiare si servicii sociale.

a) Beneficiile sociale financiare cuprind transferurile in bani sau in bunuri catre persoanele care prezinta un important deficit de surse financiare. Cu alte cuvinte, ele nu detin capacitatea de a obtine prin efort propriu minimul de resurse financiare necesare unei vieti decente. Beneficiile sociale financiare sunt si ele de mai multe tipuri:

Beneficiile sociale contributorii (din sistemul de asigurari sociale) reprezinta un inlocuitor al veniturilor obtinute prin activitatea proprie, in conditiile in care acest lucru nu mai este posibil datorita unor imprejurari ale vietii: varsta, imbolnavire, pierdere a locului de munca. Beneficiile de asigurari sociale iau forma pensiilor, ajutorului de boala, ajutorului de somaj. Aceste beneficii sunt oferite cu stricta conditie a participarii la un fond comun de asigurari sociale in perioadele active ale vietii, fiind proportionale cu marimea acestor contributii la fondul comun.

Beneficii sociale non-contributorii sunt acordate celor aflati in nevoie, in functie de marimea acestei nevoi, fara obligatia vreunei contributii prealabile. Asemenea beneficii sunt: ajutorul social, alocatiile pentru copii, bursele de studiu, alte compensatii cum sunt gratuitatile sau reducerile/subventiile de preturi(locuinte sociale, transport, bilete la manifestari culturale, subventii pentru chirii, pentru intretinerea locuintei etc.). Sistemul beneficiilor sociale non-contributorii sunt desemnate prin termenul general de asistenta sociala, spre deosebire de sistemul beneficiilor contributorii care sunt desemnate prin termenul de asigurari sociale.

b) Serviciile sociale cuprind o larga gama de servicii oferite de colectivitate, in mare masura in afara sistemului economic. Exista trei mari categorii de servicii sociale: invatamant, sanatate si asistenta sociala. Serviciile de asistenta sociala reprezinta deci cel de-al treilea mare pilon al serviciilor sociale.

Daca beneficiile financiare suplinesc un deficit de resurse financiare ale persoanei, serviciile se adreseaza unui deficit de capacitati. Ele au ca obiect dezvoltarea, corectarea, refacerea capacitatilor individuale si colective pentru o viata normala si autosuficienta. Invatamantul dezvolta capacitatile intelectuale, sociale si tehnice de actiune. Sanatatea asigura integritatea capacitatilor fizice de viata, prevenirea si recuperarea deteriorarii acestor capacitati. Serviciile de asistenta sociala corecteaza, dezvolta si consolideaza capacitatile personale si sociale de functionare normala si eficienta intr-un mediu social dat. Ele sprijina persoanele si comunitatile sa rezolve problemele complexe si dificile care intervin in cursul vietii si pentru care capacitatile existente nu sunt suficiente; sustin refacerea capacitatilor deteriorate, sustin functionarea acceptabila acestora in conditii de viata dificile.

Suportul social al persoanelor aflate in dificultate nu se face numai prin transferul de resurse financiare(bani sau bunuri), ci si prin servicii de asistenta sociala. Situatia de dificultate, inclusiv cea de saracie, nu se datoreaza exclusiv lipsei de resurse financiare, ci si lipsei de capacitati personale si colective de a face fata problemelor vietii. Serviciile de asistenta sociala au ca obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor persoanelor, familiilor, colectivitatii de a intelege natura problemelor cu care se confrunta, de a identifica solutiile constructive si de a-si dezvolta capacitatile personale si colective de a rezolva aceste probleme. Intr-un anume fel, asistenta sociala reprezinta intr-o mare masura un tip specific de terapie sociala.

Serviciile de asistenta sociala iau doua forme relativ distincte: servicii de asistenta in mediul natural de viata(in familie, acasa, la scoala, la locul de munca) si servicii in institutii de asistenta sociala, oferind, in cazuri extreme, un loc special protejat pentru persoanle care nu pot, temporar sau permanent sa traiasca intr-un mediu social natural. Institutiile de asistenta sociala sunt case pentru varstnici, case pentru copiii abandonati, institutii pentru copiii sau persoanele cu dizabilitati severe, institutii de resocializare a copiilor si adolescentilor cu deviatii comportamentale etc..

Dintr-o alta perspectiva, serviciile de asistenta sociala impreuna cu sistemul de beneficii sociale non-contributorii formeaza sistemul global al asistentei sociale. In sens larg, asistenta sociala reprezinta totalitatea mijloacelor utilizate de o colectivitate(transferuri financiare si servicii) de suport pentru persoanele, grupurile si comunitatile aflate in situatie de dificultate si care nu pot sa depaseasca aceasta situatie prin resurse proprii. In acest sens general, asistenta sociala se refera la ansamblul institutiilor, programelor, masurilor, activitatilor profesionalizate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate si care, datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata. Obiectivul central al interventiei asistentei sociale este de sprijini pe cei aflati in nevoie sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, autosuficiente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o functionare sociala corespunzatoare.

In termen general, se poate spune ca asistenta sociala intervine pentru a corecta deficitul de resurse, fie ca este vorba de resurse financiare sau de resurse de capacitati de actiune.

Urmatoarele categorii sunt de regula beneficiarii asistentei sociale:

Familiile sarace;

Persoanele lipsite de locuinta, in incapacitate de a o obtine;

Copiii care traiesc intr-un mediu familial/social advers, abandonati si institutionalizati;

Minorii delicventi;

Tinerii neintegrati social;

Persoanele dependente de drog, alcool;

Persoanele abuzate fizic, sexual;

Persoanele cu handicap fizic sau mintal;

Persoanele cu      boli cronice fara sustinatori legali;

Persoanele batrane neajutorate;

Persoanele care au suferit in urma unor calamitati naturale, sociale, persecutii si discriminari de orice tip.

Aceste categorii de persoane, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa, independenta, fara un ajutor din exterior. Asistenta sociala reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a programelor de protectie sociala pentru persoanele/grupurile mentionate mai sus. Ea asigura astfel prin serviciile specializate, atenuarea partiala a dezechilibrelor grave dintre nevoi si resurse, depasirea perioadelor de criza, posibilitatea de refacere a fortelor proprii pentru integrarea normala in viata sociala.

Sistemul asistentei sociale are la baza urmatoarele caracteristici structurale: din fondurile bugetare de stat sau din cele obtinute voluntar de la indivizi/comunitate sunt sprijinite persoanele in nevoie in raport cu necesitatile lor.

In acest caz prestatia se face in functie de nevoile existente conform principiului solidaritatii, nefiind conditionata sau dimensionata in raport cu vreo contributie personala anterioara, ca in cazul asigurarilor sociale. Sprijinul acordat persoanelor in nevoie prin sistemul asistentei sociale, de regula, nu este precizat decat in limite generale prin lege, urmand a fi specificat prin analiza de la caz la caz a situatiilor concrete, prin anchete sociale efectuate de specialisti sau prin proceduri de testare a resurselor de venituri. Exceptie fac beneficiile sociale categoriale cum sunt de exemplu alocatiile pentru copii.

Asistenta sociala se poate plasa la diferite niveluri: la nivelul individului- asistenta personalizata (asistenta economica, morala, psihologica pentru persoanele in nevoie: saraci, someri, cei dependenti de drog, alcool, cei cu probleme de integrare in munca, victime ale abuzurilor de orice fel, ale discriminarilor sociale, rasiale etc.); la nivel interpersonal si de grup- consiliere si terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate; la nivel comunitar- mobilizarea energiilor individuale si colective pentru rezolvarea problemelor comunitatii, rezolvarea conflictelor etnice, grupale.

Transferul de beneficii sociale financiare, adesea distinct de serviciile de asistenta sociala, poate fi, si adesea si este, sustinut si chiar impletit cu acestea din urma. Serviciile de asistenta sociala pot oferi un suport social mult mai focalizat pe nevoile afective ale persoanei si mai orientat spre satisfacerea acestora. In locul testarii administrativ-birocratice a nevoilor pe care se bazeaza sistemul de ajutor social, asistentul social poate promova o testare inalt personalizata a nevoii, prin considerarea componentelor individuale, sociale, familiale. Serviciile de asistenta sociala completeaza transferul de resurse cu recuperarea si dezvoltarea capacitatilor de viata activa; poate mobiliza o pluralitate de resurse personale si colective, asigura o utilizare mai eficienta a resurselor.

Serviciile de asistenta sociala reprezinta un component extrem de important al abordarii de tip activ a problemelor sociale. Ele restaureaza capacitatea de viata autonoma, depasirea sau evitarea situatiilor de dependenta, reinsertia sociala. In aceasta perspectiva, asistenta sociala contribuie la dezvoltarea capacitatilor individuale si colective de solutionare pozitiva a problemelor socio-umane.

Serviciile de asistenta sociala intervin in doua tipuri distincte de situatii:

a) Situatii exceptionale, de urgenta- copii abandonati sau abuzati victime ale actelor criminale; femei abuzate, victime ale violentei sau violate; copii si adolescenti antrenati in actiuni criminale; disparitia brusca a conditiilor elementare de viata (persoane 'aruncate in strada', mai ales femei cu copii, victime ale dezastrelor naturale sau sociale, ale parintilor cu probleme de crestere a copiilor; copii cu dificultati de integrare sociala sau scolara etc.. in aceste momente de dificultate extrema, in care persoanele sau comunitatile se afla, fiind lipsite de resursele elementare de viata, asistenta sociala intervine cu un suport inalt focalizat si personalizat.

Asistenta sociala combina astfel resursele financiare de urgenta, cu resursele institutionale si cele de suport profesionalizat.

b) Situatii de dificultate cronica, dublate de deficitul de capacitati proprii de depasire a dificultatilor- deficit cronic de resurse, in mod special situatiile de saracie, copii lipsiti de familie, persoane dependente de drog, persoane eliberate din inchisoare, mame singure, batrani care s-au izolat progresiv, cu capacitati deteriorate de a duce o viata independenta.

In ultimele 5-6 decenii, asistenta sociala a devenit obiectul unei profesiuni cu un inalt grad de complexitate, similara profesiunilor din celelalte doua sisteme de servicii sociale: doctorul si profesorul. Asistentul social, format printr-un sistem de invatamant superior de tip universitar(tot mai rar de nivel post-liceal sau colegiu), a devenit in societatile moderne unul dintre profesionistii cei mai importanti in procesul de mentinere, consolidare si dezvoltare a tesaturii complexe a societatii moderne.

In gama larga a serviciilor sociale, serviciile de asistenta sociala au crescut ca importanta in contextul societatilor moderne. Stresul in crestere, provocat de riscul multiplu, devenit parametru definitoriu al unei lumi tot mai dinamice si globalizate, rapida nuclearizare a familiei, insotita de disparitia retelei suportive a familiei largite, pe de o parte, dar si multiplicarea resurselor sociale si sporirea valorii asigurarii unei vieti demne bazate pe o bunastare minima, pe de alta parte, sunt factori care actioneaza conjugat la dezvoltarea spectaculoasa a sistemului de asistenta sociala. Societatea moderna, caracterizata de posibilitati de prosperitate de masa fara precedent in istorie, se confrunta insa cu procese tot mai ingrijoratoare: excluziunea sociala generata de saracia severa cronicizata, de criminalitate si de variate discriminari sociale, dar si autoexcluziunea determinata de esecul individual cronic, de dependenta de droguri sau chiar de autoghetoizarea cultural-etnica si religioasa. In prevenirea si combaterea acestor patologii sociale si personale profesia de asistent social a devenit tot atat de vitala ca si cea a medicului.

Costul platit pentru cresterea rapida a eficientei tuturor activitatilor sociale este multiplicarea situatiilor de risc individual si colectiv. Reinsertia intr-o societate extrem de dinamica, unde esecul este aspru penalizat, in care bunastarea personala depinde tot mai mult de efortul individual actual, este un obiectiv care a explodat in complexitate si care nu poate fi realizat decat printr-o tehnologie de interventie inalt performanta.