DEFINIREA PERSONALITATII ,STRUCTURA SI DINAMICA EI IN VIATA SOCIALA

DEFINIREA PERSONALITATII ,STRUCTURA SI DINAMICA EI IN VIATA SOCIALA

1 INTRE UNIVERSAL SI PARTICULAR, INTERIOR/EXTERIOR

Conceptul de PERSONALITATE este definit intr-o prima acceptiune ca fiind individualitate,omul prin totalitatea insusirilor si functiilor fizice,psihice aflate intr-o continua unitate indisolubila,rezultat al dezvoltarii depline si unitare a calitatilor persoane

De asemenea,definitiile date conceptului de persoana si personalitate nu sunt sufficient elaborate,lasand posibilitatea unei interpretari achivoce.Conceptul de persoana semnifica individual uman socializat,caracterizat printr-o anumita structura biologica si psihica,integrat social intr-un anumit system de raporturi determinate asupra procesului formative al persoane

Conceptul de "personalitate"este intalnit in toate stiintele scio - umane si filosofie.De fiecare data se releva aspecte specifice,unghiul de abordare fiind schimbat,fapt ce impune cu atat mai mult convergenta perspectivelor.Filosofia are in vedere "omul", ca esenta umana.In psihologie vorbindu-se de "persoana" , "personaj", personalitate si de tulburari de personalitate.In sociologie utilizandu-se frecvent termenul de "personalitate sociala"accentuandu-se importanta elementelor sociogene din structura intima a omului,interiorizarea normelor si valorilor in procesul socializarii,insusirea "modelului cultural", formarea idealurilor,dezvoltarea constiinte

Termenul " personalitate",derivate de la "persoana",isi are originea in limba latina clasica,unde cuvantul - persoana - desemna initial masca folosita de actori in tetrul antic,mai tarziu ,acest cuvant a dobandit intelesuri multiple,functionand in mai toate limbile moderne cu inteles polisemantic,aspect exterior al omului,amintind de intelesul original (masca) ,rolul jucat de un actor,functia sociala indeplinita de un om ,actorul insusi care joaca un rol ca si omul care indeplineste o functie sociala,ceea ce confera valoarea omului,calitatile lu

Personalitatea dupa psihologul Jean Soetzel,personalitatea poate fi definite "din exterior", ca effect produs de un individ asupra celorlalti ,ansamblul trasaturilor si conduitelor umane catre provoaca raspunsuri psihocomportamentale din partea altora,cat si din "interior",ca structura intima a elementelor biologige,inascute,instincte,rebuinte,tip de activitate nervoasa superioara ,psihologice,limbaj,gandire,imaginatie ,si sociomorale,achizitionate in procesul socializarii,norme comportamentale,valori sociale,convingeri,idealuri etc.

Astfel, putem spune ca ceea ce reprezinta personalitatea este un fapt complex intr-o continua modelare,dar si studiere inca din cele mai vechi timpurSunt peste o suta cincizeci de ani,de cand Goethe a formulat in al sau "Divan"unul dintre aforismele cele mai citate,asupra vietii umane : "Cea mai mare fericire a omului este personalitatea". Exprimat astfel,acest adevar are un character prea general,pentru a fi inteles in semnificatia lui adanca si in toate implicatiile lu

Personalitatea privita in acceptia ei cea mai generala,sub incidenta cercetarilor psihologiei moderne se intelege intregul vietii noastre individuale,dezvoltata pe constitutia noastra biologica,prin adaptarea la mediul social si cultural al comunitatii din care face parte. Cu alte cuvinte,structura de adancime a corpului nostrum,rezultat al unei indelungi evolutii biologice,prin integrarea intr-o viata culturala,la o socializare a instinctelor,a fondului temperamental, a functiunilor fiziologice elementare, si la o viata spirituala in domeniul valorilor culturale.

Realitatea animalica primitive a finite noastre este chemata la o noua viata,este o viata disciplinata prin munca,reguli sociale si legi morale,animalul din noi devenind om deopotriva, printr-o mutuatie biologica dar si printr-o dominare a fondului instinctual. S-a putut spune ca personalitatea noastra reprezinta un manunchi de impulsii si nevoi biologice,disciplinate prin inhibitii si dominare de sine.

Personalitatea acest termen de evolutie a vietii,insemnand o umanizare treptata a omului primitive si o luare in posesie prin cunoastera de sine,a propriei finite.Personalitatea presupune,asadar,o bogata viata interioara dezvoltata prin examene de constiinta si bilanturi spirituale in vederea unei potentari si neincetate cresteri,se vorbeste de o dezvoltare fara termen,dezvoltandu-se din copilarie si pana in ultima zi a vieti Aceasta imbogatire si adancire treptata este insasi conditia specifica a vietii spiritualle umane,care nu inseamna in timp o curba suitoare, ci amenintata cu destramari si decaderi pe parcurs.

Personalitatea se formeaza,se cucereste,este ansamblul de dispozitii inascute dobandite,formate si dezvoltate continuu sub influenta factorilor biologici si a experientelor personale.

Aceasta "expresie a structurii sale psihice", este o dimensiune a omului ce presupune existenta celorlalte dimensiuni,biologica si fiziologica.Natura bio-psiho-sociala,asigurand unui individ buna adaptare originala la mediul natural si social. O astfel de personalitate si o gandire emotionala dezvoltata il poate ajuta pe individ sa se integreze mai usor in societatea sa ,sa se socializeze, dar sis a se descurce in orice situatie si orice ipostaza ceea ce duce la valorizarea , afirmarea sa.

In ultimul timp, numerosi psihologi au manifestat un interes sporit pentru explicarea definirii si formarii personalitatii in cdrul raportului dintre individ si mediul ambient,natural si social.

In opinia lui Vasile Pavelcu, "continutul personalitatii il constituie totalitatea calitatilor si insusirilor,orientarea ,inclinatiile,interesele,trebuintele,aptitudinile,etc.,aparute pe baza biologica in relatiile cu mediulsocial in corelatiile interne ale trebuintelor sale.

Formarea si devenirea personalitatii ca proces fiind direct conditionat de structura psihica,de calitatea determinarilor subiective ale individului, cat si o buna legatura cu cercetarea transformarilor relatiilor sociale, a mediului.deoarece mediul ambient are o influenta colosabila asupra formarii si dezvoltarii personalitatii individulu In interactiunea om - social- lume, in care individual,personalitate,creat de lumea sociala este totodata creator de lumea sociala.artificialul in natural este expresia efortului sau creator uman, mediu al omului sin u pur si simplu mediu.

Personalitatea umana este expresia structrii activitatii sale la nivelul careia obiectivul si subiectivul se interpatrund dialectic,se modeleaza reciproc. In acest raport,obiectivul capata dimensiunile subiectivului,iar subiectivul se obiectiveaza, capata conturi definitorii in produsele activitatii sale libere, adica transformare, inventie, creatie de nou authentic,dispnibilitati demiurgice pe care subiectul le dobandeste numai prin munca,practica sociala de pe urma structurarii carora el isi modeleaza personalitatea.

In teoria marxista si praxisului, Antonio Gramsci - se defineste omul ca " proces", mai exact "procesul actelor sale" , dupa Gramsci , omul trebuie conceput ca o serie de raporturi active, ca individ socializat care intra in raporturi cu natura si cu alti oameni nu prin juxtapunere, ci organic, in mod activ, prin intermediul muncii si al tehnici

Perspectiva actionalista maxista ofera o viziune filosofica sistemica si implicit istorica asupra personalitatii,aducand incontestabil un spor de eficienta in cercetarea si explicarea personalitati

Orice activitate este determinata motivational intern, este expresia unei nevoi interne, bio-psihologice a personalitatii ca individ concret.Aceste nvoi sunt determinate social prin apartenenta personalitatii la un sistem social , apartenenta care conditioneaza, motiveaza nevoi, scopuri optiuni decizii,valorii dupa care se ghideaza personalitatea in activitatea sa.

Considerarea structurii ca o structura temporala, in care conditia fundamentala a personalitatii apare ca raport intre necesitatea dezvoltarii si afirmarii sale multilaterale si conditiile acestei dezvoltari si afirmari, are in vedere nu temporalitatea empiric senzoriala,ci sistemul de raporturi actionale ale personalitatii ca raporturi temporale determinate social, concret - istoric.

Ca si gandirea , personalitatea este un proces unitar si complex care dezvolta in timp, se consolideaza devine mai pregnanta, daca ca om o ajuti prin implicarea ta, actiunea ta la tot ce te inconjoara, gandirea cu cat este mai stimulate cu ata ea te va ajuta mai mult in rezolvarea problemelor. Este ca un circuit ce merge incontinuu fara a rugini daca i-se maid a si putin ul;ei, adica material se stimuleaza activitatea se ajunge la performante,la fel si in cazul personalitatii,cu cat este mai armonios formata cu atat omul va fi mai valoros.

Orientarea faptelor noastre ca si tinta educatiei isi afla o intemeiere in ezvoltarea de totalitate a personalitatii, in permanenta dezvoltare. Formatia noastra mentala ca si conditia noastra practica nu trebuie raportate la functiuni limitate ale vietii, ci la personalitatea noastra intreaga, adaugata la circuitul vietii sociale - o morala predominant intelectualista,asemanatoare intelepciunii grecilor antici, sau exclusive afectiva,voluntara,ca si o igiena limitata la activitatea intelectuala sunt partiale

Seneca in lucrarea sa " despre linistea sufletului" , ca "trebuie. sa cantarim ceea ce intreprindem si sa comparam cu fortele noastre cu sarcinile pe care vrem sa le luam,caci lucratorul va trebui sa aiba totdeauna maimulta energie decat sarcina, iar aceasta din urma copleseste cand este mai grea decat cel ce o ridica. "

2 UNICITATEA PERSONALITATII UMANE

Personalitatea rezulta ca un rol activ in procesul de formare - iar un rol important il are starea sistemului , adica individual ca persoana dotata cu o anumita zestre native de structuri biogene si psihogene, intellective, affective, volitive cu talent,capacitate de aotodisdciplinare, insusiri formate,recunoscute si afirmarea social, care dau in grade si proportii diferite - atributele originalitatii si unicitati

Implinirea personalitatii la nivelul masei indivizilor este un proces realizabil numai prin transformarea radicala a raporturilor sociale si totodata este un proces interior diferit.

Personalitatea se consolideaza prin relationarea cu ceilalti, mediul social, dar ea se formeaza diferit, devenind unica si originala.

Omul este o fiinta sociala, aflata in stransa legatura si interdependenta cu semenii sai. iar privind personalitatea in contextual raporturilor omului cu ceilalti, in tesatura relatiilor socio-economice, reprezinta cheia intelegerii corecte a universului uman interior, a vietii psihice.

De asemenea, vorbind de personalitate, se cuvine sa reamintim ca fiecare om reprezinta o entitate originala, nerepetabila si inconfundabila.

Sofocle (497-405), unul dintre creatorii tragediei clasice grecesti, spunea : " In lume sunt multe minuni, darn u mai mari ca omul "

Omul constituie o minune si pentru ca, din mii si milioane de exemplare pe Terra nu se vor gasi doi indivizi identicFiecare individ reprezinta, asadar o peronalitate distincta,dezvoltarea multilaterala a personalitatii nu poate sa duca la uniformizare,dimpotriva, ea presupune totalitatea insusirilor psihomorale ale fiecarui om constituite armonios, in accord cu interactiunea mediului social.

In felul acesta personalitatea se consolideaza prin relationarea cu ceilalti, mediul social, dar ea se formeaza diferit, devenind si originala.Asupra acestui motiv fundamental a atras atentia K. Marx, cand in " Teze despre feuerbach ", rata ca " esenta umana nu este o abstractie inerenta a individului izolat, in realitatea ei personalitatea fiind ansamblul relatiilor sociale". Fortortele de productie , relatiile sociale, pe care fiecare individ si fiecare generatie le gasesc ca ceva oviectiv, determina formarea si dezvoltarea personalitatii si diversitatea acesteia de altele. Fiecare are un mod aparte de modelare a personalitatii, iar "adevarata bogatie spirituala a individului depinde in intregime de bogatia relatiilor sale reale".

Individul este un produs al dezvoltarii sale si are un character de necessitate si legitate, intrucat procesul vietii in cadrul caruia s-a elaborate este unic si irepetabil. Acea "unitate" pe care o desemneaza notiunea de " personalitate" este un produs calitativ distinct care se elaboreaza in cadrul evolutiei social - istoric a omului, al interactiunii " individului" cu situatiile sociale.

Procesul formarii si structurarii personalitatii are un character dynamic si progresiv, sistemul astfel format mijlocind si conditionand toate relatiile individ - mediu - societate.

Pentru circumscrierea domeniului de existenta a sistemului individ sunt necesare urmatoarele coordonate :

a.       prezenta vietii si a schimbarilor metabolice

b.      capacitatea adaptiva si evolutia in raport cu situatia mediului biotic si abiotic

c.       capacitatea de autoreglare si prelucrare a informatiei prin prisma starilor, ale motivatiei primare.

In urma acestor procesari, formarea personalitatii si dezvoltarea ei la individ este realizata diferit, nici un om nu poate fi identic cu altul chiar daca fizic pare a fi asemanator, personalitatea difera prin trecerea de la forma primara/ereditar si capacitatea individului de a se adapta si coechilibra la asimilarea activa a situatiilor de mediu prin comportamente instrumentale social - istoric.

3 SANATATEA VIETII INTERIOARE SI MENTALE IN CORELATIE CU EXTERIORUL

Pentru a se forma si dezvolta o personalitate armonioasa nu este sufficient doar dobandirea sa natural/ genetic, social ci si corelarea interiorului cu exteriorul. Capacitatea fiecarui individ de a mentine un echilibru de sanatate intre viata mentala si corp.

Este important ca un om sa traiasca in asa fel, icat sa isi creasca potentialul vital, prin aplicarea principiilor igienice generale, la constitutia sa unica.

Infaptuirea nazuintei de a intretine si chiar a ameliora echilibrul functiilor corporale, dezvoltand aptitudini, inlaturand deficientele individuale si punand corpul la adapost de influentele nocive ale toxicatiilor sau ale cconsecintelor vietii impotriva legilor fiziologice, dar si a mediului, relatilor negative. Rezultatul artei de a trai era, astfel, putinta individului de a se bucura de viata in plenitudinea ei vitala, de a-si mari durata vietii de a-si asigura o existenta in conditii de sanatate cu inlaturarea suferintei, neputintei si infirmitatilor.

Astfel , se poate vorbi despre o crestere a potentialului personalitatii noastre, sub raport spiritual, sanatatea corporala si achilibrul mental se conditioneaza mutual, in timp ce cresterea potentialului corporal se aplica asupra constitutiei biologice a fiintei noastre, igiena mentala incearca sa obtina o crestere a vietii sufletesti in adancime, ingaduind omului participarea la viata valorilor culturii si bucurii inalte ale vietii, in spirit.

Corpul si gandul alcatuiesc o unitate, unitatea personalitatii noastre ancorata pe pamant si izvorata din animalitate, dar avantandu-se catre ceruri si traind in zona valorilor.

In acest mod, destinul individual, in armonie si plinatate,corpul liberat de suferinta, netintuit de infirmitati, poate participa la bucuriile lumiRespectarea naturii,manifestat in observarea regulilor de igiena corporala se adauga la respectarea legilor morale specific umane, care dau omului demnitate.

Omul este, sau trebuie sa fie, in principiu, stapanul destinului sau. "Experienta ne invata, scrie Spinoza, ca sanatatea spiritului, ca si a corpului, se afla in mana noastra".

Formatia noastra mentala, ca si conduita noastra practica nu trebuie raportate la functiuni ale vietii, ci la personalitatea noastra intreaga, inserata intim in circuitul vietii sociale.

Orientarea faptelor noastre ca si tinta educatiei isi afla intemeierea in dezvoltarea de totalitate a personalitatii, in permanenta dezvoltare.Acest principiu este intalnit si in postularea lui Viitorino da Feltro "dezvoltarea tuturor energiilor spirituale ale omului, in in armonie cu corpul si inteligenta", iar Battista Alberti, propune omul ideal : "de a fi el insusi, cat mai complex prin dezvoltarea intregii sale personalitati intr-o armonioasa adaptare a tuturor calitatilor si aptitudinilo sale fizice sau morale".

Rrealizarea acestui ideal presupune ca principiu cardinal, "cunoasterea de sine", "cunoaste-te pe tine insuti", imperative inscris pe templul lui Apollo, din Delfi, care a alcatuit temeiul prim al intelepciunii tuturor marilor ganditori, cu deosebire deThales, Chilon, Socrate, Kant, Goethe.

Cunoasterea corpului a constitutiei proprii va fi completata cu o cunoastere de adancime a aptitudinilor mentale,defectelor personale, a nazuintelor si nevoilor propriStfel se contureaza un punct arhimetic de dprijin al dezvoltarii personalitatii, individual afla deficientele native ce se cer inlaturate si calitatile ce urmeaza a le dezvolta prin educatie si crestere armonioasa.Omul nu se dezvolta la intamplare,el stie de unde a plecat sis tie unde va ajunge, in procesul neintrerupt de implinire a personalitatiCunoscandu-si limitele si posibilitatile, individual nu-si va asuma sarcini ce il depasesc, crutanu-si in acerst mod amaraciunea insucceselor.

Cunoasterea de sine, savarsita impartial, cu sinceritate, fara iluzie de sine, fara orgoliu sau falsa modestie, cu inlaturarea minciunilor interioare, este o rasfrangere fireasca , naturala, a omului asupra lui insus

Cu un an inaintea mortii, Goethe intrevedea astfel o noua crestere, o potentare a personalitatii printr-o necontenita adancire in sine.

Autocunoasterea este importanta pentru om si personalitatea sa, dar totodata si acceptarea insusi, "de a te simti bine in pielea ta".

David D. Burns incerca sa demoleze prejudecata costului dureros al succesului, demonstrand, ca persoanele obsedate de perfectiune, neimpacate cu sine, sufera de pe urma tulburarilor psihice, si mai devreme sau mai esueaza, paradoxal, dar fixarea unor scopuri exceptionale, nerealizabile intr-o viata de om, nu duce pe termen lung la actiuni incununate de success, ci la esec.Cei obsedati de perfectiune au, in ansamblu, un randament scazut, starea de sanatate tulburata, autocontrolul slabit, sunt vulnerabili la agenti psihici traumatizanti, depresie, adesea au trac, si de obicei, sunt in societate timiz