DIMENSIUNEA MANAGERIALA IN ASISTENTA SOCIALA

DIMENSIUNEA MANAGERIALA IN ASISTENTA SOCIALA

Introducere

Cap1. DIMENSIUNILE SPATIULUI MANAGERIAL

1.1.Managementul - definire si caracteristici

1.2.Functiile managementului serviciilor sociale

1.2.1.Planificarea

1.2.2.Organizarea

1.2.3.Coordonarea si managementul

1.2.4.Conducerea (leadership-ul)

1.2.5.Controlul si evaluarea

1.3.Niveluri de management

1.3.1.Abilitati,roluri si competente manageriale

1.3.2."Noul management" in domeniul serviciilor sociale

1.3.3.Managementul strategic in serviciile sociale

1.3.4.Repere manageriale ale strategiei unui proiect de dezvoltare institutionala

1.3.5.Elemente si etape in elaborarea strategiilor

1.4.Actori care ofera servicii sociale: organizatii si institutii

1.4.1.Definirea notiunilor

1.4.2.Misiune si scopuri

1.4.3.Caracteristici ale organizatiilor/ institutiilor care ofera servicii sociale

1.5.Functiile organiztiei de asistenta sociala

Cap2. SUPERVIZAREA SI EVALUAREA PERFORMANTELOR IN SERVICIILE DE ASISTENTA SOCIALA

2.1.Probleme in supervizare

2.2.Competentele principale necesare asistentilor sociali

2.3.Evaluarea utilitatii programelor de asistenta sociala

Cap4.DIRECTA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI CALARASI

4.1.Descrierea si rolul

4.2.Obiectivul principal si atributiile

4.3.Conducerea si structura organizatorica

4.4.Viziuni si perspective

Cap5. ASPECTE PRIVIND MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE INTERVENTIE IN DOMENIUL SERVICIILOR DE ASISTENTA SOCIALA

5.1.Strategia de elaborare si designul unui proiect/ unei propuneri de finantare al programelor sociale

5.2.Elemente ale managementului de succes in elaborarea proiectelor de finantare

5.3.Proiect de investitii privind drepturile copilului cu finantare PHARE-Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Calarasi (studiu de caz)

Introducere

Serviciile de asistenta sociala[1] si psihopedagogica reprezinta un ansamblu de activitati specializate, elaborate si desfasurate in cadrul diferitelor institutii publice sau organizatii, apartinand unei comunitati, prin care se urmareste rezolvarea unor categorii variate de probleme, ce afecteaza direct sau indirect viata personala si sociala a diverselor categorii de beneficiari adresate din cadrul comunitatii respective. Astfel, putem vorbi de servicii adresate persoanelor care prezinta un anumit tip sau grad de deficienta/handicap, copiilor cu cerinte speciale, persoanelor bolnave, persoanelor aflate in incapacitatea de a desfasura in mod independent activitati profesionale, batranilor, somerilor, familiilor sarace, persoanelor din medii defavorizate etc. Aceste servicii sunt focalizate pe categorii de beneficiari/populatii tinta, antreneaza persoane specializate, aloca resurse materiale, financiare si logistice, in functie de specificul problemelor si numarul beneficiarilor. Prin aceste servicii, institutiile statului, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila, reprezentata in special de organizatiile neguvernamentale, asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera inadaptarea, marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane.

De asemenea, sunt servicii profesionalizate, realizate prin metode si tehnici specifice, sunt adresate persoanelor aflate in dificultate pentru a depasi cu forte proprii situatiile dificile: precum si o forma de suport activ pentru persoanele, familiile si comunitatile aflate in dificultate, concretizate in servicii de informare, consiliere, terapie individuala si colectiva, programe sociale de prevenire si ameliorare a fenomenelor care afecteaza calitatea vietii persoanelor dintr-o comunitate, ca si alte forme specifice de interventie. Rolul si importanta serviciilor psihopedagogice si sociale se reflecta, pe de o parte, in interesul comunitatii de a ameliora si/sau normatiza existenta persoanelor care solicita sau au nevoie de aceste servicii si, pe de alta parte, in posibilitatea de a valorifica, in beneficiul comunitatii, potentialul intelectual, aptitudinal si profesional de care dispun aceste persoane in scopul normalizarii si armonizarii proceselor sociale din cadrul comunitatii in care traiesc. Din acest motiv putem include serviciile de asistenta psihopedagogica si sociala in categoria generala a serviciilor sociale.Cateva exemple de servicii din domeniul psihopedagogic si social, oferite de sistemul public sau de institutiile apartinand organizatiilor neguvernamentale, care sa ilustreze campul de interventie si forma de organizare a unor astfel de activitati din domeniul social ar fi:

centre de plasament de tip familial - unitati rezidentiale considerate alternative comunitare de ingrijire a copilului aflat in dificultate, pe termen scurt/mediu, pana la identificarea unei familii de plasament sau pana la reintegrarea familiala, atunci cand aceasta devine posibila;

institutii/centre scolare specializate - pentru copii cu diferite forme de deficienta(de exemplu scoli pentru copii cu deficiente mintale, deficiente senzoriale, deficiente multiple).

centre de primire a copilului - ofera adapost pe termen scurt (zile, saptamani) copiilor aflati in situatii de urgenta (inclusivpentru copii strazii).

servicii de asistenta si sprijin pentru tinerii de peste 18 ani care isi continua studiile - ofera consiliere si sprijin tinerilor care parasesc serviciile de protectie a copilului si necesita asistenta pentru a-si continua studiile, a se califica intr-o meserie si a-si gasi un loc de munca;

centre de consiliere si sprijin pentru parinti - ofera consiliere si sprijin( inclusiv material) familiilor aflate in situatii de risc pentru a rane impreuna si, in acest mod, pentru a preveni abandonul si institutionalizarea copiilor;

servicii de consiliere pentru elevi - in scoli sau an centrele de asistenta psihopedagogica;

centre de reeducare pentru copilul delincvent - destinate minorilor delicventi pentru care comisia a luat decizia unei masuri privative de libertate. Aceste centre vor asigura, de asemenea, formare/educatie, profesionalizare si consiliere copiilor si tinerilor delicventi pentru a facilita reintegrarea lor sociala;servicii sociale de tpi adapost pentru noapte - se adreseaza persoanelor fara adapost, bolnave, parasite de familie, persoane cu dizabilitati etc., cu scopul de a imbunatati calitatea vietii celor cu risc social si scaderea numarului de persoane fara adapost;

programe de instruire a personalului din cadrul serviciilor sociale;

programe de dezvoltare pentru serviciul de ingrijire la domiciliu;

Obiectivul fundamental al serviciilor sociale consta in mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale necesare pentru rezolvarea unor probleme sau situatii dificile pe care persoana nu le poate solutiona de una singura si in asigurarea unui support pentru persoanele care nu au posibilitatea sa isi dezvolte propriile capacitati si competente necesare pentru desfasurarea unor activitati socialmente utile, care sa favorizeze integrarea lor sociala.

Elementele fundamentale care orienteaza si sustin activitatile din domeniul serviciilor sociale sunt:

respectarea demnitatii umane - fiecarei personae ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii;

universalitatea - fiecare persoana are dreptul la asistenta psihopedagogica si sociala, in conditiile prevazute de lege;

solidaritatea sociala - comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale, cu scopul de a mentine si intari coeziunea sociala;

partenerialtul - institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza in vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale;

subsidiaritatea - statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor aflate in dificultate si care au nevoie de servicii din domeniul social.

Orice organizatie care ofera servicii psihopedagogice si sociale este inclusa intr-un mediu specific, care influenteaza si conditioneaza procesul managerial.Intr-o perspectiva generala, acest mediu este axat pe cateva coordinate centrale[3]:

conditiile tehnologice - nivelul de cunostinte si capacitati stiintifice, comunicatiile, facilitatile de transport, echipamentele etc. ;

conditiile juridice - legile, normele, valorile, reglementarile caracteristice privind functionarea institutiilor de specialitate etc. ;

conditiile politice - caracteristicile proceselor politice, ale institutiilor politice, gradul de stabilitate politica, tipurile de politici sociale etc. ;

conditiile economice - nivelul de trai al populatiei, inflatia, fiscalitatea, gradul de ocupare a fortei de munca etc. ;

conditiile demografice - caracteristicile populatiei precum varste, sexul, rasa, religia, etnia, natalitatea etc. ;

conditiile ecologice - caracteristicile mediului, incluzand clima, caracteristicile geografice, gradul de poluare, resursele naturale etc. ;

conditiile culturale - valorile predominante, atitudinile, convingerile, cutumele, procesele de socializare privitoare la elemente precum structura familiei, practicile politice, practicile religioase etc.

Toate aceste conditii exercita o influenta crscuta asupra organizatiilor. Spre exemplu, dezvoltarile tehnologice pot determina aparitia unor noi institutii publice, care vor fi nevoite sa tina pasul cu evolutia informaticii si a mijloacelor      moderne de comunicare; evolutiile demografice pot avea un impact deosebit, in special in ceea ce priveste tipul si numarul beneficiarilor; nivelul economic influenteaza accesul beneficiarilor la anumite tipuri de servicii si cresterea calitatii acestora. Astfel spus, nici o organizatie nu poate neglija contextual in care isi desfasoara activitatea fara riscul de a-si diminua dramatic gradul de realizare a obiectivelor.

Cap1. DIMENSIUNILE SPATIULUI MANAGERIAL

1.1.Managementul: definire si caracteristici

In sens larg, termenul management exprima un ansamblu de reguli si principii de conducere a unei activitati, in conditii specifice, de gestionare eficienta a resurselor existente, pentru atingerea unor finalitati/obiective prestabilite. Stiinta/Teoria managementului reprezinta conditia fundamentala pentru practicarea unui management de calitate, efficient, rational, creative,orientat spre success, dezvoltare si indepartat de empirismul primar al desfasurarii unei activitati. Astfel spus, managementul stiintific, rational, ca aplicatie a stiintei manageriale, este "ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico-metodologice furnizate de stiinta managementului sunt operationalizate in practica sociala"[4]. Complexitatea dimensiunilor managementului teoretic si practice, in incercarea acestuia de a deveni de calitate, performant, efficient, democratic, uman, se reflecta chiar si in limbajul specific utilizat.Chiar daca este de origine latina, sensul actual al termenului vine din limba engleza si caracterizeaza activitatea de coordonare si conducere a unui serviciu, a unei institutii, intreprinderi sau organizatii.Etimologia si modul de intrare/traducere intr-o limba au generat un polisemantism aparte : latina manus ("mana", "manevrare", "pilotare", "conducere"); ital. maneggio; engleza to manage( "a conduce", "a rezolva", "a face fata la", "a reusi", "a dirija", "a izbuti", "a administra",etc.), management ("activitatea/arta dea conduce", "abilitate", "organizare", "reusita in atingerea obiectivelor", "adoptarea deciziilor optime in proiectarea si realizarea proceselor"), manager ("conducator", "administrator", "organizator", "coordonatorul unei echipe", "director").Managementul lucreaza si cu alti termini conecsi : administrare (ansamblu de operatii statice pentru gospodarirea resurselor,bunurilor, a resurselor ),gestionare (parte a conducerii - pastrarea, manuirea bunurilor, a resurselor incredintate), organizare (parte a managementului de structurare a activitatii si resurselor,relatiilor),coordonare, indrumare, antrenare.

Managementul este o activitate care se exercita intr-un anumit context-cadru, adica, pe de o parte, mediile economic, politic si social, caracterizate prin restrictii si/sau oportunitati si, pe de alta parte, mediul cultural, mentalitatile, traditiile, altfel spus cultura organizationala a unei institutii. In acest context, managementul presupune responsabilitate in realizarea in comun a misiunii si a obiectivelor unei organizatii. In acelasi timp, managementul este o functie profesionala (adica o activitate practica pentru exercitarea careia sunt necesare cunostinte si abilitati specifice, tehnice si relationale), ce presupune a conduce, intr-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, in conformitate cu finalitatile organizatiei din care fac parte.

Unii autori subiliniaza confuziile terminologice, cu consecinte importante in practica. Astfel, se face distinctie intre termenii administratie si management, urmarind unele criterii definitorii (obiective, criterii de success, resurse, decizie, structura, roluri, atitudini, aptitudini)[5]:

administrarea se caracterizeaza prin formularea in termini generali a obiectivelor, obtinerea succesului prin prevenirea erorilor, plasarea resurselor in plan secundar, adoptarea unui numar scazut de decizii, dar pentru un numar mare de persoane, ierarhii si domenii de responasabilitate ample, precizarea rolului de arbitru al administratorului, accentuarea rolului procedurilor, conformismului, pasivitatii, prudentei, raportarilor periodice;

managementul se caracterizeaza prin formularea obiectivelor strategice si operationale, cautarea conditiilor de obtinere a performantelor masurabile, abordarea prioritara a resurselor, adopatrea deciziilor de diferite tipuri si grade de complexitate, practicarea delegarii de autoritate, considerarea managerului ca protagonist al organizatiei, atitudini activizante, creative, punerea accentului pe rezultate si pe analiza complexa a acestora.

Fara management organizatiile nu exista.Managemnetul este inevitabil si necesar si reprezinta ceea ce diferentiaza o organizatie de o simpla cladire.Deci nevoia de management pentru orice activitate constructiva este evidenta.

Din cauza mediului extern nesigur, aflat intr-o continua schimbare, multi dintre managerii organizatiilor de asistenta sociala se confrunta cu probleme legate de supravietuirea organizatiei.Dar organizatia nu trebuie doar sa supravietuiasca, ci si sa-si realizeze scopurile pentru care a fost infiintata.Supravietiurea este necesara dar nu si suficienta pentru sanatatea si viablilitatea organizatiei.Astfel,apare nevoia nu doar de competenta manageriala, ci si de excelenta manageriala.

Competenta in management semnifica in special maestrie tehnica in indeplinirea functiilor managementului, iar excelenta mangeriala solicita nu doar competenta tehnica, abilitati de luare a deciziilor si abilitati ale relatiilor umane, ci presupune si aptitudinea de a adresa dimensiunile sociale, culturale si politice ale managementului . Excelenta manageriala implica si competenta tehnica, si competenta de conducere.Combinatia dintre competenta manageriala si competenta de conducere duce de obicei la excelenta manageriala, care are ca rezultat eficacitatea si eficienta organizationala.

Eficacitatea este in special legata de competenta de conducere, iar eficienta este mai ales legata de competenta manageriala.Managerii fac lucrurile bine, asa cum este necesar, iar liderii fac lucrurile bune, ce este necesar[7].

Managementul in asistenta sociala ofera o perspectiva de ansamblu asupra spatiului in care se desfasoara activitatea manageriala si se trateaza in detaliu anumite elemente ale functiilor manageriale caracteristice asistentei sociale, care prezinta o importanta practica

deosebita pentru faza actuala a construirii identitatii profesiei de asistent social in Romania (supervizarea si evaluarea performantelor asistentilor sociali, evaluarea utiliatii programelor sociale si intocmirea eficace a proiectelor de finantare a acestora).

1.2.Functiile managementului

Managementul unei unitati economice graviteaza in jurul unor activitati pe care trebuie sa le infaptuiasca si care, de fapt, se sintetizeaza in functiile sale. Formarea acestor functii tine de inceputurile stiintei managementului si apartine lui Henri Fayol. El a delimitat cinci functii ale managementului: previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivare, si control-evaluare, care prin continutul lor isi pastreaza si azi valabilitatea.

In literatura de specialitate functiile managementului sunt definite ca eforturi de gandire si actiune rationala, specifice activitatii de management care declanseaza un ciclu logic de desfasurare a evenimentelor viitoare, de pregatire, previziune si oraganizare a mijloacelor existente, de cunoastere si influentare a oamenilor.

Indiferent de domeniul de activitate ( fie cel comercial si al afacerilor, fie cel al asistentei si sa pregateasca personalul, sa formeze echipe de lucru cu anumite competente, sa elaboreze mecanisme pentru monotorizerea si coordonarea activitatilor, sa evalueze rezultatele si sa procedeze la schimbarile necesare in anumite momente. Toate aceste actiuni pot fi sintetizate grafic in urmatoarea schema, care reprezinta functiile managementului.

Unele abordari mai moderne inlocuiesc functia de coordonare cu o functie ce vizeaza managementul resurselor umane (selectia si pregatirea personalului), pozitie care este cu atat mai importanta in contextul managementului serviciilor de asistenta sociala si psihopedagogica.