Din experienta afirmarii asistentei sociale a familiei in tarile dezvoltate

Din experienta afirmarii asistentei sociale a familiei in tarile dezvoltate

Asistenta sociala a familiei este o importanta forma de redresare medico-sociala a acestei unitati de baza a oricarei colectivitati. Redresarea se poate infaptui, daca exista o stransa colaborare in actiunea pe teren intre organismele publice si cele private, in folosul familiei dependente. Cele doua forme de organisme in domeniul asistentei familiei, adica cea de stat si cea particulara, colaboreaza si se completeaza reciproc in realizarea actiunilor intreprinse.

Principalele organizatii pentru asistenta familiei s-au infiintat in Anglia, in anul 1869, sub grija Societatii "London Charity Organization Society". Zece ani mai tarziu, respectiv in 1879, organizatii similare se intemeiaza in SUA si Canada.

In Germania, primele forme de asistenta sociala apar intre anii 1900-1910 sub denumirea asociatiei"Familienunterstiintzung". Conform legislatiei germane, sunt indreptatiti la asistenta sociala atat membrii familiei in inteles mai restrans, adica sotul, sotia legitima, copiii legitimi, cat si cei legitimati de catre capul familiei inainte de a fi survenit imprejurarea care a creat starea de dependenta a membrilor familiei. De asemenea, au dreptul la asistenta: copiii vitregi adusi in casnicie de catre unul din soti, precum si membrii familiei in inteles mai larg, adica sotia divortata din motive care nu i se pot imputa ei si careia capul familiei - devenit dependent-este obligat sa-i asigure intretinerea, copiii vitregi care n-au fost adusi in familie, copiii nelegitimi, ascendentii, parintii adoptivi si parintii vitregi.

In tarile occidentale asistenta familiei consta in sprijin pentru obtinerea unei locuinte, alimentelor, imbracamintei, a asistentei in caz de boala, a asistentei femeilor dependente gravide sau in leuzie, a indemnizatiei de alaptare, a asistentei educationale (cheltuieli scolare), sprijin in pregatirea profesionala si plasarea in munca.

Asistenta familiei s-a manifestat si sub alte forme. Astfel, la Paris functioneaza "Permanentele de intrajutorare sociala" - organizatii ce asigura o buna colaborare intre initiativa publica si cea particulara, in vederea ajutorarii familiei, in special cand starea de dependenta impune un aport mai consistent pe linia asistentei. Tot la Paris, dar si pe teritoriul Frantei, functioneaza "Casele ajutoarelor de urgenta" - organisme de asistenta sociala a familiei. Fiind amplasate in municipii, ele acorda celor in drept ajutoare urgente, ca: completarea platii chiriei, plata integrala a chiriei intarziate, procurarea imbracamintei, a medicamentelor etc.

Tot in Franta functioneaza "Centre sociale", care isi organizeaza in teritoriu institutii de asistenta sociala spre a usura, pentru o anumita perioada, viata persoanelor defavorizate (cantine, cooperative de consum, camine pentru copii, aziluri pentru batrani, bai publice etc.).

O masura prealabila pentru succesul actiunii de asistenta sociala a familiei este cunoasterea amanuntita - pe baza de investigatie stiintifica - a grupului de populatie din zona respectiva si elaborarea unui diagnostic social pentru grupul respectiv in scopul de a cunoaste gradul de cultura, situatia sanitara, sociala si economica si reactia colectiva a grupului la masurile de asistenta sociala intreprinse.

Asistenta sociala a familiei, pe langa rolul de ajutorare si educatie a mediului familial, are si o menire foarte importanta in plan biologic si social-de a preintampina dezorganizarea familiei. In anul 1927, la Bufalo, statul New York, a avut loc un Congres international de asistenta sociala a familiei, la care s-a subliniat ca familia constituie singurul cadru care asigura o evolutie biologica normala a generatiilor, mentinerea patrimoniului ereditar, conservarea caracterelor de rasa si, in plus, perpetuarea nealterata a elementelor de continuitate a colectivitatii (traditii, obiceiuri, atitudini sociale etc.).