Rolurile conjugale

Rolurile conjugale

Rolul reprezintǎ ansamblul de comportamente normale, standard asociate statusurilor.

Statusul este asociat cu drepturile indivizilor, iar rolul cu obligatiile ce revin in virtutea detinerii unui status. De exemplu, statusul de mamǎ detinut de o femeie prin actul nasterii se coreleazǎ cu rolul fundamental al acesteia, si anume, protectia oferitǎ copiilor, cu unele roluri particulare specifice ce pot determina anumite comportamente materne.

O componentǎ importantǎ a vietii de familie o reprezintǎ rolurile conjugale. Ele fac parte din bogata si diversificata retea de relatii sociale care asigurǎ unitatea si coeziunea familiei.

Rolurile conjugale sunt marcate de relatiile natural-biologice ale cuplului, de complexitatea si profunzimea celor spiritual-psihologice, morale, juridice, economice. Unele dintre ele dominǎ intr-o anumitǎ fazǎ a constituirii cuplului, altele au o manifestare lentǎ ce se poate activa in functie de o suitǎ de factori obiectivi si subiectivi.

La inceputul constituirii cuplului erotic interindividual, partenerii se cunosc destul de putin in ceea ce priveste aspectele valorice si de esentǎ ale lor, dominanta constituind-o atractia si preferinta irezistibilǎ pe care o exercitǎ partenerul si care la nivelul individului dezvoltǎ puternice stǎri emotional afective.

Relatiile natural-biologice sunt marcate de atractia sexualǎ dintre cei doi soti, de necesitǎtile biologice ale acestora si de tendinta naturalǎ de mentinere si perpetuare a speciei umane.

Realizarea descendentei, consecintǎ fireascǎ a raporturilor sexuale dintre soti, contribuie la implinirea rosturilor fundamentale ale institutiilor familiei, la aparitia statusurilor si rolurilor parentale, antreneazǎ obligatii si responsabilitǎti, noi modalitǎti diverse si complexe de raportare la ei insisi, unul la celǎlalt si la proprii lor copii.

Dorinta de a avea urmasi se impleteste cu dragostea pentru acestia, cu interesul si preocuparea pentru cresterea lor normalǎ si armonioasǎ. Modurile diverse in care sotii isi asumǎ responsabilitǎtile paterne au conotatii sentimental afective si psihologice ce marcheazǎ socializarea copiilor, formarea personalitǎtii lor. Din aceastǎ perspectivǎ R. Vincent realizeazǎ o clasificare a modelelor de conduitǎ conjugalǎ si a efectelor acestora pentru descendenti:

pǎrintii excesiv de preocupati doar de dragostea lor, neglijand celelalte aspecte ale vietii de familie si percepand aparitia copiilor ca pe un impediment perturbator al relatiei conjugale;

pǎrinti indiferent-neglijenti, preocupat de ei insisi, ducand o viatǎ aparte, separatǎ de cea a copiilor, frustrandu-i de orice control si indrumare parentalǎ;

pǎrinti infantili, cu o personalitate slabǎ, care oferǎ descendentilor modele de comprtament necorespunzǎtor;

pǎrinti conflictuali care prin viata si exemplul lor perturbǎ dezvoltarea copiilor, orientandu-i spre comportamente deviante.

Rolurile conjugale sunt extrem de complexe si antreneazǎ sentimente, gesturi, actiuni, mobiluri dintre cele mai diverse, conferind familiei particularitǎti pe care nu le regǎsim la alte grupuri sociale. Partenerii dezvoltǎ o relatie intimǎ care le permite sǎ-si satisfacǎ trebuintele biologico-sexuale, dar si pe cele sentimental afective, facilitand comunicarea, intelegerea, increderea si receptivitatea reciprocǎ in asumarea responsabilitǎtilor si grijilor familiale. Incǎrcǎtura psihologicǎ a relatiilor si rolurilor conjugale declanseazǎ nu doar preocuparea pentru sex, ci si suportul emotional al afectiunii fizice si spirituale, comunicarea ca suport al viabilitǎtii grupului, al formǎrii unui climat optim de viatǎ, premisǎ a integrǎrii sociale corespunzǎtoare tuturor membrilor.

Viata de familie este marcatǎ de relatiile spiritual-psihologice ale membrilor grupului intemeiate, in principal, pe componenta afectivǎ, pe sentimente ce leagǎ grupul. Diversitatea relatiilor spiritual-psihologice si morale este intemeiatǎ pe sentimente de dragoste ale membrilor familiei care, la randul lor, pot fi stratificate astfel:

dragostea conjugalǎ (dragostea eroticǎ dintre parteneri, dublatǎ de sentimente de respect, stimǎ, incredere);

dragostea maternǎ si paternǎ (dragostea pǎrintilor fatǎ de progenituri);

dragostea filialǎ (dragostea descendentilor fatǎ de ascendenti).

dragostea fraternalǎ (dragostea dintre frati si surori).

Relatiile mentionate cunosc anumite forme de manifestare in functie de morala si moralitatea grupului, de traditii, obiceiuri, interdictii, tabuuri.

Am putea spune cǎ din perspectiva rolurilor cojugale se disting douǎ tipuri de familii:

familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzǎtor cerintelor si exigentelor normalitǎtii functionale a cuplului. Acestea constituie pentru indivizii in cauzǎ premise ale adaptǎrii si integrǎrii sociale, moduri de relationare optimǎ cu mediul social larg, surse de satisfactii si conditii pentru performantele profesionale si sociale.

familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfǎcǎtor, pe fondul unei stǎri de indiferentǎ sau tensiuni. In aceste familii relationarea interpersonalǎ este deficitarǎ si disfunctionalǎ, antrenand si agravand conflicte, manifestǎri violente, ale cǎror efecte se resimt in viata profesionalǎ si socialǎ a partenerilor, in dezechilibre si lacune de socializare ale copiilor.

Reusita maritalǎ este dependentǎ in mare mǎsurǎ de capacitatea partenerilor de a-si asuma rolurile conjugale, de a satisface aspiratiile si trebuintele specifice, de a armoniza si stabiliza unitatea grupului.

In literatura de specialitate se insistǎ asupra dezechilibrelor generate de lipsa de seriozitate si interes in asumarea rolurilor, de conflictele motivationale care perturbǎ fenomenele de intercunoastere si acomodare a partenerilor - conflicte de rol.

Conflictele de rol, discrepanta dintre manifestarea rolului si modelul expectat si aspirat pot duce la distorsiuni in viata conjugalǎ, la orientarea spre alt partener, sau la disolutia familiei. Situatiile cu finalitate asemǎnǎtoare se intalnesc la sotii putin flexibili in asumarea rolurilor conjugale, rigizi si indiferenti fatǎ de partener. In toate aceste cazuri se simte nevoia de tact, rǎbdare, intelegere, de acomodare si ajustare, de remodelarea personalitǎtii pentru pǎstrarea unitǎtii conjugale.

Elisabeth Bott mentiona cǎ modul de efectuare a rolurilor conjugale dintr-o familie depinde de numǎrul de legǎturi sociale dintre membrii retelei sociale cǎreia ii apartine familia. Altfel spus, cu cat reteua socialǎ respectivǎ cuprinde mai multe legǎturi intre familiile din care este formatǎ, cu atǎt numǎrul de roluri efectuate separat de fiecare sot in parte este mai mare. Este evident cǎ, dacǎ nevoia de comunicare a partenerilor este satisfǎcutǎ in familie prin intermediul schimbului de rol, a petrecerii impreunǎ a timpului liber, frecventa relatiilor cu persoane din afara cuplului este mai micǎ.

O familie este cu atat mai coezivǎ, sentimentul de dragoste, de incredere este mai prezent, cu cat distributia sarcinilor, a deciziilor, se imparte intre parteneri. Participarea la activitǎtile domestice, la ingrijirea copiilor asigurǎ bunul mers al familiei, echilibrul si armonia indispensabile unei functionalitǎti normale.