Nevoile si munca cu copilul institutionalizat

Nevoile si munca cu copilul institutionalizat

1 Nevoile copilului institutionalizat

1.1 Nevoia de dragoste este implinita de relatii calde si afectuoase ce se formeaza imediat dupa nastere. Prin aceste relatii - initial cu mama si treptat cu un cerc tot mai mare de persoane - copilul isi contureaza identitatea si devine constient de sine. In dragostea parintilor, copilul este acceptat si valorizat neconditionat, indiferent de sex, aparente, abilitati sau personalitate. Aceasta dragoste este daruita fara solicitarea unei compensatii, unei reciprocitati. Cel mai puternic impact al acestei relatii de afectiune se produce asupra sinelui {seif). Aprobarea si acceptarea din partea celorlalti sunt esentiale pentru dezvoltarea autoacceptarii si autoaprobarii.

Nevoile de iubire si de a apartine cuiva se observe prin faptul ca omul prefera sa traiasca in grupuri cluburi, grupari profesionale, grupari religioase, familie, gasti. Pe parcursul realizarii cercetarii in randul copiilor din unitate s-a putut observa cu usurinta nevoia de acceptare, de a fi iubit de altii, de a apartine unui grup de fete sau de baieti, nevoia de a i se acorda atentie din partea personalului.

1.2 Nevoia de securitate se implineste prin stabilitatea relatiilor familiale, prin atitudini si comportamente constante si predictibile din partea parintilor. Securitatea este oferita de un spatiu si figuri familiare, precum si de o rutina bine cunoscuta. Imediat dupa nastere, ceea ce este nou, necunoscut, neasteptat (si aproape totul intra in aceasta categorie) poate fi considerat inspaimantator sau periculos.

Nevoile sigurantei pot incepe sa se activeze numai dupa ce toate nevoile fiziologice sunt satisfacute. Ele sunt mai mult de natura fiziologica. Avem nevoie de securitatea casei si familiei iar in cazul nostru, copii din Cenrtul de Plasament au nevoie de siguranta Unitatii, ei trebuie sa stie ca sunt in siguranta aici. In plus, nevoile sigurantei uneori motiveaza oamenii sa devina religiosi, poate ca acesta este unul dintre motivele care determina o buna parte dintre copii din unitate sa frecventeze cu regularitate diferite biserici. Religia ne ofera confortul unei promisiuni de siguranta a unui loc dupa ce murim si parasim insecuritatea acestei lumi. Nevoile sigurantei sunt cruciale pentru copii.

Dezaprobarea este interpretata de copil ca o retragere temporara a afectiunii si este simtita inainte de formarea limbajului, datorita comunicarii nonverbale. Dezaprobarea (pentru inceput din partea mamei, apoi si cea venind de la alte persoane care conteaza emotional pentru copil) creeaza o stare de anxietate. Se formeaza astfel ,,inca din pruncie'' cea mai eficienta si simpla motivatie a copilului de a raspunde la asteptarile celorlalti.

1.3 Nevoia de noi experiente Copilul isi gaseste raspunsul in capacitatea de a explora, de a descoperi, de a cunoaste, de a intelege. O data aparut interesul pentru ceea ce este nou, el devine sursa de motivare a altor explorari si astfel a invatarii. Jocul si limbajul sunt principalele modalitati prin care copilul poate sa-si satisfaca aceasta nevoie, de aceea educatorii din Centrul de Plasament sunt incurajati in a initia cat mai multe jocuri, pentru a-i mobiliza pe copii. Descoperind jocul si participand activ la el, copilul descopera lumea si invata sa se adapteze la ea. Demersul este aplicabil atat pentru lumea obiectiva (exterioara), cat si pentru lumea subiectiva, pentru autodescoperirea interioara.

1.4 Nevoia de incurajare si apreciere Trecerea de la copilul neajutorat la adultul autodeterminat se realizeaza si prin cunoasterea bucuriei si apoi trairea nevoii de succes. Se realizeaza un proces de auto-modelare pornind de la exemplele pe care copilul le identifica/alege din randul persoanelor importante pentru el. Educatorii (profesorii) joaca un rol deosebit de important.

1.5 Nevoia de responsabilitate Copilul are nevoie de castigarea si recunoasterea treptata de catre ceilalti a independentei sale. Scoala are si de aceasta data un rol important. (Neamtu,George, Tratat de asistenta sociala , editura Polirom, Iasi, 2003, p.799)

Nevoia de stima este atentia si recunostinta care vin de la ceilalti Acestea sunt asemanatoare cu nivelul anterior, de a apartine cuiva, cu toate ca, a vrea admiratie, are de a face cu nevoia de putere.

2 Munca directa cu copilul

Consideram munca cu copilul extrem de importanta din mai multe motive. In primul rand interactiunea directa cu copilul il ajuta pe asistentul social sa identifice care este perceptia copilului despre viata, apoi il ajuta pe copil sa se descarce din punct de vedere emotional, il ajuta pe asistentul social sa-si defineasca planurile pentru viitor cu privire la copil, il face pe asistent sa se concentreze mai mult asupra unor probleme cheie, faciliteaza formarea identitatii copilului, il ajuta sa se inteleaga mai bine, il ajuta sa reintegreze evenimente din trecut, il ajuta pe asistentul social sa se concentreze asupra problemelor pe termen lung.

La momentul separarii de parinti si internarii in Centrul de Plasament, copilului nu-i pasa atat de mult de conditiile locului in care se afla ci mai degraba, el este preocupat de ceea ce a lasat in urma, el nu doreste nimic altceva decat sa se intoarca acasa, de aici rezultand teama si anxietatea fata de tot ceea ce este Centrul de Plasament, copilul este incercat de manie si neputinta pentru ca nu-si poate schimba starea.

In acest moment al internarii copilului, este foarte important rolul asistentului social, asa cum este descris pe larg in capitolul respectiv. Internarea copilului nu trebuie facuta seara sau noaptea, iar in cazurile speciale copilul nu trebuie sa stea singur noaptea, apoi orice discutie purtata cu copilul trebuie facuta intr-o incapere in care usa trebuie sa fie deschisa pentru ca astfel copilul sa nu se simta in pericol si sa fie asigurat ca poate pleca din incapere. Sarcina asistentului social inainte de orice este sa stea de vorba cu copilul si sa ii explice motivul pentru care este aici, sa-i arate cine este educatorul sau, sa-i acorde supraveghere mai ales in timpul noptii, sa-l prezinte grupei din care va face parte. In unele cazuri este necesar ca acest copil sa nu fie dus direct la grupa, totul depinde de starea emotionala a copilului.

Asistentul social trebuie sa nu se lase indus in eroare si sa creada ca daca acesta nu plange nu are nici o problema. Manifestarile afective cat si absenta acestor manifestari este foarte importanta.

La momentul aducerii copilului in unitate este necesar ca sa se acorde o atentie deosebita jucariei cu care vine copilul si sa-l lase sa o pastreze. Uneori este indicat sa ceara o fotografie din partea parintilor, astfel incat acesta sa poata apela la ea ori de cate ori i se face dor de casa.

Cu cat copilul este mai mic cu atat comunica mai greu cu persoane necunoscute, de aceea prima data trebuie castigata increderea in acea persoana. Cu cei mici se comunica foarte bine prin intermediul jucariilor, sau cel al povestilor, trebuie sa i se transmita copilului un mesaj indirect printr-o povestioara in care el sa se identifice cu un personaj.

In cazul scolarilor, personalul educativ trebuie sa aiba coli goale si creioane colorate pentru a le da posibilitatea sa se exprime prin desen, aceasta fiind modalitatea cea mai eficienta la aceasta grupa de varsta sa comunice.

De multe ori adultul poate reprezenta o amenintare pentru copil, mai ales atunci cand este vorba de un copil abuzat sexual. Pentru a asigura o tranzitie mai usoara copilului ar fi indicat ca la venirea in Centrul de Plasament acesta sa fie intampinat de un copil, care sa il duca in camera sa si sa ii arate prin imprejurimi unde sa gaseasca ceea ce are nevoie.

Din discutiile purtate cu educatorii de la Centrul de Plasament a fost clar faptul ca in Unitate se incearca tratarea diferentiata a copiilor nou veniti, dar ca din partea copiilor din centru se observa ostilitate, probabil datorita proiectiilor propriilor sentimente asupra celuilalt. Abia dupa trei luni copii il accepta pe noul venit, pana atunci refuzand sa-l numeasca pe nume, pentru ei copilul este doar copilul nou.

Modalitate in care parintele se desparte de copil este foarte importanta pentru copil. Vera Fahlberg pledeaza pentru ca parintii sa le dea copiilor la despartire o scrisoare care sa cuprinda trei elemente: 1) ca parintelui ii pasa de copil, 2) sa explice de ce nu poate sa aiba zilnic grija de el, 3) ca este de acord ca in viitor sa se ataseze de altcineva.(Fahlberg, Vera, A Child's Journey through Placement, British Agencies for Adoptin and Fostering, London, 1994, p.328)

BIBLIOGRAFIE

Neamtu,George, Tratat de asistenta sociala , editura Polirom, Iasi, 2003

Fahlberg, Vera, A Child's Journey through Placement, British Agencies for Adoptin and Fostering, London, 1994