Analiza nevoilor varstnicilor din Judetul Bihor

In paginile urmatoare voi prezenta cercetarea realizata in judetul Bihor. Voi preciza pentru inceput obiectivele, ipotezele si metodele de cercetare utilizate pentru colectarea datelor descriind modul de proiectare/concepere a cercetarii.

Partea cea mai consistenta va fi dedicata analizei nevoilor varstnicilor din judetul Bihor. Pentru aceasta voi descrie grupul-tinta (delimitarea populatiei-tinta, estimarea numarului varstnici dependenti, date statistice) si mediul de servicii existent (organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale care ofera servicii si prestatii sociale varstnicilor) pentru ca abia apoi sa trecem la analiza propriu-zisa a nevoilor.

Cercetarea realizata a avut ca obiectiv central analiza nevoilor varstnicilor din judetul Bihor; ea este deopotriva descriptiva (urmareste sa produca informatii despre realitatea sociala) si explicativa (isi propune sa testeze unele ipoteze) (Chelcea, 2004, p. 92-96). Au urmarit, in principal, urmatoarele obiective:

identificarea si ierarhizarea nevoilor / problemelor cu care se confrunta varstnicii din judetul Bihor; identificarea nevoii de servicii sociale pentru varstnici;

conturarea situatiilor posibile de convietuire (compozitia gospodariei) si a specificului fiecarui tip in parte; determinarea retelelor sociale de sprijin formal si informal (suport social efectiv) si a dificultatilor pe care acestea le intampina;

identificarea serviciilor sociale si a prestatiilor de care beneficiaza varstnicii din judetul Bihor;

mentionarea principalelor servicii si prestatii solicitate de catre varstnici;

evidentierea principalelor modificari fiziologice, psihologice si sociale care survin odata cu imbatranirea; evaluarea starii de sanatate (incidenta diferitelor tipuri de afectiuni) si a veniturilor in raport cu necesitatile; estimarea gradului de satisfactie / insatisfactie cu viata a varstnicilor;

aprecierea gradului de acoperire a nevoilor varstnicilor prin servicii sociale; estimarea tipurilor de nevoi neacoperite cu servicii si a numarului de beneficiari posibili;

formularea de propuneri pentru servicii sociale specifice, care sa raspunda nevoilor identificate / formularea de propuneri privind introducerea sau imbunatatirea unor servicii sociale si stabilirea prioritatilor de interventie.

Pe baza unor cercetari anterioare, cat si pe baza informatiilor desprinse pana la acest nivel de analiza, am pornit in cercetare de la urmatoarele ipoteze:

Saracia si problemele de sanatate sunt principalele probleme cu care se confrunta varstnicii din judetul Bihor.

Familia reprezinta principala sursa de sprijin pentru varstnicul din judetul Bihor, dar ea nu poate sa acopere toate nevoile acestuia datorita modificarilor pe care le-a suferit organizarea societatii moderne.

In judetul Bihor serviciile sociale pentru varstnici sunt insuficient dezvoltate comparativ cu nevoia existenta.

Varstnicii din mediul rural din judetul Bihor beneficiaza de mai putine servicii si prestatii sociale decat cei din mediul urban datorita dificultatilor de acces.

Analiza nevoilor varstnicilor din judetul Bihor a presupus identificarea (adunarea informatiilor despre varstnici: mediul lor de viata, problemele cu care se confrunta, solutiile existente) si evaluarea (integrarea informatiilor obtinute - enuntarea nevoilor grupului-tinta, sustinerea acestora prin diversele informatii adunate si evaluarea lor, prioritizarea trebuintelor in functie de gravitatea lor pentru a putea face recomandari de actiune decidentilor) nevoile varstnicilor din judet. Am realizat acest lucru obtinand atat parerea varstnicilor, a grupului tinta, cat si parerea furnizorilor de servicii si a specialistilor/expertilor din domeniu. Pentru aceasta a fost nevoie sa delimitez foarte clar populatia-tinta si sa descriu mediul de servicii (dispersie geografica, variabile socio-demografice, restrictii privind eligibilitatea pentru anumite servicii sociale, capacitate pentru diverse servicii, indicatori sociali, inventar detaliat al serviciilor / resurselor disponibile - folosirea esantionarii "bulgare de zapada").

Datele pe care se bazeaza rezultatele prezentate in aceasta parte a tezei au fost culese utilizand mai multe metode de cercetare. Aceasta optiune a fost impusa de complexitatea obiectivelor, de lipsa datelor statistice sau, mai exact, de gradul scazut de utilitate al datelor existente la institutiile publice si de principiile metodologice care ghideaza orice cercetare de evaluare a nevoilor - validitatea datelor si necesitatea implicarii beneficiarilor in procesul de stabilire a problemelor lor.

Alaturi de ancheta sociologica (pe baza de interviu si chestionar) am utilizat, in mod complementar, analiza documentelor (pentru studierea datelor statistice, a legislatiei, a politicii sociale din domeniu, a documentelor oficiale) si observatia nestructurata. Prin intermediul observatiei am urmarit particularitatile comportamentale ale subiectilor intervievati, comportamentul lor non-verbal (acesta mi-a confirmat sau infirmat afirmatiile facute) si am analizat mediul de viata al persoanelor varstnice. Vorbesc, bineinteles, de o observatie nestructurata, in care nu am utilizat in mod explicit planuri pentru selectia, inregistrarea si codificarea datelor; cu toate acestea, stiintificitatea metodei a rezultat din grefarea ei pe fundamentul teoretic. Privita in ansamblu, cercetarea poate fi considerata un studiu de caz, "o cercetare empirica ce analizeaza un fenomen contemporan in contextul vietii reale . si in care sunt utilizate surse multiple de date" (Yin, 1989 - apud Radu, Ilut, Matei, 1994, p. 342 si Yin, 2005, p. 29-33).

Cercetarea a avut la baza urmatoarele surse de date:

Ø      studiul "Diagnoza problemelor sociale in municipiul Oradea", studiu realizat de Catedra de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Oradea la solicitarea Consiliului Local al Municipiului Oradea (ASCO), in primavara anului 2003;

Ø      date statistice de la: Directia Judeteana de Statistica Bihor (Anuarul Statistic al judetului Bihor, 2006; Recensamantul Populatiei si al Locuintelor din 1992 si 2002), Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor, Administratia Sociala Comunitara Oradea (ASCO), Directia de Munca si Protectie Sociala Bihor;

Ø      date calitative obtinute prin

interviuri de grup (focus-grupuri) realizate cu:

specialisti (8 persoane) (asistenti sociali, reprezentanti ai institutiilor care furnizeaza servicii varstnicilor dependenti si semi-dependenti, medici etc.);

persoane varstnice care beneficiaza de servicii sociale (8 persoane);

persoane varstnice care nu beneficiaza de servicii sociale (6 persoane);

interviuri individuale cu persoane varstnice nedeplasabile (5 persoane); interviurile au avut la baza un ghid de interviu semistructurat, cu intrebari deschise; persoanele intervievate au fost selectionate cu ajutorul asociatiilor si fundatiilor care ofera servicii acestei categorii de persoane;

Ø      date cantitative obtinute prin aplicarea unui chestionar persoanelor varstnice din mediul rural:

esantionul: 212 subiecti, persoane cu varsta ≥ 60 de ani, din sate ale judetului Bihor; puncte de esantionare: sate cu diferite nivele de dezvoltare din 19 comune ale judetului;

categorii ale esantionului: respondent: 187 de varstnici si 25 de apartinatori; 91 de varstnici incadrati in grade de handicap iar restul neincadrati cu handicap;

esantionul de varstnici fara handicap (gen: 35,7% barbati, 63,4% femei; varsta medie: 70 de ani);

esantionul de varstnici cu handicap (grade de handicap: I - 35,9%, II - 46,6%, III -17,5%; gen: barbati 40%, femei 60%; varsta medie: 70 de ani); jumatate dintre persoanele incadrate in gradul I beneficiaza de asistent personal; acesta este cel mai adesea o ruda sau un vecin;

Ø      date cantitative obtinute prin aplicarea unui chestionar persoanelor varstnice din mediul urban:

esantionul: 300 subiecti, persoane cu varsta ≥ 60 de ani, din orase ale judetului Bihor; puncte de esantionare: orase din judet (10 orase: Oradea / 200 subiecti, Salonta, Marghita, Sacuieni, Beius, Alesd, Valea lui Mihai, Stei, Vascau, Nucet / 100 subiecti);

categorii ale esantionului: respondent: 285 de varstnici si 15 de apartinatori; 100 de varstnici incadrati in grade de handicap, iar restul neincadrati cu handicap;

esantionul de varstnici fara handicap - 200 (gen: 40% barbati, 60% femei; etnie: 49,5% maghiari, 50,5% romani si alte etnii; nivel de instructie: pana la gimnaziu inclusiv 42,5%, scoala profesionala 34,5%, liceu 17%, studii superioare sau postliceale 6%; varsta medie: 68 de ani);

esantionul de varstnici cu handicap - 100 (grade de handicap: I - 43,5%, II - 41,2%, III - 15,3%; gen: 44% barbati, 56% femei; etnie: 39% maghiari, 61% romani si alte etnii; nivel de instructie: fara scoala 3%, pana la gimnaziu inclusiv 65%, scoala profesionala 21%, liceu 6%, studii superioare sau postliceale 4%; varsta medie: 70 de ani); jumatate dintre persoanele incadrate in gradul I beneficiaza de asistent personal, iar acesta este cel mai adesea o ruda.

Intr-o prima etapa a cercetarii au realizat interviuri de grup (focus-grupuri) si individuale, interviuri care au avut drept scop explorarea, identificarea si analiza nevoilor si a solutiilor posibile. Sa folosit aceasta tehnica a interviului deoarece mi-a permis "construirea unui discurs" (spre deosebire de chestionar care "provoaca un raspuns"); astfel, studiul calitativ a pregatit ancheta pe baza de chestionar. Optiunea pentru interviu intr-o prima faza s-a datorat si faptului ca nu cunosteam foarte bine universul de referinta, avem unele indoieli asupra sistemului de coerenta interna a informatiilor cautate. Chestionarul a clasificat insa caracteristicile varstnicilor din judetul Bihor, oferindu-mi posibilitatea de a stabili legaturi de cauzalitate.

In timp ce pentru focus-grupuri au utilizat ca procedeu aplicarea colectiva a ghidului de interviu (instrumentul de investigare), pentru interviurile individuale am contactat separat fiecare varstnic in parte (ancheta directa, de tip "fata in fata").

In cercetarea cantitativa instrumentul de investigare, chestionarul propriu-zis (lista de intrebari inchise si deschise), a fost aplicat individual cu ajutorul operatorilor (procedeu). Pentru a limita subiectivitatea operatorilor in alegerea subiectilor am folosit esantionarea pe cote (procedura de esantionare nealeatoare), am prescris incadrarea acestor alegeri in anumite "cote": cunoscand distributia populatiei varstnice din judetul Bihor dupa cateva variabile, am solicitat operatorilor sa selecteze indivizii astfel incat esantionul final sa aiba aceeasi distributie procentuala.

Pentru a realiza analiza nevoilor varstnicilor din judetul Bihor este necesar sa descriem pentru inceput grupul-tinta si mediul de servicii existent.

In primele randuri vom delimita foarte clar populatia-tinta, vom prezenta estimarile din alte studii si din cercetarea de fata privind numarul de persoane varstnice dependente precum si datele statistice folosite pentru realizarea esantionului. Descrierea mediului de servicii va cuprinde atat organizatiile din mediul urban, cat si cele din mediul rural.

Partea cea mai consistenta a capitolului va prezenta nevoile identificate si ierarhizate (nevoile varstnicilor), dar si propunerile de servicii sociale.

Analiza nevoilor varstnicilor din judetul Bihor

Datele dobandite in cercetarea cantitativa (mediul urban si rural) concorda cu datele din cercetarea calitativa (focus-grupuri, interviuri individuale); vom surprinde in continuare rezultatele obtinute:

Arii problematice

Datele provenite de la membri ai grupului tinta (varstnici beneficiari si ne-beneficiari de servicii sociale) si de la specialisti (interviuri de grup) au condus la identificarea nevoilor varstnicilor si la ierarhizarea acestor nevoi.

Tabelul : Ierarhia nevoilor stabilite de fiecare grup de discutii

La intrebarea libera din chestionar: "Ce s-a schimbat in viata dumneavoastra dupa pensionare?" majoritatea raspunsurilor fac referire la modificari negative ale calitatii vietii. Ierarhia problemelor dupa frecventa este foarte asemanatoare intre cele doua categorii de varstnici din studiu (varstnicii incadrati intr-un grad de handicap si cei fara handicap):

1. degradarea starii de sanatate; 2. saracirea; 3. izolarea sociala;      4. diminuarea capacitatii de munca.

Varstnicii cu handicap se plang mai frecvent de inrautatirea starii de sanatate, iar cei fara handicap recunosc ca au mai mult timp liber (pentru familie, prieteni), pensionarea insemnand si o imbunatatire a calitatii vietii.

Printr-o intrebare libera din chestionar am solicitat enumerarea principalelor probleme cu care se confrunta varstnicul in momentul respectiv. Indiferent de categoria de varstnici analizata, saracia si problemele de sanatate sunt temele care produc ingrijorare cel mai frecvent.

Batranetea este asociata adeseori cu degradarea fizica si cu virulenta unor boli. Ingrijorarile legate de starea de sanatate ilustreaza acest aspect iar incidenta unor categorii de afectiuni arata ca, pentru multi varstnici, asocierea nu este un simplu stereotip (chestionar).

Varstnicii din categoria de control declara, in medie, mai mult de trei boli. De altfel, ponderea celor care nu declara nicio afectiune este neglijabila (1,8%, adica 2 persoane). Cele mai frecvente sunt afectiunile oaselor si ale articulatiilor (reumatism), ale aparatului circulator, ale ochiului si ale anexelor sale, ale aparatului respirator si ale sistemului digestiv.

Persoanele din grupul varstnicilor cu handicap prezinta o imagine semnificativ mai negativa. In cazul acestora, numarul mediu de afectiuni este de 4,31 iar incidenta unor categorii de afectiuni, este, asa cum era de asteptat, schimbata. In timp ce bolile oaselor si ale articulatiilor sunt, si in cazul acesta, cele mai frecvente, lipsa sau nefunctionalitatea unor membre, bolile sistemului nervos afecteaza aproape jumatate din cei din categorie. Bolile aparatului circulator si cele ale ochiului si ale anexelor sale afecteaza si ele, cate 40% dintre persoanele cu handicap. In plus, in comparatie cu varstnicii fara handicap, procente mult mai mari sufera de boli mintale si psihice, de cancere si de tumori.

Datele arata ca handicapurile pentru care varstnicii din esantion au fost incadrati in grade de handicap se cumuleaza cu celelalte afectiuni specifice varstei inaintate iar starea de sanatate a persoanelor cu handicap este, semnificativ mai proasta decat a celorlalti.

Varstnicii din mediul urban declara, in medie, 3 boli. Cele mai frecvente afectiuni sunt: in cazul varstnicilor fara handicap: boli ale oaselor si articulatiilor, reumatism (71,6%), boli ale aparatului circulator (tulburari imunitare) (39,2%), boli ale ochiului si ale anexelor sale (26,8%), boli endocrine, de nutritie, metabolism (diabet) (25,5%) si boli ale aparatului respirator (23,8%); in cazul varstnicilor cu handicap: boli ale oaselor si articulatiilor, reumatism (56%), boli ale aparatului circulator (tulburari imunitare) (51,1%), lipsa sau nefunctionalitatea unor membre (46,9%), boli ale sistemului nervos (36,6%), boli ale ochiului si ale anexelor sale (33%).

Prin "ingrijire medicala" ne referim la dificultatile de acces la tratament medical adecvat, analize medicale, medicamente, asistenta medicala, spitalizare precum si la lipsa de aparatura performanta sau de aparatura pentru adaptarea locuintei la nevoile specifice.

In opinia varstnicilor care beneficiaza de servicii sociale prezenti la focus-grup "ingrijirea medicala" este cea mai grava problema cu care se confrunta persoanele de varsta a treia din judet (locul 1), ea fiind situata si de celelalte grupuri de discutie (specialisti, varstnici care nu beneficiaza de servicii sociale) printre cele mai grave probleme (locul 2). Cei care beneficiaza de servicii sociale au mentionat gravele probleme de sanatate cu care se confrunta varstnicii, accesul dificil la analize gratuite datorita fondurilor reduse alocate si faptul ca medicii recomanda medicamente mai scumpe chiar daca exista alte optiuni mai ieftine. In privinta procurarii medicamentelor, varstnicii care nu beneficiaza de servicii sociale sustin ca sunt nevoiti sa le cumpere pe cele mai "neperformante". Efectuarea analizelor si spitalizarea sunt probleme curente in viata varstnicului, iar modul in care acestea se realizeaza este defectuos. De asemenea, ei se confrunta cu lipsa de aparatura pentru adaptarea locuintei. Si din interviurile individuale a reiesit faptul ca "ingrijirea medicala" reprezinta o reala problema pentru varstnici. Se insista si aici asupra faptului ca medicamentele sunt scumpe, chiar daca sunt compensate, iar varstnicul este nevoit sa faca tot felul de compromisuri. Sunt anumite cazuri in care varstnicul are nevoie de ingrijire 24 de ore din 24, iar apartinatorul primeste sprijin maxim 8 ore pe zi.

Saracie / Lipsuri materiale

Saracia este o "stare de lipsa permanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viata considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivitati date" (Zamfir, Elena, 1995, p. 34). Dupa cum se observa saracia este asociata in primul rand cu lipsa de resurse financiare (economice). Marginalizarea reprezinta "pozitia sociala periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor, cu acces drastic limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii" (Dragomir, Valentina, 2002, p. 84). De regula, marginalizarea se manifesta prin absenta unui minim de conditii sociale de viata, printr-un deficit de posibilitati de afirmare si participare la viata colectivitatii.

In ultimul timp s-a produs o deplasare a accentului dinspre saracie spre excluziune sociala, concept care merge in prelungirea marginalizarii sociale. Daca saracia este redusa la un singur parametru, cel financiar, conceptul de excluziune sociala se extinde la o multime de caracteristici sociale (Zamfir, Catalin, 2002 - apud Preda, Simona, 2002, p. 23-26). Excluziunea trebuie "definita in termeni de incapacitate/esec al unuia sau mai multor sisteme dintre urmatoarele patru: sistemul democratic si legal, care presupune integrare civica; piata muncii, care promoveaza integrarea economica; sistemul statului bunastarii, care promoveaza ceea ce poate fi numit integrare sociala; sistemul familiei si comunitatii, care promoveaza integrarea interpersonala" (Berghman, 1996 - apud Preda, Marian, 2002, p. 328).

In opinia specialistilor, "saracia" reprezinta cea mai grava problema (locul 1) cu care se confrunta atat varstnicii din Oradea cat si cei din judet (Bihor). Se vorbeste despre saracie in sensul unor lipsuri materiale. Persoanele varstnice care beneficiaza de servicii sociale aseaza "saracia" pe locul 3 in ierarhia celor mai grave probleme cu care se confrunta varstnicii. Se insista pe veniturile reduse ale varstnicilor (pensii mici) comparativ cu cheltuielile si pe lipsa de "siguranta a zilei de maine". "Saracia" nu se situeaza pe primele locuri in ierarhia realizata de varstnicii ne-beneficiari de servicii sociale (locul 4). Cu toate acestea, ei sustin ca din pricina veniturilor reduse sunt nevoiti sa cumpere cele mai neperformante medicamente si sa se alimenteze necorespunzator. O mare parte din veniturile varstnicilor sunt dirijate spre cheltuielile cu intretinerea. Varstnicii ne-beneficiari de servicii acuza statul de proasta gospodarire a banilor publici si subliniaza faptul ca veniturile asistentilor personali sunt mici. In interviurile individuale varstnicii s-au referit frecvent la "saracie". Multi dintre ei sustin ca se afla sub nivelul minim de subzistenta, adica nu detin nici macar veniturile minime necesare pentru ca membrii familiei sa-si mentina sanatatea si eficienta fizica. Se pare ca, in privinta alimentatiei, se descurca mai usor cei care au propria gradina.

Dificultati de socializare, lipsa de companie

In opinia specialistilor nevoia de companie nu reprezinta o problema atat de grava (locul 5) insa una de care trebuie sa ne ocupam. Sunt multi varstnici care nu mai au pe nimeni sau ai caror copii sunt foarte ocupati, varstnici care se simt singuri si acest fapt poate avea multiple consecinte negative. In contrast cu specialistii, atat varstnicii beneficiari de servicii sociale (locul 2) cat si cei ne-beneficiari (locul 1) plaseaza pe primele locuri aceasta nevoie de companie, de socializare. Multi dintre varstnicii care beneficiaza de servicii sociale simt nevoia pur si simplu de a vorbi cu cineva. Lipsa de companie, faptul ca nu exista persoane care sa viziteze varstnicii este cea mai grava problema din punctul de vedere al celor care nu beneficiaza de servicii sociale. Singuratatea varstnicului poate fi unul din motivele pentru care el este atat de vulnerabil la excrocherii. In interviurile individuale a fost larg dezbatuta problema singuratatii, a nevoii de companie.

Aproape un sfert dintre cei intervievati (prin chestionar) locuiesc singuri. Pentru cei care nu sunt in aceasta situatie, modelul cel mai frecvent de compozitie a grupului de convietuire include sotul/sotia, copiii si nepotii. In cele mai multe cazuri, nepotii la care se face referire in raspunsurile subiectilor sunt de fapt copii ai copiilor cu care varstnicul imparte locuinta. Acest mod de convietuire faciliteaza asistarea varstnicului, pe de o parte, semnificand, pe de alta parte, fie un nivel redus al posibilitatilor materiale fie conformarea la un model de gospodarire bazat pe familia extinsa. Cazurile de varstnici care locuiesc impreuna cu chiriasi sau cu copii aflati in plasament sunt rarisime. Din punctul de vedere al compozitiei gospodariei nu exista diferente intre varstnicii cu handicap si cei fara handicap.

Situatia este relativ diferita din punctul de vedere al participarii sociale percepute, masurate prin scale psiho-sociologice. Varstnicii cu handicap resimt intr-o masura semnificativ mai mare decat cei fara handicap un sentiment de izolare sociala, de singuratate (masurata prin scala de singuratate sociala). In schimb, masurile pe scalele suportului social resimtit si ale capitalului social instrumental sunt similare in cele doua categorii de varstnici.

Avand in vedere ca varstnicii cu handicap locuiesc in familii cu o structura similara cu cea a celor fara handicap, putem presupune ca singuratatea pe care o resimt este produsa de imposibilitatea participarii sociale accesibila persoanelor sanatoase.

Informare si consiliere defectuoasa

Ne referim la informare cu privire la serviciile guvernamentale si nonguvernamentale existente, drepturile persoanelor varstnice si vorbim de consilierea varstnicului in privinta optiunilor pe care le are in anumite situatii.

Locul 3 in ierarhia specialistilor este ocupat de nevoia de informare. Daca facem o comparatie intre situatia din municipiul Oradea si cea din judetul Bihor putem remarca faptul ca la oras este mai satisfacuta nevoia de informare in timp ce la sat sunt satisfacute intr-o mai mare masura nevoile spirituale. Nevoia de informare si consiliere este clasata pe locul 4 in ierarhia realizata de persoanele varstnice care beneficiaza de servicii sociale. Varstnicii recunosc ca stiu foarte putine lucruri despre drepturile pe care le au, despre serviciile de care pot beneficia etc. si acuza ONG-urile de faptul ca nu s-au facut cunoscute (lipsa de popularizare a ONG-urilor). Varstnicii care nu beneficiaza de servicii sociale aseaza informarea si consilierea la fel ca si specialistii pe locul 3. S-a discutat despre multiplele sarcini/roluri pe care le are asistentul social si despre vulnerabilitatea varstnicului la tot felul de excrocherii si, in acest context, de importanta consilierii si a companiei. Din interviurile individuale rezulta accesul restrans la diverse surse de informare. Cu toate acestea, este constientizata nevoia de informare, de consiliere.

Probleme ale sistemului de asistenta sociala a varstnicilor

"Asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme, aflate temporar in dificultate, care datorita unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata" (Zamfir, E., 1995, p. 61).

Prin serviciile de asistenta sociala a persoanelor varstnice intelegem prevenirea marginalizarii sociale si sprijinirea pentru reintegrarea sociala, consiliere juridica si administrativa, sprijin pentru plata unor servicii si obligatii curente, ajutor pentru menaj, reprezentare etc..

Cele mai frecvente servicii de care beneficiaza varstnicii din mediul rural sunt cele de ingrijire la domiciliu, probabil prin asistent personal. In schimb, numarul varstnicilor care beneficiaza de servicii de consiliere sau de ingrijire in centre de zi sau in cluburi pentru varstnici este foarte mic.

Capacitate limitata de autogospodarire (nevoia de sprijin administrativ)

O alta problema semnalata de toate grupurile de discutii a fost cea a "capacitatii de autogospodarire", a capacitatii de a se descurca singuri in propria locuinta. Aceasta este considerata o problema mai putin importanta comparativ cu cele dezbatute deja (locul 6 pentru specialisti si ne-beneficiari si locul 5 pentru varstnicii beneficiari). Persoane varstnice care beneficiaza de servicii sociale apreciaza ca sunt multi varstnici care se afla in imposibilitatea de a se descurca singuri acasa motiv pentru care aleg centrele rezidentiale. Sunt altii care sunt nevoiti sa se dea in intretinere unei persoane pentru a beneficia de sprijin. Persoane varstnice care nu beneficiaza de servicii sociale considera probleme in special efectuarea cumparaturilor si pregatirea mancarii. Si in interviurile individuale aceasta nevoie a fost clasata pe ultimul loc in ierarhia celor mai grave probleme.

Conform studiului cantitativ (chestionar) familia este principala sursa de sprijin pentru toti varstnicii, in rezolvarea numeroaselor probleme cu care se confrunta. Pentru rezolvarea problemelor derivate din relatiile cu autoritatile sau pentru rezolvarea problemelor de igiena personala (care, intr-adevar, privesc mai putin pe cei fara handicap), varstnicii se bazeaza arareori pe alte persoane decat membrii familiei, in majoritatea cazurilor diferentele inregistrate la aceste categorii fiind in limitele marjei de eroare.

Varstnicii fara handicap primesc sprijin relativ frecvent de la cunostinte sau de la vecini in gestionarea relatiilor cu autoritatile, ceea ce indica probabil faptul ca absenta unui handicap major le-a permis pastrarea unor relatii eficiente (ipoteza neconfirmata de masurile capitalului social instrumental). Pe de alta parte, la rezolvarea unor chestiuni personale (igiena personala, administrarea hranei), la rezolvarea unor probleme de sanatate si la rezolvarea treburilor gospodaresti, varstnicii cu handicap mentioneaza mai frecvent ajutor receptionat, ceea ce confirma dependenta lor de ajutor si costurile pe care varstnicii cu handicap le impun comunitatilor si mai ales familiilor.

Este de notat absenta ONG-urilor si a fundatiilor din lista institutiilor care furnizeaza servicii pentru varstnici. Nici primaria nu sprijina, se pare, varstnicii in solutionarea altor probleme decat a celor legate de chestiuni administrative.

Ajutorul este, insa, necesar, lucru dovedit de faptul ca, in jur de 14% (in rural) si 7% (in urban) dintre varstnici au intelegeri cu anumite persoane pentru a primi ajutor contra cost sau contra plata in natura.

In mediul urban, poate si datorita specificului relatiilor existente aici (relatii mai impersonale), prietenii si vecinii se implica mai degraba in probleme mai putin personale (ce tin de relatia cu autoritatile), iar sprijinul resimtit din partea politiei, a primarului si a preotului este aproape inexistent. Interesant este faptul ca organizatiile nonguvernamentale nu par sa fie active deloc in viata acestor varstnici, in schimb asistentul social (din structurile guvernamentale presupunem) contribuie intr-o mica masura la sprijinirea acestei categorii de persoane.

Dependenta de ceilalti (problemele apartinatorilor) Dependenta varstnicului de ceilalti a fost o problema semnalata atat de persoanele de varsta a treia cat si de catre apartinatorii acestora. Se insista pe faptul ca familia nu este sustinuta.

Nevoi spirituale (mai ales religioase) au fost semnalate in cadrul       focus-grupului cu specialistii. Aparitia acestor nevoi se poate explica prin prezenta importanta a reprezentantilor unor organizatii religioase la acest grup de discutii.

Un alt aspect surprins de cercetarea cantitativa se refera la modul in care varstnicii isi percep viata. Itemii subiectivi de calitate a vietii arata ca persoanele incadrate in grade de handicap tind sa vada viata in tonuri mai sumbre. Printre varstnicii cu handicap, ponderea celor care nu sunt multumiti cu felul in care traiesc si a celor care cred ca in viitorul apropiat vor trai mai prost este semnificativ mai mare decat in randul grupului de control. Varstnicii cu handicap apreciaza mai negativ starea sanatatii decat restul varstnicilor, dar acest lucru era de asteptat, avand in vedere indicatorii obiectivi ai starii de sanatate.

Acoperirea nevoilor varstnicilor prin diverse servicii

In cadrul focus-grupului cu specialistii, la intrebarea "Cate persoane beneficiaza de serviciile publice sau de serviciile oferite de catre ONG-uri? s-a ajuns la urmatoarea evaluare (medie consensuala):

Ponderea varstnicilor care au nevoile acoperite prin diverse servicii

media evaluarilor participantilor

Despre gradul de acoperire al nevoilor putem afirma: nevoia de informare este relativ bine acoperita (36% in judet; 60% in Oradea); ingrijirea medicala (30% in judet; 55% in Oradea) si nevoia de companie (50% in judet; 32% in Oradea) sunt oarecum rezolvate; restul nevoilor par sa fie mai putin acoperite. Daca este nevoie de servicii, in general institutia este cea care plateste. Persoanele varstnice care au locuinta se mai descurca. Aceste cifre ne ofera ponderea aproximativa a celor aflati in nevoie, care nu au nevoile acoperite prin diverse servicii (servicii sociale institutionalizate sau familiale, de intrajutorare etc.). Cea mai putin acoperita nevoie este "saracia"(specialistii afirma ca aproximativ 70% dintre varstnici sunt saraci). Varstnicii oradeni sunt mai bine informati, beneficiaza de ingrijire medicala mai buna, sunt mai saraci si sufera mai mult din cauza lipsei de companie.

Propuneri pentru servicii sociale specifice

Ajutoarele si serviciile considerate necesare de catre varstnici si specialisti izvorasc din necesitatile si problemele deja reliefate. In cadrul interviurilor individuale si de grup au fost propuse urmatoarele solutii:

1. Servicii de ingrijire la domiciliu (gratuit):

n      vizite ale as. sociali (personal calificat) la domiciliu;

n      "masa calda pe roti" sau distribuire de alimente (varstnicii sunt dispusi sa plateasca un pret modic pentru acest serviciu);

n      menaj si ingrijire in interior;

n      sprijin in efectuarea cumparaturilor; reinfiintarea unor "case de comert";

n      curatenie de sarbatori;

n      inchirierea aparaturii necesare pt. adaptarea locuintei de la o institutie anume;

2. Cantina sociala (inclusiv in regim de catering); cantine adaptate pentru persoanele varstnice cu handicap;

3. Ingrijire in centre rezidentiale: mai multe camine (5 camine de 50 persoane) in fiecare cartier, camine specializate pe categorii de afectiuni;

4. In intretinerea unei persoane in schimbul locuintei

n      implicarea Autoritatii tutelare in situatiile de vanzare sau de atribuire a casei in schimbul ingrijirii;

n      obligarea notarului de a informa pe cel care se pune in situatia de a-si pierde locuinta;

5. Colaborare intre institutii pentru asigurarea continuitatii serviciilor

6. Utilizarea voluntarilor, studentilor pentru companie, socializare

7. Campanii de informare (organizate la ASCO sau la sediul ONG-urilor):

n      medicii de familie (pliante);

n      asistentul social (vizite la domiciliu);

n      tel-verde (telefon gratuit pentru informatii);

n      presa scrisa (Ziarul Primariei si alte cotidiane) - lista ONG-urilor;

n      afise la diferite institutii, in alimentare si piete agroalimentare;

n      pliante distribuite pe strada sau nominal (pt. eficientizarea actiunii);

n      implicarea voluntarilor si a studentilor practicanti in actiuni de informare;

n      Radio-TV;

n      biserici (preoti);

n      centrele de zi pentru varstnici (Centrele Multifunctionale); ONG-uri;

n      politia de proximitate, sefii de scara;

n      birouri de consiliere si alte centre de informare;

n      telefon la domiciliu;

n      evaluarea angajatilor institutiei de catre beneficiari pentru schimbarea atitudinii necorespunzatoare a unora dintre angajati / orientarea personalului catre clienti;

8. Ajutoare sociale

n      subventionarea achizitiei de alimente (cupoane, bonuri);

n      vizite trimestriale ale medicului specialist la domiciliu (gratuit);

n      decontarea serviciilor de ingrijire medicala la domiciliu de catre Casa de Asigurari de Sanatate;

n      cresterea fondurilor alocate pentru analizele gratuite sau subventionarea lor de catre fundatii, ASCO;

n      marirea salariului pt. asistentul personal;

n      posibilitatea de inlocuire a bonurilor de masa cu un concediu pt. asistentul personal;

n      scutirea de taxe a locurilor de veci.

Nevoile carora li se adreseaza solutiile propuse

Majoritatea varstnicilor din mediul rural solicita acces mai bun la facilitati medicale, iar multi varstnici neincadrati in grade de handicap considera necesara marirea pensiilor. Prioritatile sunt clar specifice in cazul varstnicilor cu handicap: o cincime dintre acestia solicita ingrijire la domiciliu iar aproape 10% solicita sprijin in regim rezidential.

In mediul urban, facilitatile medicale, ingrijirea la domiciliu, facilitatile pentru transport si majorarea pensiilor reprezinta principalele solicitari din partea varstnicilor cu handicap. Cei fara handicap doresc sa beneficieze de facilitati medicale si de transport, dar si de cantina sociala, ingrijire la domiciliu, majorarea pensiilor si ajutor in gospodarie.

La nivelul recomandarilor generale, opiniile varstnicilor se concentreaza in zona sporirii prestatiilor, maririi pensiilor sau a cresterii accesului la gratuitati sau alte facilitati. Ponderi mai reduse revin solicitarilor de servicii sociale, situatie care poate reflecta, pe de o parte, situatia materiala precara a majoritatii varstnicilor dar si necunoasterea serviciilor sociale.

Solutiile prioritare vehiculate trebuie corelate cu interventiile care pot fi furnizate prin intermediul serviciilor de asistenta sociala conform legislatiei de specialitate din domeniu:

• servicii gratuite de ingrijire la domiciliu (companie, socializare, ingrijire, masa la domiciliu) pentru intarirea capacitatii de a se descurca singuri;
• servicii si campanii de informare (despre serviciile si unitatile sociale si      socio-medicale existente in judet si despre drepturile pe care le au; sensibilizarea autoritatii tutelare si a notarilor publici pentru a preveni situatiile de abuz la incheierea contractelor de intretinere);
• locuri gratuite in centrele rezidentiale pentru persoanele varstnice fara posibilitati materiale si financiare (sau cu o contributie mica).

Cercetarea realizata ne-a permis sa analizam nevoilor varstnicilor din judetul Bihor. Pornind de la informatiile obtinute din diverse surse am reusit sa descriem mediul de servicii existent, sa prezentam organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale din judet si serviciile si prestatiile pe care acestea le ofera persoanelor varstnice.

Partea cea mai importanta a cercetarii a constat in identificarea si ierarhizarea nevoilor / problemelor cu care se confrunta varstnicii din judetul Bihor si in evaluarea nevoii de servicii sociale specifice (aprecierea gradului de acoperire a nevoilor prin servicii si estimarea nevoilor neacoperite si a numarului de beneficiari posibili). Am considerat necesar sa aflam pentru inceput care sunt serviciile si prestatiile de care beneficiaza in prezent varstnicii din judetul nostru, dar si retelele sociale de suport existente, pentru ca in final sa mentionam care sunt serviciile solicitate sau propuse pentru imbunatatirea situatiei.

Problemele care produc ingrijorare cel mai frecvent in randul varstnicilor, indiferent de categoria analizata, sunt saracia si problemele de sanatate (veniturile sunt insuficiente in raport cu necesitatile; varstnicii se confrunta cu o serie de probleme de sanatate, suferind concomitent de mai multe boli). Principala sursa de sprijin in rezolvarea diverselor probleme carora varstnicii trebuie sa le faca fata o constituie familia, care este compusa, cel mai frecvent, din sot/sotie, copii si nepoti. Familia este supusa unor presiuni din ce in ce mai mari din partea societatii in care traim si are nevoie sa fie si ea sprijinita la randul ei. Din pacate suportul familiei se realizeaza doar intr-o mica masura. Cum era de presupus, varstnicii din mediul urban beneficiaza de mai multe servicii si prestatii sociale decat cei din mediul rural datorita posibilitatilor de acces mai largi. Comparativ cu nevoia perceputa, serviciile sociale pentru varstnici sunt insuficient dezvoltate in judetul Bihor. In concluzie, putem afirma ca ipotezele care au stat la baza studiului au fost confirmate.

Dincolo de a testa ipotezele (cercetare explicativa) am incercat sa produc informatii despre realitatea sociala (cercetare descriptiva). In urma focus-grupurilor, a interviurilor individuale si a aplicarii chestionarului am sintetizat si ierarhizat (in functie de gravitate) principalele arii problematice referitoare la varstnici:

n      accesul la ingrijire medicala adecvata;

n      saracie / lipsuri materiale;

n      dificultati de socializare, lipsa de companie;

n      informare si consiliere defectuoasa;

n      probleme ale sistemului de asistenta sociala a varstnicilor;

n      capacitate limitata de autogospodarire / nevoia de sprijin administrativ;

n      dependenta de ceilalti (problemele apartinatorilor);

nevoi spirituale.

Pentru a raspunde tuturor acestor probleme este necesar ca furnizorii de servicii sociale sa fie "mai apropiati" de varstnici, sa nu gandeasca solutiile doar "din birou", ci chiar sa aiba un contact permanent cu comunitatea pentru ca de multe ori aici gaseste solutiile cele mai potrivite. Am impresia ca nu se stiu folosi si gestiona intr-un mod eficient resursele din comunitate si ne bazam mai degraba doar pe un ajutor exterior. De exemplu, varstnicii "sanatosi" si-au manifestat deschiderea in a-i ajuta pe cei dependenti, dar afirma ca nu exista persoane care sa-i organizeze si sa le legitimeze actiunile (focus-grup); personalul din centrele multifunctionale ar putea indeplini aceasta sarcina. De asemenea, nu exista o baza de date informatizata cu beneficiarii de servicii sociale, baza la care sa aiba acces personalul specializat din toate organizatiile. Sunt situatii in care unii varstnici profita de acest fapt si solicita aceeasi prestatie sau serviciu din partea mai multor organizatii dezavantajandu-i pe ceilalti (care nu ajung sa beneficieze de ajutor).

Consider necesar sa se organizeze mai sistemic si mai riguros modul si felul de acordare a serviciilor astfel incat sa existe o coerenta interna a acestora. In judetul Bihor se lucreaza inca fragmentat pe acest sector al varstnicilor si se simte lipsa de colaborare reala si eficienta dintre organizatiile implicate in procesul de protectie sociala (exista chiar si unele animozitati, orgolii fara rost sau invidii intre organizatii). Sectorul guvernamental pare paralizat si cred ca are de suferit din pricina faptului ca nu se realizeaza o evaluare interna reala a activitatii desfasurate de fiecare departament, fapt care ar conduce la imbunatatirea activitatii desfasurate. Ca asistent social este important sa fii creativ (sa gasesti solutii la probleme imposibile) si sa te implici intr-adevar in munca desfasurata.

CONCLUZII

Dezvoltarea sociala implica un proces de schimbare pozitiva continua, schimbare care urmareste promovarea bunastarii sociale (Voicu, Bogdan, 2002, p. 258). Daca pana acum societatea s-a dezvoltat mai degraba "prin crize", actionandu-se doar asupra problemelor urgente, in prezent se simte nevoia unei constructii constiente si planificate. Prin urmare, dezvoltarea sociala presupune "orientarea intregii lumi, a unei tari, regiuni, comunitati sau institutii spre realizarea unei stari dezirabile, pusa ca obiectiv de realizat printr-un proces planificat in timp, printr-un set de actiuni conjugate" (Zamfir, Stoica si Stanculescu, 2007, p. 5).

Solutionarea problemelor sociale necesita un amplu proces de proiectare. Diagnoza problemelor sociale, identificarea si ierarhizarea acestora precum si depistarea solutiilor posibile constituie etape importante in proiectarea dezvoltarii sociale (Zamfir, Stoica si Stanculescu, 2007, p. 8-12, 16-53). Lucrarea de fata realizeaza o diagnoza (la nivel regional) a problemelor cu care confrunta varstnicii din judetul Bihor evidentiind principalele nevoi ale acestora.

Planificarea si implementarea oricarui program de dezvoltare sociala trebuie sa inceapa cu o analiza a nevoilor deoarece aceasta poate contribui la: alocarea eficienta a resurselor, indicand calitatea si tipologia beneficiarilor potentiali; clarificarea obiectivelor si evaluarea operationala a programului respectiv.

Analiza nevoilor presupune atat identificarea (adunarea informatiilor despre cei aflati in nevoie: mediul lor de viata, problemele cu care se confrunta si solutiile existente) cat si evaluarea nevoilor (sintetizarea informatiilor obtinute, ordonarea optiunilor posibile/stabilirea prioritatilor pentru decident) indivizilor dintr-o colectivitate, grup sau institutie; pentru aceasta a fost esential sa obtinem atat parerea celor in nevoie (in cazul nostru a varstnicilor), cat si punctul de vedere al furnizorilor de servicii, al finantatorilor si al specialistilor/expertilor din domeniu. Varstnicii reprezinta o categorie sociala vulnerabila, o categorie ale carei nevoi trebuie atent identificate si evaluate pentru a putea face propuneri pertinente vizavi de serviciile sociale care necesita sa fie dezvoltate.

Datorita faptului ca statisticile delimiteaza cel mai frecvent populatia varstnica pornind de la varsta de 60 de ani (potrivit legii, sunt considerate persoane varstnice acele persoane care au implinit varsta de pensionare stabilita de lege, varsta care in Romania creste treptat pana in anul 2015 cand va fi 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati), populatia investigata in studiul de fata a cuprins persoane cu varsta peste 60 de ani din judetul Bihor.

In prezent asistam la un proces lent, dar continuu de imbatranire a populatiei Romaniei. Analiza structurii populatiei pe grupe mari de varste din judetul Bihor (2005 comparativ cu 1992) evidentiaza reducerea ponderii populatiei tinere (0-14 ani) de la 21,8 % la 16,3 % si cresterea ponderii celei varstnice (60 ani si peste) de la 17,8 % la 19,1 %. In acelasi timp ne confruntam cu cresterea ponderii populatiei de peste 75 de ani ("imbatranirea demografica a batranilor"), in cadrul careia o proportie insemnata este reprezentata de femei, de unde deriva probleme specifice legate de vaduvie precum si alte nevoi in domeniul social si al sanatatii (Directia Judeteana de Statistica Bihor, 2007).

Cu toate ca legislatia actuala nu incadreaza in grad de handicap persoanele varstnice ale caror afectiuni se datoreaza procesului de imbatranire in judetul Bihor o proportie insemnata a persoanelor cu handicap este reprezentata de varstnici (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor, 2007).

In evidenta Directiei de Munca si Protectie Sociala (2008) din judetul Bihor exista mai multe servicii acreditate pentru varstnici (atat servicii publice, cat si nonguvernamentale), insa acestea se pare ca nu acopera nevoia existenta.

Conform studiului realizat in 2003 ("Diagnoza problemelor sociale in municipiul Oradea"), 16% dintre varstnicii din Oradea traiesc sub pragul saraciei (calculat ca 50% din mediana agregatului de consum pe persoana echivalenta) - aproximativ 4.957 persoane, iar aceasta pondere este mai mare decat cea corespunzatoare tuturor categoriilor de varsta (Daragiu, Hatos si Pop, 2004, p. 359-360). Riscul saraciei creste odata cu depasirea pragului de varsta de 60 de ani. Rata saraciei variaza mult in categoria varstnicilor: intre 61-70 de ani, ea este putin peste media pe populatie, dar creste accentuat la grupele de varsta de 71-80 de ani si peste 80 de ani (1 din 5 batrani de peste 80 de ani traieste in saracie) (Chipea, Hatos si Baltatescu, 2004, p. 123-126). Ponderea persoanelor cu varsta peste 60 de ani dintr-o gospodarie este, alaturi de ponderea persoanelor de etnie roma, un predictor important al situarii sub pragul saraciei. Varstnicii sunt concentrati in zonele de case din centrul orasului si din anumite cartiere periferice (Daragiu, Hatos si Pop, 2004, p. 359-360).

Specialistii care lucreaza in domeniul protectiei sociale a persoanelor varstnice (focus-grup) nu pot sa faca o estimare precisa a numarului de varstnici dependenti si semi-dependenti din judet datorita faptului ca organizatiile detin doar informatii privitoare la varstnicii care au apelat la diverse servicii si prestatii sociale. Ei aproximeaza la 5.000 numarul persoanelor varstnice care necesita sprijin, persoane ale caror nevoi nu sunt satisfacute la un nivel acceptabil pentru societatea in care traim (30% din varstnici in judet, 20% din varstnici in municipiul Oradea). Procentul mai ridicat al varstnicilor "cu probleme" in rural este explicat de specialisti prin caracteristicile specifice ale acestui mediu social.

In judetul Bihor 77% dintre varstnicii care au apelat la serviciile sociale existente beneficiaza de asistenta oferita de catre diverse ONG-uri si abia 23% sunt asistate de catre institutiile guvernamentale (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor, 2007). In mediul rural se admite ca nu se apeleaza la servicii "de rusine" (stigmatizare) si ca serviciile nu se pot dezvolta din lipsa de resurse; cu toate acestea din cereri rezulta nevoia de servicii.

Pentru culegerea informatiilor necesare analizei nevoilor am utilizat mai multe metode de cercetare, optiune impusa de complexitatea obiectivelor, de lipsa datelor statistice sau, mai exact, de gradul scazut de utilitate al datelor existente la institutiile publice si de principiile metodologice care ghideaza orice cercetare de evaluare a nevoilor - validitatea datelor si necesitatea implicarii beneficiarilor in procesul de stabilire a problemelor lor.

In urma focus-grupurilor, a interviurilor individuale si a aplicarii chestionarului am sintetizat si ierarhizat (in functie de gravitate) principalele arii problematice referitoare la varstnici:

1. accesul la ingrijire medicala adecvata;
2. saracie / lipsuri materiale;
3. dificultati de socializare, lipsa de companie;
4. informare si consiliere defectuoasa;
5. probleme ale sistemului de asistenta sociala a varstnicilor;
6. capacitate limitata de autogospodarire / nevoia de sprijin administrativ;
7. dependenta de ceilalti (problemele apartinatorilor);
8. nevoi spirituale.

Calitatea vietii persoanei sufera o serie de modificari negative odata cu trecerea de varsta pensionarii. Varstnicii incadrati in diverse grade de handicap tind sa-si perceapa viata in tonuri mai sumbre decat cei fara handicap.

In majoritatea cazurilor varstnicii convietuiesc impreuna cu sotul sau sotia, copiii si nepotii lor si doar intr-un sfert din cazuri ei locuiesc singuri. Ahmed si Emigh (2005, p. 9-41) au constatat ca taranii varstnici, de conditie materiala modesta, din Estul si Centrul Europei, apeleaza la aranjamente de convietuire in familii extinse pentru a atenua necazurile care vin odata cu varsta: saracia, dependenta si singuratatea. Se pare insa ca varstnicii cu handicap resimt intr-o masura mai mare decat cei fara handicap un sentiment de izolare sociala, de singuratate, sentiment datorat cel mai probabil imposibilitatii participarii sociale accesibile persoanelor sanatoase.

Principalele dificultati cu care se confrunta varstnicii din judetul Bihor sunt saracia si problemele de sanatate (veniturile sunt insuficiente in raport cu necesitatile; varstnicii se confrunta cu o serie de probleme de sanatate, suferind concomitent de mai multe boli). Inaintarea in varsta este asociata adeseori cu degradarea fizica si cu virulenta unor boli dintre care cele mai frecvente sunt afectiunile oaselor si ale articulatiilor (reumatism), ale aparatului circulator, ale ochiului si ale anexelor sale, ale aparatului respirator, digestiv precum si boli endocrine, de metabolism (diabet).

Pentru ambele categorii de varstnici (cu handicap si fara, din mediul urban sau rural) principala sursa de sprijin in rezolvarea diverselor probleme cu care se confrunta ramane familia. Varstnicii cu handicap mentioneaza mai frecvent ajutor receptionat, ceea ce confirma dependenta lor de ajutor si costurile pe care acestia le impun comunitatilor si mai ales familiilor. Conform suportului social efectiv perceput organizatiile nonguvernamentale par sa nu fie prezente in viata varstnicilor. Nici primaria nu sprijina varstnicii in solutionarea altor probleme decat a celor legate de chestiuni administrative.

Ajutorul este, insa, necesar, lucru dovedit de faptul ca, in jur de 14% (in rural) si 7% (in urban) dintre varstnici au intelegeri cu anumite persoane pentru a primi ajutor contra cost sau contra plata in natura.

Majoritatea varstnicilor din mediul rural solicita acces mai bun la facilitati medicale, iar multi varstnici neincadrati in grade de handicap considera necesara marirea pensiilor. O cincime dintre varstnicii cu handicap solicita ingrijire la domiciliu si aproape 10% doresc sprijin in regim rezidential.

In mediul urban, facilitatile medicale, ingrijirea la domiciliu, facilitatile pentru transport si majorarea pensiilor reprezinta principalele solicitari din partea varstnicilor cu handicap. Cei fara handicap doresc sa beneficieze de facilitati medicale si de transport, dar si de cantina sociala, ingrijire la domiciliu, majorarea pensiilor si ajutor in gospodarie.

Din analiza realizata rezulta ca o proportie remarcabila de persoane varstnice are nevoie de servicii sociale care, ori nu exista, ori sunt insuficiente din punct de vedere cantitativ sau calitativ. Comparativ cu nevoia perceputa, serviciile sociale pentru varstnici sunt insuficient dezvoltate in judetul Bihor.

Dincolo de a testa ipotezele (cercetare explicativa) prin cercetarea de fata am incercat sa produc informatii despre realitatea sociala (cercetare descriptiva).

Pe langa nevoile pe care le au toti oamenii, indiferent de categoria de varsta (securitate emotionala si afectiune; recunoastere sociala si status; stima de sine; nevoia de hrana, imbracaminte, adapost si sanatate - Maslow, 1954), putem delimita si anumite nevoi specifice persoanelor varstnice. In cazul in care nevoile varstnicilor nu sunt satisfacute la un nivel (adecvat) la care acestia s-au obisnuit sa le fie satisfacute apar probleme sociale. Precum spunea domnul Zamfir (1977, p. 56), formularea unei dificultati ca problema sociala (constientizarea problemelor) depinde de indeplinirea a doua conditii: inexistenta unor mecanisme satisfacator de eficace pentru contracararea lor si depasirea unui anumit prag, nivel de acceptabilitate de catre procesul perturbator. Prin urmare, determinarea nevoilor varstnicilor a surprins problemele manifeste, nu si pe cele latente, deoarece am analizat "constiinta sistemului".

Reducerea nevoilor la stari-obiectiv universale, precum gasim in celebra piramida a trebuintelor formulata de Maslow, este neproductiva deoarece, in realitate, nevoile descriu arareori situatii universale sau fundamentale; de cele mai multe ori ele sunt delimitate si dependente de situatia beneficiarilor (nevoile sunt variabile de la un context la altul) (Hatos, 2007, p. 45-46).

Analizand parerea expertilor cu privire la starea de dorit a varstnicilor am identificat de fapt nevoile normative de care vorbea Bradshaw (1972, p. 45-47); acestea au putut fi comparate cu nevoile resimtite si exprimate de varstnici (de grupul-tinta).

Potrivit cercetarii realizate, principalele nevoi pe care le au varstnicii sunt:

necesitatea de a beneficia de acces la ingrijire medicala adecvata;

nevoia de securitate economica (nevoia de a reusi sa se auto-intretina in urma muncii depuse in viata activa; nevoia de asistenta financiara, locuinta);

nevoia de roluri sociale care sa inlocuiasca rolurile din viata activa (pentru recunoastere sociala si stima de sine);

nevoia de socializare (locuri de intalnire special amenajate; organizarea de activitati pentru varstnici; voluntariat);

nevoia de consiliere si informare adecvata (nevoia de a fi ascultati);

nevoia de servicii sociale specifice care sa acopere cerintele existente (centre rezidentiale, servicii de ingrijire la domiciliu etc.).

Pe langa toate acestea, consider necesar sa precizez nevoia de sprijinire a familiei care ingrijeste un varstnic, deoarece problemele cu care aceasta se confrunta sunt deosebit de grave. De multe ori cei care ingrijesc persoane varstnice sunt ei insisi varstnici; de problemele acestora se pare ca nu se preocupa nimeni.

Nevoile varstnicilor pot fi analizate si din perspectiva sub-categoriilor care insumeaza necesitati specifice sau urgente: femeile varstnice; varstnicii care din diverse motive sunt singuri; varstnicii care sufera de boli cronice; varstnicii care se gospodaresc singuri; varstnicii din mediul rural; varstnicii institutionalizati; varstnicii care au peste 75 de ani; barbatii varstnici ramasi singuri; varstnicii care locuiesc la bloc; varstnicii care nu au copii; varstnicii fara locuinta etc.. Femeile varstnice reprezinta o categorie de risc datorita faptului ca pensiile de care acestea beneficiaza sunt reduse (datorita perioadei de cotizare reduse: ies mai devreme la pensie, au avut salarii mai mici decat barbatii, si-au intrerupt activitatea din motive familiale). Toate aceste categorii de varstnici, cu specificul lor, pot constitui subiecte de analiza pentru studii viitoare.