Forme ale comportamentelor nonconformiste

Forme ale comportamentelor nonconformiste

Adolescentii apeleaza de cele mai multe ori la comortamentele nonconformiste din mai multe motive, fie pentru a atrage atentia, fie pentru ca nu se inteleg cu parintii, au o stima de sine scazuta,vor sa se integreze cat mai repede intr-un grup,sunt influentati de cei din grup sa adopte acelesi comportamente nonconformiste.

Forme ale comportamentelor nonconformiste:chiulul, notele slabe la invatatura, vestimentatia, agresivitatea, consumul de tutun, alcool, droguri, comportamentele deviante, delincvente.

1 Chiulul si notele proaste

Scott Sells grupeaza chiulu si notele proaste din doua motive. In primul rind ambele au o stransa legatura cu sistemul scolar. In al doilea rand ambele au ca efect neutralizarea autoritatii de parinte. Absentele de la ore provoaca nesiguranta si temeri, pantru ca adolescentul este nesupravegheat (Sells, 2007).

Cauzele acestor comportamente ar putea fi(daca nu sunt prezente deficiente in ceea ce priveste asimilarea de cunostinte) datorate unor atitudini gresite, incapatanare, indolenta, stima de sine scazuta, alegerea grupului gresit.

Scott P. Sells da cateva sfaturi, strategii parintilor pentru o intelegere cat mai buna cu adolescentii. Parintii sa considere scoala un colaborator, lauda si recunoastere pozitiva fata de acestia, prezenta parintelui la ore, pregatirea scolara la domiciliu ori schimbarea scolii(solutii extreme).

2 Vestimentatia

(Schiopu,Verza, 1997) face o clasificare, pe categoriile de varsta ale adolescentei, a alegerii vestimentatiei vezi tabelul nr. 5 . Se aleg cu grija hainele, se ingrijesc, ingrijirea camerei, colaje, fetele atat si baietii aduna postere cu idolii in materie de muzica, film. Gustul personal are mai mare pregnanta si se poate sustine si demonstra.

In vetimentatie foarte importante sun acesoriile si anume cerceii de toate marimile in diferite parti ale corpului (buric,nas,) atat la fete dar si la baieti. Fetele adolescente incep sa se machieze, din ce in ce mai multi baieti au parul lung toate acestea pentru a atrage atentia si pentru a se integra cat mai repede an anumite grupuri. Tatuajele sunt la mare cautare in randul tinerilor iar vestimentatia este dusa la extreme ori foarte stramta ori foarte larga.

Tabelul nr. 5. adaptat dupa (Schiopu,Verza, 1997)

Modul in care a evoluat vestimentatia de-a lungul timpului nu este un aspect tocmai de ignorat in studiul evolutiei individului atat la nivel spiritual cat si concret. Ea poate oferi indicii clare despre conceptiile, ideile, sentimentele si aspiratiile unei epoci fiind o sursa de inspiratie in acest sens asemnei artelor. Vestimentatia adolescentilor ne arata la prima vedere o fata nevazuta a modului in care acestia gandesc, ne arata preferintele muzicale uneori, apartenenta la un grup anume, statutul material. Prin vestimentatie acestia vor sa se diferentieze de cei din jur(in licee uniforma nu mai este prezenta), practic prin modul in care se imbraca vor sa demonstreze ca sunt originali, la moda, vor sa atraga atentia prin toate mijloacele posibile.

Modul in care ne imbracam nu mai are de mult rolul de a ne acoperi, acum totul are legatura cu personalitatea si individualitatea fiecaruia cu atat mai mult in randul tinerilor care sunt disputi sa incerce orice pentru a fi cit mai originali, unici, pentru a iesi cat mai mult in evidenta.

3 Agresivitatea

• Comportamentul agresiv:

Cele mai multe comportamente agresive sunt comportamente antisociale. In cele ce urmeaza vor fi tratate din acest punct de vedere. Totusi, trebuie sa mentionam ca, in unele cazuri, agresiunea este valorizata de societate (de pilda, atunci cand individul trebuie sa lupte pentru a-si apara tara), devenind un comportament prosocial.

Comportamentul agresiv este comportamentul desfasurat cu intentia de a face rau altei persoane.

Agresivitatea este orice act facut cu intentia de a rani o alta persoana, fie in sens fizic, fie in sens psihologic Kimble(1990 apud Neculau 2004). Alti autori insa, mai ales, psihologii sociali au formulat definitii ale agresivitatii mult mai elaborate Baron(1977 apud Neculau 2004)- dar si in cazul acestora, elementul central il constituie intentia de a face rau altora.

Agresivitatea nu se confunda cu un comportament antisocial, ca delincventa si infractionalitatea. Conduita boxerului nu este orientata anti social si, cu cit este mai agresiva, cu atat este mai performanta. Si invers, nu orice comportament antisocial, inclusiv infractional poate fi caracterizat prin agresivitate. Sunt comise infractiuni prin inactiune, desi fara agresivitate. Destul de frecvent, agresivitatea este asociata si chiar confundata cu violenta. Desigur, de cele mai multe ori, comportamentul agresiv este si violent dar sunt si cazuri de conduita agresiva (este clara intentia de a vatama, de a face rau) in forme non-violente. Otravirea lenta a unei persoane este o conduita agresiva , dar non-violenta.

• Cauzele agresivitatii:

Una dintre cele mai vechi si, totodata, dificilele intrebari adresate psihologilor a fost aceea daca " echipamentul " psihocomortamental al individului uman este dependent de factorul uman sau de factorul de mediu.

Dupa Freud(1927 apud Neculau 2004) agresivitatea este inascuta, ea fiind instinctuala. Oamenii se nasc cu instinctul de a agresa si de a fi violenti. Intrucat acesta presiune ereditara nu poate fi inlaturata este necesar ca, in procesul influentarii educational-culturale, sa se gaseasca modalitati nedistructive de canalizare a tendintelor agresive.

Dollard(1939 apud Malim 2003) sustine ca agresivitatea este intotdeauna provocata de un anumit eveniment sau situatie frustranta. Pe de alta parte frustrarea nu duce inevitabil la agresivitate. Aceasta teorie a fost bine venita, pentru faptul ca nu implica, un soi de amalgam psihoanalitic, raspandit la accea vreme.

Cel mai frecvent, considera Bandura(1986 apud Neculau 2004) modelele de conduita agresiva pot fi in:

In familie- parintii copiilor violenti si ai celor abuzati,maltratati provin adeseori ei insisi din familii in care, ca mijloc de disciplinare a conduitei, s-a folosit pedeapsa fizica.

Mediul social - in comunitatile in care modelele de conduita agresiva sunt acceptate si admirate, agresivitatea se transmite usor noilor generatii.

Mass-media- in special televizunea care ofera aproape zilnic medele de conduita agresiva fizica sau verbala.

Factorii care influenteaza agresivitatea se clasifica astfel in urma studierii operelor de specialitate (Malim,2003; Neculau, 2004; Sintion,2005,Psihologie sociala, note de curs).

• Factorii de personalitate:

Este foarte simplu sa explicam conduita agresiva prin personalitatea agresiva. Pentru fiecare dintre noi este usor sa stabilim diferente intre cei pe care-i cunoastem din punctul de vedere al agresivitatii, apreciind ca unii sunt foarte agresivi sau ca altii sunt foarte putin agresivi.

Cercetarile din ultimii 25 de ani au demonstrat existenta a doua tipuri fundamentale de personalitate, tipul A si tipul B. Primul tip este mai predispus la boli coronariene. Persoanele din aceasta categorie sunt foarte active si mai curand irascibile. Ele se pot arata adesea agresive cu cei care intra in competitie cu ele Glass(1977 apud Neculau 2004).

• Sexul:

Sexul reprezinta o sursa importanta de diferente de agresivitate intre indivizi. In cursul procesului de socializare, baietii sunt incurajati pe cai directe ori subtile sa se arate agresivi, in vreme ce fetele sunt constant descurajate. Barbatii manifesta incomparabil mai multa violenta fizica si au atitudini mai agresive; totusi, se considera ca, din punct de vedere al violentei verbale, femeile sunt la fel de agresive ca si barbatii.

Factori de mediu (Malim, 2003):

In privinta acestora, cercetatorii s-au aplecat cu deosebire asupra influentei zgomotului, caldurii si aglomeratiei. Fiecare dintre acesti factori poate atinge niveluri care stimuleaza comportamentul agresiv al individului.

Zgomotul- amplifica agresivitatea numai pentru indivizii care au deja tendinta de a actiona agresiv.

Temperatura:

In ceea ce priveste influenta temperaturii asupra agresivitatii, multe studii arata ca agresivitatea creste pe masura ce creste temperatura. Potrivit statisticilor, in zilele calduroase se comit mai multe crime decat in zilele mohorate.

Aglomeratia:

S-a aratat ca in conditii de aglomeratie, ca un factor crucial il constituie perceptia subiectiva - aglomeratia poate fi cu totul neplacuta (in tramvai, la o ora de varf) sau placuta (la discoteca). Cand aglomeratia blocheaza indeplinirea planurilor persoanei, tendintele agresive se accentueaza. In acelasi timp, tendinta de a parasi situatia constituie o alternativa viabila.

Un alt aspect legat de agresivitate si violenta este legatura de factori psihologici care actioneaza, iar relatiile sunt modelate sociocultural. Agresivitatea face parte din reactii afectiv-subiective. Alti factori care pot genera agresivitate sunt: alcoolul, drogurile. Cert este ca avand in vedere marea gama de conduite agresive trebuie sa luam in considerare determinantii lor multiplii( Sintion,2005,Psihologie sociala, note de curs).

Asadar, agresivitatea este influentata de mai multi factori. Putem vorbi si de agresivitatea adolescentilor exprimata prin limbaj, cuvinte urate, la care acestiia apeleaza de cele mai multe ori. Prin modul in care se comporta de cele mai multe ori acestia vor sa se afirme, sa apara cat mai impunatori si sa fie cat mai apreciati in grupul de prieteni.

4 Dependenta de tutun, alcool si droguri

Una dintre perspectivele infricosatoare, atunci cand ai un copil adolescent scapat de sub control, este pobabilitatea foarte ridicata ca el fie sa incerce, fie sa consume in exces alcool sau droguri. Cand adolescentii isi petrec tot timpul cu cine n-ar trebui, alcoolul si drogurile sunt, de obicei, nelipsite. Ca parinte nici nu apuci sa te bucuri ca a pus capat abuzului caci adolescentul recidiveaza si trebuie sa o iei de la inceput. In mod obisnuit, adolescentii consuma experimental sau abuziv alcool sau droguri timp de unul pana la cinci ani. In aceasta perioada, ei nu ajung sa traiasca aspectele negative ale unei dependente generalizate. Drept care vad numai partea plina a paharului: drogurile sau alcoolul le atenueaza suferintele de ordin emotional, reprezinta o forma de rebeliune si, pur si simplu, ii fac sa se simta bine pe moment. Adolescentii inca mai cred ca este interesant si de bun gust sa consumi droguri sau alcool( Sells, 2007).

Toxicomania este un fenomen din ce in ce mai vizibil, cu ample si uneori grave consecinte la nivelul individual si comunitar, iar in aceasta calitate pune in evidenta o serie de ipoteze si perspective ce vizeaza atat substantele, cat si situatiile fata de care se creaza dependenta, dar si tipurile si modalitatile de consum. Se accepta astazi ca domeniile sale vizeaza din ce in ce mai multe activitati umane, desi reprezentarile sale comune ne directioneaza deseori catre zona consumului-abuzului de substante adictive, deseori catre droguri ilicite. Dar dependenta -conceptul fundamental in toxicomanie-se instaleaza si se manifesta specific in campurile comportamentale si sociale de tot mai larga cuprindere: tabagismul, alcoolismul, tulburari de conduita alimentara, consumul de cafea, cofeina, abuzul de medicamente, delictul , furtul compulsiv, dependeta de jocuri de noroc, TV-mania, internet- mania, sporturile cu risc de tip patologic, dependenta de munca, comportamnetele consumatoriste. Conduitele dependente nu apar dintr-o data, ci in urma parcurgerii unor etape sau faze in consumul de substante. Cel mai frecvent, primul pas este realizat prin consumul experimental, deci apelarea la un drog proba ce presupune din partea subiectului uman un interes de moment, nascut din curiozitate si dorinta de a experimenta efectele anticipate ale intocxicatiei sau de a imita modelele. In aceasta prima etapa, cele mai pregnante sunt motivatiile intrinseci sau primare, ce fac referire la plictiseala, teribilism, lipsa de maturitate, singuratate, cautarea senzatiilor tari, absenta unui ideal, personalitate slaba si chiar o anumita incapacitate sociala (Neamtu,Stan coord. , 2005).

Toxicomania se caracterizeaza prin (Neamtu,Stan coord. , 2005):

Dorinta puternica si invincibila de a persista in consum;

Obtinerea dozei prin orice mijloace;

Tendinta de a mari doza;

Dependenta polimorfa;

Aparitia sindromului de sevraj, cu simptomatologia somatica si psihica, in cazul intreruperii bruste a consumului;

Alcolismul, ca fenomen asupra vietii sociale, presupune imlicarea alcoolului in geneza deviantei, in rolul sau in declansarea conduitelor infactionale este indiscutabil. Din cauza impregnatiei alcoolice se produce dezinhibarea corticala, avand drept consetinta slabirea dramatica a blocajelor etico-morale, exacerbarea unor tendinte si pulsiuni, subiectul trecand cu mare usurinta la comiterea unor actuni ale caror efecte pot fi periculoase sau distructive pentru ceilalti sau chiar pentru propria persoana. In acest fel alcoolul apare ca factor declansator in multe tipuri de infactiuni cu implicatii judiciare: furturi, violuri, talharii ( Neamtu , Stan coord.2005).

In Legea nr. 350 din 21/07/2006 (cu privire la dependenta tinerilor de alcool,tutun,droguri)      LEGEA TINERILOR Cap IV. SECTIUNEA a 4-a

Factorii de risc specifici si masuri privind protectia sociala a tinerilor

Art. 26. Alte masuri pe care statul are obligatia sa le adopte in vederea atenuarii impactului factorilor de risc specifici asupra tinerilor sunt urmatoarele:

a) dezvolta programe specifice pentru prevenirea si combaterea consumului de alcool, tutun, droguri si de alte substante nocive,

b) asigura tratament medical gratuit si promoveaza masuri pentru reintegrarea sociala a tinerilor dependenti de alcool, tutun, droguri sau de alte substante nocive (anexa 9.).

Totusi, factorul determinant, care are o importanta covarsitoare in a face o persoana sa devina sau nu dependenta de tutun, de alcool sau drog este mediul, contextul social in care aceasta traieste si se dezvolta. Astfel, se considera ca cel mai important predictor pentru evolutia unui copil inspre un viitor consumator de tutun, de alcool sau drog este apartenenta la o familie in care exista cel putin o persoana fumatoare, alcoolica sau dependenta de droguri (de obicei este vorba de unul dintre parinti). Alti factori care pot contribui in mod semnificativ la angajarea in acest tip de comportament sunt: existenta unui stil parental deficitar, apartenenta la un grup de prieteni in care se consuma droguri sau alcool, se fumeaza sau se utilizeaza diverse substante (chiar si cu moderatie), probleme psihosociale diverse sau caracteristici psihoindividuale specifice.

" Cu alte cuvinte drogurile si alcoolul tind sa modifice conditia umana cat si destinul minunat al omului"(Paunescu, 1994).

5 Delincventa juvenila

Delincventa ca forma a deviantei sociale constituie o problema sociala complexa, rezultata a interactiunii conjugate dintre individ si mediu ( Petcu, 1999).

In prezent, asa cum se eviddentiaza din preocuparile multiple ale specialistilor si nespecialistilor, se pun intrebari, se constituie ipoteze, se dezvolta teorii, se cauta solutii si se incearca, pe cat posibil, a aduce la un numitor comun marea masa de date si informatii rezultate din statistici sau din cercetarile de teren. Cele mai multe din aceste eforuri sunt indreptate catre evealuarea si inlaturarea principalilor factori responsabili de aparitia comportamentului problematic sau delicvent al minorului sau tanarului, catre constientizarea principalelor carente educative existente in mediul familiar, care faciliteaza dezvoltarea acestui tip de conportamnet. Aceste eforturi sunt cu atat mai valoroase cu cat sa antreneze si sa integreze activitatea diverselor forte implicate in procesul educativ, indiferent de, natura si gradul lor de specializare. De aceea, identificarea cauzelor si conditiilor concrete care determina frecventa delincventei juvenile in contexte si medii diferite(familie , scoala, grupuri) la fel ca si programele sociale de prevenire, constituie astazi o preocupare fundamentala nu numai a sociologilor sau criminologilor, ci si a unei categorii tot mai largi de specialisti sau nespecialisti, interesati in egala masura de problemele tinerei generatii, de tendintele sale, devianta si de impactul acestora cu aspectele de ansamblu ale societatii. Schimbarile impuse de perioada adolescentei ridica o serie de probleme dificile familiei si societatii, impunand adeseori sanctiuni, care in loc sa eleimine aceste probleme le amplifica.

Adolescentul manifesta de multe ori tendinte de protest, nonconformism, evaziune, care nu pot fi confundate obligatoriu cu actele manifestate de inadaptarea sociala. Din acest punct de vedere, orice investigatie in acest domeniu trebuie sa fie capabila de a discerne intr-o conduita normala si una anormala(decele mai multe ori antisociale) sau devianta a copilului sau tanarului pentru a stabili totodata daca autonomia sau independenta atat de specifica perioadei adolescentine, impreuna cu prejudiciile pe care le aduce, reprezinta fie un efect al produsului natural de crestere si dezvoltare fie rezultanta unei socializari imperfecte si discordante datorate uni proces educativ carentat (Banciu.,Radulescu., Voicu, 1987).

Factorii care intervin in dezvoltarea delincventei juvenile sunt: disociatia familiala, absenta mediului familial, situatia economico sociala a familiei, carentele de ordin educativ, influentele nefaste ale unor grupuri de tineri. Arhitectura personalitatii delincventiale este reprezentata de : modificarile la nivelul structurilor morale ale adolescentului, modificari la nivelul relatiilor afective, scaderea pragului de toleranta la frustrare, sentimentul de devalorizare, sentimentul de injustitie, tulburari de cunoastere, un sens gresit acordat sentimentului de libertate ( Petcu, 1999).

Cercetatorii in domeniu sustin ca mediul social are o influenta foarte importanta asupra delincventilor minori. Omul se naste cu anumite calitati ereditare, mai mult sau mai putin bine determinate, calitati care pot fi influentate de mediul social. In acest sens nu sunt recomandate izolarea si pedeapsa prin sistemul penitenciar. Organele judecatoresti a caror atributie este combaterea criminalitatii trebuie sa gaseasca unele solutii care sa permita refacerea morala a tinerilor delincventi. Asadar tineri delincventi trebuie reeducati si reabilitati prin unitati institutionale sau prin acordarea de sprijin instructiv la domiciliu ( Pasa, 2004).

Manifestari si tendinte ale delincventei juvenile, un studiu realizat pe adolescenti in anul 2007 (www. Politiaromana.ro/studii%20delincventa):

Ø      desi numarul minorilor care au comis infractiuni in ultimii doi ani este in scadere, numarul faptelor de natura penala savarsite se mentin la cote ridicate, ca o consecinta a faptului ca infractorii ramasi in libertate comit in continuare infractiuni, sanctiunile ce le sunt aplicate neatingandu-si scopul educativ;

Ø      remarcam din genurile de infractiuni savarsite, implicarea minorilor in fapte cu grad ridicat de pericol social si anume: omoruri, talharii, vatamari corporale grave, infractiuni de prostitutie, infractiuni la regimul circulatiei ;

Ø      de cele mai multe ori, minorii sunt atrasi in grupuri infractionale conduse de recidivisti sau majori, ceea ce a determinat aparitia unor grupuri organizate ce exploateaza in mod special minorii;

Ø      un fapt deosebit de grav il constituie implicarea minorilor in retele de prostitutie si proxenetism;

Ø      creste numarul cazurilor de minori cu antecedente penale care comit in continuare infractiuni, ca manifestare tipica a esecului din procesul de integrare sociala si cel al scolarizarii, procese care datorita instabilitatii contextului social functioneaza defectuos;

Ø      savarsirea unor infractiuni sub influenta bauturilor alcoolice;

Ø      existenta unor situatii in care minorii implicati ca victime in cazul unor infractiuni, refuza sa reclame sau sa colaboreze pentru identificarea autorilor;

Cauze si conditii favorizante :

v     lisa de control, educare si supraveghere a copiilor din partea parintilor, tutorilor sau a celor aflati in incredintarea unor persoane sau institutii;

v     scaderea nivelului de trai, in special in familiile cu multi copii sau in cele in care parintii nu sunt cuprinsi intr-o forma de munca sau protectie sociala;

v     lipsa masurilor de protectie sociala a familiilor defavorizate economic;

v     scaderea autoritatii mediului scolar, cat si a celorlalte institutii cu rol in asigurarea controlului social;

v     inexistenta cadrului legislativ adecvat, cu privire la minorii infractori ,,ne justitiabili,, cat si a ineficientei masurilor luate impotriva acestora;

Cauze sociale si educationale ale comportamentului delincvent juvenil:

Cauze psiho-sociale si educationale ale comportamentului delincvent juvenil

q       Carente structurale si functionale in cadrul familiei;

q       Deficiente ale mediului educational, care nu raspund aspiratiilor elevilor si determina aparitia atitudinilor de indiferenta fata de scoala, esec si abandon scolar;

q       Probleme psihice aparute in perioada de pubertate cu efecte negative in randul integrarii sociale;

Cauze specifice societatii romanesti in perioada de tranzitie ce conditioneaza

in favoarea aparitiei formelor comportamentale delincventei juvenile:

q       Inexistenta unui cadru legislativ adecvat care sa reglementeze atributiile institutiilor abilitate sa participe la prevenirea si combaterea delincventei juvenile;

q       Scaderea nivelului de trai, cresterea ratei somajului, asistenta medicala si sociala deficitara care au consecinte imprevizibile si care duc la forme de manifestare infractionala deosebit de violente;

q       Slaba pregatire antiinfractionala a cetatenilor si in special a populatiei minore pentru evitarea factorilor de risc;

q       Preocupari formale in domeniul asistentei sociale a minorilor care au comis fapte penale, ceea ce favorizeaza repetabilitatea comportamentului delincvent;

q       Instigarea minorilor de catre majori, infractori sau parinti pentru comiterea de fapte antisociale ( furturi din buzunare, cersetorie, prostitutie, spargeri, s.a. ) ;

q       Lipsa de control, educare si supraveghere a minorilor din partea parintilor, tutorilor sau a celor aflati in incredintarea unor persoane sau institutii ;

q       Proliferarea fenomenului ,,copiii strazii,, cu implicatiile sale de ordin social si educativ.

6 Devianta

Ca notiune larg utilizata in psihologia sociala, sociologie si criminologie notiunea de devianta desemneaza in sensul sau cel mai larg, abaterea sau nonconformismul indivizilor fata de normele si valorile sociale(Petcu, 1999).

(Giddens, 2000) cand se refera la devianta se adreseaza indivizilor care refuza sa traiasca in conformitate cu regulile impuse, pe care le respecta majoritatea dintre noi. Ei sunt delincventii, violentii, consumatorii de droguri, care nu se potrivesc cu ceea ce majoritatea oamenilor ar defini drept standarde normale de acceptabilitate. Totusi, lucrurile nu stau deloc asa - o lectie pe care socilologia ne-o da deseori, caci ne incurajeaza sa privim dincolo de ceea ce este evident. Viata sociala umana este guvernata de reguli sau de norme. Activitatile noastre s-ar prabusi in haos daca nu am respecta regulile care definesc unele tipuri de comportament ca fiind potrivite in anumite contexte si altele ca fiind nepotrivite.

Atunci cand incepem studiul comportamentului deviant, trebuie sa luam in considerare ce reguli respeta si incalca oamenii. Nimeni nu incalca toate regulile tot asa dupa cum nimeni nu se conformeaza tuturor regulilor existente.

Devianta poate fi definita drept nonconformism fata de un set dat de norme, care sunt acceptate de un numar semnificativ de oameni, in cadrul unei comunitati sau a unei societati. Asa dupa cum s-a subliniat deja , nici o societate nu poate fi impartita intr-o maniera simpla intre cei care deviaza de la norme si cei care se conformeaza. In anumite ocazii majoritatea dintre adolescenti incalca reguli general acceptate de comportament. E posibil, de exemplu, ca la un moment dat sa fi comis niste furturi minore cum ar fi mici sterpeliri din magazine sau insusirea unor mici obiecte de la altcineva.

Toate normele sociale sunt insotite de sanctiuni care promoveaza conformismul si protejeaza impotriva nonconformismului. O sanctiune este orice reactie din partea unora fata de comportamentul unui individ sau al unui grup, menita sa confere certitudinea ca persoana sau grupul respecta o anumita norma. Sanctiunile pot fi pozitive sau negative. Ele pot fi oficiale sau neoficiale.

Fata de toate acestea prezentate pe cat posibil sistematic si rezumativ pana acum, rezulta ca aprecierea unui act ca deviant, ar presupune realizarea urmatoarelor conditii:

- perceperea actului respectiv ca neobisnuit, neuzual si perturbator de catre ceilalti;

- incalcarea de catre si prin actul respectiv a unor norme statuate social;

- provocarea unor reactii de etichetare a actului respectiv ca deviant.

Tinand insa seama de faptul ca aprecierea unui act ca si deviant depinde de o serie de factori, cum ar fi ( Petcu, 1999):

- mediul cultural in cadrul caruia se faptuieste, caci acelasi act, precum divortul, poate fi apreciat ca deviant daca este faptuit intr-un mediu cultural catolic sau normal, daca este faptuit intr-un mediu cultural atribuit unei alte religii;

- locul efectiv al comiterii, cand acelasi act, de pilda, reactia sexuala este apreciata ca devianta daca este faptuita in public, si normala, daca este consumata in intimitate;

- si in fine, statusul social al faptuitorului, cand acelasi act, precum omuciderea este apreciat ca deviant sau normal, dupa cum e faptuit de un civil in societate sau spre pilda, de un subofiter in plutonul de executie sau de un militar pe timp de razboi, cand actul sau gestul omucid este considerat normal.

Grupurile sociale creaza devianta stabilind reguli conform carora anumite acte constituie infractiuni privite ca acte deviante. Aplicand aceste reguli la un grup de oameni, acestia sun etichetati ca devianti si marginalizati. Din acest punct de vedere, devianta nu este o calitate a unor acte comise de o persoana, ci mai degraba o consecinta a aplicarii de catre ceilalti a unor reguli care sa sanctioneze infractorul. Deviantul este cel caruia i s-a aplicat aceasta eticheta in repetate randuri. Comportamnetul deviant este un comportament etichetat astfel de catre ceilalti(David Howe 2001).

Acestea sunt numai cateva reflectii pe marginea comportamentului deviant ce ar putea constitui intr-o perspectiva bazele unei interpretari fundamentate cu o aplicatie mai directa catre rolul de reglare al mecanismelor sociale prin intermediul factorilor institutionalizati reprezentati de catre justitie.