Functiile familiei

Functiile familiei

Specificitatea familiei in raport cu alte grupuri sociale este evidentiatǎ prin complexitatea functiilor indeplinite de ea de-a lungul istoriei, prin rolul ei decisiv pentru indivizi si pentru societate. Familia indeplineste o serie de functii pe care alte grupuri nu le pot satisface departajandu-se de acestea, asigurandu-si specificitatea, durabilitatea si universalibitatea ca formǎ de comunitate. S-au formulat o serie de opinii privitoare la aceste functii, s-au pus accente si nuante diferite, au fost identificate criterii si tipologii diverse, dar cele mai multe au fost convergente, subliniind semnificatiile lor in viata grupului si in integrarea socialǎ a indivizilor.

C. Dimitriu, fǎcand siteza functiilor grupului familial, distinge urmǎtoarele:

functia biologicǎ a familiei constǎ in procrearea, protectia si cresterea copiilor, avand ca finalitate perpetuarea speciei umane, conditie indispensabilǎ existentei si mentinerii unei societǎtii;

functia juridicǎ este datǎ de raporturile de rudenie si patrimoniale dintre membri care compun familia, raporturi consfintite legal prin actele de stare civilǎ ce atestǎ cǎsǎtoria, nasterea, adoptia, divortul, precum si administrarea comunǎ a bunurilor materiale ale familiei;

functia economicǎ a familiei exprimǎ nivelul de trai, posibilitǎtile material-financiare ale familiei in raport cu veniturile membrilor acesteia;

functia culturalǎ a familiei este mult mai largǎ, in comparatie cu functiile anterior expuse; cultura este inteleasǎ ca formǎ de comportament, ca model educational al personalitǎtii ca modele culturale de comporatment; prin aceasta li se asigurǎ copiilor adaptarea la mediul soial, transmiterea traditiilor, a tezaurului cultural etc.;

functia educativǎ este corelatǎ celei culturale; aceasta este o actiune dirijatǎ, intentionalǎ si activǎ; ea are ca obiectiv final adaptarea si integrarea eficientǎ individului in societate; in acest proces rolul esential revine modelelor parentale, imitǎrii si interiorizǎrii acestora de cǎtre copii; functia educativǎ are marea importantǎ de a le oferi un "model de identitate" copiilor si adolescentilor, corelandu-se in aceastǎ directie cu functiile psihologicǎ si moralǎ ale familiei;

functia psihologicǎ a familiei are un caracter deosebit de complex, constand in urmǎtoarele: transmiterea ereditarǎ a caracteristicilor psihice, formarea deprinderilor, dezvoltarea psihomotorie a copilului, crearea unui climat emotional afectiv pozitiv, protector si securizant, rezolvarea situatiei oedipiene, evitarea formǎrii complexelor si a situatiilor de dependentǎ;

functia moralǎ este de o importantǎ majorǎ si constǎ in a cultiva in familie si a le oferi copiilor valori morale, spirituale si religioase, care vor marca dezvoltarea si formarea personalitǎtii indivizilor, atitudinea lor fatǎ de lume si fatǎ de viatǎ.