ASPECTE ALE MANAGEMENTULUI PRIVIND PREVENIREA VIOLENTEI CONJUGALE

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA

Master: MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE SI DE SANATATE

ASPECTE ALE MANAGEMENTULUI PRIVIND PREVENIREA VIOLENTEI CONJUGALE

CUPRINS :

Introducere..........................2

Capitolul I . Teorie.....................4

1.1.Dimensiuni ale violentei domestice.............4

1.2.Aspecte generale.....................6

1.3.Tipuri de forme de manifestare a violentei in familie ......8

1.4.Tipologia si portretul victimei si al agresorului..........9

1.5.Caracteristicile violentei in familie..............10

1.6.Individul violent......................12

Capitolul II.Legislatie.......................15

2.1.Cadrul legal in Romania...................15

2.2.Constitutia Romaniei.....................16

2.3.Prevederi ale Codului penal si ale Codului de procedura penala.. ..16

Capitolul III.Managementul de caz ...............22

3.1.Managerul de caz.....................23

3.2.Atributii ale managerului de caz................23

3.3.Responsabil de caz......................24

3.4.Atributii ale responsabilului de caz...............24

3.5.Etapele managementului de caz.................25

3.6.Echipa multidisciplinara...................30

3.7.Servicii sociale destinate prevenirii si combaterii violentei in familie30

3.8.Studiu de caz I......................35

3.9.Studiu de caz II.....................39

Concluzii.........................45

Bibliografie........................46

1.INTRODUCERE

Violenta in familie reprezinta o problema universala care afecteaza toate tarile lumii,indiferent de gradul lor de dezvoltare,manifestandu-se la nivelul tuturor segmentelor societati.Comunitatea internationala a recunoscut ca violenta in familie reprezinta un fenomen grav,care afecteaza drepturile fundamentale ale omului la viata,siguranta,libertate,demnitate,integritate fizica si psihica,adoptand o serie de documente internationale care recomanda statelor sa ia toate masurile de ordin politic,administrariv si financiar ce se impun pentru a preveni si combate fenomenul violentei impotriva femeii.Platforma de actiune a 4-a .

Conferinta mondiala ONU asupra femeii (Beijing, 1995) prevede un capitol distinct destinat masurilor specifice pe care toate statele semnatare trebuie sa le adopte in domeniul prevenirii si combaterii violentei impotriva femeii.

Consiliul Europei a formulat o serie de recomandari pentru guvernele statelor membre "sa informeze opinia publica asupra caracteristicilor specifice, gravitatii si dimensiunilor acestui fenomen si sa sprijine masurile care au ca scop combaterea acestui fenomen". Totodata, se recomanda sa incurajeze organizarea agentiilor,asociatiilor si fundatiilor care au ca scop ajutorarea si asistarea victimelor violentei in familie.

Legislatia romaneasca se circumscrie cadrului legislativ generos inspirat si impus de tratate, acorduri si conventii internationale pe aceasta problematica, principalul act normativ fiind Legea nr.217/2000 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie,in baza careia a fost infiintata Agentia Nationala pentru Protectia Familie (A.N.P.F).

Agentia este un organ de specialitate al administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, coordonand punerea in aplicare a masurilor de prevenire si combatere a violentei in familie, masuri reunite in cadrul Strategiei Nationale (HG nr.686/2005).

CAPITOLUL I _ TEORIE

1.1.Dimensiuni ale violentei domestice

Majoritatea evenimentelor de violenta domestica nu apar in statisticile oficiale nicaieri in lume, decit mai recent; informatii mai rafinate gasim, mai ales, in statistici furnizate de sondaje, date clinice, cercetari neoficiale, literatura de specialitate sau in rapoarte ale unor ONG-uri.

Majoritatea agresorilor nu sunt pedepsiti, nici arestati, ei ramanand nedescoperiti, nefiind raportati. Majoritatea victimelor sau victimele potentiale previn victimizarile ulterioare prin metode informale de control: ele nu apeleaza la politie, evita agresorul, parasesc temporar locuinta sau spatiul de cohabitare, revenind dupa ce considera ca pericolul a trecut. Ele resimt rusine, cauta sa uite experientele lor de victimizare, sunt speriate, manifesta neincredere sau frica fata de politie si autoritati. In cazul copiilor, victime ale agresiunilor sexuale, se considera ca la varste mici - intre 4 si 9 ani -, ei nu realizeaza statutul lor de victima, neintelegind natura sexuala si caracterul agresiv al interactiunii in care este implicat, stiind ca adultul, si mai ales parintele, este o sursa de securitate si de iubire.

Statisticile ne ajuta sa cunoastem dimensiunea unui fenomen si sa construim strategii, in acest caz, de prevenire si control. Dupa M. Felson metodele informale de control social al prevenirii victimizarii sunt folosite ca strategii personale tocmai pentru ca fenomenul nu este cunoscut si nu este privit ca o problema de interes public. Astfel, metodele informale de control social al prevenirii victimizarii exprima neasumarea metodelor naturale prin care persoanele descurajeaza sau deturneaza infractiunea in cursul activitatii de rutina si a aranjamentelor sociale. Metodele mai formale si secundare de control -asprimea legii si a instantelor judecatoresti - se folosesc de victime numai cind controlul informal esueaza, este inadecvat sau evolueaza catre forme grave de violenta.

In 2008, in Franta, 95% dintre victimele violentei erau femei si 50% dintre femei erau "la mina" sotului sau partenerului;

In SUA, o femeie este violata la fiecare sase minute;

In Africa, 80 milioane de femei suporta mutilari genitale;

62% dintre crimele comise de femei in lume se datoreaza maltratarii lor de catre barbati;

23% dintre femeile din Australia care au fost sau sunt intr-o relatie au avut experiente de violenta de catre parteneri;

- 46% dintre ele au copii in grija si numai 4.5% dintre cele agresate

fizic au contactat un serviciu de criza;

victimele au fost agresate in medie de 35 de ori inainte de a chema politia;

35% dintre apelurile la politie in Australia sunt privitoare la violenta conjugala

Situatia deceselor in Romania

► 2004: din totalul de 84 decese - 61 sunt de sex feminin (3 minori si 58 adulti ), 23 sunt de sex masculin;

► 2005: din totalul de 169 decese - 46 sunt de sex feminin (4 minori si 42 adulti), 34 sunt de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata;

► 2006: din totalul de 151 decese - 67 sunt de sex feminin (9 minori, si 58 adulti ), 47 sunt de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata

► 2007: din totalul de 136 decese - 69 sunt de sex feminin (7 minori, si 62 adulti ), 38 sunt de sex masculine( 6 minori si 32 adulti ), restul nu au sexul si varsta precizata;

► 2008: din totalul de 93 decese - 9 sunt de sex feminin (2 minori, si 7 adulti ), 3 sunt de sex masculine( 0 minori si 3 adulti ), restul nu au sexul si varsta precizata

Repartitia cazurilor de violenta in familie in functie de sex

► Anul 2005 - 9537 victime din care : 4000 de sex feminin, 1624 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata;

► Anul 2006 - 9372 victime din care : 5160 de sex feminin, 1922 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata;

► Anul 2007 - 8787 victime din care : 5794 de sex feminin, 2271 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata.

► Anul 2008 TRIM. 1+2+3 - 8484victime din care : 4395 de sex feminin, 1946 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata.

1.2.Aspecte generale

Ce este violenta in familie?

Consiliul de Ministri al Comisiei Europene defineste violenta in familie ca fiind ' orice act sau omisiune comisa in interiorul familiei de catre unul din membrii acesteia si care aduce atingere vietii, integritatii corporale sau psihologice sau libertatii altui membru al acelei familii si vatama in mod serios dezvoltarea personalitatii lui/ ei'

In Romania conform Legii nr. 217/2003- art.2 (al.1 si 2) violenta in familie este definita ca fiind 'orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiasi familii, care povoaca o suferinta fizica, psihica,sexuala sau un prejudiciu material'.

Constitue de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a exercita drepturile si libertatile fundamentale.

In Declaratia Natiunilor Unite privind violenta impotriva femeilor (1993) violenta impotriva femeii a fost definita ca ' orice act de violenta bazat pe deosebirea de sex din care rezulta sau este posibil sa rezulte pentru pentru femei traumatisme sau suferinte fizice, sexuale sau psiohologice, inclusiv amenintarile cu asfel de acte, constangerea sau lipsirea arbitrara de libertate, savarsita fie in viata publica, fie in viata privata'.

Din punct de vedere clinic o definitie larg acceptata a violentei domestice este aceea formulata de Stark si Flitcraft : "Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie".Se numeste 'violenta in familie' orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.

Violenta impotriva femeii

Orice act de violenta bazata pe deosebirea de sex din care rezulta sau este posibil sa rezulte pentru femei traumatisme sau suferinte fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenintarile cu astfel de acte, constrangerea sau lipsirea arbitrara de libertate savarsite in viata publica fie in viata privata.

Violenta in familie (fizica, psihologica, sexuala, economica, sociala)

Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsite cu intentie de catre catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.(Legea nr.217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie). In sensul prezentei legi, prin "membru de familie" se intelege sotul, ruda apropiata si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare aceleasi ca dintre soti sau dintre pariniti si copil, deosebite pe baza conduitei sociale.

Violenta in familie este o manifestare sistematica a unor comportamente, gesturi, atitudini prin care o persoana intentioneaza sa domine, sa se impuna si sa controleze o alta persoana cu care se afla in relatie apropiata, intima si/sau de convietuire.

1.3.Tipuri de forme de manifestare a violentei conjugale

Violenta fizica - gravitatea leziunilor variaza de la zgarieturi si echimoze la vanatai grave ale tesuturilor, danturii, membrelor care pot provoca handicapuri permanente sau chiar moartea.

Violenta psihologica - forma non-fizica a violentei, incluzand violenta verbala si cea emottionala, utilizate in scopul amenintarii, intimidarii si a detinerii controlului asupra victimei cu impact asupra planurilor psihologice.

Violenta sexuala - activitate sexuala neacceptata ce include ironii, glume cu aluzie sexuala, comentarii neplacute, atingeri nedorite, activitate sexuala, prin constrangere, violul, incestul, sarcini fortate, traficarea si exploatarea femeilor in industria sexului.

Violenta economica - controlul accesului victimei la resurse.Victima este pusa in pozitia de a cere permisiunea pentru a-si indeplini nevoile economice sau pentru a avea acces la resursele materiale.

Violenta sociala - sistarea activitatilor si relatiilor sociale , izolare in situatia de victima a violentei in cadrul care favorizeaza agresarea acesteia pe planul vietii private si intime . Duce la izolarea victimei si lipsirea ei de suport social , cu dificultati de iesire din situatiile de violenta.

Violenta prin deprivare sau neglijare - desi nu este specificata in legisltia actuala, in plan international acest tip reprezinta forma non-fizica a violentei , incluzand violenta verbala si cea emotionala , utilizate in scopul amenintarii , intimidarii si detinerea controlului asupra victimei cu impact asupra planurilor psihologice . Se manifesta prin incapacitatea sau refuzul adultului de acordare a celor necesare copilului pentru toate aspectele vietii sale: sanatate , educatie , dezvoltare emotinala, nutritie , adapost , siguranta vietii - in cazul in care ingrijitorul legal are acces la resursele necesare. Include si nesuprevegherea si lipsa de protectie in fata pericolului.

1.4.Tipologia si portretul victimei si al agresorului

Asupra victimei , aspectele violentei apar in cateva trasaturi mai mult sau mai putin persistente, in functie de durata relatiei si in acelasi timp , de fragilitatea psihica pe care a dobandit-o in propria copilarie :

- pierderea increderii in sine, a valorii de sine si a       sentimentului de control ;

-stari depresive , depresie ;

-crede ca inebuneste ;

-neglijenta personala - igiena si nutritie

-stres crescut si frica - putandu-i- se declansa boli psihotomatice( ulcer, astm , migrene , etc.)

-predispozitie catre cresterea consumului de alcool si droguri ;

-poate aparea comportamentul de proiectare a furiei pe copii ,( victima) devenind violenta pe acestia.

Portretul agresorului familial , contine urmatoarele trasuri definitorii:

raceala afectiva si distantare emotionala;

lipsa unor bune atributii de comunicare ;

preocupari obsesive ;

dependenta de alcool si alte substante nociva ;

convingerea ca puterea si controlul pot fi obtinute doar prin violenta ;

stima de sine redusa

Femeia ca de altfel si orice alta ruda cu care convietuieste agresorul, ii apartine.Atunci cand potentiala victima nu urmeaza cu supusenie vointa lui, cand se intampla sa se " razvrateasca ", agresorul se simte umilit si recurge la violenta. Aceasta este cheia conduitei maltratatorului,un om gelos, posesiv si ahtiat sa controleze intru-totul, care actioneaza astfel ca si cum ar fi avut un drept natural de a-si degrada, a-si descalifica perechea.

1.5.Caracteristicile violentei in familie

Violenta domestica se manifesta intodeauna in cadrul unei relatii intime, in spatiu restrans si privat.(Iesirea cestui tip de violenta in public este mai rara. n.r.)

Actiunile care insotesc violenta sunt: intimidarea si manipularea, izolarea si sechestrarea, controlul asupra banilor si abuzuri asupra copiilor.

Definit ca un act comportamental, violenta domestica are caracter instrumental, intentional si invatat.

Instrumental agresorul controleaza victima, obtine ceea ce doreste de la ea. Comportamentele devin functionale (persista) daca au si rezultatul scondat. Un comportament care nu are rezultatele asteptate pentru cel care-l aplica, tinde sa nu se mai repete dupa o anumita perioada de timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neinterventie sau intarite, persista si se accentueaza.

Intentional: se produce cu intentia de control si dominare, de mentinerea puterii, prin faptul ca e repetitiva (nu apare doar izolat) ii confera caracterul de intentie pe care de regula abuzatorul nu o recunoaste, dar poate fi identificata prin rezultatele pe care le produce. De exempu, de ce un agresor nu manifesta violente similare asupra sefului la serviciu sau persoanelor straine, daca pornim de la ideea ca el nu se poate controla la furie?

Invatat: violenta asupra partenerului nu este inascuta. Copiii invata prin imitatie, familia reprezinta modelul din care isi extrage valori, cunoastere si comportamente. 60% dintre adultii care sunt violenti cu partenerele au crescut in familii cu violenta. Partea optimista este ca fiind un comportament invatat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de invatare. Dovada ca violenta nu este genetica este procentul de 40% dintre copiii care cresc in familii violente si care nu devin agresori.

Elemente specifice care diferentiaza violenta familiala de alte forme de agresiune:

- Accesul permanent al agresorului la victima

- Existenta unui ciclu al violentei ( repetare in timp, cu o frecventa tot mai mare si o gravitate tot mai crescuta)

- Schimbari produse in personalitatea celor implicati, cu scaderea eficientei lor in indeplinirea functiilor sociale.

- Antrenarea intregului sistem familial

- Relatiile emotionale intre cei doi parteneri sunt manifestate sau latente

- Caracterul privat, care face ca victima sa aiba acces redus la surse de sprijin

- Tendinta celorlalti de a nu interveni, toleranta sociala fata de fenomen

- Aspecte de tortura a victimei

- Lipsa de specialisti si servicii adecvate

In general, victima este femeie ( 91% din cazuri) violenta fiind inradacinata in inegalitatile de gen si in structurile traditionale de putere institutionalizata.

Cine este cel care sub impulsul furiei urmeaza sa comita un omor impotriva sotiei?

Cu timpul prin dedicarea unor oameni care l-au creionat pe fisele statistice am ajuns sa-l cunoastem pe acest domn cu varsta intre 36 si 45 de ani pentru care serile sunt un prilej de lupta.

Probabil pentru ca locuieste in mediul rural, "el" tine mult la casatorie si nu renunta usor la acea relatie care de atatea ori il infurie, il dispera, il invrajbeste.Fiind ortodox(ca si botez,nu comportament) si neobisnuit cu politia, cu cazierul nepatat, tanarul se fereste sa isi agreseze sotia in public si prefera mai degraba linistea domiciliului. Astfel ca desi a terminat doar liceul si lucreaza ca angajat intr-o firma, el prefera sa recurga la o teroare "soft".

Ii place sa ameninte, sa insulte si abia cand isi da seama ca demersurile sale coercitive nu au efect, incepe sa loveasca vizand pe faptul ca lacrimile si regretele ulterioare vor conduce la retragerea plangerii sau la acea dulce-amara impacare.

El nu exclude nici alungarea de la domiciliu si, cu atat mai putin, neplata pensiei alimentare.

Aceasta este chipul vecinului de bloc, sau al prietenului unui prieteniata un portret al agresorului agresorului ce vietuieste in judetul Olt si va invit sa-l blamati cand il intalniti.

1.6. Individul violent

Teoria criminologica ne furnizeaza o varietate de explicatii ale comportamentului violent,

printre care cele referitoare la personalitatea umana - trasaturi de personalitate, profil psihologic -, apartenenta la familia disfunctionala si traumele din copilaria timpurie sau expunerea la violenta, natura instinctuala umana, abuzul de substante - droguri, alcool -,comportamentul colectiv si individual, sistemul de valori.

Sociobiologia si psihologia ne arata ca investigatiile asupra indivizilor condamnati pentru violenta au anumite trasaturi de personalitate, anumite atribute definitorii, care ii fac sa se diferentieze semnificativ de alti indivizi, considerati normali. Conceptualizarile medicale - terminologia psihiatriei - , ca si cele psihologice - terminologia psihopatologiei si a psihologiei normalitatii -acorda prioritate unor concepte ca tulburari de personalitate, boala mentala, disfunctii biologice cu expresie comportamentala. In ultima vreme, stresul posttraumatic(PTSD) a capatat un prestigiu cognitiv deosebit, impunindu-se ca instrument diferential in analiza comportamentului uman.

Actele violente difera in motivatie - motivele trecerii la act -, in felul in care ele se exprima, astfel incit trasaturile de personalitate nu determina in mod singular - cu exceptia abnormalitatii -, comportamentul violent. Ar fi foarte simplist sa credem ca o trasatura de personalitate este raspunzatoare de comportamentul violent exprimat simbolic sau fizic de catre personalitatea umana, poate, dupa unii autori, la fel de simplist ca atunci cind se incearca explicarea comportamentului violent si a agresivitatii prin determinisme pur genetice.48 Etiologia criminalitatii ramine un domeniu foarte dificil de abordat.

Unii autori sustin, bazindu-se pe investigatii complexe, necesitatea de a se distinge intre criminalitatea asociata cu psihozele si criminalitatea asociata cu tulburarile de personalitate, subliniind faptul ca aceste doua tipuri de stare patologica reprezinta doua grupe de diagnostic care s-au impus in psihiatria forensica, in practica clinica si in cercetare.

Cercetarile au stabilit ferm asocierea intre boala mentala si omucidere, sprijinind ideea dupa care omuciderea comisa de femei este mai ales corelata cu tulburarile de personalitate; ele au pus, de asemenea, in evidenta faptul ca atit psihoticele, cit si nonpsihoticele omoara copii - de regula, proprii lor copii, inclusiv neonaticidul (pruncuciderea) -, dar ca nonpsihoticele isi omoara mai ales partenerii intimi.

Cu toate acestea, profilul psihologic al criminalului, indiferent de diferentele interindividuale, acest construct mult asteptat, in ciuda dificultatii obtinerii lui, contine unele trasaturi particulare, corelate unui anumit tip particular de criminalitate. Trasaturi de personalitate, precum insuficienta dezvoltare sau chiar absenta autocontrolului - adesea asimilat de nonpsihologi impulsivitatii, iar de criminologi, "rationalitatii limitate" - sau, dimpotriva, accentuata reprezentare a controlului altei persoane -, nivelul redus sau chiar

absenta empatiei, conflictualitatea si agresivitatea, intoleranta la frustrare, nivelul de inteligenta si cel de instructie si educatie, imaginea de sine negativa propensiunea catre adictii, sunt ingredientele frecvente ale criminopatului.

Din pacate, cercetarea psihologica in criminologie - psihologia criminalitatii, criminalizarii, victimizarii -, la noi, este insuficient dezvoltata, profilul personalitatii criminale, ca si cel al victimei, continind informatii sociodemografice (virsta, sex, nivel de instructie, statut rezidential si ocupational, statut socioeconomic). Toate acestea nu aduc date care sa aproximeze un profil al personalitatii criminale sau al victimei.

Timp de trei decenii, barbatii au ramas "victimele ascunse" ale violentei domestice. Pe masura ce corpul de date si investigatii privind criminalitatea feminina a crescut, s-a simtit nevoia considerarii acestui subiect si gasirii unor explicatii si interpretari care sa distinga si sa apropie in acelasi timp criminalitatea feminina de cea masculina. Comportamentul violent al femeilor a fost mai putin studiat comparativ cu cel al barbatilor, in parte din cauza ca femeile comit mai putine crime cu violenta, dar si pentru ca agresiunea feminina extrema are loc mai ales in ariile private sau domestice. Actele homicidale s-au dovedit a rezulta, in cea mai mare parte, din conflictele interpersonale si au fost indreptate de regula impotriva partenerilor intimi, fiind considerate represalii ca raspuns la victimizarea initiata de partenerul barbat. In Romania, violenta conjugala nu apare in statistici rafinate - desi se distinge intre criminalitatea masculina si cea feminina -, care sa includa categorii nuantate de victimizare, probabil si pentru faptul ca statisticile dau predominant atentie agresorilor si mai ales criminalitatii masculine.

CAPITOLUL II. LEGISLATIA

2.1.Cadrul legal in Romania

Prevenirea si combaterea violentei in familie face parte din politica integrata de ocrotire in familiei si dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale si reprezinta o importanta problema de sanatate publica si constituie totodata un obiectiv de interes national (art.1 din Legea nr.217/2003)

Cadrul legislativ in domeniul prevenirii si consilierii violentei in familie cuprinde:

* Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ;

*Ordonanta nr.95/2003 privind modificarea si completarea legii nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ;

* H.G. nr.1624/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei;

* H.G. nr.686/2005 pentru aprobarea strategiei nationale in domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie ;

* Ordinul nr.383/2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie.

* Ordinul comun nr.384/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie ;

* Ordinul nr.385/2004 pentru aprobarea, instructiunilor de organizare si functionare a unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ;

* Codul Penal al Romaniei ;

* Codul de Procedura Penala ;

* Codul de Procedura Civila ;

* Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului ;

* Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator ;

* Constitutia Romaniei ;

* Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat ;

* Codul Familiei

2.2. Constitutia Romaniei

Constitutia Romaniei garanteaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii sau discriminari (art.16), precum si drepturile si libertatile tuturor persoanelor.Art.23 declara drept inviolabile libertatea individuala si siguranta persoanei, iar dreptul la aparare al persoanei este de asemenea garantat in conformitate cu art.24 consacrarea prin constitutie a acestor drepturi inseamna implicit si respectarea libertatilor si drepturilor femeii si interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenta sau tratament degradant de natura sa atenteze la siguranta sa fizica sau psihologica.In cazul incalcarii unuia sau altuia dintre aceste drepturi sau libertati,femeia poate si trebuie sa beneficieze de protectia legii.

2.3.Prevederi ale Codului Penal si ale Codului de Procedura Penala cu privire la prevenirea si combaterea violentei in familie.

Codul Penal nu defineste violenta in familie, dar prin dispozitiile Legii nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie se face trimitere directa la infractiuniile care releva existenta acesteia.Astfel, art.1 alin.2) din Legea nr.217/2003 enumera infractiuniile prevazute de Codul Penal care ar putea fi incidente pentru fapte vizand violenta in familie, clasificate dupa relatiile vizate a fi ocrotite:

a) infractiuni contra vietii, care vizeaza ocrotirea relatiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viata ;

b) infractiuni contra integritatii corporale sau a sanatatii, care vizeaza ocrotirea relatiilor sociale referitor la dreptul fiecarei persoane la integritate corporala si sanatate ;

c) infractiuni contra libertatii persoanei care vizeaza, si principal, ocrotirea relatiilor sociale referitoare la aspecte ale dreptului la libertate (libertatea fizica, de actiune, morala, inviolabilatatea domiciliului, a corespondentei, etc.)

d) infractiuni privitoare la viata sexuala, care vizeaza in principal ocrotirea relatiilor sociale privitoare la viata sexuala privita sub mai multe aspecte si, in subsidiar, alte relatii sociale (libertatea morala,integritatea corporala sau sanatatea, etc.)

e) infractiuni contra demnitatii, care vizeaza ocrotirea relatiilor sociale privitoare la demnitatea persoanei,atat din punct de vedere subiectiv, cat si din punct de vedere obiectiv ;

f) infractiuni contra patrimoniului, care vizeaza in special ocrotirea relatiilor sociale privitoare la patrimoniu ;

g) infractiuni contra familiei, care vizeaza ocrotirea relatiilor privitoare la convietuirea in cadrul familiei ;

h) infractiuni contra sanatatii publice, care vizeaza ocrotirea relatiilor de convietuire sociala care privesc sanatatea publica;

i) infractiuni privitoare la asistenta celor in primejdie, care vizeaza ocrotirea relatiilor de convietuire sociala care privesc asistenta celor aflati in primejdie ;

j) infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, care vizeaza ocrotirea relatiilor de convietuire sociala privind libertatea constiintei, linistita folosinta a locuintei, bunele moravuri si linistea publica, precum si alte relatii ce nu au o reglementare speciala in acest capitol.

Prin adoptarea Legii nr.197/2000, de modificare si completare a Codului Penal au fost prevazute masuri si pedepse aplicate persoanelor care savarsesc acte de violenta impotriva membrilor familie cauzatoare de suferinta fizica sau psihica.

De asemenea, prin lege se defineste notiunea de " membru de familie " ca fiind sotul sau ruda apropiata, daca acesta din urma locuieste sau se gospodareste impreuna cu faptuitorul.

Definirea este intr-adevar larga si urmareste sa cuprinda toate persoanele care locuiesc impreuna cu agresorul, insa, in baza aceleiasi definitii sunt exclusi concubinii care,desi gospodaresc impreuna, nu sunt rude.

Alte modificari introduse :

- pornirea actiunii penale din oficiu pentru infractiunile de violenta (art.180-181) .Ratiunea legiuitorului prin introducerea acestei garantii este similara cu cea in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, si anume, pozitia de inferioritate fata de faptuitor si cea fata de consecintele faptei careia i-a cazut victima.

- introducerea masurii de siguranta si anume " interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata " . Instanta poate lua aceasta masura impotriva unui condamnat la cel putin un an de inchisoare pentru lovire sau orice alt act de violenta.Ea poate fi luata pe o perioada de pana la 2 ani.Aceasta masura este o noutate absoluta si este o incercare a legiuitorului, timida ce-i drept, in concordanta cu scopul masurilor asiguratorii din Codul Penal de inlaturare a unei stari de pericol.

Legiuitorul a incercat prin aceasta masura sa echivaleze ordinul de restrictie din Legislatia international, dar lipsa unor modificari complementare in Codul de Procedura a dus la totala inaplicabilitate a sa.

- recunoasterea infractiunii de viol in timpul casatoriei prin introducerea ca agravanta a savarsirii acesteia impotriva unui membru de familie.

La definirea infractiunior Codul Penal nu tine seama de relatiile dintre victima si faptuitor, cu exceptia art.180 si 181 care incrimineaza lovirea si vatamarea, precum si violenta impotriva membrilor de familie si prevad sanctiuni mai aspre.Definirea notiunii "membru de familie" din Codul Penal este una stricta. In afara de aceasta, chiar si atunci cand Codul Penal permite dispunerea unor sanctiuni mai aspre datorita relatiilor de familie dintre victima si faptuitor ( de exemplu,circumstantele agravante legale conform art.75,alin.1,litera b din Codul Penal), interpretarea este tot una stricta, datorita definitiei relatiilor de rudenie din Codul Penal.

Prin urmare, in practica, violenta impotriva membrilor de familie continua sa fie sanctionata in conformitate cu Codul Penal, iar definitia extinsa din Legea nr.217/2003 nu este aplicata.Categoriile de persoane care pot fi considerate victime ale violentei in familie potrivit Codului Penal sunt mai restranse decat cele prevazute de Legea nr.217/2003.Astfel potrivit Codului Penal, urmatoarele infractiuni nu pot fi considerate acte de violenta in familie :

- infractiuni impotriva unei rude apropiate care nu convietuieste si nu gospodareste impreuna cu faptuitorul ;

- infractiuni impotriva persoanelor care au stabilit relatii similare celor dintre soti sau dintre parinti si copiii, dovedite prin ancheta sociala ;

Codul de procedura penala (Cpp) nu contine prevederi speciale referitoare la efectuarea cercetarii penale sau judecatoresti in cazurile de violenta in familie.

Cu toate acestea, potrivit reglementarilor de procedura penala, infractiunile de violenta in familie prevazute de Legea nr.217/2003, pot fi impartite in doua categorii, in functie de modul in care sunt sesizate institutiile abilitate sa efectueze ancheta penala :

(1).infractiuni pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, respectiv infractiunile prevazute de art.180, 181, 193, 197 alin.1, 205, 206, 305 si 307 din Codul Penal.

(2).infractiuni pentru care nu este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, respectiv infractiunile prevazute la art.: 175, 176, 179, 182, 183, 189, 190, 191, 194,197 alin. 2 si 3, 198, 202, 211,306, 309, 314, 315, 316 si 318 din Codul Penal.

Procedura penala in cazul in care este necesara plangerea prealabila

Potrivit art.279 alin.2 al C.p.p. modificat prin Legea nr.356/2006, partea vatamata poate sesiza cu plangere prealabila penala organul de cercetare penala sau procurorul.

Dreptul de a depune o astfel de plangere are caracter personal si apartine partii vatamate. Plangerea penala prealabila poate fi depusa si de un mandatar,caz in care procura trebuie intocmita special pentru acest scop si trebuie sa ramana anexata la plangere pe parcursul procedurilor.Articolul 283 al Codului de procedura penala defineste continutul unei plangeri penale prealabile, care trebuie sa cuprinda urmatoarele :

(a).descrierea faptei ;

(b).indicarea autorului ;

(c).aratarea mijloacelor de proba ;

(d).indicarea adresei partilor si a martorilor ;

(e).precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila ;

(f).indicarea persoanei responsabile civile, atunci cand este cazul.

Conform dispozitiilor articolului 284 C.p.p. plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de 2 zile din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul, iar cand persoana vatamata este un minor sau o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, termenul de 2 luni curge de la prima persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

In cazul in care partea vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.

Actiunea penala in cazul infractiunilor sanctionabile la plangerea prealabila a persoanei vatamate ramane insa guvernata de principiul disponibilitatii : partea poate decide retragerea plangerii sau impacarea cu faptuitorul,situatie care stinge actiunea penala reinceputa in prealabil, chiar daca aceasta a fost pornita din oficiu.

.Procedura penala cand nu este necesara o plangere prealabila.

Pentru celelalte categorii de infractiunii (pentru care legea nu solicita introducerea unei plangeri penale prealabile), organele de ancheta penala pot fi sesizate prin plangere sau denunt sau pot actiona cand au informatii cu privire la savarsirea unei infractiuni ( art.211 C.p.p.). In cazul in care organul de urmarire penala se sezizeaza din oficiu,incheie un proces-verbal in acest sens. In toate aceste cazuri, instanta este sesizata prin rechizitoriul intocmit de procuror.

Potrivit articolului 222 C.p.p. plangerea este incunostiintarea facuta de o persoana fizica sau juridica ce este victima unei infractiuni.Aceasta trebuie sa contina urmatoarele :

(a). numele, prenumele ;

(b). calitatea si domiciliul petitionarului ;

(c). descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii ;

(d). indicarea faptuitorului daca este cunoscut ;

(e). indicarea mijloacelor de proba ;

Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatarul trebuie sa fie special , iar procura ramane atasata plangerii. Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru parinti.

Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea. Pentru persoana lipsita de capacitate de exercitiu, plangerea se face de catre reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.

Art.213 C.p.p reglementeaza denuntul ca mod de sesizare.Conform dispozitiilor legale,denuntul este incunostiintarea facuta de catre o persoana fizica, sau de catre o persoana juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.

Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.

Prevederi procedurale comune tuturor modurilor de sesizare.

Indiferent de modul de sesizare cu privire la vreuna dintre infractiunile de violenta in familie, art.4 din Legea nr.211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor, prevede anumite obligatii in sarcina judecatorilor, procurorilor, ofiterilor si agentilor de politie . Conform dispozitiilor legii, procurorii, ofiterii si agentii de politie au obligatia de a incunostinta victimele infractiunilor cu privire la:

(a). serviciile si organizatiile care asigura consiliere psihologica, sau orice alte forme de asistenta a victimei, in functie de necesitatile acestei ;

(b). organul de urmarire penala la care pot face plangere ;

(c). dreptul la asistenta periodica si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

(d). conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite ;

(e). drepturile procesuale ale partii vatamate si ale partii civile ;

(f). conditiile si procedura pentru a beneficia de dispozitiile art.86, 86.2 , 86 4 , 86 5 C.p.p. , precum si de dispozitiile Legii nr. 682/2002 privind protectia martorilor ;

(g). conditiile si procedura pentru acordarea compensatiilor financiare de catre stat.

Informatiile de mai sus sunt aduse la cunostinta victimei de catre procurorul, ofiterul sau agentul de politie la care victima se prezinta, in scris sau verbal, intr-un limbaj pe care aceasta il intelege. Indeplinirea acestor obligatii legale se consemneaza intr-un proces verbal care se inregistreaza la institutia din care face parte procurorul, ofiterul sau agentul de politie la care se prezinta victima.

CAPITOLUL III. MANAGEMENTUL DE CAZ - metoda generala in domeniul serviciilor sociale.

Managementul de caz este o metoda generala de coordonare a tuturor serviciilor de asistenta medicala, psihologica si sociala si consta in identificarea necesitatilor victimei violentei in familie/agresorului familial, planificarea, coordonarea si monitorizarea implementarii masurilor din planul individualizat de asistenta a acesteia/acestuia, in functie de resursele disponibile, avand ca scop:

- prevenirea fenomenului de violenta in familie ;

- asistarea si protejarea ( din punct de vedere medical, psihologic, juridic, social) victimei violentei in familie aflata in situatii de criza sau ante/post crizei ;

- asistarea si protejarea altor membrii ai familie, indirect afectati de fenomenul violentei in familie ;

- reinsertia socio-profesionala a victimei violentei in familie/membrilor indirect afectati, activitati desfasurate de profesionisti in domeniul violentei in familie din diferite servicii sau institutii publice sau private.

Toti furnizorii de servicii sociale in domeniul violentei in familie vor folosi managementul de caz, ca metoda de lucru, cu respectarea standardelor prevazute de legislatia in vigoare.

Principiul fundamental al practicii managementului de caz este ca resursele sa fie alocate in raport cu nevoile individului intr-un mod care sa fie eficient, pentru ambele parti : rezultate pozitive , persoanele afectate si cost scazut pentru servicii.Eficienta managementului de caz este analizata in raport cu :

- alocarea resurselor in functie de cerintele fiecarui caz ;

- gradul de coordonare al serviciilor astfel incat sa fie acoperite de toate cerintele unui caz fara ca resursele sa fie irosite ;

- cresterea eficientei raportului : cost scazut pentru servicii

- beneficii pentru persoana asistata

Managementul de caz ca practica de lucru presupune evaluarea nevoilor individului , a mediului social in care acesta traieste si a retelei de servicii disponibile, in acordul cu care managerul de caz construieste o strategie individuala de interventie pe baza nevoilor prioritare si a resurselor disponibile. Aceasta orientare de lucru arata ca asistentul social manager de caz nu se mai focalizeaza pe selectarea beneficiarilor eligibili pentru un serviciu ci se focalizeaza pe identificarea problemelor persoanei avizate si a serviciilor din retea care sunt eficiente pentru acoperirea acestor nevoi. Se va pune accentul pe stabilirea gradului de urgenta si al gravitatii actelor de violenta, victimele astfel identificate avand prioritate in acordarea de servicii.

3.1.Managerul de caz ( MC) este profesionistul care asigura coordonarea activitatilor de asistenta si protectie sociala speciala victimelor violentei in familie, desfasurate prin intermediul unei echipe multidisciplinare si a unui responsabil de caz (poate fi asistentul familial, conf. legislatiei in vigoare)

Managerul de caz (asistentul social/psihologul/psihopedagogul, s.a. specializati in domeniul social-uman, cu competente in domeniul violentei in familie, prevazute legal) este profesionistul specializat in servicii sociale ( din administratia de stat ) care stabileste, impreuna cu furnizorul de servicii sociale in domeniul violentei in familie, criteriile de eligibilitate pentru accesul clientului la servicii, colaboreaza cu responsabilul de caz, faciliteaza interactiunea intre specialistii din institutii diferite implicate in procesul asistarii victimei violentei in familie - guvernamentale sau neguvernamentale.

3.2.Atributii ale managerului de caz

- coordoneaza toate activitatile de asistenta si protectie speciala a violentei in familie, asigura respecatarea etapelor managementului de caz ;

- elaboreaza planul individualizat de interventie/celelalte planuri specializate prevazute in legislatia privind serviciile sociale, stabileste componenta echipei multidisciplinare/ interdisciplinare, stabileste responsabilul de caz, organizeaza intalnirile de caz.

- asigura colaborarea tuturor factorilor identificati ca fiind importanti in gestionarea situatiei de violentei in familie sau in privinta reintegrarii socio-profesionale a victimei (institutii, familie, agresor, specialisti);

- coordoneaza responsabilul de caz, faciliteaza comunicarea RC cu toti factorii importanti necesari in gestionarea situatiei de violentei in familie;

- raporteaza compartimentului cu atributii privind combaterea violetei din cadrul DMIS, respectiv directiilor/departamentelor de monitorizare/ANPF cazurile( imigratie/solutionate/inchise/ monitorizate) ;

- elaboreaza planul de siguranta si evaluare a riscului ;

- comunica deciziile de inchidere a cazului ;

- monitorizeaza implementarea planului de interventie sau a celorlalte planuri elaborate necesare in gestionarea situatiei de violenta in familie.

3.3.Responsabilul de caz asistent social/psihologul/psihopedagogul si alte specializari din domeniul socio-uman cu competente in domeniul violentei in familie, prevazute legal)este profesionistul din domeniul violentei in familie care, prin delegarea atributiilor de catre managerul de caz, asigura coordonarea activitatilor si implementarea programelor de interventie specializate (planul de interventie individualizat, planul de reabilitate si reinsertie socio+profesionala, planul de prevenire a redeschiderii cazului, planul de siguranta si de evaluare a riscului, s.a).

3.4.Atributii ale RC :

- asigura implementarea planului individualizat de interventie a celorlalte planuri de interventie prevazute de legislatie/planului de siguranta si evaluare a riscului ; asigura furnizarea, serviciilor sociale necesare gestionarii situatiei de violentei in familie / reinsertie socio-profesionala conform planului de interventie elaborat.

- intocmeste/reactualizeaza dosarul de caz ;

- asigura comunicarea tuturor deciziilor zi a serviciilor ce vizeaza victima violentei in familie (asigura explicarea pe intelesul beneficiarului de tot ceea ce se intreprinde in folosul acesteia si numai in conditiile in care victima isi da acordul pentru serviciile propuse ) ;

- asigura comunicarea intre toate partile implicate in rezolzarea cazului/medierea intrafamiliala si colaboreaza cu echipa interdisciplinara.

- monitorizeaza implementarea serviciilor propuse de planul individualizat de asistenta.

3.5.Etapele managementului de caz conform O.G. 61/2003 privind serviciile sociale, cu modificarile si completariile ulterioare) :

- evaluare initiala ;

- elaborarea planului de interventie ;

- evaluarea complexa ;

- elaborarea planului individualizat de asistenta si ingrijiri ;

-monitorizarea ;
- reevaluarea ;

- evaluarea opiniei beneficiarului ;

Identificarea, evaluara initiala,preluarea cazului

Implica o evaluare initiala a extensiei problemei pentru care se ofera ajutor si criteriile practicate de catre servicii pentru stabilirea persoanelor care pot beneficia de asistenta.

Atunci cand este semnalat un caz de violenta in familie, asistentii sociali din cadrul Serviciului de Asistenta Sociala trebuie sa faca o investigatie sociala in maxim 72 de ore de la inregistrarea solicitarii directe, a referirii sau a semnalarii cazului, pentru a determina :

- daca este necesara o interventie de urgenta ; aceasta se impune atunci cand victima violentei este in pericol, este necesar ca asistentii sociali din cadrul Serviciului Public de Asistenta Sociala sa identifice aspectele care determina interventia in regim de urgenta si sa stabileasca modul in care acestea afecteaza victima ;

- sa examineze riscurile actuale in care se afla membrii familiei ;

- sa determine daca membrii familiei sau alti membri ai comunitatii pot interveni fara sa fie necesara interventia serviciilor de asistenta specializate in regim de urgenta.

Elaborarea planului de interventie

Managementul de caz asigura realizarea evaluarii initiale in maxim 72 de ore de la inregistrarea solicitarii directe, a referirii sau a semnalarii cazului - evaluarea initiala are loc in cel mai scurt timp in functie de urgenta si gravitatea cazului.

In situatii de urgenta in cazul in care deplasarea managerului de caz sau a echipei mobile de interventie necesita o durata mai mare de o ora, evaluarea initiala este efectuata de catre responsabilii de caz din cadrul autoritatii locale din comunitatea in care se afla victima.

Se intocmeste un raport de evaluare initiala ( in minim 48 de ore de la inregistrarea cazului) in baza caruia se ia decizia continuarii managementului de caz sau inchiderii cazului, acesta trebuie repartizat unui MC care va prelua gestionarea intregii probleme cu ajutorul RC si a echipei multidisciplinare. Se comunica beneficiarului continutul raportului de evaluare initiala.

In cazul referirii catre institutii, daca inregistrarea se face la o institutie care nu poate prelua cazul, se transmite institutiei catre care se face referirea si Raportul de evaluare initiala.

Evaluarea complexa a persoanei asistate si a mediului de viata.

In timp ce informatia initiala orienteaza interventia in regim de urgenta, evaluarea complexa are in vedere cunoasterea problemelor si a resurselor persoanei asistate necesara pentru elaborarea planului de interventie.

Pentru o evaluare corecta a nevoilor si resurselor,asistentul social trebuie sa inteleaga modul in care elementele contextului social, familial si individual afecteaza situatia persoanei asistate :

- vointa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru imbunatatirea situatiei, eliminarea formelor de violenta in familie.

- cadrul familial ( relatiile dintre membri familei, compozitia familie si relatia cu rudele; distributia rolului si a puterii in familie, etc.)

- gradul de integrare al familiei asistate in comunitate ( subiectul de apartenenta la grupurile sociale etc.)

- aspectele de natura emotionala ( tendinta de a se retrage si a se izola de ceilalti ; inclinatia spre stari cum ar fi furia, teama, rusinea etc.)

- aspecte de natura intelectuala ( modul de utilizare a informatiilor pentru intelegerea propriei persoane, a problemelor si a celorlalti, etc.)

- aspectele economice ( disponibilitatea resurselor, si capacitatea de a administra si aloca banii necesari platii bunurilor si serviciilor, etc.)

Procesul de evaluare complexa urmareste aspectele care se refera la situatia individualizata a beneficiarului, asa cum sunt ele definite conform ONG 68/2003, art.33,al.(1)-(3), art. 34-39.

Datele colectate in cadrul acestei etape provin din interviul asistentului social cu :

- persoana asistata ;

- membrii familiei ;

- agresorul ;

- parintii/persoanele care o ingrijesc ;

- specialistii servicilor comunitare.

Dupa colectare si inregistrare, asistentul social analizeaza informatiile raportandu-se la punctele tari si punctele slabe ale persoanei asistate si ale mediului in care aceasta traieste pentru gasirea celor mai potrivite solutii. In baza acestei analize, asistentul social, impreuna cu persoanele asistate, stabileste modalitatea de actiune si de utilizare a resurseor existente. Dupa aceasta analiza, asistentul social stabileste impreuna cu persoana asistata ( in cazul persoanelor adulte care au capacitate de discernamant/resursele pe care aceasta doreste sa se utilizeze pentru remedierea situatiei si indepartarea factorilor de risc care favorizeaza repetarea violentei ) .

Planificarea interventiei impreuna cu persoana asistata, atunci cand aceasta are capacitate de discernamant

Planul individualizat de asistenta si ingrijire reprezinta intentia de realizare a schimbarilor necesare si dorite pentru protectia victimelor violentei si asistenta agresorului.

Asistentul social manager de caz impreuna cu echipa interdisciplinara, elaboreaza planul de interventie in maxim 30 de zile de la inregistrarea cazului.

Factorii de baza ai planificarii interventiei sunt :

- stabilirea obiectivelor interventiei ;

- identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor ;
- stabilirea activitatilor pe care partile implicate urmeaza sa le realizeze ;

- stabilirea procedeului de lucru ;

- stabilirea timpului de lucru ;

Planul individualizat de protectie reprezinta o intentie de realizare a unei schimbari dorite si intentionate, de modificare a comportamentelor individuale intr-o perioada de timp limitata utilizand resursele alocate si avand capacitatea de mentinere a modificarilor produse la nivelul beneficiarului.

Planul de interventie trebuie sa respecte alegerile, asteptarile, scopurile pe termen scurt/ lung ale beneficiarului, efectele trebuie explicate pe intelesul acestuia.

Implementarea planului de interventie si monitorizarea

Asistentul social de caz este specialistul care asigura coordonarea implementarii activitatii de asistenta si protectia victimei violentei in familie. Interventia este partea cea mai vizibila a proectului de asistenta. Un plan de interventie nu are nici o valoare daca nu exista o intelegere clara asupra modului in care va fi implementat.

Pe parcursul implementarii actiunilor planificate, asistentul social trebuie sa monitorizeze modalitatea de implementare. In functie de efectul interventiei asupra situatiei persoanei asistate, asistentul social manager de caz va decide daca continua sau modifica actiunile prevazute in planul de interventie.

Monitorizarea imlica verificarea modului in care sunt alocate resursele si efectele acestora asupra persoanei asistate.

Implementarea planului de interventie trebuie continuu monitorizata cu scopul de a se cunoaste pe de-o parte daca serviciile mai sunt corespunzatoare nevoilor persoanelor asistate, iar pe de alta parte sa poata fi realizate modificarile cerute de evolutia cazului

Inchiderea cazului si monitorizarea post-interventie.

In scopul violentei in familie, inchiderea unui caz trebuie sa fie continuata de monitorizare post-interventie in special in cazurile in care victima ramane in preajma agresorului. Chiar daca agresorul urmeaza un program individual de asistenta ( consiliere, psihoterapie, tratament sub medicatie pentru scoaterea de sub dependenta diferitelor substante, etc.), ramane riscul ca aceasta sa repete actele de violenta.

De aceea inchiderea unui caz trebuie facuta numai dupa o monitorizare de durata a cazului si numai dupa ce specialistii care au gestionat cazul dispun de suficiente interventii care sa arate faptul ca victima si agresorul pot face fata situatiilor de ris care pot aparea.

Inchiderea cazului trebuie facuta numai dupa ce victimei i s-au comunicat toate elementele pe care specialistii le identifica in privinta posibilitatii de "recidiva" a actelor de violenta.

Inchiderea cazului se face prin decizia autoritatii competente la recomandarea asistentului social manager de caz si se inregistreaza intr-o baza de date pentru facilitarea accesului de informatii in situatia de redeschidere a cazului.

Evaluarea opiniei beneficiarului

Serviciile de asistenta sociala trebuie sa-si dovedeasca eficienta in asistarea persoanelor aflate in nevoi. De asemenea, specialistul trebuie sa fie preocupat de performanta metodelor folosite in rezolvarea cazului si cunoasterea schimbarilor necesare pentru imbunatatirea calitatii serviciului. Gradul de satisfactie va fi stabilit prin evaluarea opiniei beneficiarului cu privire la serviciile de care a beneficiat (feed-back).

3.6.Echipa interdisciplinara

Echipa interdisciplinara si interinstitutionala include profesionisti in domeniul violentei in familie asistentul social, psihologul, psihoterapeut, psihiatru, medic de alte diferite specialisti ; medic legist, politist, jurist, referenti de specialitate ; echipa interdisciplinara, cea care asigura serviciile sociale specializate include specialisii prevazuti de legislatia in vigoare OUG 68/2003, art.20, al.(2),(3). Echipa disciplinara colaboreaza cu responsabilul de caz. Se intalneste cu managerul de caz, responsabilul de caz ( "intalnire de caz" ) periodic, sau exceptional, sau cu victima violentei in familie /agresor/alti membri ai familiei, daca se considera necesar acest lucru.

In cazul unor resurse umane limitate, pentru a putea asigura serviciile complexe multidisciplinare se poate face apel la prevederile Ordinului Comun nr 384/2004 si ale Protocoalelor/Conventiilor de colaborare incheiate la nivel national si local.

3.7.Serviciile sociale destinate prevenirii si combaterii violentei in familie.

Asistenta Sociala

Profesia de asistent social promoveaza/sustine schimbarea sociala, rezolvarea problemelor din cadrul relatiilor umane, imputernicirea si eliberarea oamenlilor pentru a spori bunastarea acestora. Folosind teorii ale comportamentului uman si ale asistentei sociale, asistenta sociala intervine acolo unde oamenii interactioneaza cu mediile proprii. Principiile drepturilor umane si ale justitiei sociale sunt fundamentale pentru asistenta sociala.

Premisele de abordare a situatiilor de violenta in familie.

a) in cazul victimei

- avertizarea victimei;

- asigurarea confidentialitatii;

- manifestarea increderii in capacitatea si resursele victimei;

- atitudine empatica din partea specialistului;

- prioritate in privinta sigurantei sale si a copiilor sai;

- interzicerea exercitarii de presiune sau influenta daca victima nu se simte pregatita pentru decizii majore / radicale. De obicei o victima are incercari repetate de iesire din situatia de violenta, soldate cu esecuri, inainte de a reusi rezolvarea problei. Va fi informata referitor la disponibilitatea noastra si i se pun la dispozitie informatii referitoare la ce poate sa faca in cazul in care se decide.

- conceperea unui plan de siguranta si evaluare a riscului impreuna cu victima in situatiile in care victima nu este hotarata;

- respectarea deciziilor victimei si solicitarea acordului ei in acordarea asistentei.

b) in cazul agresorilor :

- violenta este un comportament intentional si instrumental;

- este responsabil 100 % de violenta;

- toleranta 0(zero) fata de violenta;

- confidentialitate limitata.

Datorita slabei constientizari a efectelor distructive ale violentei asupra persoanei sau a lipsei de identidicare a violentei in familie ca problema sociala la nivelul constiintei in familie ca problema sociala la nivelul constiintei comune, se mentine si uneori chiar se intareste comportamentul violent.

Se lasa impresia ca violenta apare ca o problema privata, ce trebuie rezolvata in cuplu familial si nu in afara lui. Aceasta datorita lipsei de incredere in capacitatiile sistemului forumula de interventie eficienta sau datorita unor prejudecati sociale care blameaza si victima. Acest lucru intareste un comportament tolerant fata de violenta in familie.

In acest complex de factori care actioneaza asupra dezvoltarii si mentinerii violentei, se impune interventia specializata a asistentului social. Asistentii sociali pot sa evalueze si sa analizeze factorii care au favorizat si mentinut manifestarile violente in familie si sa particularizeze formele de asistenta prin intocmirea masurilor economice si legislative cu elementele sociale si culturae ale spatiului social in care actioneaza.

Scopul asistentului social in asistarea persoanelor victime ale violentei in familie este centrat pe schimbarea conditiilor atitudinilor si comportamentelor individuale sustinute de prejudecati sau lipsuri economice severe care induc agresivitate si violenta.

- cantitatea agresorilor;

- asigurarea unor resurse umane calificate;

- reintegrarea sociala.

Asistenta medicala si ingrijirea victimelor

Furnizorul de servicii medicale joaca un rol semnificativ atat in reducerea si prevenirea violentei in familie, cat si in interventia pentru protectia victimelor.

Furnizorii de servicii de sanatate au posibilitatea de a interveni in cazurile de violenta in familie in cele trei tipuri de servicii in care se poate afla victima:

- asistenta medicala a victimelor violentei in spatiul familei, cand violenta nu pune in pericol viata victimei si echipa interdisciplinara, din care trebuie sa faca parte, medicul poate interveni pentru asistarea victimei, agresorului si a celorlalti membrii ai familiei afectati de violenta prin mentinerea familei unite ;

- ingrijirea medicala a victimelor violentei in familie si in cadrul adaposturilor, conform conventiilor de colaborare incheiate cu spitalele sau cu unitatile sanitare, care sa asigure ingirijirea medicala si psihiatrica.

Consiliere juridica

In cadrul consilierii juridice beneficiarii primesc informatii privind :

- drepturile de care pot beneficia;

- modul in care isi pot exercita drepturile;

- procedurile juridice aplicabile .

Prin prezentarea mijloacelor legale care stau la indemana victimei,consilierul juridic o poate incuraja pe aceasta sa iasa din relatia conflictuala de cuplu si sa utilizeze instrumentele legale de protectie.

Asistentii sociali din SPAS au responsabilitatea identificarii situatiilor de risc in dezvoltarea formelor din violenta in familie, a interventiei in cazurile de violenta, a dezvoltarii planului de servicii pentru familiile care se confrunta cu forme de violenta, a constituirii echipei de management de caz a monitorizarii cazurilor de violenta si a desfasurarii, impreuna cu actorii sociali ai programelor de prevenire si combatere a violentei.

Primire si gazduire temporara

In cazurile in care este necesara separarea victimei de agresor, exista alternativa gazduirii temporare in adaposturi publice. Potrivit Legii 217/2003 - consiile judetene si consiliile locale, cu avizul agentiei (art.23) au responsabilitatea infiintarii centrelor de asistare a victimelor violentei, precum si a centrelor de asistenta a agresorilor.

Legea 217/2003 prevede ca adaposturile publice destinate victimelor violentei in familie trebuie sa asigure gratuit servicii sociale de suport, cu respectarea standardelor de calitate, atat victimei, cat si copiilor aflati in ingrijirea acesteia, precum protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana, cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. Primirea, gazduirea in adaposturile publice si serviciile furnizate in cadrul acestor adaposturi se face in baza Ordinului nr. 383/12 iulie 2004 prin care au fost aprobate standardele de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie. Standardele pentru serviciile de asistenta sociala acordate in centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie prevad :

- informarea si relatiile adaposturilor cu memrii comunitatii;

- interventii in caz de urgenta;

- consilierea victimelor.

Consilierul o va ajuta pe victima violentei in familie sa consilieze si sa inteleaga drepturile pe care le are, ii va explica modul corect in care o va afecta fiecare decizie si efectele juridice care decurg din actiunile sale.

Consilierea juridica a agresorului urmareste informarea acestuia cu privire la consecintele legale care decurg din faptele sale de violenta si la tipurile de sanctiuni specifice in cazul violentei in furnizarea serviciului de consiliere a agresorului se va avea in vedere principiul interesul victimei, siguranta acesteia fiind prioritara, fara a neglija dreptul la aparare al agresorului.

Consiliere psihologica

Consilierea este o relatie umana, care implica empatie si respect fata de persoana consiliata. Consilierul nu ofera sfaturi, ci trebuie sa stimuleze victima sau agresorul sa gaseasca cele mai potrivite raspunsuri la problemele sale. In consiliere trebuie respectat dreptul victimei sau agresorului la autodeterminare (capacitatea acesteia de a alege solutia optima pentru rezolvarea problemelor sale).

Consilierea se bazeaza pe abilitati de comunicare si relationare si reprezinta un aspect important al prevenirii si promovarii sanatatii psihice si morale, ajutandul-l pe beneficiar sa-si amelioreze bunastarea personala. Consilierea isi propune sa atinga urmatoarele scopuri :

- sa incurajeze victima/agresorul sa reflecteze si sa constientizeze asupra problemelor cu care se confrunta, sa inteleaga cauza, originea acestor probleme ;

- o data constientizata problema, se are in vedere trecerea la actiunea de schimbare a comportamentului sau in vederea depasirii, rezolvarii situatiei problemei.

- actul de consiliere este condus de catre specialist, insa decizia asupra schimbarii personale apartine intotdeauna victimei /agresorului.

In activitatea de consiliere a victimelor/agresorilor, ascultarea activa si comunicarea nonverbala reprezinta abilitati esentiale. Exista anumite strategii pentru ascultarea activa a victimelor violentei in familie :

- se asigura un spatiu confortabil, securizat, consilierul trebuie sa accepte clientul si sa nu-l trateze ca pe o individualitate;

- consilierul va asculta ceea ce spune victima/agresorul cu preocupare si va fi atent la felul in care acesta descrie,vorbeste despre propria sa situatie;

- va da atentie tonului vocii, expresiei faciale.

In consilierea psihologica a agresorului se va pune accentul pe :

- constientizarea de catre acesta a efectelor negative pe care faptele violente le pot avea asupra intregii familii;

- responsabilizarea agresorului pentru a nu mai comite fapte de violenta in viitor;

- remodelarea comportamentala care urmareste invatarea de modele si reactii nonviolente la situatii de stress, frustrare si conflict.

Informare si orientare

Potrivit legii nr 217/2003 a ordinului 384/2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru servicii sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie si a HG 539/2005 pentru aprobarea Nomenclaturii Institutiilor de Asistenta Sociala si structurii orientative de personal, specialistii au obligatia sa informeze si sa orienteze victimele violentei in familie si agresorii familialiei cu privire la serviciile de care pot beneficia in comunitate.

3.8.Studiu de caz I

Istoricul cazului

Preda Diana, in varsta de 45 de ani, traieste in concubinaj cu Dumitrescu Ion intr- un bloc la periferia orasului Slatina, proprietate personala a femeii. Aceasta a fost angajata pe post de vanzatoare la un magazin din cartier, dar a fost concediata in urma sustragerii unei sume de bani din incasarile magazinului. Momentan este somera, dar practica prostitutia de 20 de ani. Este in vizorul Politiei si i s-a intocmit dosar penal pentru prostitutie. Preda Diana are o fiica de 17 ani, pe nume Maria, dar nu stie cine este tatal fetei. De asemenea, a fost diagnosticata cu sifilis, pentru care nu face tratament pentru ca nu si-l permite.

Concubinul ei, Dumitrescu Ion in varsta de 48 de ani momentan ispaseste o pedeapsa privativa de libertate pe termen de 5 ani pentru furt calificat.

Momentan Preda Maria este internata in spital in urma unei tentative de suicid prin supradoza cu medicamente. Gestul fiind facut in momentul in care ea a aflat cu ce se ocupa mama ei. Pe corpul acesteia au fost observate semne de abuz fizic. Fata a abandonat scoala in urma cu un an din cauza situatiei in familie.

Vecinii sustin ca intre cei doi concubini existau scandaluri aproape zilnic si de multe ori Ion le batea pe cele doua. Politia a fost sesizata in mai multe randuri, dar interventia lor nu a avut efect. Cazul a fost semnalat la Protectia Copilului in urma cu un an, dar dupa arestarea lui Dumitrescu Ion s-a decis ca fata sa ramana alaturi de mama ei, urmand ca situatia sa fie reevaluata din trei in trei luni.

Probleme

Comportamentul social al fetei, abandonul scolar al acesteia, comportamentul mamei, lispa unui venit sigur al familiei, boala de care sufera acesta, abuzul concubinului asupra celor doua, posibilul abuz al Mariei de catre Dumitrescu Ion.

Nevoi

Nevoile emotional afective si cele economice sunt cele mai importate. In primul rand Maria are nevoie de o examinare medicala amanuntita, pentru a se depista posibila boala de care sufera ea si mama ei. In continuare va avea nevoie de consilier pshihologica si reintegrarea in sistemul scolar.

De asemenea, mama ei, Diana, va avea nevoie de o reevaluare medicala pentru stabilirea diagnosticului si stadiul bolii. Din punct de vedere al nevoilor economice, este nevoie de un loc de munca pentru mama.

Obiective

Pe termen scurt

In cazul in care va fi depistata pozitiv, pentru sifilis, Mariei i se va administra tratamentul adecvat apoi va fi evaluata psihologic si va face terapie si consiliere atat in vederea depasirii etapei suicidale, cat si depasirea abuzului fizic suferit.

Diana, mama fetei, va fi supusa de asemenea unui examen medical amanuntit pentrzu stabilirea stadiului bolii curente, cat si pentru depasirea altor posibile boli cu transmitere sexuala. Femeii i se va intocmi un dosar in vederea obtinerii unui ajutor social.

Pe termen lung

Preda Maria va fi integrata in sistemul scolar, dar pentru ca terapia sa aiba efect si pentru a evita o noua tendinta sinucigasa, va fi transferata la o noua scoala. Aceasta va fi consiliata pe o perioada de minim un an, in tot acest timp asistentul social de la Protectia Copilului sa evalueze progresele fetitei si ale mamei lunar.

Preda Diana va urma un curs de calificare profesionala si va fi integrata in forta de munca. Va ramane in atentia asistentului social de la Protectia Copilului, pentru a se asigura ca cele doua urmeaza tratamentul, astfel evitandu-se contaminarea colocatarilor. De asemenea Diana va urma o serie de cursuri de prevenire sa protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.

Dupa ce Dumitrescu Ion va fi eliberat, asistentul social de la Protectia Copilului vor redeschide dosarul si vor reincepe evaluarea psihologica a acestuia pentru a se evita continuarea abuzurilor asupra Dianei.

Planul de interventie

Avand in vedere situatia in care se afla, Maria va fi mutata la alta scoala, pentru a se ascunde aspectele neplacute din familia ei. Deasemenea va fi consiliata psihologic pe termen de minim 1 an, pana cand psihologul va considera ca fata nu mai prezinta un pericol pentru ea sau pentru societate. In paralel, va urma tratamentul medical impus si va trebui sa frecventeze cursurile de socializare, pentru a se asigura ca nu va repeta comportamentul suicidal.

Mama acesteia va urma tratamentul medical impus, va frecventa cursuri de prevenire si combatere a bolilor cu transmitere sexuala. I se va intocmi un dosar ce va fi depus la ANOFM si va urma un curs de integrare profesionala. Se va incerca sa se amelioreze situatia tensionata cu vecinii si de asemenea evitarea revenirii la vechile obiceiuri, adica la prostitutie.

Dumitrescu Ion, dupa eliberarea din penitenciar, va fi evaluat atat psihic cat si medical, pentru a se evita contaminarea familie cu o posibila boala. Asistentul social de Protectia Copilului va lua in primire acest caz si se vor asigura ca nu mai vor exista situatii de violenta domestica.

Teoria aplicata

Data fiind situatia in care se afla atat mama, cat si fiica, consider ca cea mai buna teorie care poate fi aplicata este interventia in criza.Aceasta teorie este de scurta durata si are ca scop ajutarea clientului de a depasi momentul crizei, rolul asistentului social fiind activ. Acesta se implica mai mult inca de la inceputul interventei tocmai pentru a reda clientului siguranta si increderea ca va depasi acest moment. Primul suport acordat clientului este cel emotional, deoarece suportul moral acordat in momentul crizei duce la linistirea clientului, in cazul nostru, a Mariei.Caplan sustine ca o criza are trei stadii: stadiul de impact, adica socul propriu - zis momentul in care Maria a aflat ca mama ei se prostitueaza, stadiul de retragere, atunci cand clientul foloseste metone neconventionale pentru a depasi criza - aici e vorba de tentativa de suicid, si in cele din urma faza de ajustare si retragere, momentul in care se poate discuta pragmatic cu clientul, acesta fiind capabil sa asimileze informatiile si sa depaseasca momentul crizei intr-o mainera rationala.Aceast interventie are sapte stadii si anume: stabilirea unei relatii intre client si asistentul social, bazata pe incredere si respect, apoi este evaluarea crizei si aperceptiei individului asupra crizei, urmata de identificarea problemelor sau evenimentelor majore si a metodelor obisnuite care au dat gres, apoi urmeaza analiza sentimentelor si oferirea de suport prin ascultare activa, dupa care se exploreaza alternativele posibile, urmate de formularea unui plan de actiune prin care se restaureaza functia cognitiva si se intareste dorinta de a face fata problemelor, iar in final asigurarea disponibilitatii de a lucra si in alte situatii de criza in viitor.Aceasta interventie se realizeaza cat mai rapid posibil, iar interventiile sunt limitate de timp. Cel care actioneaza se implica activ si are ca scop principal reducerea simptomelor care au dus la situatia de criza, in cazul nostru, schimbarea mentalitatii Mariei, conform careia suicidul este singura solutie pentru rusinea cauzata de mama ei; nu in ultimul rand se acorda sprijin social si informare. Pe langa acestea, asistentul socail trebuie sa incurajeze experimentarea sentimentelor, sa analizeze capacitatea de a face fata situatiei si sa testeze realitatea prin confruntarea experientelor stresante, deoarece sunt cazuri in care "victima" tinde sa exagereze.Dupa ce s-au aflat cauzele crizei, urmeaza reabilitarea persoanei afectate. Aceasta trebuie incurajata sa revina la viata cotidiana si in acelasi timp sa ii dezvolte capacitatile de a face fata unei alte posibile crize. In cazul de fata Maria trebuie educata cu privire la suicid si in acelasi timp asigurata ca mama ei se va redresa si de asemenea ca la noua scoala poate avea o viata normala.O teorie care ar putea sa functioneze pe langa aceasta ar pueta fi teoria sistemica. Aceasta are un carcater holistic. Teoria se bazeaza pe sisteme - daca un sistem nu functioneaza, atunci nici celelalte sisteme vor fi afectate si nu vor putea functiona eficient. Aceasta teorie se bazeaza pe outputuri si inputuri, inputurile fiind sisteme inchise, care isi consuma propria energie, iar outputurile sunt sisteme deschise, receptive la influense din afara. In cazul Mariei, daca mama ei ar continua sa se prostitueze si concubinul acesteia sa o abuzeze fizic, cu siguranta ar repeta gestul, adica daca sistemul familial nu funcsioneaza corect, nici fata nu va putea sa aiba o viata normala.

Studiu de caz II

S. I. nascuta la data de 05.04.1952 , in comuna I. ,Jud. O., fiica lui M.V.si al M.I. Tatal inculpatei s-a nascut intr-o familie de oameni saraci, tigani romanizati. Au fost frati multi, dar au supravietuit traind doar el cu o sora, ceilalti frati murind. In jurul varstei de 25 de ani, sora tatalui este omorata de concubin, fiind acuzata de infidelitate.Tatal inculpatei nu si-a cunoscut parintele ( ,, copil din flori"), mama i-a murit cand el era de 5 ani, fiind crescut de niste matusi din partea mamei. Avea doar 4 clase absolvite si muncea ca muncitor necalificat la sonde. Tatal, fiind tigan romanizat, avea abilitatea de a canta la muzicuta si la fluier.Mama provenea si ea dintr-o familie numeroasa,de conditie sociala si materiala modesta. Nu a urmat scoala, era analfabeta, iar ca indeletnicire era casnica. Au fost trei frati buni, la parinti, - inculpata si doi baieti si inca doua fete ale mamei rezultate dintr-o casatorie anterioara. Inculpata provine deci dintr-o familie modesta, saraca, fara posibilitati materiale, cu un nivel de instructie scazut. Relatiile dintre membrii familiei largite se pare ca era amicale. In familia inculpatei exista un climat tensional, generat de atitudineatatalui: Mai venea uneori beat si o dadea pe mama cu capul de pereti .ea tacea..Inculpata a absolvit doua clase, fratele mai mare (victima) patru, fiind inchis apoi la Scoala de corectie : asta a fost un copil mai rau.asta de mic a furat, bea de mic si fura. iar cel mic si cele doua fete doua clase.

In familie se realizeaza ceea ce se numeste obisnuit socializarea primara a indivizilor, se pun bazele formarii personalitatii, se transmit primele modele de comportament, primele norme si valori culturale, primele reguli de conduita in societate. Cel putin in primii ani de viata, un rol decisiv asupra formarii copiilor il au modelele de comportament ale parintilor, modele retinute prin extraordinara receptivitate si plasticitate caracteristice varstei, internalizate si imitate cu fidelitate surprinzatoare. Inca din primii ani de viata, copilul invata anumite reguli de convietuire, anumite modele de comportament, insusindu-si intr-o forma prima, valori morale definitorii. In acesta perioada el isi insuseste primele notiuni legate de responsabilitate, de bine - rau, de cinste-necinste.

Relatiile pline de dragoste, caldura, dintre parinti, atmosfera de pace si liniste, bucuria in familie, atitudinea protectiva, suportiva, valorizanta fata de copii, fara nici o discriminare, sunt conditii fundamentale pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii acestora. Din pacate, inculpata provine dintr-o familie cu un climat nefavorabil, caracterizat prin certuri, tensiuni intre parinti, intre parinti si copii, prin carente in educatia propriilor copii, fapt relevant de altfel in insuccesul scolar, si in aparitia comportamentelor predelincvente ale fratilor la varste fragede. Fratele cel mare (victima) al inculpatei este inchis la scoala de corectie. Dupa o perioada de cinci ani petrecuti aici, fuge parasind scoala impreuna cu inca patru colegi. Se refugiaza in padurile din apropierea comunei natale . Aici, impreuna cu ceilalti patru prieteni isi construiesc un bordei sub pamant si duce o viata de ,, haiduc" , de infractor, furand. Politia ii cauta, familia ii cauta, nimeni nu avea cunostinta de locul unde se gaseau. Dupa cativa ani, in jurul varstei de 18 ani, apare acasa, imediat dupa expirarea perioadei pe care trebuia sa o execute la scoala de corectie. Este luat in armata. De aici dezerteaza, fiind condamnat de tribunalul militar la o pedeapsa de trei ani de zile, - battalion disciplinar. Inculpata, impreuna cu celalalt frate si cele doua surori, dupa absolvirea scolii, raman in casa parinteasca, suportand influenta distructiva, negativa, a mesajelor parentale si ale mediului relationar. Cu putin timp inainte ca inculpata sa implineasca varsta de 15 ani, ii moare mama. Moartea mamei corespunde ca data cu expirarea perioadei de detentie a fratelui mai mare. Dupa inmormantarea mamei, acesta pleaca de acasa si se casatoreste in orasul D. cu o femeie pe care a cunoscut-o in perioada satisfacerii stagiului militar. Inculpata locuieste o scurta perioada la matusile tatalui: am stat o perioada la matusile lui tata. mi-au zis ca tata bea, este betiv si sa nu profite de mine.. Afirmatia inculpatei reflecta realitatea mediului nefavorabil in care ea si ceilalti frati si surori s-au format ca entitati bio-psiho-sociale Fratele cel mic este luat de o femeie din sat (,, se intelegea bine cu fiul ei.'' ) si locuieste aici pana la incorporarea lui ca militar. Cele doua surori vitrege se casatoresc. La implinirea irstei de 15 ani, inculpata este luata de sora vitrega G. dusa in orasul N. unde ste angajata ca servitoare. Aici lucreaza doar citeva luni, dupa care incepe o iata libertina, nonconformista. In jurul varstei de 21 de ani se casatoreste cu un baiat de aceeasi varsta, A.N.. In aceasta perioada inculpata era angajata unei fabrici de caramida. A.N. era fiul adoptat, al unei familii de conditie medie.Tatal frizer, mama casnica (,,dar descurcareata ,se ocupa cu prostitutia.). A.N. era fiul legitim al unei familii cu numerosi copii, cu un nivel material si social scazut. Acesta absolvise scoala profesionala de sudori. Intre timp socrul moare , inculpata locuind cu soacra si sotul : M-am maritat doar cu o scurta de piele , o geaca, doua fuste de vara, o pereche de sandale , una de cizme si o plasa .Dupa vreo doua saptamani soacra realizeaza cu cine se maritase fiul, incearca s-o discrediteze pe inculpata, prezentand-o acestuia intr-o lumina nefavorabila. Nu reuseste. Inculpata isi impune punctul de vedere in fata sotului, in relatia lor ea ,,detinea puterea". Pleaca de la soacra, locuind cu chirie : . am plecat cu chirie.. am stat de la 21 de ani pana la 40 de ani casatorita cu el, apoi m-am despartit, ne bateam in parte, dadea el, dadeam si eu.am avut grija de fetele fratelui mai mare. Acesta, din casatoria cu o femeie, a ramas cu doua fete, mama lor murind. El statea mai mult pe la puscarie. Daca statea doua luni afara era mult. La iceput era violent, scandalagiuapoi cu furatul, eu am

crescut cele doua fete, le-am casatoritLa vasta de 31 de ani m-am hotarat sa plec la tara nu mai rezistam. chirie scandaluri cu sotul Inculpata descriecum a decurs relatia de casatorie cu sotul (,, Eu eram mai violenta il provocam.."), cum s-a implicat in cresterea celor doua nepoate ( din nevoia ei de a fi utila). Inca din aceasta perioada, inculpata incepe sa fie dominata de sentimentul ca viata ei nu are un sens, ca a irosit timpul, fapt ce o determina sa si reconsidere atitudinea, sa se implice in viata celor doua nepoate si sa plece la tara. In general, inculpata este o persoana rigida, egocentrica, afirmativa, sigura pe ea, manifestand un spirit de independenta, o tendinta la duritate, agresivitate, autoritarism, nerecunoscand autoritatea altuia. Aceste trasaturi ale inculpatei apar in modul in care ea structureaza relatia cu soacra, sotul si mai tarziu cu victima. Pe de alta parte, se pare ca este o persoana directa, naiva si sentimentala, fapt demonstrat in modul in care s-a implicat in activitatea de crestere a fetelor fratelui. Inca de la inceputul interviului am remarcat in vocea ei, in continutul mesajelor ei, o admiratie, o idealizare a imaginii fratelui mai mare. In perioada copilariei ei, imaginea de razvratit, de haiduc al fratelui se pare ca i-a animat visele, imaginatia. Inculpata pleaca la tara, abandonandu-si sotul pensionat de boala (,, avea ciroza, era terminatm-am dus la tara asa cum am venit la orascu nimic.un geamantan cu caeva boarfe), cu gandul de asi reorganiza viata, de a-si stabili un sens si o directie pe care sa o urmeze.

Reuseste intr-un timp scurt sa faca locuibila casa parinteasca (. fusese parasita in urma cu 15 ani, intra vantul prin toate colturile). Se gospodareste , isi cultiva pamantul, creste porci, pasari, isi mai permite din cand in cand cate o escapada la oras (.. aveam pe cineva in oras, nu ma complicasem in sat, ca sa nu puta . Dupa spusele inculpatei, primii patru ani traiti dupa intoarcerea la tara au fost cei mai frumosi ani din viata. In acest timp fratele mai mare vine in sat (. statea cu una pana sa il achit eu, sa-i iau gaulo tuta o proasta era un puturos bineanteles ca si in aceasta perioada el se tinea de furturi, mai o vaca Fetele fratelui mai mare erau la casa lor se maritasera. Dupa revolutie, din spusele inculpatei, au inceput certurile cu nepoatele si fratele mai mare - pentru pamant. La un moment dat, inculpata se imbolnaveste de ficat ( viata dezordonata, alcool), este transportata la spital si internata. Aici primeste vizita fratelui mai mare. Acesta o roaga sa-l primeasca acasa intrucat nu mai rezista presiunilor la care este supus de concubina si copiii acesteia. Cedeaza rugamintilor lui ( latura sentimentala, respectul pe care inconstient i-l acorda) si-l primeste in una din camere. Din acest moment universul intim al inculpatei, construit in cei patru ani se ,,naruieste,, apar primele scandaluri, certuri, intre ea si viitoarea victima; .ne bateam ca chiorii . eu munceam, el bea si vindea totul din casa, ducea la tuta de femeie. Aceasta situatie dureaza cativa ani. In cele din urma cedeaza, nu mai rezista, paraseste casa parinteasca si se intoarce in orasul P. ca servitoare. In aceasta perioada de certuri, scandaluri, violente avute cu victima, are loc o degradare treptata a starii de sanatate psihica si fizica a inculpatei. Sotul murise intre timp, soacra o roaga sa locuiasca la ea. Nu revine la tara decat dupa o perioada de un an de zile. Ce vede o deprima si mai mult, totul era in paragina (.munca mea.vai.), o priveliste dezolanta. Acum in mintea inculpatei se cristalizeaza ideea de a-l pedepsi pe frate:. ma gandeam de mult timp, cum sa-l pedepsesc, sa-l dau afara, sa-l trimit la S Zbuciumul interior care o macina, resentimentele care ii accentueaza starea de anxietate, modul in care acesta a raspuns ajutorului oferit, invinge respectul pe care il avea fata de frate ( haiducul.) inculpata hotarand alungarea din casa parinteasca a fratelui ( el este persoana care i-a tulburat linistea, i-a spulberat speranta unei vieti linistite.). Imaginativa de felul ei , preocupata de detalii , pregateste un plan minutios (,,haiducul,, in timp i-a indus respect si frica )

Mizand pe faptul ca fratele mai mic (era casatorit intr-un sat vecin) se intelegea foarte bine cu victima, se duce la el acasa, il roaga sa o ajute, sa o sustina in demersul ei, in fapt il manipuleaza. Ajunsa acasa impreuna cu fratele cel mic, inculpata someaza victima, cerandu-i sa paraseasca casa. Acesta pleaca, revenind peste cateva ore inarmat cu o furca: .el cu furca.l-am lovit cu un taburet in piept.murim , traim.i-a bagat furca lui ala micu in umar. m-am repezit la el, i-am dat un sut in oua, i-am luat furca si i-am dat peste barba. iam tras trei furci pe spinare. asta micu a fugit la matusa. am aruncat furca, am luat o bata si l-am lovit in cap pina a facut poc. apoi am iceput sa-l lovesc la maini si la picioare pana le-am faramat Inculpata descrie cu mult sange rece , in detaliu, lupta dintre ea si frate, in fapt omorarea fratelui. In timp se pare ca inculpata a acumulat multa ura, multe resentimente impotriva fratelui, ceea ce a dus la cresterea starii de anxietate, de iritabilitate, de ostilitate a inculpatei. Ea s-a razvratit impotriva,, haiducului si-a omorat modelul. A fost condamnata la 20 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav.

Factorii care au favorizat producerea infractiunii de omor:

Determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial;

Nivelul scazut de instructie;

Mediul relational;

Modelul - fratele pe care a incercat sa-l copieze, ducand o viata libertina si nonconformista;

Structura sa psihotica;

Structura nevrotica;

Stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act;

Nu intretine relatii cu nimeni de acasa: (nici macar nepoatele nu ma viziteaza, le-am facut atata bine, au divortat, au avut niste barbati betivi). Cele mai tensionate momente din viata sa au fost in timpul savarsirii omorului si in primii doi ani de detentie. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capat si de a scapa de violenta: ("nu avea nici un rost, eu eram cea care provoca agresiunea"). Nu se culpabilizeaza pentru fapta comisa. Vorbeste cu o oarecare bravada despre omorarea fratelui. In schimb, inculpata se autocompatimeste, si-l compatimeste pe frate: (. nu am stiut sa traiesc.., am fost o proasta, aici am invatat sa traiesc. Aici in timp de sapte ani te inraiesti. Acum inteleg pe prostul pe care l-am omorat , de ce era ataa rautate in el, fiind numai pe aici. Aici nu vezi decat sa fii rau, sa fii dusmanos, sa vorbesti frumos aici si in spate iti iau geaca sau ti-o taie cu lama, sunt pedepse mari, multe nu suntem cautatesi nevoile sunt multe, cerinte, fiecare vrea, aici inveti lucruri care sa te ajute sa supravietuiest, daca stai 10 ani aici in ura, cearta in hotie, smecherie, eu acasa mai pot fi cinstita? Eu ma duc rea afara

Aici inculpata vorbeste despre adevarata viata din inchisoare (dincolo de aparente, razbate faptul ca in relatiile cu ceilalti trebuie sa fii puternic, sa fii smecher, sa gasesti strategii in a-ti rezolva problemele ,, creativitate,, (sa te descurci), sa fii egocentric. Fata de toate cele spuse privind relatiile din inchisoare, inculpata afirma ca se implica in activitatile din cadrul penitenciarului, intretinand relatii cu unele dintre colege si cu personalul inchisorii ("Doamna P m-a ajutat foarte mult, la inceput eram nebuna de tot"). Are planuri de viitor, este dornica de a merge acasa si de a-si reface viata (.nu mai ajut pe nimeni, o sa iau pensia barbatului, o sa-mi cultiv pamantul, o sa-mi gasesc un mos, o sa duc o viata linistita, o sa calatoresc.). Inculpata incheie retoric - nu am stiut sa traiesc -; inculpata traieste cu sentimentul ca si-a irosit viata.

In aceste studiu de caz s-a incercat, pornind de la actul criminal, o introspectie si o analiza calitativa a vietii de zi cu zi a infractorului pentru a se evalua diferitele alternative pe care acesta le-a avut la dispozitie. S-a procedat la o analiza holistica, incercandu-se surprinderea unor factori, evenimente relevante pentru actul comis - infractiunea de omor. Cred ca ar fi necesara acordarea unei asistente specializate a infractoarelor, asigurata de o echipa interdisciplinara formata din psihologi, sociologi, consilieri pe probleme educationale si consilieri juridici. S-ar impune consilierea educationala si psihologica atat la nivel individual, cat si de grup, prin abordarea unor activitati care sa ofere infractoarelor o viziune asupra vietii, acceptarea trecutului, atat de necesare producerii unor schimbari identitare.

Concluzii

Important este ca toate persoanele care ajung victime ale violentei in familie sa-si cunoasca drepturile si sa apeleze cu incredere la institutiile si persoanele care le pot ajuta (Politie, centre de adapost, avocat, medic, psiholog, familie, prieteni etc.), fara teama si fara a-si ascunde suferinta, de care, in multe cazuri, se considera tot ele vinovate.

In aceasta lucrare am incercat sa privesc problematica asistentei sociale specifice in cazul violentei in familie, axandu-ma pe aspectele legate de problematica binomului agresor - victima si pe potentialul unei victime de a deveni la un moment dat, in functie de mediu si de caracteristicele sale bio-constitutionale, agresor. Interventia eficienta facuta la nivelul acestei deveniri din victima intr-un potential agresor poate stopa procesul, pentru a-l aduce in limitele unei familii in care violenta si agresivitate nu au ce cauta.

Femeia, ca victima, face parte din categoria persoanelor cu grad mare de vulnerabilitate datorita caracteristicilor sale bio-constitutionale si psiho-comportamentale. Prin traditie a beneficiat de un statut social inferior in comparatie cu cel al barbatului, ceea ce a expus-o la diferite forme de agresivitate si umilire acceptate de societate.

Urmand logica abordarii problemelor societatii romanesti in tranzitie s-a ajuns la firul rezolvarii situatiei copilului abandonat, la motivele abandonului, apoi la familia cu probleme sociale si in sfarsit la violenta in familie. Prin implicatiile si consecintele pe care le are acest fenomen atat asupra femeilor victime cat mai ales asupra copiilor acesta poate fi considerat un adevarat 'cancer social '. Urmarind fenomenul violentei domestice am ajuns la concluzia ca acordarea unui suport victimelor cu tot ceea ce implica acest lucru: asistenta in situatie de criza, consiliere sociala, psihologica si juridical, nu este suficient pentru a contribui la diminuarea fenomenului. Experienta a aratat ca originea violentei in familie si ceea ce o inradacineaza puternic este mentalitatea traditionalista care vizeaza si statueaza diferenta intre rolurile masculine si feminine.

Bibliografie:

Macavei Georgiana, 1997, Drepturile femeii la sfarsit de mileniu II, LADO Bucuresti;

- Moroianu Zlatescu, Irina; Serbanescu, Rodica, 1997, Drepturile femeii.Egalitate si Parteneriat, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti;

- Radulescu Sorin.M.; Banciu, Dan,1997, Violenta domestica in Rominia, in "Revista de Sociologie" nr.1 - 2;

- Zamfir Catalin, coord.,1999, Politicile sociale in Romania: 1990 - 1998, Bucuresti, Editura Expert;

- Zamfir Elena, 2006, Politici sociale de suport pentru familie si copil, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de sociologie si asistenta sociala, suport de curs;

- Zamfir Elena, 2007, Sistemul de asistenta sociala, Univeristatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie si asistenta sociala, Suport de curs;

- Zamfir Elena; Zamfir Catalin, 2000, Situatia femeii in tranzitie, Bucuresti, Editura Expert;

- Neamtu George, 2003, "Tratat de asistenta socila", Editura Polirom;

- Neamtu George; Stan Dumitru, 2005, Asistenta socilala. Studii si aplicatii, Editura Polirom.

- Cornescu V, Mihailescu I, Stanciu S,2003 Managementul organizatiei, Ed.All Beck, Bucuresti;

- Constantinescu M, 2008, Dezvoltarea umana si asistenta sociala, Ed.Universitatii din Pitesti;

- Constantinescu M,2004, Sociologia familiei.Probleme teoretice si aplicatii practice, Editura Univeristatii din Pitesti

- Preda M, 2006, Comportament organizational, Ed.Polirom.