CHELTUIELILE PENTRU SECURITATE SOCIALA

CHELTUIELILE PENTRU SECURITATE SOCIALA

Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice, aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinatii. Utilizarea propriu-zisa a acestor resurse pentru infaptuirea obiectivelor cuprinse in programele guvernamentale privind activitatea sociala, economica si de alta natura, desfasurata pentru realizarea acestora se reflecta in cheltuielile publice. Prin cheltuieli publice, statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada.

Cheltuielile publice se finalizeaza in plati efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite cai, pentru achizitii de bunuri sau prestari de servicii necesare pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, actiuni socio-culturale, intretinerea armatei si a intregii activitati desfasurate in domeniul militar, ordinea publica interna, securitate sociala, actiuni economice etc.

O componenta importanta a politicii sociale a statelor o reprezinta satisfacerea nevoilor cu caracter social, ce presupune folosirea pe scara larga a resurselor financiare publice in scopul imbunatatirii conditiilor de viata ale populatiei, a calitatii vietii fiecarui individ[1]. Alaturi de nevoile indivizilor cu caracter individual si care sunt satisfacute pe seama bunurilor private procurate prin mecanismul pietei, exista o serie de nevoi sociale a caror stisfacere reclama organizarea de catre autoritatile publice centrale si locale a unor actiuni cu ajutorul anumitor institutii publice. Aceste nevoi sociale vizeaza invatamantul, cultura, sanatatea, protectia sociala s.a. Ele se realizeaza pe perioade mari de timp si reclama importante resurse banesti din partea societatii, indeosebi din partea statului.

Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale indeplinesc un important rol economic si social, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigura: educatia si instructia copiilor si a tinerilor, ridicarea calificarii profesionale, asistenta medicala a indivizilor, se influenteaza evolutia demografica, se asigura un sistem de protectie sociala, ridicarea nivelului cultural, artistic si de civilizatie al membrilor societatii. In acelasi timp, rolul economic al acestor cheltuieli se manifesta si in actiunea lor asupra consumului, in sensul ca influenteaza cererea de bunuri de consum si , pe aceasta cale, stimuleaza sporirea productiei.

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale se refera la:

invatamant;

cultura, religie, actiuni sportive si de tineret;

sanatate;

securitate sociala.

Securitatea sociala cuprinde ansamblul actiunilor intreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, care repercuteaza negativ asupra vietii si nivelului de trai al cetatenilor. Riscurile implicate sunt de natura fizica (cele care afecteaza partial sau total capacitatea de munca), riscuri economice (care impiedica o persoana sa exercite o activitate producatoare de venit-somajul) sau riscuri sociale (care diminueaza in mod substantial veniturile persoanelor si implicit mijloacele de subzistenta).

Securitatea sociala este o componenta de mare importanta a politicilor sociale promovate de toate statele lumii, cuprinzand actiuni care difera, insa, de la o tara la alta. In acest sens, diferitele state finanteaza cheltuieli cu o structura diversa in care se ramarca acordarea de ajutoare, alocatii, indemnizatii etc. unor categorii de persoane confruntate cu dificultati materiale majore[2].

In prezent, mecanismele financire pentru realizarea securitatii sociale in diferite tari dezvoltate se caracterizeaza prin:

plata unor cotizatii sociale, salariale si patronale pentru constituirea fondurilor securitatii sociale;

situarea la baza actiunilor privind asigurarea securitatii sociale a principiilor: mutualitatii, solidaritatii sociale, echitatii si asigurarii;

universalizarea acordarii ajutoarelor sau prestatiilor sociale;

existenta unor institutii si in sectorul privat care furnizeaza prestatii sau servicii sociale(raportul intre ele si sectorul public);

existenta(sau nu) a unui venit minim garantat."[3]

In tarile dezvoltate, resursele finaciare destinate securitatii sociale reprezinta concretizarea unor programe sociale vaste, cum ar fi cele privind combaterea saraciei, lichidarea somajului, ajutorarea persoanelor cu handicap, a familiilor cu multi copii etc. Aceste resurse contribuie la ajutorarea si ameliorarea situatiei indivizilor respectivi si cauta sa previna producerea altor riscuri in societate. Securitatea sociala a devenit astazi un element esential al societatii moderne: in SUA unul din 6 americani benficiaza de securitate sociala si unul din 3 beneficiari nu este pensionar. In Romania se apreciaza ca 45% dintre cetateni beneficiaza de transferuri sociale pe lini securitatii sociale (inclusiv pensii)[4].

In acelasi timp, o data cu aceste ajutoare, statele initiaza si masuri de stimulare a muncii in general, deoarece se considera ca ele reprezinta o redistribuire a veniturilor realizate de catre cei productivi in favoarea celor neproductivi, ducand chiar la o incetinire a cresterii economice. De aceea, in tarile dezvoltate se acorda multa atentie acestor forme de ajutoare, pentru ca uneori programe sociale bine intentionate produc efecte contrare celor asteptate. Astfel, atunci cand sunt acordate ajutoare in bani saracilor, exista riscul permanetizarii saraciei, in loc ca aceasta sa fie eradicata; acordarea de ajutoare substantiale, mamelor singure cu copii, poate duce la cresterea divorturilor (de exemplu, in deceniul 80, in SUA s-a constatat o explozie a familiilor monoparentale)[5].

In afara conceptului de "securitate sociala" se intalneste adesea si acela de "protectie sociala". Sfera de cuprindere a actiunilor pe lini protectiei sociale depaseste sfera actiunilor cuprinse in securitatea sociala. Astfel, protectia sociala se refera la ansamblul actiunilor si masurilor economice, sociale sau       de alta natura, initiate de stat pentru a garanta membrilor societatii, salariati si nesalariati, apararea fata de fenomene si actiuni al caror efect se rasfrange nefavorabil asupra situatiei lor. In cadrul masurilor de protectie sociala se cuprind: crearea de noi locuri de munca, subventionarea unor produse si servicii destinate populatiei, compensatii banesti acordate persoanelor cu venituri fixe in cazul cresterii preturilor la asistenta sociala, asigurarile sociale s.a. Rezulta ca pentru protectie sociala, alaturi de cheltuielile social-culturale, se efctueaza si cheltuieli cu caracter economic sau de alta natura. De exemplu, unele tari practica "impozite negative" care reprezinta sume banesti acordate de stat unor persoane defavorizate indiferent de statutul lor in scopul de a le asigura un venit minim. In Franta, din 1988, s-a introdus un venit minim de integrare (revenu minimum d'insertion) care este asimilat unui impozit negativ si se stabileste in functie de pragul de saracie.

Clasificarea cheltuielilor pentru securitate sociala

Cheltuielile pentru securitatea sociala se clasifica in:

Cheltuieli pentru asigurarile sociale;

Cheltuieli pentru protectie sociala;

Cheltuieli pentru asistenta sociala.

Cheltuielile pentru asigurarile sociale reprezinta cpmponenta principala a cheltuielilor publice pentru securitatea sociala.

Cheltuielie pentru asistenta sociala vizeaza finantarea actiunilor intreprinse de societate pentru ocrotirea si sustinerea materiala a familiilor si persoanelor in varsta si fara venituri, a saracilor, handicapatilor, invalizilor, fostilor combatanti, a emigrantilor etc. In cadrul acestora, o pondere importanta o detin alocatiiile pentru familii. O alta categorie de ajutoare in cadrul asistentei sociale se acorda batranilor sau altor persoane marginalizate social, care pot fi sub forma unor sume de bani sau a unor prestatii, servicii sau plasamente in institutii specializate. Alte categorii de persoane defavorizate, cum ar fi: invalizii de razboi, fostii combatanti, vaduvele, orfanii etc, primesc de asemenea ajutoare, indemnizatii prin asistenta sociala[6].

Locul cheltuielilor pentru securitatea sociala in bugetul public

Pe langa finantarea unor actiuni importante, pentru calitatea vietii membrilor societatii ca invatamantul, cultura, sanatatea, stalele moderne indreapta importante resurse financiare publice pentru securitatea sociala[7]. Formele actuale ale securitatii sociale s-au dezvoltat si diversificat in special dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, fapt ce a dus la alocarea in acest scop a circa 25% din PIB sau 60% din totalul cheltuielilor publice.

In cadrul acestei grupe de cheltuieli social-culturale se cuprind cheltuielile pentru acordarea de ajutoare, alocatii, pensii, indemnizatii, unor personae salariate sau nesalariate(in categoria celor din urma sunt inclusi batranii, invalizii, persoanele cu handicap, somerii, femeile, copiii, tinerii). Conform Codului European de Securitate Sociala, conceptul de securitate sociala include atat asigurarile sociale cat si asistenta sociala. Asigurarile sociale reprezinta componenta cea mai importanta a securitatii sociale.

Marimea cheltuielilor cu securitatea sociala variaza de la o tara la alta in functie de potentialul economic, de numarul si structura populatiei, de orientarea politicii sociale, de sistemul de asigurari sociale. In majoritatea tarilor dezvoltate, ele reprezinta intre 50 si 80% din totalul cheltuielior social-culturale, ocupand un loc insemnat si in ansamblul chletuielior publice, in schimb, in tarile in curs de dezvoltare, volumul si ponderea lor sunt mai reduse[8].

Diferentierea importanta intre cele doua grupuri de tari trebuie pusa in primul rand, pe seama nivelului diferit de dezvoltare, care impune limite de redistribuire a PIB si prioritati diferite in alocarea resurselor respective pe categorii de cheltuieli. Astel s-a conturat ca o caracteristica faptul ca in majoritatea tarilor slab dezvoltate, staul aloca sume mari pentru actiuni economice si dezvoltarea infracstructurii, ceea ce reprezinta o optiune fireasca, dar implicaa alocatii mai mici si ponderi mai reduse in PIB ale altor categorii de cheltuieli.

Finantare (surse ale finantarii)

Cheltuilelile publice pentru actiuni social-culturale sunt indreptate spre realizarea de servicii in mod gratuit, cu plata redusa sau sub forma de transferuri banesti( alocatii bugetare, pensii, ajutoare si alte indemnizatii). De prestatiile social-culturale beneficiaza anumite categorii sau grupuri sociale, in unele cazuri chiar intreaga populatie. Resursele financiare destinate securitatii sociale reprezinta ( in tarile dezvoltate) concretizarea unor vaste programe sociale, cele mai semnificative fiind legate de combaterea saraciei, lichidarea somajului, ajutorarea familiilor cu multi copii, a persoanelor cu handicap etc.

Sursele de finantare a cheltuielior cu securitatea sociala, desi prezinta diferentieri, pot fi sintetizate in raport cu categoriile de actiuni finantate astfel:

Cheltuielile pentru asigurarile sociale se finanteaza pe seama contributiilor salariatilor, a liber profesinistilor si a patronilor, la care se mai pot adauga subventiile de la bugetul de stat din fondurile asigurarilor sociale;

Cheltuieli pentru asistenta sociala se acopera in principal pe seama resurselor din fondul bugetar, din fonduri speciale precum si a resurselor provenite din donatii, contributii voluntare, etc.

Cheltuielile pentru ajutorul de somaj sunt finantate din contributiile salariatilor la fondul pentru ajutorul de somaj;

Fondurile pentru asigurarea necesarului de resurse financiare pentru finantarea acestui gen de actiuni sunt asigurate atat prin bugetul de stat cat si prin bugetele locale si intr-o mai mica masura sin veniturile proprii, ajutoare sau sponsorizari.

Prin sistemul bugetului de stat sunt asigurate, de exemplu, o multitudine de actiuni si ajutoare destinate celor neajutorati, varstnicilor, copiilor orfani si fara intretinatori, familiilor cu multi copii, persoanelor cu handicap, veteranilor de razboi, ajutoare sociale, ajutoare pentru plasamentele familiale, alocatii de stat pentrun copii si pentru familiile cu mai multi copii, ajutoare pentru sotiile militarilor in termen, centre de primire-triere, centre de cazare a persoanelor refugiate, pensii, ajutoare, indemnizatii, si pentru veteranii de razboi, alocatii suplimentare pentru familii cu copii, pensii pentru militari, concedii platite pentru cresterea copiilor pana la 2 ani, ajutoare speciale, indemnizatii pentru nevazatori, sustinerea sistemului de protectie a dreptrurilor copilului si a persoanelor cu handicap, alte cheltuieli privind actiuni sociale precum si cheltuielile pentru intretinerea si functionarea organelor centrale si a serviciilor lor descentralizate.

Prin bugetele locale se asigura, de asemenea finantarea unor actiuni care au in vedere: caminele de batrani, caminele-spital pentru copii cu handicap sau pentru recuperarea neuropsihomotorie a copiilor aflati in aceasta sitatie precum si pentru bolnavii cronici, cantinele de ajutor social,indemnizatii de nastere, protectia copilului precum si alte actiuni privind protectia sociala[9].

"O forma speciala de asistenta destinata persoanelor si familiilor cu venituri mici este si ajutorul social acordat de stat din sumele defalcate din impozitul pe venit prin intermediul bugetelor locale, pentru incalzirea locuintei sau pentru sustinerea protectiei copilului."[10]

La aceste resurse interne se adauga si unele resurse externe provenite de la organisme internationale specializate ( de exemplu fondul social constituit in 1978 in Uniunea Europeana pentru combaterea somajului in randul tinerilor si femeilor).

Analizand sursele de finantare a cheltuielilor pentru securitatea sociala in diferite tari, se constata existenta a doua sisteme principale de finantare: contributive si necontributive. Primele se bazeaza pe plata de cotizatii sociale, iar celelalte pe finantari bugetare, intre ele neexistand o linie de demarcatie stricta. Se constata ca ambele sisteme se confrunta in prezent cu serioase probleme pe linia asigurarii echilibrului financiar.

Influenta categoriilor de cheltuieli pentru securitate sociala asupra economiei

Asigurarile sociale reprezinta acea parte a relatiilor social conomice banesti cu ajutorul carora- in procesul repartitiei produsului national brut -se formeaza, se repartizeaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din comaniile nationale,regiile autonome,societatile comerciale,din reteua cooperatiei de consum si de credit,a membrilor cooperatiei mestesugaresti si ai asociatiei agricole, a avocatilor, a agricultorilor, a mestesugarilor cu cu ateliere proprii, a intreprinzatoriilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucreaza la persoane fizice, a persoanelor care deservesc blocuri de locatari, aflate in incapaciatate temporara sau permanenta de munca,in caz de batranete si in alte cazuri prevazute de lege.De asemenea,asigurarile sociele ocrotesc si membrii familiilor persoanelor de mai sus.

Cheltuielile pentru asigurarile sociale reprezinta componenta principala a cheltuielilor publice pentru securitate sociala atat prin aria de cuprindere, cat si prin proportiile detinute in cadrul cheltuielilor publice cu securitatea sociala.

Cheltuielile publice de aceasta natura vizeza pensiile de asigurari sociale de stat, pensiile de asigurari sociale pentru agricultori, indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca din cauza de boala sau accident, pentru concedii de materniate si ingrijire a copiilor, ajutoare acordate pensionarilor si asiguratilor pentru decese si proteze, sprijin financiar pentru tratament balnear si de odihna, precum si pentru concediile platite pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Locul principal intre acestea, prin ponderea mare si numarul de persoane beneficiare revine cheltuielilor cu acordarea de pensii, respectiv celor cu acordarea de indemnizatii sau ajutoare[11].

Cheltuielile pentru asiguarari sociale au un impact pozitiv asupra cetatenilor activi, a pensionarilor si a membrilor lor de familie.Acestea se materializeaza prin acordarea de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii de ajutoare,pensii,trimiteri la odihna, la tratament balnear si alte gratuitati in perioada in care se gasesc, temporar sau definitiv, in incapacitate de munca sau in alte cazuri cand ajutorarea este necesara.

Necesitatea cheltuielilor pentru asiguarari sociele decurge din fapul ca participarea cetatenilor la desfasurarea procesului de productie si a oricarei activitati utile societatii poate sa puna salariatii, cooperatorii, agricultorii, intrprinzatorii, particulari in anumite situatii - cu toate masurile care se iau pentru asiguararea igienei, a securitatii si protectiei muncii, precum si pentru prevenirea accidentelor si a imbolnavirilor etc - in imposibilitatea de a mai presta o munca in conditii normale. Deoarece cetatenii pot sa ajunga in imposibiliatatea de a mai munci si deci de a-si dobandi prin munca bunurile si serviciile necesare traiului lor si al familiilor din diverse cauze, cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea precum si ca urmare a atingerii unei anumite limite de varsta cand omul nu mai poate munci cu plenitudinea fortelor sale, este necesar ca statul, companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, unitatile si organizatiile cooperatiste, asociatiile, intreprinderile private, intreprinzatorii particulari sa ia din timp masurile corespunzatoare protectiei cetatenilor asigurandu-le veniturile necesare traiului lor si al familiilor acestora.

Membrii asociatiilor agricole,agricultorii cu gospodarie proprie inapti de munca(batrani,invalizi,copiii orfani,coiii militarilor)sunt ocrotiti cu ajutorul fondurilor de asigurari sociale,formate in mod special pentru sprijinirea acestor categorii de persoane,cat si prin fondul de rezerva pentru consumul alimentar constituit in anii cu recolta bogata si ,partial,din contributia baneasca a asociatilor si,respectiv, a agricultorilor.

Avocatii-membrii ai barourilor de avocati-sunt ocrotiti prin asigurarile sociale distincte. De asemenea,exista si asigurari sociale pentru personalul diferitelor culte (preoti, cantareti bisericesti). Fondurile pentru plata pensiilor si a indemnizatiilor slujitorilor cultelor se constituie din contributiile de asigurari sociale calculate asupra fondului de salarii folosit de institutiile respective.

Pensiile reprezinta forma principala de ocrotire a cetatenilor prin asigurarile sociale.Pensiile sunt drepturi banesti lunare ce se acorda persoanelor care isi inceteaza activitatea datorita atingerii unei anumite limite de varsta,invaliditatii,pe timpul vietii de la pensionare,copiilor urmasi pana la o anumita varsta si sotului supravietuitor care are caliatatea de urmas pentru a li se asigura acestora conditii decente de viata[12].

Principiul calauzitor al sistemului de pensionare il constituie imbunatatirea raportului dintre pensii si salariul tarifar,adica realizarea unei corelari juste intre nivelul pensiilor si cel al salariilor.Acest principiu stimuleza perfectionarea pregatirii angajatilor si crestrea aportului lor la dezvoltarea economico-sociala a tarii. Sistemul de pensii din Romania este intemeiat pe principiul echitatii sociale,ele fiind stabilite in concordanta cu contributia fiecarui cetatean la dezvlotarea economico-sociala a tarii realizand in acelasi timp un raport echitabil intre veniturile care provin din salarii si cele care se obtin din pensii astfel incat sa se asigure stimularea persoanelor care lucreaza in diferite domenii economice, sociale ,culturale precum si realizarea unor proportii echitabile intre diferitele categorii de pensii.

Totodata cheltuiele pentru acordarea de pensii stimuleza realizarea unei vechimi cat mai mari in munca.Dreptul la pensie nu poate fi cedat nici total nici partial,acesta este un drept personal menit sa asigure pensionarului conditii materiale si spirituale decente de a trai.O persoana poate primi o singura pensie de baza integrala de asigurari sociale,de asemenea pensiile pana la un anumit nivel si actele procedurale pentru dobandirea pensiilor sunt scutite de impozite si taxe. In conditiile manifestarii procesului inflationist din economia romaneasca pe fundalul liberalizarii preturilor au fost luate masuri pentru indexarea si majoararea periodica a tuturor categoriilor de pensii.Atata vreme cat se mentine inflatia si rata sa ridica este necesar, pe de o paret sa se reglementeze un mecanism de indexare care sa asigure corectare promta a veniturilor din pensii cu cresterea preturilor si tarifelor,iar pe de alta parte sa se mentina un raport echitabil intre pensii si salarii.

Indemnizatiile si ajutoarele de sigurari sociale constituie o alta forma de ocrotire a cetatenilor. Prin asigurarile sociale de stat se acorda urmatoarele tii si ajutoare:

indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca - urmaresc sa asigure existenta salariatilor, sa contribuie la refacerea si la intarirea sanatatii acestora si sa inlesneasca luarea de masuri la locul de munca pentru preintampinarea imbolnavirilor si accidentelor. Indemnizatia se acorda salariatilor cu contracte de munca pe durata nedeterminata si determinata;

indemnizatii in caz de incapacitate temporara de munca - constituie o forma de protectie sociala concretizata in suma de bani ce se acorda prin asigurarile socialede stat pe toata perioada in care salariatii permanenti, temnporari si sezonieri, aflati in perioada de proba, isi pierd temporar capacitatea de munca, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de munca, a unui accident in afara de munca sau a unei boli obisnuite, precum si pe tota durata covalescentei pana la insanatosirea sau pensionare;

indemnizatii in caz de maternitate - femeile insarcinate beneficiaza de asistenta medicala, de medicamente si de internare in maternitati sau case de nasteri in mod gratuit. Femeile insarcinate incadrate in munca au dreptul la      un concediu de maternitate de 126 de zile calendaristice;

indemnizatii de nastere - este o forma de incurajare de catre stat a natalitatii; se acorda mamelor, indiferent daca sunt sau nu asigurate, numai la nasterea celui de-al doilea copil si pentru fiecare copil nascut ulterior, viu sau mort;

indemnizatia pentru cresterea si ingrijirea copilului in varsta de pana la doi ani - reprezinta o forma de sprijin banesc ce se acorda mamelor salariate care au copii in varsta de pana la doi ani. Pot beneficia de acesta indemnizatie si persoanele care adopta copii, sau au fost numite tutore, pana la implinirea de catre copii a varstei de doi ani;

indemnizatia pentru cresterea si ingrijirea copilului bolnav - este un sprijin material acordat mamelor si un concediu platit pentru ingrijirea copilului pana cand acesta implineste varsta de 7 ani, iar in cazul copilului cu handicap pana cand acesta implineste 18 ani;

ajutorul in cazul de deces - se acorda unei singure persoane care poate fi, dupa caz, sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul sau persoanele care dovedesc ca au suportat cheltuielile ocazionate de deces.

Trimiterile la tratament balneoclimateric si la odihna constituie o forma de ocrotire a cetatenilor prin asigurarile sociale de stat; ele au un rol important in prevenirea imbolnavirilor, in refacerea si intarirea pensionarilor, a salariatilor si a membrilor lor de familie. Pe baza prescriptiilor medicale, salariatii si pensionarii sunt trimiti la odihna si la tratament balneoclimaterice.

Asigurarile sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a drepturilor constitutionale ale poporului; ele reprezinta numai o parte din complexul de masuri luate pentru realizarea unei vieti decente si civilizate a poporului roman. Cheltuielile pentru asigurari sociale trebuie sa fie limitate. De exemplu, acordarea unor indemnizatii prea mari, cum ar fi cele pentru ingrijirea copilului pana la 2 ani, ar determina o crestere a natalitatii in cadrul societatii romanesti, ceea ce va duce la suprapopulare si eventual la cresterea saraciei, abandonului, neglijentei in familie etc.

Cheltuieli pentru ajutorul de somaj si alocatia de sprijin si impactul lor

Ajutorul de somaj reprezinta o forma de sustinere materiala a persoanelor peste o varsta stabilita legal, care nu exercita o munca retribuita sau nu sunt lucratori independenti, fara ocupatie si venituri datorita lipsei locurilor pe piata muncii sau pregatirii profesionale neadecvate. Ele se finanteaza dintr-un fond financiar constituit din contributii obligatorii ale salariatilor si ale patronilor (firmelor) si in completare, din subventii alocate din fonduri bugetare[13].

Protectia sociala a somerilor se realizeaza in tarile Uniunii Europene printr-un sistem ce cuprinde atat asigurari de somaj cat si asistenta sociala pentru someri. Asigurarea de somaj protejeaza indivizii impotriva pierderii unui anumit nivel al veniturilor si asigura o anumita rata de inlocuire a salariului anterior, ea se finanteaza din cotizatii platite de salariati si patroni. Alocatiile de asistenta sociala pentru someri se acorda din resursele bugetului de stat, in caz de nevoi, nu sunt limitate in timp si de ele pot beneficia si alte categorii defavorizate ale populatiei. Asigurarea de somaj nu este universala, ea nu ofera protectie tuturor celor ramasi fara loc de munca.

Ajutorul de somaj se poate acorda in principu absolventilor institutiilor de invatamant cu varsta de peste 18 ani, care nu realizeaza venituri; tinerilor care inaintea stagiului militar nu erau incadrati cu contract de munca si care nu s-au incadrat in termen de 30 de zile de la lasarea la vatra; persoanele a caror contract de munca a fost desfacut din cauze neimputabile lor sau celor incadrate in munca pe o perioada determinata[14].

Cheltuiala sub forma ajutorului de somaj reprezinta o suma de bani lunara, de care beneficiaza categoriile de persoane mentionate in cuantum calculat ca procente din salariul minim pe economie diferentiate pentru: cele care provin din randul absolventilor scolilor; cele cu o vechime in munca de sub un an; respectiv in cazul absolventilor din invatamantul superior; spre deosebire, ajutorul se calculeaza la salariul de baza brut dintr-o perioada anterioara pierderii locului de munca in cazul benficiarilor cu o vechime de peste 5 ani. In principiu, ajutorul de somaj se acorda persoanelor care indeplinesc urmatoarele conditii: sa fie inscrise la oficiile fortelor de munca unde isi au domiciliul sau resedinta; starea sanatatii sa le permita incadrarea in munca; sa nu poata obtine venituri din alte surse legale; sa nu refuze locuri de munca adecvate pregatirii si starii de sanatate sau cursuri de recalificare profesionala si sa nu fi indeplinit conditiile de obtinere a unei pensii.

Ajutorul de somaj se plateste pentru o perioada de 270 zile calendaristice, inclusiv pentru persoanele cuprinse in cursuri de recalificare pana la data repartizarii in munca. Persoanele care au beneficiat de ajutorul de somaj pe intervalul de timp prevazut prin lege si nu au putut sa se angajeze, dar sunt in continuare lipsiti de mijloace de trai, pot primi o alocatie de sprijin stabilita ca marime procentuala din salariul de baza minim pe economie pentru inca o perioada determinata. Lipsa mijloacelor de intretinere se considera a fi in situatia cand sunt indeplinte cumulativ urmatoarele conditii:nu detin impreuna cu mambrii familiei terenuri agricole; nu realizeaza impreuna cu ceilalti mebri ai familiei un venit lunar de 40% din salariul minim pe economie.

Politicile sociale privind somerii cuprind 2 categorii de masuri:

Pasive - sunt cele care constau in acordarea de asigurari de somaj sau alocatii pentru someri, acestea detin locul prioritar in fondurile alocate pentru combaterea somajului si sunt practicate in cele mai multe tari;

Active - sunt cele care conduc la crearea de noi locuri de munca, la reconversie profesionala sau cele prin care se ofera facilitati pentru cei care angajeaza someri.

In mod corect se considera ca pentru reducerea somajului este nevoie de cresterea masurilor active: orice marire a nivelului ajutorului de somaj va conduce, pe termen lung, la cresterea ratei somajului, pe cand crearea de noi locuri de munca si recalificarea somerilor vor conduce la absorbirea lor, la scaderea ratei somajului. Aplicarea de masuri active reclama transferarea de resurse banesti de la plata ajutoarelor de somaj catre directiile amintite.

Cifrele alarmante ale numarului somerilor in Uniunea Europeana, ca si rata ridicata a somajului, in multe tari au impus recurgerea la conditii mai restrictive pentru acordarea dreptului la asigurarea de somaj, cum ar fi: reducerea nuvelului asigurarii si a perioadei de acordare, conditionarea primirii alocatiei de o perioada minima de cotizare, incadrarea platii ajutoarelor doar in fondurilor create pe baza cotizatiilor; in cazul in care este nevoie de completare ale acestor fonduri se utilizeaza resurse de la buget care ar putea fi recuperate ulterior din viitoarele cotizatii sau vor ramane ca subventii, reflectand interventia statului in aceasta directie; obligativitatea inscrierii la birourile de plasare a fortei de munca; o anumita vechime in munca[15].

In Romania, legislatia actuala in domeniul somajului reglementeaza o arie mai larga de probleme si obiective cum sunt: prevenirea somajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia (prin servicii de preconcediere), incadrarea si rincadrarea in munca a persoanelor in cautarea unui loc de munca, stimularea ocuparii fortei de munca si protectia persoanelor in cadrul asigurarilor pentru somaj.

Indemnizatia de somaj se acorda pe perioade stabilite diferentiat, in functie de stagiul de cotizare, intr 6 si 12 luni. Nivelul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, care reprezinta 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acesteia. In afar indemnizatiei de somaj, din sursele financiare constituite in cadrul bugetului asigurarilor pentru somaj se pot acorda si palti compensatorii (pentru salariatii care sunt disponibilizati prin concedieri colective efectuete in procesele de restructurare, reorganizare, privatizare sua lichidare de catre companii nationale, regii autonome, societati comerciale)[16]. De asemenea se mai acorda cheltuielilor cu finantarea serviciilor si activitatilor de formare profesionala, plata contributiilor pentru asigurarile de snatate si asigurarile sociale ale baneficiarilor de indemnizatii de somaj, cheltuielile cu organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca. Din bugetul asigurarilor pentru somaj se stimuleaza angajatorii pentru incadrarea in munca a somerilor prin subventionarea locurilor de munca, acordarea de credite in conditii avatajoase in vederea crearii de locuri de munca sau alte facilitati(reducerea contributiei pentru somaj).

Cheltuieli pentru asistenta sociala si impactul lor

Cheltuielile cu asistenta sociala de stat cuprin de fapt masuri de aparare sociala, cum sunt : un sistem de pensii, indemnizatii, ansamblul de actiuni organizate si finantate integral sau in cea mai mare proportie din fondurile statului, prin intermediul carora statul ia masuri pentru intratinerea, ingrijirea si ocrotirea invalizilor de razboi, bolnavilor cronici, accidentatilor si vaduvelor de razboi, urmasilor celor decdati in timpul indeplinirii serviciului militar, membrilor de familie ai acestora, eroilor-martiri, ranitilor si urmasilor celor cazuti in Revolutia anticomunista din decembrie 1989, fostilor detinuti politici, magistratilor inlaturati din justitie pe motive politice, invalizilor din nastere sau din accidente in timpul copilariei, copiilor orfani si celor cu deficiente psihice sau senzoriale si persoanelor in varsta care nu au fost incadrate in munca si care nu au mijloace de trai, n-au sustinatori legali si au nevoie de absoluta de sprijinul societatii in vederea asigurararii unei vieti demne, dcente si civilizate.

De asistenta sociala mai beneficiaza: persoanele lipsite de posibilitati materiale, de sustinatori legali, precum si cei care provin din familii lipsite de posibilitati de intrtinere, bolnavi cronici care nu se pot ingriji si au nevoie de supraveghere permanenta, persoanele cu venituriinsuficiente pentru asigurarea unui minimum de intrtinere sau care, din diferite motive, nu se pot autogospodari.