PARTICIPAREA COMUNITARA

PARTICIPAREA COMUNITARA

Participarea locala sau comunitara se refera la procesul angajarii membrilor unei comunitati locale in actiuni care urmaresc satisfacerea unor cerinte cu caracter local. Preponderent local si public sau grupal cu alte cuvinte participarea comunitara inseamna particapre la actiuni locale, la actiuni comunitare adica "la actiuni in care principalii actori si beneficiari sunt rezidenti locali, scopurile reprezinta interese ale acelor rezid iar actiunea este mai degraba publica decat privata" (Kaufman, 1967).

Astfel daca cel pus in situatia de a participa la realizarea unei activitati este pe de o parte beneficiar al ei, iar pe de alta parte constientizeaza aceasta posibilitate atunci participarea are sanse maxime sa fie voluntara. Daca cel pus in situatia de participare nu este beneficiar al actiunii si constientizand faptul, atunci sunt sanse maxime ca participarea sa fie preponderent involuntara. In acest caz provocarea la participare se face pe baza unei relatii de putere mai mult sau mai putin institutionalizata.

In al treilea rand trebuie determinata situatia in care agentul participarii nu a constientizat, sau a constientizat fals, nu servesc rezultatelor actiunilor sale.

In ultimele doua tipuri de situatie participativa au aspecte specifice in functie de prezenta sau absenta unor stimulente compensatorii pentru participare.

Frecvent actiunile comunitare au in acelasi tip un caracter extracomunitar sau extralocal. In astfel de cazuri, mai ales stimularea participarii se face pe baza unor mecanisme compensatorii: membrii comunitatii participa la actiune nu numai pentru ca isi satisfac in acest fel cerinte proprii, dar si pentru ca realizarea altor obiective de interes propriu este conditionata de aceasta participare.

Actiunea comunitara poate fi analizata in functie de criterii precum:

natura agentului de participare;

obiectivele actiunii;

modul spontan sau planificat de desfasurare;

noutatea;

consecinte (de mentinere sau schimbare a unor componente ori structuri ale comunitatii);

De la caz la caz in functie de obiectivele cercetarii se pot construi diferite tipologii ale actiunii si participarii comunitare.

Gruparea agentilor unei actiuni comunitare poate fi mai mult sau mai putin structurata in cadrul unor grupuri informale, asociatii sau organizatii.

Participarea comunitara este de presupus ca variaza in functie de:

caracteristici ale proiectului de actiune comunitara;

caracteristici ale comunitatilor locale; raportul dintre aceasta si alte comunitati care constituie cadrul ei de referinta.

In raport cu un proiect dat actiunea comunitara, membrii comunitatii se afla de cele mai multe ori in pozitii diferite din punct de vedere obiectiv sau subiectiv.

Resursele financiare de munca si timp constituie o principala conditionare de natura obiectiva. Beneficiarii potentiali ai unui proiect de actiune comunitara devin actori ai respectivei actiuni in masura in care dispun de resursele materiale necesare participarii.

Intre multiplele procese social-economice care conditioneaza dimensiunile acestor resurse este important sa retinem navetismul.

Deplasarile pentru munca in afara localitatii de rezidenta reduc timpul si resursele de lucru potential disponibile pentru actiunile comunitare. Cu cat naveta se face la o distanta mai mare sau pe intervale de timp mai mari cu atat aceasta reducere este mai substantiala. Asupra resurselor financiare ale populatiei insa efectele sunt in majoritatea cazurilor, pozitive (in majoritatea si nu intotodeauna pentru ca navetismul se poate face si din alte motive decat diferenta dintre veniturile oferite in intreprinderi din localitati diferite).

Intr-o comunitate rurala puternic urbanizata se remarca unul dintre efectele de aceasta natura ale navetismului:

preferinta angajatilor in genere a navetistilor in speta de a achita in bani contravaloarea obligatiilor de munca pe care le aveau fata de comuna.

influenta navetismului asupra pariciparii comunitare se exercita insa si prin intermediul mecanismelor valorice.