Protectia somerilor si reintegrarea lor profesionala

Protectia somerilor si reintegrarea lor profesionala

Educatia si formarea profesionala a factorului uman, ca mecanism de elasticizare a ofertei de forta de munca, au constituit de-a lungul anilor obiectul unor ample abordari si confruntari de ordin teoretic si practic.

In conditiile perioadei de tranzitie in care piata muncii (in formare) este zguduita de puternice seisme, si intr-un anumit sens intreaga populatie, inainte de toate cea ocupata, este supusa unui proces de "restructurare" in plan spiritual, ocupational-profesional si comportamental, educatia, formarea profesionala si recalificarea/reconversia profesionala, in legatura lor nemijlocita cu ocuparea, reocuparea si reintegrarea profesionala, tind sa capete o valoare deosebita.

Recalificarea si reocuparea fortei de munca, prin dimensiuni, cost, efect de antrenare si propagare, tind sa devina una din problemele majore ale tranzitiei, o veriga nu intotdeauna suficient de bine evidentiata si recunoscuta, a reducerii costului social al reformei si accelerarii proceselor tranzitiei.

Pe de alta parte, trebuie sa se inteleaga ca reconversia profesionala, respectiv perfectionarea profesionala nu constituie terapii miraculoase care solutioneaza sigur problemele majore ale pietei muncii. Succesul lor in planul ocuparii si reocuparii fortei de munca, al functionarii pietei muncii ramane dependent de asigurarea unui ansamblu de conditii inainte, in timpul si dupa derularea acestora.

Reconversia profesionala a fortei de munca nu trebuie privita doar ca un mijloc de a scapa de amenintarea somajului, ci ca un mijloc de a obtine o calificare mai inalta, un loc de munca mai bun si toate avantajele care decurg din aceasta.

1. Reconversia profesionala - latura calitativa a reformei economice.

Reconversia profesionala a fortei de munca indeplineste functii economice si sociale cum sunt:

a)      functia economica de ajustare a fortei de munca la nevoile economice in continua schimbare in vederea echilibrarii ofertei cu cererea de munca, a echilibrarii excedentelor cu deficitele de forta de munca;

b)      functia sociala reprezentand o parghie care asigura concomitent:

reducerea si combaterea somajului;

combaterea saraciei, stiut fiind faptul ca populatia somera are o contributie apreciabila in determinarea populatiilor si evolutiei populatiei sarace.

Reconversia profesionala, prin ambele functii, contribuie la acoperirea nevoilor de forta de munca si inflatie, favorizand cresterea economica eficienta. Totusi, reconversia profesionala nu este echivalenta cu intregul proces de ajustare a ofertei cu cererea de forta de munca. Astfel, reconversia profesionala impreuna cu ridicarea calificarii reprezinta elementele definitorii ale procesului de ajustare profesionala a ofertei la cererea de forta de munca, impreuna ele alcatuiesc continutul conceptului de mobilitate profesionala.

Aceste precizari au o mare importanta atat in identificarea volumului necesar al reconversiei, cat si in organizarea proceselor de reconversie si realizare a calificarii.

Fortele economice ale schimbarii si reactiile la acestea produc 5 efecte de baza:

colapsul productiei si deficitul fiscal care face necesara restrangerea cheltuielilor cu pietele fortei de munca si protectia sociala tocmai atunci cand nevoia pentru acestea se impune cu mai multa necesitate;

veniturile sunt decomprimate prin liberalizarea salariilor si prin capacitatea de sporire a veniturilor scazute pe masura ce somajul si programul de lucru redus se extind;

sectorul privat creste rapid, ceea ce conduce la o diversitate crescanda a patronilor potentiali;

se reduce cuprinderea fortei de munca in sindicate, in principal datorita faptului ca liberalizarea ofertei a condus la extinderea sectorului privat si la largirea auto-angajarii in intreprinderile de stat;

somajul sporeste. In perioada timpurie a tranzitiei locurile de munca au fost pierdute in primul rand de lucratorii mai varstnici si de femei, iar cresterea somajului era precedata de o perioada de concediu fara plata sau de program redus de lucru.

Raportul dintre reconversia profesionala si restructurarea economica se abordeaza parcurgand doua etape:

reconversia sistemului productiv atat la nivel micro, cat si la nivel macroeconomic;

reconversia fortei de munca astfel incat aceasta sa raspunda cerintelor sistemului productiv.

In urma reconversiei sistemului productiv va rezulta cererea de forta de munca in volumul si structura necesare. Oferta de forta de munca va fi ajustata in procesul reconversiei fortei de munca functie de cerintele sistemului productiv.

Asadar, fara a concepe si realiza mai intai reconversia sistemului productiv functie de cerintele pietei, nu se poate efectua reconversia fortei de munca.

2. Rolul protectiei sociale in procesul de imbunatatire a functionarii pietei muncii. Obiective si directii de actiune.

Considerarea ocuparii, formarii, utilizarii eficiente a resurselor umane drept obiectiv fundamental al reformei presupune:

a)      asigurarea compatibilitatii, complementaritatii politicilor de stabilizare macroeconomica, gestiunea pietei muncii;

b)      pilotare eficienta, favorizarea flexibilitatilor pe piata muncii, care implica:

cadru legislativ, institutional adecvat;

revigorarea formarii profesionale;

politica salariala, salariul minim;

promovarea formelor atipice de ocupare;

deplasarea de la politicile pasive (tratamentul social al somajului) spre politicile active (tratamentul economic);

transparenta, dialog, comunicare intre actorii sociali.

Datorita existentei si amplificarii somajului si in tarile dezvoltate, tarile OCDE au formulat pachete compacte de masuri economice cu profunde implicatii sociale referitoare la evolutia pietei muncii. Redam in continuare descrierea si evaluarea politicilor active ale fortei de munci.

Eficienta in plan social si individual a formarii profesionale este dependenta de o multitudine de factori economici si sociali. Datorita faptului ca in conceptia noastra reconversia reprezinta o sarcina sociala atat micro cat si macroeconomica, putem considera ca actiunea actorilor sociali principali - autoritatile publice locale si prefecturi, primarii, D.M.P.S. (Directia Muncii si Protectiei Sociale), agenti economici, asociatii patronale, asociatii ale somerilor - trebuie sa dea dovada de convergenta in parteneriatul lor, dar in special sa cofinanteze programele respective. Un rol deosebit il au sindicatele.

Sindicatele - reprezentante ale diferitelor categorii profesionale ale salariatilor din unitati economice, constituie un partener de dialog atat la nivelul firmei, cat si la nivel local, regional, in masura sa exprime cererea de formare atat a somerilor, cat si a populatiei ocupate si evident, de aparare a interesului salariatilor.

Din perspectiva sindicala, formarea profesionala este deopotriva dispozitiv de protectie economica, cat si sociala. Sindicatele nu pot lipsi de la "masa" in jurul careia se iau deciziile privind destinul profesional al salariatilor.