Aspecte privind viteza si ritmul de desfasurare a limbajului

Aspecte privind viteza si ritmul de desfasurare a limbajului

1. Hiperactivitatea verbala

Hiperactivitatea verbala simpla, vorbaria nesustinuta tematic, se numeste bavardaj si apare in situatii normale, mai ales la femei, exprimand o puternica nota de extroversie. Poate fi si marca unei personalitati cu note histrionice, cand persoana vorbeste pentru a atrage atentia celor din jur, sau in stari anxioase cand persoanele vorbesc pentru a-si compensa si disimula sentimentul de profunda insecuritate.

1.2. Cresterea exagerata, patologica, a ritmului si debitului verbal, consecutiv accelerarii ritmului ideativ se numeste logoree si apare in intoxicatii usoare, stari hipomaniacale si maniacale.

1.3. Aceeas accelerare a ritmului ideativ, marcata de repetarea stereotipa sau anarhica a unor cuvinte sau fraze inteligibile, cu pierderea coerentei ideative, poarta numele de verbigeratie.

2. Hipoactivitatea verbala

2.1. Hipoactivitatea verbala simpla apare la persoanele timide, sau intr-o stare afectiva negativa, sau este datorata unui tablou psihic inhibitor (depresii, psihastenii).

2.2. Blocajul verbal consta in oprirea brusca a ritmului ideativ, fara o interventie exterioara (oboseala extrema, schizofrenie).

2.3. Stereotipia verbala presupune repetarea unor cuvinte sau fraze (autism, schizofrenie).

2.4. Palilalia este repetarea ultimului cuvant din fraza (balbism).

6..2.2.5. Mutismul se defineste ca o scadere pana la disparitie a posibilitatii de comunicare. Poate avea diferite intensitati. Mutismul absolut este de origine neurofiziologica, sau poate apare in schizofrenia catatonica. Mutismul relativ apare cand bolnavul comunica prin mimica, pantomima, scris, interjectii. Mutismul discontinuu apare la deliranti. In mutismul electiv copilul nu se adreseaza decat anumitor persoane, sau evita sa relateze anumite situatii stressante.

La copii mutismul poate fi intalnit in urmatoarele situatii:

2.5.1. Simpla intarziere a vorbirii presupune un retard global in procesul complex de formare a limbajului, cu prelungirea etapei de gangurit, intarziere in formarea cuvintelor sau frazelor, ulterior prelungirea modului de articulare infantil, caracteristic anteprescolarului. Survine de obicei, in contextul unei nedezvoltari generale a copilului, datorata unui nivel intelectual mai modest, absentei unei stimulari corespunzatoare, prezentei unor afectiuni care duc la izolare, imobilizare, in conditiile unei discrete leziuni cerebrale, sau a unei griji excesive a parintilor care anticipeaza orice dorinta a copiilor, nelasandu-le posibilitatea de a solicita verbal.

La copiii normali, in afara situatiilor expuse, exista o forma de mutism care ingrijoreaza parintii. Ei nu incep sa vorbeasca decat la 3 -4 ani, desi somatic, motor, afectiv, intelectual, sunt bine dezvoltati, asa cum reiese si din comportamentul lor, expresia fetei, contactul afectiv cu cei din jur. Acesti copii sunt, de obicei, foarte dotati, cand incep sa vorbeasca o fac cursiv, in propozitii legate. Un exemplu concludent este Lucian Blaga care a vorbit numai dupa varsta de patru ani.

Sistemul de codificare a bolilor ICD-10 descrie "Tulburarea limbajului expresiv'ca o tulburare specifica de dezvoltare in care abilitatea copilului de a utiliza limbajul vorbit expresiv este sub nivelul adecvat varstei sale mintale, dar in care intelegerea limbajului este in limite normale. Neutilizarea cuvintelor intregi in jurul varstei de 2 ani si incapacitatea formularii propozitiilor simple la 3 ani sunt considerate semnificative pentru intarzierea dezvoltarii. Dificultatile ulterioare includ dezvoltarea unui vocabular limitat, utilizarea excesiva a unui set redus de cuvinte cu sens general, dificultati in selectarea cuvintelor potrivite si utilizarea substitutiei pentru cuvintele necunoscute, prescurtari, structura sintactica copilareasca, erori de sintaxa, in special omiterea terminatiei cuvintelor si a prefixelor, folosirea gresita sau omiterea prepozitiilor, pronumelor, articolelor. Tulburarea include disfazia sau afazia de dezvoltare de tip expresiv.

2.5.2. Mutismul copiilor surzi (surdomutitatea) apare pe fondul deficitului senzorial, care ii pune pe copii in imposibilitatea stabilirii unui contact auditiv cu lumea. Poate fi congenital sau dobandit. Se caracterizeaza prin lipsa reactiei la sunet si efortul permanent de urmarire a gesturilor si expresiei vorbitorului.

2.5.3. Mutismul copiilor oligofreni se datoreaza lipsei substratului morfofunctional cerebral. Nu pot intelege cuvintele auzite si nu se pot exprima. Nivelul dezvoltarii psihice se gaseste pe o treapta animalica, fata este indobitocita, prezentand si alte semne de deficit.

2.5.4. Mutismul copiilor schizofreni, sau a celor cu autism infantil precoce, este secundar ruperii de mediu, detasarii, retragerii lor intr-o lume particulara, proprie lor. Se caracterizeaza prin alternante cu perioade in care uimesc apartinatorii cu performante de vorbire, la care se adauga simptomatologia psihozei.

2.5.5. Mutismul electiv apare la copiii hipersensibili, emotivi, care comunica numai cu parintii, fratii. Are un caracter pasager daca sunt favorabile conditiile de mediu. Copilul evita privirile si situatiile in care este observat, executa prompt orice ordin care nu pretinde un raspuns verbal, are o labilitate afectiva foarte mare.

2.5.6. Mutismul isteric are un caracter temporar, apare la copilul mai mare, legat de conflict, pe o personalitate dizarmonica de tip isteric.

2.5.7. Mutismul reactiv apare ca expresie a negativismului activ fata de parintii care sufera de un perfectionism exagerat, care aplica masuri coercitive extremiste. Este un mutism voluntar.

3. Disritmii. Balbismul (balbaiala) consta in alterarea ritmului vorbirii ca urmare a unei stari particulare de tensiune intrapsihica ce duce la evitare, repetitii, prelungiri ale sunetelor. Poate fi tonic, tonico-clonic, sau clonic. Apare la copii in perioadele lor de maxima vulnerabilitate adaptativa, intre 3-4 ani, la inceputul scolaritatii si la pubertate. Se insoteste de embolalie (introducerea unor cuvinte parazite, de exemple "pai", "deci", "asadar", cu care anticipeaza pronuntia cuvintele mai dificile), sincinezii, tulburari vegetative intense, tulburari de respiratie prezente numai in momentul vorbirii. Se accentueaza la emotii si dispare cand copilul vorbeste cu persoane cunoscute, canta sau recita. Se considera a fi o forma de nevroza monosimptomatica a scolarului mic.