DEFICIENTA DE LIMBAJ - CLASIFICAREA DEFICITENETLOR DE LIMBAJ

DEFICIENTA DE LIMBAJ

Logopedia este stiinta care abordeaza problematica limbajului si comunicarii, izvorate din necesitatea de a elucida complexele probleme ale limbajului. Etimologic, cuvantul 'logopedie' vine din grecescul 'logos' = cuvant si 'paidee' = educatie. In sens restrans, logopedia se ocupa de educarea vorbirii, iar in sens extins destudierea si dezvoltarea limbajului, de prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj.

Logopedia are prin excelenta un caracter aplicativ, de prevenire si inlaturare a tulburarilor de limbaj in vederea dezvoltarii psihice generale a persoanei, de a stabili sau restabili relatiile cu semenii sai, de a facilita insertia in colectiv. Logopedia contribuie la formarea omului, il ajuta pe copil sa depaseasca dificultatile scolare si de adaptare. Din acceasi perspectiva sunt, in egala masura, semnificative demersurile pentru prevenirea deficientelor de limbaj si terapia lor. Varstele prescolara si scolara mica sunt cele mai favorabile pentru actiunea logopedica eficace.

Pe baza semnificatiilor teoretice si practive, obiectivele logopediei se pot grupa in:

1. studierea si asigurarea unui climat favorabil al dezvoltarii si stimularii comunicarii;
2. prevenirea cauzelor care pot determina deficiente de limbaj;
3. studierea simptomatologiei deficientelor de limbaj si a metodelor si procedeelor adecvate corectarii lor;
4. cunoasterea si prevenirea efectelor negative ale deficientelor asupra comportamentului si personalitatii logopatului;
5. elaborarea unei metodologii de diagnoza si prognoza diferentiata in logopedie;
6. popularizarea stiineti logopedice si pregatirea familiei si a scolii pt a mainfesta intelegere si sprijin fata de logopat;
7. formarea unor specialisti logopezi cu o pregatire psihopedagogica, teoretica si practic aplicativa care sa stapaneasca terapia deficientelor de limbaj;
8. studierea si cunoasterea diferitelor aspecte ale deficientelor senzoriale si mintale care influenteaza constituirea structurilor limbajului;
9. optimizarea activitatii logopedice atat pt terapia deficientelor de limbaj, cat si pt evitarea esecurilor scolare si comportamentale;
10. depistarea populatiei cu deficite de limbaj incepand de la varsta prescolara si organizarea activitatii pt prevenirea si recuperarea deficientelor de limbaj.

ETIMOLOGIA SI CLASIFICAREA DEFICITENETLOR DE LIMBAJ

1. Cauze care actioneaza in per prenatala:

• incompatibilitatea de RH intre mama si fat;
• boli infectioase ale mamei pe perioada sarcinii;
• intoxicatii;
• traume mecanice (care lezeazafizic fatul) sau psihice (stress, spaima, emotii intense resimtite de mama).

2. Cauze care actioneaza in timpul nasterii:

• traumatisme obstreticale;
• nasteri prelungite care duc la asfizii si leziuni ale sist nervos central

3. Cauze care actioneaza in per postnatala:

a) cauze organice de natura centrala sau periferica:

• leziuni ale sist nervos central provocate de unele traumatisme mecanice;
• afectiuni ale aparatului auditiv si fonoarticulator care impiedica receptia si emiterea sunetelor (perforarea timpanului, anomalii ale buzelor, lombii, valului palatin, maxilarelor);
• boli infectioase ale copilariei (encefalita, meningita, scarlatina, rujeola, pojar);
• intoxicatii cu subst chimice, medicamente, alcool, care pot afecta organic sau functional mecanismele neurofiziologice ale limbajului.

b) cauze functionale (privesc sfera senzoriala si motorie):

• tulburarea proceselor de excitatie si inhibitie la nivelul cortexului;
• insufieciente functionale ale sist nervos central;
• insuficiente motorii la nivelul aparatului fonoarticulator;
• deficiente ale auzului fonematic (hipoacuzii)

c) cauze pedagogice (determina in special tulburari de ritm si fluenta a vorbirii):

• deficiente mintale;
• tulburari ale memoriei, atentieie, reprezentarilor vizuale si acustice;
• tulburari in sfera personalitatii (neincredere insine, timiditate, supraapreciere a imaginii de sine)

d) cauze psihosociopedagogie:

• slaba stimulare a vorbirii in ontogeneza timpurie;
• carente pedagogice (stimulare deformata a vorbirii, imitarea unor modele cu vorbire deficitara, necorectarea la timp a tulburarilor de vorbire);
• suprasolicitare, stari conflictuale, oboseala, obligarea copilului de a invata o limba straina inainte de a'si forma deprinderile necesare in limba materna).

CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ:

1. tulburari de pronuntie : dislalia, rinolalia, dizartria;
2. tulburari de ritm si fluenta : balbaiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza;
3. tulburaride voce: afonia, disfonia, fonastenia;
4. tulburari ale limbajului scris-citit : dislezia si disgrafia;
5. tulburari polimorfe : afazia si alalia;
6. tulburari de dezvoltare a limbajului : mutismul electiv, psihogen sau voluntar si intarzierea generala a vorbirii.

DEFICIENTA DE COMPORTAMENT

Comportamentul reprezinta expresia relatiei dintre dezvoltarea psihica, mai cu seama a personalitatii si mediul ambient in care traieste individul.

Calitatea influentelor familiale si ale grupurilor determina structurarea unor comportamente proprii pe fondul dezvoltarii fizice de ansamblu, ele putand fi adaptative, intregrative si racordate la normele sociale sau dimpotriva aberante, dezadaptative si de conflict in raport cu parametrii sociali.

Comportamentul este diferit in functie de: varsta , factori temperamentali, factori constitutionali, factori sociali. El oscileaza intre anumite limite considerate normale pt varsta respectiva.

Tulburarile de comportament reprezinta aparitia unor manifestari de conduita care depasesc limita normalitatii la varsta respectiva. Aceste abateri exprima atitudinea structurata a copilului fata de munca, fata de alte persoane, fatade autoritatea educativa, fata de lucruri si chiar fata de propria persoana. Ele sunt numeroase in perioada copilariei.

Datorita cadrului foarte larg de manifestare si a interferentelor posibile, tulburarile de comportament e confunda adesea laaceasta varsta cu psihopatia sau cu delincventa juvenila.

Cauzele aparitiei unei tulburari de comportament lacopil sunt multiple. Rolul factorilor genetici nu este inca prea clar precizat, pe aceasta tema cercetatorii purtand in continuare lungi dezbateri. S'a constatat ca majoritatea copiilor care manifesta de timpuriu tulburari comportamentale, s'au manifestat chiar la scurt timp dupa nastere ca usor iritabili, fara un program regulat si fara sa raspunda adecvat la confort.

O alta cauza ar putea fi educatia necorespunzatoarea a copilului respectiv, o educatie caracterizata prin inconsecventa, libertate exagerata sau o educatie prea autoritara, inflexibila, neunitara sau contradictorie.

O alta cauza a tulburarilor de comportament ale copiilor o constituie conditiile de mediu extern defavorabile. Cel mai adesea, un astfel de copil traieste intr'un mediu insuficient sub raportul stimularii si al corectiei pe care copilul trebuie sa o primeasca prin experienta sociala a altora sau traieste intr'un mediu care il solicita prin bogatia stimulilor, peste posibilitatile lui de adaptare.

O alta cauza o constituie tulburile de personalitate ale educatorului. Putem avea de'a face cu educatori cu labilitate emotionala saucu educatori prea rigizi.

O anazliza completa si detaliata a cauzelor ce pot determina comportamentul deviant la copii este realizata de Nicolae Mitrofan in lucrarea 'Psihologie judiciara'. Autorul vorbeste de 2 categorii de factoricare stau la baza delincventei juvenile : factori interni, individuali si factori externi, sociali.

Factorii individuali sunt:

• disfunctii cerebrale;
• deficiente intelectuale;
• tulburari ale afectivitatii;
• tulburari caracteriale.

Factorii sociali sunt:

• climatul educationalfamilial (familii dezorganizate, atmosfera familiala conflictuala,climat hiperautoritar sau climat hiperpermisiv);
• esecurile privind integrarea scolara (nivel scazut atat la randamentul scolar cat si al satisfactiei resimitite de elev in legatura cu activitatea scolara).

Numai o treime din totalul tulburarilor de comportament se transforma in psihopatie. In primii 15-16 ani de viata nu se pune diagnosticul de psihopatie ci doar de tulburare de comportament.

Evolutia tulburarilor de comportament (frecventa, severitatea si durata comportamentului agresiv si antosocial) depinde foarte mult de momentul in care apar primele simptome. Copiii pot urma traiectorii diferite, spre tulburari de conduita, delincventa sau criminalitate. Copiii ale caror prime simptome apar timpuriu, manifesta de regula patternuri comportamentale disfunctionale inca din anii de gradinita. In primii ani de scoala apar dificultati de interactionare cu invatatorul si cu colegii si au in permanenta tendinta de a se angaja in acte antisociale.

Daca ne reverim la fenomenologia clinica de manifestare, tulburarile de comportament se impart in 2 categorii:

1. tulburari de comportament neepisodice (acestea se inlantuiesc, trec una din alta si nu le poti sesiza inceputul. Nu au caracter de boala ci pur si simplu un rau duce la alt rau);
2. tulburari de comportament episodice (se caracterizeaza printr'o evolutie sinusoidala. Dupa o perioada de echilibru, apar perioade de dezechilibru si comportamentul se modifica).

TULBURARI DE COMPORTAMENT NEEPISODICE

neascultarea - apare in special la copiii cu o dezvoltare dizarmonica, cu leziuni ale sistemultui nervos central sau la copiii cu retard mintal. Se caracterizeaza prin refuzul autoritatii in primul rand familiale, care apoi se generalizeaza la nivelul altor forme de autoritate, in special sociale. Se intalneste mai ales la copii aeducati intr'un climat de nedeptate si lipsa de respect. Apare in familiile in care nu exista echilibru intre recompense si pedepse, cu restrictii excesive sau cu libertate in exces, precum si in familiile in care nu exista unitate in hotararile luate de parinti;

agresiunea - este tendinta spre comportamente incarcate de reactii brutale, distructive si de atacate. Putem vorbi de 2 tipuri de agresiune:

agresiunea care vine dintr'un sentiment de ura si este asociata cu aceasta;

agresiunea care izvoraste din tendinta pulsionala a individului (copiii care se bucura atunci cand fac rau);

minciuna - este o reactie de afirmare neconformata cu adevarul. Ea poate fi o minciuna intentionata, un delict sau poate fi expresia tendintelor de autoaparare. Copilul poate minti si din dorinta de a atrage atentia sau pentru a imita atitudini similare ale parintilor.

furtul - este un comportament deviant care se structureaza foarte repede indeprinderi la copii. Acestia incep de la mici furtisaguri si pot merge pana la furturi selective, prin efractie, spargere, talharie. Acest comportament poate fi generat de o multitudine de cauze: poate fi un comportament invatat, poate fura din dorinta de a se impune celor din jur, de a'si asigura prestigiul sau pur si simplu din dorinta de posesiune. Este mai grav insa cand cauzele furtului sunt de natura patologica (furturi cu caracter impulsiv) sau pot fi cauzate de insuficienta psihica. Un caz aparte este cleptomania (se caracterizeaza prin aparitita brusca si obsedanta a impulsului de a'si insusi un obiect concomitent cu o stare de neliniste si de lupa impotriva acestei dorinte.

fuga - poate fi de 2 feluri :

fuga de la scoala -exista 3 categorii de cauze care pot determina fuga copilului de la scoala :

- nu face fata cerintelor;

-atitudinea cadrului didactic;

- devalorizarea constienta a scolii din partea parintilor

fuga cu caracter impulsiv - este un comportament repetitiv si vine pe neasteptate. Copilul simte un impuls si o chemare puternica de a pleca. Elementul distinctiv il constituie ingustarea starii de constiinta in momentul in care incepe fuga. Copilul se rezeste dupa cate ore sau chiar zile. Aceasta forma apare la: epileptici, idioti, imbecili, psihopati, impulsivi si isterici.

6. vagabondajul - este o atitudine deliberata fata de mediul familial si fata de munca. Se caracterizeaza prin lipsa domiciliului (nu simte nevoia), neacceptarea privatiunilor, savarsirea de acte antisociale.

TULBURARI DE COMPORTAMENT EPISODICE

mutismul - apara datorita sistarii vorbirii din orgoliu. Copilulse infurie si nu mai comunica. Mecanismul de preoducere are la baza anxietatea.

nacrolepsia - este procesul de intrare in inhibitie, brusc, in situatiile cele mai nepotrivite. Copilul smte nevoia de a dormi in timpul zilei. Somnul se poate instala mergand pe strada, in situatii neobisnuite, in ras etc.

catalepsia - se manifesta printr'o stare de rigiditate si cresterea tonusului postural. Corpul copilului este lipsit de flexibilitate, fata lui ia forma de masca fiind total lipsita de orice comunicare cu lumea.

cataplexia - este tot o stare de inhibitie, dar se produce o pareza generalizata in toti muschii striati. Copilul are senzatia ca pica in gol si nu are nici un control asupra muschilor. Este o tulburare care aparae brusc, copilul traind o stare de anxietate pentru ca nu poate face nimic.

In literatura de specialitate exista o categorie de tulburari de comportament de tip disruptiv fiind incluse : tulburarea de conduita si opozitionismul provocator si hiperactivitatea cu deficit de atentie.

TULBURAREA DE CONDUITA SI OPOZITIONISMUL PROVOCATOR

Tulburarea de conduita se caracterizeaza prin incalcarea repetata a regulilor sociale importante si/sau a drepturilor de baza ale altor persoane.

Opozitionismul provocator este un pattern comportamental caracterizat prin neascultare, negativism, provocare si opozitie fata de autoritate.

Ambele tulburari au o rata de incidenta in populatie intre 8-12%.

Avem de'a face cu tulburare de conduita atunci cand copilul manifesta cel putin 3 din urmatoarele comportamente:

fura;

lipseste de acasa peste noapte cel putin de 2 ori pe saptamana;

minte des;

chiuleste des de la ore;

distruge proprietatea altor;

se comporta crud cu animalele;

forteaza pe cineva la activitati sexuale;

initiaza des dispute fizice;

se comportacrud cu ceilalti.

Avem de'a face cu opozitionismul provocator daca copilul manifesta cel putin 5 dintre urmatoarele comportamente deviante:

• isi pierde adesea cumpatul;
• se contrazice des cu adultii;
• este usor de distras;
• adesea sfideaza sau refuza cerintele adultilor de a se conforma la reguli;
• face deliberat lucruri care enerveaza pe cei din jur;
• ii ivinovateste pe altii pt propriile greseli;
• este usor de enervat de catre altii;
• adesea este furios si ii respinge pe cei din jurl
• este razbunator si are tendinta de a face in ciuda;
• utilizeaza limbaj obscen si injura.

Tulburarile de conduita reprezinta o trecere foarte rapida catre delincventa juvenila.

HIPERACTIVITATEA CU DEFICIT DE ATENTIE

Caracteristicile majore ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atentie sunt:

1. sustinerea slaba a atentiei si persistenta scazuta a efortului in sarcina. Acestea se observa la indivizii care se plictisesc rapid de sarcini repetitive, trecand de la o activitate neterminata la alta;

2. controlul impulsurilor inrautatit sau intarzierea satisfactiei. Se manifesta in special in incapacitatea copilului de a se opri si gandi inainte de a actiona, de a'si astepta randul la joaca;

3. activitate excesiva, irelevanta pt sarcina sau slab reglata de cererile situationale. Copiii hiperactivi se misca excesiv, realizand miscari suplimentare si inutile pt executarea sarcinilor pe care le au;

4. respectarea deficitara a regulilor;

5. o varietate mai mare decat normala in timpul executarii sarcinilor. Copiii hiperactivi prezinta o mare instabilitate in privinta calitatii, acurateii si vitezei cu care isi realizeaza sarcinile. Aceasta se oglindeste in performantele scolare fluctuante.

CAUZE

Hiperactivitatea cu deficit de atentie are atat o determinare genetica dar si de mediu:

1. factorii genetici - studiile efectuate in familiile de cazuri cu hiperactivitate au aratat ca evidenta primara este la tatii care prezinta o incidenta crescuta de alcoolism, sociopatie si un istoric al copilariei incarcat de dificultati de invatare si de comportament. In 1975 un studiu realizat de Cantwell a aratat ca 50% dintre parintii copiilor hoperactivi luati in studiu indeplineau criteriile clinice pt diagnosticul unei tulburari psihice. Aceste tulburari erau mai ales alcoolism la tati si isterie la ambii parinti.
2. factorii de mediu - s'a constatat ca acei copii care provin din familii haotice nu reusesc sa'si susitina un nivel eficient de concentrare intelectuala si afectiva. Cu multi ani in urma se considera ca exista o relatie intre hiperactivitate si dieta. Exista subgrupuri de copii hiperactivi care manifesta senzitivitate si alergii fata de anumite mnedicamente (in particular fata de coloranti alimentari).

CRITERIU DE DIAGNOSTIC

Un copil este diagnosticat cu hiperactivitate cu deficit de atentie daca prezinta cel putin 8 dintre urmatoarele simptome inainte de varta de 7ani si pe o perioada de cel putin 6 luni:

1. adesea da din maini si din picioare sau se foieste pe scaun;

2. are dificultati in a ramane asezat atunci cand i se cere sa faca acest lucru;

3. este usor de distrat de stimuli externi;

4. are dificultati in a'si astepta randul in jocuri sau activitati de grup;

5. raspunde la intrebari inainte ca acestea sa fie complet formulate;

6. are dificultati in a urma instructiunile date de altii;

7. are dificultati in a'si mentine atentia concentrata asupra temelor si activitatilor ludice;

8. trece adesea de la o activitate neterminata la alta;

9. adesea vorbeste excesiv de mult;

10. intrerupe sau ii deranjeaza pe ceilaltil

11. adesea pare a nu ascula ceea ce i se spune;

12. pierde des lucruri necesare pt teme sau acivitati;

13. se angajeaza in situatii periculoase corporal fara a lua in considerare conseciintele posibile (de exemplu alearga pe strazi fara sa fie atent).