CATEGORII DOCUMENTE |
Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
DEFICIENTA DE LIMBAJ
Logopedia este stiinta care abordeaza problematica limbajului si comunicarii, izvorate din necesitatea de a elucida complexele probleme ale limbajului. Etimologic, cuvantul 'logopedie' vine din grecescul 'logos' = cuvant si 'paidee' = educatie. In sens restrans, logopedia se ocupa de educarea vorbirii, iar in sens extins destudierea si dezvoltarea limbajului, de prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj.
Logopedia are prin excelenta un caracter aplicativ, de prevenire si inlaturare a tulburarilor de limbaj in vederea dezvoltarii psihice generale a persoanei, de a stabili sau restabili relatiile cu semenii sai, de a facilita insertia in colectiv. Logopedia contribuie la formarea omului, il ajuta pe copil sa depaseasca dificultatile scolare si de adaptare. Din acceasi perspectiva sunt, in egala masura, semnificative demersurile pentru prevenirea deficientelor de limbaj si terapia lor. Varstele prescolara si scolara mica sunt cele mai favorabile pentru actiunea logopedica eficace.
Pe baza semnificatiilor teoretice si practive, obiectivele logopediei se pot grupa in:
ETIMOLOGIA SI CLASIFICAREA DEFICITENETLOR DE LIMBAJ
1. Cauze care actioneaza in per prenatala:
2. Cauze care actioneaza in timpul nasterii:
3. Cauze care actioneaza in per postnatala:
a) cauze organice de natura centrala sau periferica:
b) cauze functionale (privesc sfera senzoriala si motorie):
c) cauze pedagogice (determina in special tulburari de ritm si fluenta a vorbirii):
d) cauze psihosociopedagogie:
CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ:
DEFICIENTA DE COMPORTAMENT
Comportamentul reprezinta expresia relatiei dintre dezvoltarea psihica, mai cu seama a personalitatii si mediul ambient in care traieste individul.
Calitatea influentelor familiale si ale grupurilor determina structurarea unor comportamente proprii pe fondul dezvoltarii fizice de ansamblu, ele putand fi adaptative, intregrative si racordate la normele sociale sau dimpotriva aberante, dezadaptative si de conflict in raport cu parametrii sociali.
Comportamentul este diferit in functie de: varsta , factori temperamentali, factori constitutionali, factori sociali. El oscileaza intre anumite limite considerate normale pt varsta respectiva.
Tulburarile de comportament reprezinta aparitia unor manifestari de conduita care depasesc limita normalitatii la varsta respectiva. Aceste abateri exprima atitudinea structurata a copilului fata de munca, fata de alte persoane, fatade autoritatea educativa, fata de lucruri si chiar fata de propria persoana. Ele sunt numeroase in perioada copilariei.
Datorita cadrului foarte larg de manifestare si a interferentelor posibile, tulburarile de comportament e confunda adesea laaceasta varsta cu psihopatia sau cu delincventa juvenila.
Cauzele aparitiei unei tulburari de comportament lacopil sunt multiple. Rolul factorilor genetici nu este inca prea clar precizat, pe aceasta tema cercetatorii purtand in continuare lungi dezbateri. S'a constatat ca majoritatea copiilor care manifesta de timpuriu tulburari comportamentale, s'au manifestat chiar la scurt timp dupa nastere ca usor iritabili, fara un program regulat si fara sa raspunda adecvat la confort.
O alta cauza ar putea fi educatia necorespunzatoarea a copilului respectiv, o educatie caracterizata prin inconsecventa, libertate exagerata sau o educatie prea autoritara, inflexibila, neunitara sau contradictorie.
O alta cauza a tulburarilor de comportament ale copiilor o constituie conditiile de mediu extern defavorabile. Cel mai adesea, un astfel de copil traieste intr'un mediu insuficient sub raportul stimularii si al corectiei pe care copilul trebuie sa o primeasca prin experienta sociala a altora sau traieste intr'un mediu care il solicita prin bogatia stimulilor, peste posibilitatile lui de adaptare.
O alta cauza o constituie tulburile de personalitate ale educatorului. Putem avea de'a face cu educatori cu labilitate emotionala saucu educatori prea rigizi.
O anazliza completa si detaliata a cauzelor ce pot determina comportamentul deviant la copii este realizata de Nicolae Mitrofan in lucrarea 'Psihologie judiciara'. Autorul vorbeste de 2 categorii de factoricare stau la baza delincventei juvenile : factori interni, individuali si factori externi, sociali.
Factorii individuali sunt:
Factorii sociali sunt:
Numai o treime din totalul tulburarilor de comportament se transforma in psihopatie. In primii 15-16 ani de viata nu se pune diagnosticul de psihopatie ci doar de tulburare de comportament.
Evolutia tulburarilor de comportament (frecventa, severitatea si durata comportamentului agresiv si antosocial) depinde foarte mult de momentul in care apar primele simptome. Copiii pot urma traiectorii diferite, spre tulburari de conduita, delincventa sau criminalitate. Copiii ale caror prime simptome apar timpuriu, manifesta de regula patternuri comportamentale disfunctionale inca din anii de gradinita. In primii ani de scoala apar dificultati de interactionare cu invatatorul si cu colegii si au in permanenta tendinta de a se angaja in acte antisociale.
Daca ne reverim la fenomenologia clinica de manifestare, tulburarile de comportament se impart in 2 categorii:
TULBURARI DE COMPORTAMENT NEEPISODICE
neascultarea - apare in special la copiii cu o dezvoltare dizarmonica, cu leziuni ale sistemultui nervos central sau la copiii cu retard mintal. Se caracterizeaza prin refuzul autoritatii in primul rand familiale, care apoi se generalizeaza la nivelul altor forme de autoritate, in special sociale. Se intalneste mai ales la copii aeducati intr'un climat de nedeptate si lipsa de respect. Apare in familiile in care nu exista echilibru intre recompense si pedepse, cu restrictii excesive sau cu libertate in exces, precum si in familiile in care nu exista unitate in hotararile luate de parinti;
agresiunea - este tendinta spre comportamente incarcate de reactii brutale, distructive si de atacate. Putem vorbi de 2 tipuri de agresiune:
agresiunea care vine dintr'un sentiment de ura si este asociata cu aceasta;
agresiunea care izvoraste din tendinta pulsionala a individului (copiii care se bucura atunci cand fac rau);
minciuna - este o reactie de afirmare neconformata cu adevarul. Ea poate fi o minciuna intentionata, un delict sau poate fi expresia tendintelor de autoaparare. Copilul poate minti si din dorinta de a atrage atentia sau pentru a imita atitudini similare ale parintilor.
furtul - este un comportament deviant care se structureaza foarte repede indeprinderi la copii. Acestia incep de la mici furtisaguri si pot merge pana la furturi selective, prin efractie, spargere, talharie. Acest comportament poate fi generat de o multitudine de cauze: poate fi un comportament invatat, poate fura din dorinta de a se impune celor din jur, de a'si asigura prestigiul sau pur si simplu din dorinta de posesiune. Este mai grav insa cand cauzele furtului sunt de natura patologica (furturi cu caracter impulsiv) sau pot fi cauzate de insuficienta psihica. Un caz aparte este cleptomania (se caracterizeaza prin aparitita brusca si obsedanta a impulsului de a'si insusi un obiect concomitent cu o stare de neliniste si de lupa impotriva acestei dorinte.
fuga - poate fi de 2 feluri :
fuga de la scoala -exista 3 categorii de cauze care pot determina fuga copilului de la scoala :
- nu face fata cerintelor;
-atitudinea cadrului didactic;
- devalorizarea constienta a scolii din partea parintilor
fuga cu caracter impulsiv - este un comportament repetitiv si vine pe neasteptate. Copilul simte un impuls si o chemare puternica de a pleca. Elementul distinctiv il constituie ingustarea starii de constiinta in momentul in care incepe fuga. Copilul se rezeste dupa cate ore sau chiar zile. Aceasta forma apare la: epileptici, idioti, imbecili, psihopati, impulsivi si isterici.
6. vagabondajul - este o atitudine deliberata fata de mediul familial si fata de munca. Se caracterizeaza prin lipsa domiciliului (nu simte nevoia), neacceptarea privatiunilor, savarsirea de acte antisociale.
TULBURARI DE COMPORTAMENT EPISODICE
mutismul - apara datorita sistarii vorbirii din orgoliu. Copilulse infurie si nu mai comunica. Mecanismul de preoducere are la baza anxietatea.
nacrolepsia - este procesul de intrare in inhibitie, brusc, in situatiile cele mai nepotrivite. Copilul smte nevoia de a dormi in timpul zilei. Somnul se poate instala mergand pe strada, in situatii neobisnuite, in ras etc.
catalepsia - se manifesta printr'o stare de rigiditate si cresterea tonusului postural. Corpul copilului este lipsit de flexibilitate, fata lui ia forma de masca fiind total lipsita de orice comunicare cu lumea.
cataplexia - este tot o stare de inhibitie, dar se produce o pareza generalizata in toti muschii striati. Copilul are senzatia ca pica in gol si nu are nici un control asupra muschilor. Este o tulburare care aparae brusc, copilul traind o stare de anxietate pentru ca nu poate face nimic.
In literatura de specialitate exista o categorie de tulburari de comportament de tip disruptiv fiind incluse : tulburarea de conduita si opozitionismul provocator si hiperactivitatea cu deficit de atentie.
TULBURAREA DE CONDUITA SI OPOZITIONISMUL PROVOCATOR
Tulburarea de conduita se caracterizeaza prin incalcarea repetata a regulilor sociale importante si/sau a drepturilor de baza ale altor persoane.
Opozitionismul provocator este un pattern comportamental caracterizat prin neascultare, negativism, provocare si opozitie fata de autoritate.
Ambele tulburari au o rata de incidenta in populatie intre 8-12%.
Avem de'a face cu tulburare de conduita atunci cand copilul manifesta cel putin 3 din urmatoarele comportamente:
fura;
lipseste de acasa peste noapte cel putin de 2 ori pe saptamana;
minte des;
chiuleste des de la ore;
distruge proprietatea altor;
se comporta crud cu animalele;
forteaza pe cineva la activitati sexuale;
initiaza des dispute fizice;
se comportacrud cu ceilalti.
Avem de'a face cu opozitionismul provocator daca copilul manifesta cel putin 5 dintre urmatoarele comportamente deviante:
Tulburarile de conduita reprezinta o trecere foarte rapida catre delincventa juvenila.
HIPERACTIVITATEA CU DEFICIT DE ATENTIE
Caracteristicile majore ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atentie sunt:
CAUZE
Hiperactivitatea cu deficit de atentie are atat o determinare genetica dar si de mediu:
CRITERIU DE DIAGNOSTIC
Un copil este diagnosticat cu hiperactivitate cu deficit de atentie daca prezinta cel putin 8 dintre urmatoarele simptome inainte de varta de 7ani si pe o perioada de cel putin 6 luni:
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4238
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved