Elemente de fonetica acustica: Inaltimea sunetelor

Elemente de fonetica acustica

Acustica studiaza sunetele sub aspectul fizic al oscilatiei cat si sub aspectul fiziologic al senzatiei auditive care apare ca efect al acestei oscilatii. Organul auditiv al omului -urechea‑percepe sunetele cu frecvente cuprinse intre 16‑20000 Hz. Infrasunetele au frecvente sub 16 Hz, iar peste 20000 Hz ultrasunete. Sunetul este rezultatul vibratiei unui corp elastic care declanseaza in masa de aer miscari oscilatorii si ondulatorii.

Tonurile sunt produse de oscilatii ritmice. Zgomotele sunt produse de oscilatii haotice.

Inaltimea sunetelor depinde de frecventa oscilatiilor. Cu cat frecventa este mai mare, sunetul este mai inalt sau acut. Coarda vibreaza, se indeparteaza si apoi revine in pozitia de echilibru dupa un anumit interval de timp, astfel se formeaza perioada. O oscilatie completa este o perioada.

Frecventa este determinata de numarul de perioade pe care le realizeaza intr-o secunda corpul care vibreaza.

Frecventa se exprima in T/sec; 1 Hz = 1T/1S. De exemplu, un sunet de 10 Hz=10T/1s. In muzica fiecarei note muzicale ii corespunde o frecventa bine determinata. Vocalele se produc intre urmatoarele frecvente: "u" intre 200-400 Hz; "i" intre 1600-3200 Hz; "o" intre 400-800 Hz; "a" intre 800‑1600 Hz; "e" intre 1600-3200 Hz; "i" intre 3200-6400 Hz.

Intensitatea (taria) sunetelor depinde de amplitudinea oscilatiilor, respectiv de distanta maxima in care ajunge coarda, fata de pozitia de echilibru. Se masoara in decibeli (dB). Exemple: fosnetul frunzelor - 10dB; un oftat - 30dB; zgomotul automobilului in viteza - 110 dB; ciocanul pneumatic ‑ 150dB; zgomotul avionului cu reactie ‑ 160dB.