Dafinul

Dafinul

Dafinul este socotit copac al soarelui si simbol al pacii. In Evul Mediu, dafinul era recomandat impotriva "tuturor relelor satanice ce pot salaslui asupra omului". Renumitul botanist Parkinson, din secolul al XVII-lea, lauda foarte mult calitatile frunzelor de dafin: "frunzele de dafin nu trebuie sa lipseasca din nici o gospodarie sau gradina, ele servesc la gatit, la confectionarea ornamentelor, pot fi, de asemenea, comercializate, cu un profit bun, si sunt bune pentru bolnavi."

Frunzele de dafin erau folosite in Roma Antica la ornarea coroanelor de lauri purtate de toti imparatii si eroii. Ca toate plantele care raman verzi iarna, dafinul sau laurul, cum i se mai spune, se asociaza cu simbolismul nemuririi. Poate de aceea romanii au facut din laur emblema gloriei, fie ca ea venea prin puterea mintii, a armelor sau a calitatilor fizice deosebite. Exista in vremurile acelea, de asemenea, o superstitie Oamenii credeau ca dafinul ii protejeaza impotriva fulgerelor. In Grecia Antica, celebra prezicatoare Pitia mesteca frunze de dafin inainte de a-si pronunta profetiile si ardea frunze si ramurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care asteptau prezicerile sale. Cei care obtineau de la Pitia un raspuns favorabil la intrebarile pe care le puneau, se intorceau acasa incununati cu frunze de dafin. Stapanul dafinului era considerat zeul Apolo. Popoarele din Africa de Nord fac din frunzele de laur talismane ocrotitoare ce indeparteaza puterile raufacatoare. In zilele noastre, castigatorul premiului Grand-Prix de Formula 1 este incununat cu o coroana facuta din frunze de dafin. De asemenea, castigatorii diferitelor premii si concursuri poarta numele de "laureati", aceasta denumire provenind de la coroana de lauri data poetilor in Roma si Grecia antica. O utilizare mai ciudata a frunzelor de dafin este aceea de a indeparta insectele daunatoare diferitelor culturi. Frunzele se infasoara pe un suport de lemn care se asaza intre straturi, realizandu-se ceea ce popular se cheama "sperietoare de ciori"

Cultivarea

Dafinul este originar din Orientul Mijlociu, dar este raspandit in toate zonele mediteraneene inca din antichitate. Florile de culoare galbena sau verde deschis spre alb nu sunt foarte mari, sunt greu de observat, ele produc un fruct de forma unei bobite de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Arborele de dafin poate ajunge la o inaltime de 15m, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis putin mai inalt. Alteori este cultivat in scop ornamental si aranjat ca atare.

Aroma

Frunzele de dafin raspandesc un miros puternic, intepator, avand un buchet cald si aromat care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Cand sunt uscate, frunzele isi pastreaza aroma puternica, putand fi folosite oricand. Frunzele de dafin pot fi procurate uscate sau verzi, dar si sub forma de praf (frunze macinate), acesta din urma insa isi pierde aroma foarte repede.

Pastrarea

Frunzele de dafin trebuie uscate incet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga, strangandu-se. In lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare intr-un caiet sau o carte. Frunzele mai mari, care sunt mai inchise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrandu-se.

Uz medicinal

Dafinul este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Frunzele au calitati diuretice, digestive si astringente, fiind in acelasi timp si un stimulent al apetitului. Acidul obtinut din frunze indeparteaza tantarii si fluturii de noapte. Uleiul de dafin extras din arborele de dafin ce creste in vestul Indiei este folosit in parfumerii si la fabricarea romului.

Uz culinar

Frunzele de dafin sunt un ingredient "obligatoriu" la prepararea bulionului. De asemenea, sunt un component esential pentru multe sosuri cum ar fi: bchamel, sosul de paine sau pasta de tomate. Dafinul este folosit in intreaga lume in bucatariile clasice sau contemporane. Este folosit pentru a aroma orezul, orice fel de carne si in special carnea de pasare, mancarurile pe baza de legume, mancarea din fructe de mare. Nu poate lipsi din sosul vanatoresc cu lamaie si din compozitia carnatilor. Poate fi adaugat in supe si sot-uri, in marinatele pentru carne, intre ingredientele insirate pe frigarui, asezat in tava inainte de a pune mancarea la cuptor sau in borcanele cu muraturi. Frunzele de dafin sunt folosite chiar si la prepararea unor dulciuri, in special la creme, insa doar pentru a da aroma, fiind indepartate inainte de consumare. Deoarece este amar la gust, dafinul se dozeaza cu grija. La mancarurile fierte nu se lasa mai mult de 15 - 20 de minute, la muraturi se pun 1 - 2 frunze de borcan.