Leusteanul

Leusteanul

Se crede ca leusteanul este originar din Persia si ca a fost aclimatizat, cu multa vreme in urma, mai intai in sudul Europei. E utilizat in gastronomie inca din antichitate, fiind unul dintre cele mai folosite condimente din bucataria romana. De aceea, cei ce vor sa gateasca mancaruri traditionale din timpul Romei antice trebuie sa aiba neaparat la indemana leusteanul. Astazi, leusteanul este folosit in continuare in Sudul si Centrul Europei, dar si in Scandinavia. Scrierile vechi atesta faptul ca in zona Alpilor si in sudul Germaniei se stia despre leustean inca din Evul Mediu timpuriu. Pe la anul 800, Carol cel Mare, regele Frantei, a dat un edict, numit Capitulare de villis vel curtis imperii Caroli Magni in care a enuntat un numar mare de legi administrative, in special unele cu privire la agricultura, in imperiul sau. La finalul documentului el face o lista de o suta de plante culinare si medicinale pe care supusii lui erau datori sa le cultive in gradinile de pe langa case. Printre ele era trecut si leusteanul. Exista si zone in care leusteanul nu este popular, fiind putin intalnit sau chiar deloc. In multe regiuni insa leusteanul este socotit o planta magica si foloseste la multe ritualuri care au rolul de a spori dragostea. I se si spune " betisorul dragostei", "floare de lingoare" sau "floarea dragostei".

In bucatarie

Aroma lui caracteristica se potriveste cu oteturile aromate si cu muraturile. Mai mult, carnea de vita este deseori asezonata cu frunze de leustean. In bucataria italieneasca, unde leusteanul este cultivat din timpuri stravechi, este des folosit, mai ales in regiunea Liguria. De leustean e nevoie in primul rand la prepararea salatelor, a sosurilor de tomate, adeseori in combinatie cu oregano, pentru aromarea ciorbelor, supelor, a pastelor, sosurilor, marinatelor, precum si a unor preparate cu branzeturi. De asemenea, este un condiment important in prepararea lichiorurilor si a conservelor. Leusteanul este una din multele plante aromatice care, in afara cultivarii in gradina, creste si in salbaticie. Era cultivat pe vremuri in aceeasi maniera ca si telina, dar aceasta l-a intrecut, fiind azi folosita mai mult.

Planta de leac

Intreaga planta are si virtuti medicale. Este bogata in vitamina C si contine multe minerale lucru cunoscut in vechime de marinarii care, atunci cand veneau din calatoriile lungi de pe mare, mancau leustean fiert pentru ca sufereau de scorbut si de alte avitaminoze. Leusteanul este diuretic, stimuleaza pofta de mancare si grabeste digestia, calmeaza colicile si este eficient in intoxicatiile cu tutun si alcool. Frunze Frunzele se recolteaza cand e soare puternic, dar se usuca la umbra. Din frunze se prepara infuzie (2 lingurite de frunze uscate la 200ml apa clocotita, se lasa acoperit vasul 15 minute). Infuzia se bea calda pentru tratarea hipertensiunii, a tusei convulsive si a retentiei de apa in tesuturi). Se beau 2 cani pe zi. Frunzele proaspete de leustean se pun pe rani si ulceratii ale pielii si grabesc vindecarea acestora, fiind antiseptice. De asemenea, leusteanul este folosit pentru calmarea musca- turilor de insecte: se freaca bine locul afectat cu cateva frunze proaspete strivite in mana. Borsul de tarate de porumb in care s-au macerat, la rece, frunze de leustean era socotit pe vremuri de catre tarani un remediu sigur impotriva muscaturilor de sarpe. Se punea o cataplasma inmuiata in borsul cu leustean, pe locul muscat. Infuzia de frunze de leustean in zer cald este folosita in Scotia ca purgativ pentru vitei.

Semintele

Infuzia de seminte de leustean (1 lingurita de seminte la 200ml apa clocotita, se lasa in vas acoperit 15 minute, apoi se strecoara) este utila in ameliorarea tulburarilor menstruale, in colici si pentru stimularea sistemului nervos.

Radacina

Radacina are proprietati aromate si carminative, fiind administrata in cazul unor afectiuni uterine si nervoase. Decoctul din radacina de leustean scade tensiunea si este expectorant. In cazul unor tulburari cardiace si in isterie se ia de 3 ori pe zi cate un varf de cutit de radacina de leustean macinata fin. Din radacina rasa ori uscata si macinata fin, peste care se toarna rachiu de fructe sau cereale se obtine o tinctura diuretica din care se pot lua cate 50 de picaturi pe zi in mai multe reprize. Tinctura foloseste in afectiuni ale inimii. Decoctul de radacina macinata pusa la fiert in otet de mere (1 lingurita radacina la 200ml otet) este folositor in calmarea durerilor reumatice, daca se fac cu el frectii pe locul afectat.