Susanul

Susanul

Denumirea botanica: Sesanum indicum

Familia : Pedaliaceae

Numele de susan a fost pentru prima oara intalnit in forma sesemt intr-o insemnare descoperita de egiptologul german Ebers pe un papirus ce dateaza aproximativ din anul1800 i.Chr. Nu se stie sigur daca susanul este originar din Africa sau din India, dar cert este ca semintele acestei plante pretioase au ajuns si in China unde au fost primite cu mare interes. Acum aproape 4000 de ani, chinezii ardeau uleiul de susan pentru a obtine o funingine, folositoare la fabricarea cernelii, iar semintele si uleiul mai fin, galbui, erau folosite in bucatarie. Scrierile vechi atesta faptul ca susanul era cunoscut si in Siria si Mesopotamia, iar Pliniu cel Batran pomeneste despre culturile de susan din Grecia si din Asia. Se mai stie ca, atunci cand au fost imbarcati pe drumul sclaviei, negrii din Africa au luat cu ei seminte de susan in America (si acestea au ajuns pana in Indiile de Vest), crezandu-le aducatoare de noroc.

Cultivarea

Susanul este o planta tropicala anuala, inalta de aproximativ 1.8m. Prezinta inflorescente de culoare roz-alb si frunze cu perisori, ce adesea erau folosite in medicina straveche la infuziile pentru calmarea durerilor de ochi. Recoltarea se face astfel: plantele se taie si se agata cu coada in sus si cu inflorescenta in jos, pana cand semintele se usuca si cad singure, putand fi astfel culese. Acestea sunt mici, plate si ovale. Pot fi de culoare rosie, galbena, maro sau neagra. Daca sunt decojite, se observa ca miezul are o culoare crem. Semintele albe sunt cele care se gasesc de obicei in vanzare, dar se comercializeaza si susanul negru, necojit. De asemenea, se prepara spre vanzare si susan gata prajit care are o culoare galbui-inchis. Susanul este cultivat in multe tari: India, China, Burma, Mexic, Pakistan, Turcia, Uganda, Sudan si Nigeria. Cea mai mare parte din product ia fiecarei tari este pastrata pentru consumul propriu. Sudanul si Nigeria sunt exportatorii mondiali principali de susan. In tara noastra se cultiva pe suprafete mici de teren, mai ales in partea sudica a tarii, in Constanta, Teleorman, Ialomita, Giurgiu.

Aroma si savoarea

In ciuda continutului bogat in ulei, susanul nu are o aroma puternica. Atunci cand este prajit insa, aroma lui devine mai intensa.

Uz medicinal

Susanul este folosit in fabricarea laxativelor, ca emolient si in compresele incalzite, care calmeaza durerile musculare si articulare. Pentru ca uleiul de susan nu mucegaieste foarte repede, este folosit in producerea lubrifiantilor, a sapunului, a produselor cosmetice. Materia ramasa dupa presarea uleiului este plina de proteine si este comestibila.

Uz culinar

Uleiul de susan este un ingredient important in gatit. Prin presare la rece se obtine un ulei cu gust foarte fin, de culoare galben-deschis, care este folosit in alimentatie, in industria conservelor, la fabricarea margarinei si a produselor de cofetarie si patiserie. Prin presare la cald se obtine un ulei inchis la culoare, care se foloseste la fabricarea sapunului, a indigoului si a hartiei. Din semintele macinate se obtine o pasta uleioasa de culoare galbuie numita tahini folosita la prepararea unei specialitati orientale numita hummus. Pasta tahini se amesteca bine cu suc de lamaie si usturoi pisat si se unge pe painea prajita, servita ca aperitiv sau la picnic.

In Extremul Orient susanul este foarte popular si foarte des folosit in bucatarie. Uleiul este adeseori ada ugat pentru a da aroma manca rurilor. Crevetii sunt dati prin seminte de susan inainte de a fi prajiti. Semintele mai pot fi ada ugate peste merele coapte, sau merele glazurate in caramel. Cu susan se condimenteaza manca rurile de peste si unele sosuri.

Gomasio este o specialitate japoneza compusa dintr-un amestec de seminte de susan si sare, folosita ca si condiment pentru salate. Semintele de susan sunt foarte des presarate deasupra painii, a biscuitilor si a altor produse de patiserie si panificat ie, in intreaga lume. In Turcia din susan se fabrica halvaua.