Curentul filantropist Si reintroducerea educaTiei fizice In ScoalA: J. Basedow, C. Salzman, J. Guts-Muts, G. Vieth, Pestalozzi

Ideile enciclopedistilor francezi s-au raspandit in intreaga Europa, dar avut un mare rasunet deosebit in Germania, unde limba franceza si obiceiurile de viata ale francezilor s-au bucurat de un prestigiu deosebit. S-a ajuns chiar la dispretul fata de limba germana, care era considerata barbara.

In secolul al XVIII-lea, in Germania s-a produs o puternica miscare de lupta impotriva tiraniei religioase. Biserica catolica germana redevenise o mare putere, care controla spiritual poporul german, cenzurand orice libertate de idei, persecutand autorii care cutezau sa-si exprime pareri care nu erau in concordanta cu conceptiile religioase stricte.

Aceasta epoca de renastere numita in Germania 'aufklarung' (iluminare) este considerata la fel de importanta ca si Renasterea din sec. al XV-XVI-lea. Principiile noului curent erau: restituirea drepturilor individuale ale fiecaruia si emanciparea fata de biserica, iar pe plan politic abolirea monarhiei absolutiste. Cele mai reprezentative figuri ale "aufklarungului" au fost: Leibnitz, Wolf, Kant si Herder.

Daca in Franta ideile enciclopedistilor si rationalistilor au avut mai ales o influenta politica, contribuind la declansarea Revolutiei din 1789, in Germania, efectele iluminismului autohton s-au manifestat mai ales in plan cultural si au avut o influenta puternica asupra a tot ceea ce insemna la timpul respectiv educatia.

Pedagogii germani isi vor indrepta atentia si spre educatie fizica. Dupa ce umanistii au incercat in lucrarile lor sa o readuca in atentia oamenilor, iar pedagogii secolelor urmatoare au ridicat-o la rangul unei conceptii fundamenatale in educatia generala, pedagogii germani de la sfarsitul sec. al XVIII-lea vor reusi sa o introduca in practica vietii scolare. Aceasta reusita va deschide un nou capitol in evolutia istorica a educatiei fizice.

Dupa o lunga perioada de timp si multe obstacole, educatia fizica disparuta din scoala dupa prabusirea lumii antice, se va intoarce din nou la scoala.

Ideile iluminismului german si-au gasit cea mai buna expresie in scoala filantropica, dezvoltata in a doua jumatate a sec. la XVIII-lea, care a reunit si sintetizat toate curentele din lumea intelectuala: rationalismul, utilitarismul, conceptiile lui Locke, cultivarea sentimentelor, etc.

Pedagogii germani de la sfarsitul secolului al XVIII-lea sunt cei care reusesc sa faca marele pas de la conceptiile promovate de umanisti si iluministi inca din secolul al XVI-lea la aplicarea in practica a ideii ca educatia fizica trebuie sa redevina o piatra de temelie a educatiei scolare. Educatia fizica si-a gasit un loc central in preocuparile pedagogilor care apartineau scolii filantropiste. Continuand opera inaintasilor lor, ei nu s-au multumit doar cu exprimarea si sustinerea in scris a ideilor despre aceasta activitate, ci au introdus-o efectiv in programele institutiilor scolare pe care le-au infiintat sau condus.

1. Intemeietorul scolii filantropiste a fost Johann Basedow (1732-1790). Originar din Hamburg, a studiat teologia, iar in anii 1750 este profesor la o Academie cavalereasca din Danemarca, unde are ocazia sa cunoasca si sa pretuiasca virtutile exercitiilor cavaleresti. Ideile sale pedagogice progresiste atrag atentia principelui din Anhalt, care ii ofera sansa de infiinta o institutie de educatie in conformitate cu conceptiile sale. Astfel ia nastere in 1774, celebrul institut "Philantropinum" de la Dessau. Aceasta scoala va fi terenul de aplicare si experimentare a pedagogiei filantropiste a lui Basedow, un adevarat laborator de experienta in domeniul educatiei fizice, morale si intelectuale.

Basedow a dorit ca aceata scoala sa fie "intaia scoala normala pentru umanitate", "o scoala a iubirii de oameni si de cunostinte bune pentru invatatori, pentru bogati si saraci" El si-a expus ideile pedagogice intr-un mare numar de lucrari. Lucrarea sa fundamentala este "Tratatul elementar" aparuta in 1774, cuprinzand 4 volume. Pedagogia lui Basedow este inspirata de ideile lui Locke, Comenius si mai ales Rousseau. In conceptia sa educatia trebuie sa fie nationala si independenta de orice biserica, dar cultura sentimentului patriotic trebuie facuta in afara de orice nationalitate. In opinia lui Basedow, munca trebuie inlocuita cu placerea. Ca urmare a acestor doua caractecteristici ale conceptiei pedagogice basedowiene: atractivitatea si utilitarismul, exercitiile fizice au ocupat loc considerabil in planul de educatie al lui Basedow.

La Philantrophinum a fost introdusa o metoda prin care copiii invatau jucandu-se, iar orele de invatatura alternau cu cele de joc. Exercitiul fizice trebuia sa aiba un dublu scop. Pe de o parte sa fie instrumente ale imbunatatarii naturii umane, iar pe de alta parte sa fie mijloc de educatie generala pentru viitorii cetateni. Ele erau imprumutate din vechea gimnastica greceasca si din exercitiile cavaleresti, in asa fel incat sa satisfaca principiul utilitar. La Dessau a fost introdus un pentatlon care cuprindea: alergari, sarituri, catarari, exercitii de balans si de purtat. Acestora li se adaugau dansul, calaria, scrima, exercitii militare. O inovatie a lui Basedow a fost introducerea pe timpul verii a vietii de tabara, in care elevii locuiau in corturi, inotau, pescuiau, faceau canotaj etc.

Cea mai mare parte a ideilor pedagogice ale lui Basedow sunt inspirate de opera pedagogica a lui J.J.Rousseau. Daca acesta poate fi considerat un reformator al procesului de educatie in plan teoretic, cu siguranta, Basedow a fost reformatorul practic. Desi institutia pe care a creat-o nu a avut o viata prea lunga, el fiind nevoit sa o paraseasca in urma unor conflicte cu colaboratorii sai (conflicte datorate temperamentului sau navalnic si unor defecte de caracter) ideile lui au fost preluate de numerosi pedagogi care au creat o adevarata scoala filantropica, iar printre sustinatorii ideilor sale s-a numarat si filosoful Immanuel Kant.

2.Printre acestia a fost si Christian Salzman ( 1744-1811), pastor protestant, care a lucrat pentru o scurta perioada la Dessau. Nemultumit de atmosfera de aici, a acceptat oferta si sprijinul financiar la familiei domnitoare din Saxa Coburg Gotha si a infiintat o noua institutie Philantropinum, in apropierea localitatii Schnefenthal, intr-un loc aparte, in mijlocul naturii.

Om cu spirit ales, mare iubitor al copiilor, dar si cu o mare capacitate de munca si bun organizator, Salzman s-a devotat acestei institutii si a facut din ea un model de scoala moderna. Ajutat de echipa de profesori cu care a lucrat intr-o deplina armonie a reusit sa imprime institutiei un bun renume care i-a asigurat o foarte lunga functionare.

La fel ca si Rousseau (al carui adept a fost) Salzman si-a sintetizat ideile pedagogice intr-un roman, intitulat dupa numele personajului principal, 'Konrad Kiefer'. Spre deosebire de eroul lui Rousseau, acesta era un copil de tarani, care frecventeaza scoala din satul natal. Scopul educatiei in opinia lui Salzman era "sa formeze oameni sanatosi, si voiosi, inteligenti si buni, pentru ca prin aceasta sa fie fericiti ei insisi si in stare sa colaboreze la prosperitatea generala."(Kiritescu, 1942)

Intre el si Basedow predecesorul ale carui conceptii si le-a insusit, erau mari deosebiri de personalitate: pe cat de plin de temeperament si ciudatenii era acesta, pe atat de ponderat, simplu si modest era Salzman. Punand pe primul plan formarea personalitatii elevilor, Salzman a acordat o atentie speciala personalitatii educatorului: acesta trebuia sa caute in el insusi cauza greselilor elevilor sai. Cunoasterea de sine, conduita exemplara si continua perfectionare a propriei personalitati este dupa Salzman, secretul educatiei.

Desi a fost preot, educatia fizica s-a bucurat de mare atentie in programele de educatie de la Schephenthal. Elevii sai faceau numeroase excursii, practicau exercitiile fizice si jocurile. In opinia lui, profesorul trebuia sa ia parte in mod activ la aceste jocuri: "Cine nu stie sa se joace cu copiii si este destul de nepriceput ca sa creada ca acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie sa se faca educator." Kiritescu, 1942)

In curtea scolii de la Schephenthal erau amenajate spatii speciale si aparate pentru practicarea exercitiilor fizice: barna de echilibru, santuri pentru sarituri, stalpi pentru catarari, leagane pentru balans, etc. Pe langa aceste exercitii fizice in programul elevilor mai erau si dansurile, muzica instrumentala si activitatile manuale.

Marele merit al scolii filantropiste este ca a demonstrat importanta educatiei fizice si a readus-o in programul scolar pe o pozitie egala cu cea a educatiei intelectuale si morale.

3 Cel care a reusit intr-un mod stralucit sa concretizeze eforturile pedagogilor filantropisti in domeniul educatiei fizice a fost Johan Gutsmuths (1759 - 1839). Cu studii de teologie, filologie, geografie, matematica si fizica la Universitatea din Halle, datorita unui concurs de imprejurari, devine profesor de gimnastica la scoala lui Salzmann. Angajarea lui s-a dovedit foarte inspirata, Gutsmuths dedicandu-se cu mare devotament si seriozitate acestui domeniu de activitate. Dupa opt ani de exercitare a profesiei si foarte mult sudiu al unor predecesori, in anul 1793, publica cartea 'GYMNASTIK FUR DIE JUGEND' (Gimnastica pentru tineret), o lucrare de mare valoare care poate fi considerata prima carte de specialitate din epoca moderna. Prin profunzimea gandirii, bogatia documentarii, justetea observatiilor, claritatea expunerii, aceasta lucrare este nu numai prima carte moderna de Educatie fizica, dar si cea care pune temeliile pedagogice ale educatiei fizice scolare. Cartea a fost publicata in mai multe editii, mereu revizuite si completate si a fost tradusa in mai multe limbi.

11.4. Gerhard Vieth (1763-1836) a fost contemporan cu Gutsmuts, desfasurandu-si activitatea practic in acelasi timp. Om de stiinta, cu o pregatire ce atingea eruditia, excelent pedagog, a reusit sa contribuie fundamentarea stiintifica a educatiei fizice, desi nu a predat-o niciodata ca profesor. Dupa studii de foarte serioase de drept, matematica si fizica la Universitatile din Gotingen si Leipzig, din anul 1786 este profesor de matematica, apoi director la scoala filantropista din Dessau. Bogata lui activitate stiintifica a fost surprinzator completata cu o lucrare dintr-un domeniu care aparent nu avea legatura cu preocuparile lui obisnuite: "INCERCARE DE ENCICLOPEDIE A EXERCITIILOR FIZICE", o lucrare fundamentala, una dintre cele mai complete care s-a scris vreodata in educatie fizica.

In prima parte a lucrarii, autorul a descris bazandu-se pe o documentare foarte bogata, exercitiile fizice practicate din cele mai vechi timpuri de toate popoarele lumii, incercand in acelasi timp sa explice si procesul de evolutie al lor. In partea a doua, a sistematizat exercitiile fizice dupa alte criterii decat cele ale lui Gutsmuts. Vieth utilizeaza pentru sistematizare criterii anatomice si fiziologice, fiind primul autor care apeleaza la acestea. El descrie structura corpului omenesc in legatura cu mecanica miscarilor, efectele de parghie ale oaselor, etc. Toate exercitiile sunt tratate din acest punct de vedere, iar descrierile unor pozitii si a unor miscari sunt atat de bine realizate incat au ramas valabile pana in zilele noastre.

Cartea lui Vieth, scrisa pe baza unei documentari exceptionale, fundamentata stiintific a completat in mod fericit opera lui Gutsmuths, cele doua lucrari realizand impreuna fundamentarea stiintifica a activitatii de educatie fizica.

8.5. Alaturi de filantropisti germani, au fost si alti pedagogi care prin conceptiile si realizarile lor de ordin teoretic, dar mai ales practic au determinat evolutia pozitiva a procesului de dezvoltare a educatiei fizice, mai ales in mediul scolar, in aceasta perioada. Printre acestia se detaseaza personalitatea elevetianului de origine italiana Pestalozzi (1746 - 1827). Mare admirator si adept al ideilor lui Rousseau, avand studii teologige si juridice, dupa incercari nereusite in domeniul agriculturii, Pestalozzi a infiintat la ferma lui de la Brugg un institut pentru educatia copiilor orfani sau de conditie foarte modesta. Marea forta a acestui om provenea mai ales din exceptionalele sale calitati morale: altruismul, bunatatea si o imensa generozitate.

Opera sa pedagogica, scrisa in stilul unui roman popular LEONARD SI GERTRUDA , a aparut in anul 1781 si s-a bucurat de un succes imens. La fel ca si ultima dintre scolile pe care le-a infiintat si condus, cea de la Yverdon, o localitate de langa Neuchatel. Aceste ultime realizari l-au consacrat ca o personalitate pedagogica de prim rang.

Conceptia pedagogica a lui Pestalozzi, porneste de la ideea Rousseau, conform careia baza oricarei educatii este intuitia. Intuitia nu consta numai in perceptia exterioara a senzatiilor, ci se aplica si in sfera constiintei, a sentimentelor si emotiilor. Cunoscator al filozofiei platoniene, Pestalozzi promoveaza educatia fizica ca factor decisiv in formarea armonioasa a personalitatii umane. In scolile pe care le-a infiintat sau condus, exercitiile fizice numite de pedagog 'naturale sau elementare' se adresau in primul rand articulatiilor. Ele constau in flexii, extensii, rasuciri ale membrelor si trunchiului, se executau liber si erau exersate intr-un mod frontal care angrena intreg colectivul de elevi.

Daca sistemul pedagogic al lui Pestalozzi la modul general s-a bucurat de o apreciere unanima, fiind considerat deschizator de drum in pedagogia moderna, nu acelasi lucru se poate spune despre gimnastica scolara preconizata de el. Crititata pentru artificialitate si caracterul ei mecanic, trebuie totusi apreciata pentru faptul ca in elaborarea sistemului de exercitii fizice Pestalozzi a folosit cunostinte de anatomie si biomecanica, dand un caracter stiintific contributiei sale la dezvoltarea acestui domeniu.

INTREBARI

Care a fost marele pas pe care l-au facut pedagogii germani de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, referitor la conceptiile despre locul educatiei fizice in procesul de educatie general ?

Cine a fost intemeietorul scolii filantropiste, cum s-a numit institutia pe care a fondat-o si care au fost principalele trasaturi ale sistemului sau de educatie ?

Prin ce calitati s-a detasat C. Salzman in randurile pedagogilor filantropisti ?

Care sunt diferentele principale dintre cele doua lucrari de mare valoare din domeniul educatiei fizica aparute in aceasta perioada ? Dar autorii lor prin ce se diferentiaza ?

Ce caracter aveau exercitiile fizice preconizate de Pestalozzi ?