Inceputurile educaTiei fizice Scolare In RomAnia

contribuTia unor personalitATi la dezvoltarea educaTiei fizice Scolare

Inceputurile preocuparilor pentru dezvoltarea educatiei fizice scolare pe teritoriul tarii noastre, sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care printr-un hrisov dat in anul 1776 in Muntenia, aduce reglementari privind situatia invatamantului. Scoala Sf. Sava din Bucuresti cu un profesor pentru predarea stiintelor si unul de gramatica se transforma in scoala superioara cu noua profesori pentru limbi straine, matematica, fizica, teologie etc. si se infiinteaza inca doua scoli inferioare la Buzau si Craiova.

In continutul hrisovului amintit se faceau referiri si la 'exercitiile corporale' specificandu-se necesitatea introducerii lor in programul scolar: 'dupa dejun, elevii fiecarei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor sa faca gimnastica pentru exercitiu, in timp de o ora' sau 'duminica, in zilele de sarbatori si in zilele saptamanii, elevii sa iasa o data sau de doua ori, cu supraveghetorul lor si profesorul, in unele locuri din apropiere, pentru exercitii corporale'.

Inspirat de vechea cultura elena si de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a indicat practicarea exercitiilor corporale intr-o perioada in care nici in scolile secundare europene educatia fizica nu-si gasise inca un satut precis in programele de invatamant. Intentia sa, deosebit de valoroasa nu s-a aplicat, dar trebuie consemnata ca o contributie teoretica la fundamentarea educatiei scolare.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea se poate vorbi despre aparitia primelor semne a societatii de tip capitalist:

• desfiintarea iobagiei in anul 1864,;
• patrunderea capitalului strain, construirea primelor cai ferate in anul 1867;
• infiintarea Bancii Nationale si a sistemelor de credit capitaliste in anul 1880.

Necesitatea infiintarii unui sistem de scolarizare care sa serveasca cerintelor impuse de dezvoltarea economica si politica a tarilor romane se face simtita, dar nuse poate vorbi despre preocupare pentru domeniul educatie fizica ci doar de actiuni sporadice. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul scolar al principatului Muntenia, au fost angajati doi profesori de gimnastica, unul la colegiul Sf.Sava din Bucuresti si altul la Scoala centrala din Craiova. In regulamentul scolii apar urmatoarele instructiuni: 'in timpul pauzei se vor da scolarilor mijloace de a face exercitii gimnastice, care le pot intari corpul si ii fac indrazneti; se vor pazi insa a nu se sui in copaci si de a nu alerga '.

1. In aceasta perioada, dezvoltarea activitatii de educatie fizica a fost impulsionata de actiunile unor personalitati, cel mai adesea cetateni ai unor tari din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au predat gimnastica la ' Academia Mihaileana ' din Iasi intre anii 1840 - 1848, respectiv la corpul de pompieri din Bucuresti. Ultimul, a fost angajat dupa Unirea Principatelor in 1859, de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastica si scrima la scoala militara din Iasi. Elvetianul Louis Seres, care in anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoala privata de scrima.

In Transilvania in schimb, datorita mai ales populatiei sasesti, in prima jumatate a secolului al XIX-lea s-a desfasurat o activitate de educatie fizica bine organizata, dupa modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau in Germania, au adus in orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistrita, Medias etc., modelul exercitiilor fizice practicate in scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima, tirul, inotul etc. Printre promotorii de seama ai acestor actiuni, s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth, care inca din 1882 a pus bazele unui Turnverein in orasul Medias. Infiintarea de Turnverei-uri la Brasov, Iasi, Galati, Azuga, a determinat organizarea 'Uniunii germane de gimnastica din Romania'.

In partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuparile concrete pentru dezvoltarea invatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin aparitia unor reglementari oficiale, legi, instructiuni si programe:

• Legea instructiei din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca 'invatatura obligatorie' in liceu, masura ramasa formala, din cauza lipsei de personal la aceasta disciplina);
• Reforma invatamantului din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si in scolile primare.
• Au aparut si primele programe oficiale, care au stabilit continutul si volumul de ore pentru fiecare an, precum si instructiunile necesare aplicarii (Programa scolara de gimnastica din anul 1893).

2. Dezvoltarea educatiei fizice in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost in mod decisiv determinata de activitatea unor personalitati, a caror contributie la organizarea si conducerea acesteia, mai ales in mediul scolar, a fost remarcabila.

2.1.GHEORGHE MOCEANU (1831-1909) considerat parintele educatiei fizice scolare din tara noastra, a fost un militant activ pentru introducerea educatiei fizice in scoli. Timp de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizarii si conducerii activitatii de educatie fizica din sistemul scolar si militar, dar si in infiintarea unor societati sportive si in formarea instructorilor si profesorilor de specialitate. Prin calitatile sale si prin modul in care s-a implicat in aceste activitati a reusit sa atraga atenta si sa obtina sprijin din partea multor personalitati ale timpului: generalul E. Florescu, dr. C.Davila, B.P.Hasdeu, V.A.Urechia, s.a.

Nascut in satul Orman din apropierea orasului Gherla, Moceanu a studiat la Gherla si apoi la seminarul teologic la Blaj, remarcandu-se de la inceput ca un mare iubitor al exercitiilor fizice si un foarte bun gimnast. Dupa perioada in care a fost acrobat intr-o trupa ambulanta, a predat gimnastica la cateva scoli din Cluj.

In anul 1862 se stabileste la Bucuresti, fiind angajat a profesor de gimnastica la pensionul Seicaru, din Calea Rahovei si apoi la Colegiul Sf.Sava. Moceanu nu s-a multumit doar cu latura practica a profesiunii sale, el a fost preocupat si de elaborarea unor lucrari de specialitate. Adept al sistemului german de gimnastica, in anul 1869 a publicat o prelucrare a faimoasei 'Deutsche Turnkunst" a lui Jahn si Eiselen, cu denumirea 'Carte de gimnastica'. Pe langa aceasta in decursul anilor a mai publicat:

• "Gimnastica populara si rationala pentru uzul scolilor primare, secundare si superioare" (Bucuresti, 1875);
• "Carte de gimnastica pentru uzul scolilor primare si secundare de fete" (Bucuresti, 1887);
• "Scoala de patinaj si inot" (Bucuresti, 1892);
• "Memoriile mele asupra istoriei gimnasticii din Romania si asupra calatoriilor mele in intreaga lume" ( Bucuresti, 1895).

Moceanu a fost si un foarte apreciat coregraf, ior ansamblul de dansuri folclorice condus de el a realizat numeroase turnee la Paris, 1878, Roma, 1882, Madrid, 1884, Calcutta,1886.

2.2.DIMITRIE IONESCU, profesor de gimnastica la Liceul "Gheorghe Lazar" din Bucuresti este autorul cartii "Istoricul gimnasticii si educatiei fizice la noi" aparuta in anul 1839. Activitatea lui a fost insa remarcabila mai ales in domeniul realizarii unor programe de invatamant pentru disciplina educatie fizica.

Intr-un articol publicat in revista "Gimnasticul roman' in anul 1892, profesorul remarca: "Gimnastica la noi este introdusa de 28 de ani in scoli . Dupa atata timp, ea nu are azi o programa, n-are nici o baza stiintifica si este lipsita de caracterul educativ ".

Un an mai tarziu, in aprilie 1893, Ionescu propune o programa pentru scolile normale primare de invatatori si institutori, iar iunie 1893, Ministerul Instructiunii Publice, il numeste in comisia care va elabora "Programa generala si analitica a instructiunii gimnasticii in scolile primare si normale de ambele sexe", prima programa oficiala de stat.

Alaturi de N.Velescu si Stelian Petrescu face parte din comisia care in anul 1897 va alcatui o noua programa analitica de gimnastica, fara aparate, atat pentru scolile de baieti cat si pentru scolile de fete. S-au incercat cu aceasta ocazie, unele imbunatatiri de terminologie. Urmatoarele programe din anul 1899, scot in evidenta tendinta de militarizare a educatiei fizice in scolile de baieti, in ciuda opozitiei profesorilor, iar cea din mai 1903, pentru scolile primare urbane, rurale si normale pune un accent mai mare pe gimnastica si pe pregatirea in scolile normale a viitorilor dascali pentru nivelul primar.

2.3. SPIRU HARET (1851-1912) poate fi considerat principalul organizator al educatiei fizice scolare. In cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca ministru al Instructiunii Publice, a reorganizat tot sistemul de invatamant, acordand o mare atentie imbunatatirii continutului predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia in scoala, cu o ora pe saptamana pentru fiecare clasa si a separat educatia fizica de instructia militara. Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastica in scolile primare, secundare si normale.

A hotarat introducerea in scoala a jocului national "oina", incepand cu anul 1897, numind o comisie de specialisti pentru elaborarea unui regulament unic al jocului. Pentru stimularea dezvoltarii jocului, a instituit organizarea anuala a unui concurs inter-scolar, cu echipe reprezentative din scolile romanesti, din Bucuresti si din tara. La prima editie din luna mai 1899 au participat 18 echipe (cu aceasta ocazie avand loc si serbari de gimnastica).

Din initiativa sa, la data de 21-24 septembrie 1904 a avut loc la Bucuresti, la Liceul "Gheorghe Lazar", prima conferinta pe tara a profesorilor de gimnastica, prezidata de catre profesorul universitar Paul Bujor din Iasi si onorata de prezenta ministrului Spiru Haret. La aceasta conferinta au participat 43 de profesori de educatie fizica care pe langa dezbaterile asupra programelor, au asistat la lectii practice ilustrative asupra exercitiilor gimnastice si au purtat discutii asupra jocurilor scolare, a practicarii jocului popular oina si a dansurilor nationale.

Dupa trei ani, in 25-28 noiembrie 1907, tot in localul Liceului "Gheorghe Lazar' a avut loc a doua conferinta pe tara a profesorilor de educatie fizica, la care s-au purtat discutii asupra aplicarii programei de gimnastica in invatamantul secundar si asupra terminologiei. Pentru prima data au avut loc discutii, privind tendintele de introducere a gimnasticii suedeze in programele scolare.

Castigand tot mai multi adepti, sistemul suedez de educatie fizica este viu discutat cu prilejul cursurilor de perfectionare a profesorilor de educatie fizica, organizate in vara anilor 1909 si 1910. Pentru anul scolar 1909 -1910 noile programe de educatie fizica pentru scolile secundare de fete, au adoptat sistemul suedez de gimnastica, iar peste un an gimnastica suedeza se va introduce treptat si la baieti.

Conceptia progresista a lui S.Haret despre educatie fizica s-a manifestat si prin luarea altor masuri destinate propagarii acesteia pe plan national, desi a intampinat multe greutati, chiar ostilitate din partea oficialitatilor. A intervenit la nivelul prefecturilor judetene si oraselo pentru a se sprijini infiintarea de societati de gimnastica, de jocuri, de tragere la semn, de natatie si de canotaj si organizarea de serbari locale si competitii inter-judetene. A luat masuri pentru introducerea jocurilor in aer liber la gradinitele de copii, incepand cu anul 1910 si organizarea unui sanatoriu la Predeal pentru coloniile de vara a elevilor, a initiat turismul scolar, ca o recompensa pentru cei mai buni elevi ai scolii.

Pentru rezolvarea uneia dintre cele mai acute neajunsuri ale domeniului, lipsa unui sistem de pregatire a cadrelor didactice de specialitate, a oficializat scolile infiintate de catre societatile de gimnastica din Bucuresti si Iasi, pentru pregatirea cadrelor de specialitate. Astfel Societatea de gimnastica din Iasi (pe baza aprobarii ministrului, in anii 1904 si 1907) a pregatit 56 de profesori titulari si 18 suplinitori, iar Societatea "Inainte " din Bucuresti (in anul 1912) a pregatit 39 de profesori titulari si patru suplinitori.

INTREBARI

De ce este pomenit Alexandru Ipsilante (1774-1782) ca un deschizator de drumuri in dezvoltarea educatiei fizice scolare pe teritoriul tarii noastre ?

Cand a aparut prima programa scolara de gimnastica ?

Prin ce s-a remarcat contributia lui G. Moceanu la dezvoltarea educatiei fizice scolare in a doua jumatate a secolului al XIX-lea ? Dar a lui D. Ionescu ?

In ce calitate a contribuit Spiru Haret la dezvoltarea educatiei fizice scolare ? Enumerati cateva dintre actiunile sale.