STUDIUL PRIVIND TACTICA LA FZELE FIXE IN JOCUL DE FOTBAL

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV BOTOSANI

STUDIUL PRIVIND TACTICA LA FZELE FIXE IN JOCUL DE FOTBAL

CUPRINS:

1.PARTEA INTRODUCTIVA

1.1. Scurt istoric

2.PARTEA FUNDAMENTALA

2.1. Momentele fixe de joc (atac si aparare)

2.2. Descrierea momentelor fixe si indicatii metodice de realizare

2.3. Actiuni tactice colective in aparare efectuate la momentele fixe ale jocului

3.CONCLUZII

1.1.SCURT ISTORIC

Fotbalul este un sport care starneste pasiuni in toata lumea, are un imens succes, in special in randul tinerilor si a cucerit fani din toate clasele sociale, indiferent de cultura, rasa si varsta. Romania este tara in care fotbalul joaca un rol important, atat in viata de zi cu zi, cat si in cea sportiva, cu o participare constanta si activa in competitiile organizate de FIFA.

Indragit de catre majoritatea practicantilor amatori sau profesionisti, de catre milioanele de admiratori, sustinatori, ascultatori, spectatori si telespectatori, recunoscut de catre oamenii de stiinta cu preocupari tangente la activitatea sportiva si confirmat de catre specialisti in psihologie, fotbalul a devenit un fenomen social al zilelor noastre.

Profunzimea patrunderii sale in constiinta sociala este evidentiata si de catre cei care se implica din punct de vedere economic: sponsori, industrie cu specific sportiv, publicitate, organizare etc. Aceste preocupari si actiuni benefice, desfasurate cu pasiune si profesionalism au generat uneori fenomene negative, reprobabile, cu motivatii dubioase, soldate cu victime si raniri, ce au determinat forurile F.I.F.A. si U.E.F.A. sau organe de stat respective sa ia masuri drastice prin interziceri, suspendari, penalizari, eliminari etc.

Fotbalul este frumos si atrage milioane de telespectatori, fiindca are un spectacol in aer liber, "prin emotiile pe care le creeza, prin situatiile mereu noi si neasteptate, prin gratie si vigoare, prin maestria executiilor tehnice combinate cu solutiile tactice, acest joc a cucerit lumea". Pe masura ce fotbalul cuprinde tot mai multi factori, exigentele cresc in intreceri, aparand noi jucatori tot mai dotati, formati prin munca si pasiune.

In perioada primitiva, vechimea jocurilor cu mingea practicate de diferite popoare a prefatat aparitia jocului de astazi. Evolutia societatii, precum si faptul ca la popoarele antice educatia fizica facea parte din educatia zilnica a tineretului ca factor de pregatire militara, au determinat ca jocurile cu mingea sa inceapa sa capete un caracter sportiv de intrecere.

In Egiptul Antic jocul cu mingea era practicat folosindu-se o minge cu diametrul de 10 cm din piele sau gresie sfaramicioasa, in China acum 2000 de ani se practica un joc numit " ISU-KHU" (minge sutata), mingea fiind confectionata din piele si umpluta cu pene si par care trebuia introdusa intr-o gaura de circa 350 cm facuta intr-o plasa de matase intinsa intre doua prajini de bambus. Japonezii practicau un joc asemanator celui din China, numit "KEMARI".

In Grecia "SPHERA EPISCHIROS" (mingea de piatra), era jocul care aducea oarecum cu fotbalul, iar la romani "HARPASTRUM" era cel mai apropiat ca forma si continut de fotbalul practicat astazi. In Anglia jocul a evoluat in timp avand 2 variante: "HURLING AT GOALES" la care luau parte intre 30-60 jucatori impartiti in doua tabere pe un teren de 100 100, care trebuiau sa introduca o minge mare din piele printre doua gramezi de lemne care constituiau portile. Una din regulile de baza era aceea ca atacantul sa nu se gaseasca inaintea mingii, ceea ce aminteste de actuala regula de "ofsaid". A doua varianta "HURLING OVER COUNTRY", se juca pe camp intre tinerii dintre doua comune sau doua cartiere apropiate, portile fiind reprezentate de arbori sau case prin care trebuia introdusa mingea, distanta de la o poarta la alta variind de la cateva sute de metri la cativa kilometri. Jocul cu mingea a evoluat continuu in Anglia, practicantii cei mai entuziasti fiind scolarii si studentii Colegiilor Engleze. Rugby-ul de astazi este un derivat al jocului "Hurling at goales".

Evolutia spectaculoasa a jocului a atras multi practicanti , fapt care a determinat introducerea unor reguli care au ordonat jocul, a limitat numarul de jucatori, suprafata terenurilor, a dimensiunilor portilor.

In anul 1902 s-a stabilit definitiv suprafata portii si suprafata de pedeapsa, hotarandu-se executarea loviturii de la 11 metri de la un punct fix la 11 metri de centrul portii.

In anul 1904 ia fiinta F.I.F.A. (Federatia Internationala de Fotbal Asociatie) ce se va ocupa de problemele fotbalului international. Evolutia rapida a fotbalului a facut ca dupa Anglia, in 1873, sa ia fiinta federatii nationale in Scotia si Irlanda de nord, in 1889 Olanda si Danemarca, in 1893 Franta, 1914 Brazilia si Portugalia.

Conservatorismul englez da castig baronului Pierre de Coubertain care reuseste pana in 1904 (aparitia F.I.F.A.) sa organizeze trei editii ale jocurilor olimpice la care fotbalul a fost prezent. De asemenea si in prezent fotbalul face parte din programul Jocurilor Olimpice.

La nivel de continente sunt organizate organisme ale F.I.F.A. (exemplu in Europa este U.E.F.A.), care se ocupa de organizarea activitatii fotbalistice coordonand activitatea federatiilor internationale de fotbal care organizeaza si desfasoara activitatea fotbalistica la nivel de state.

Activitatea fotbalistica din tara noastra este condusa de Federatia Romana de Fotbal(F.R.F.) care organizeaza pe plan national campionatele ligilor I, a II-a, aIII-a, si juniori "A", "B", "C", "D",
"E", Cupa Romaniei si Campionatul National de fotbal feminin. De asemeanea AJF-urile organizeaza campionatele judetene precum si alte competitii.

CONSIDERATII DE ORDIN TACTIC IN JOCUL DE FOTBAL

Jocul de fotbal are un caracter de echipa, trasatura ce atrage dupa sine necesitatea efortului colectiv, indreptat spre atingerea scopului urmarit;scopul reprezinta factorul cel mai important in desfasurarea jocului dupa un plan dinainte stabilit.

Scopul jocului de fotbal (victoria) este atins numai daca cei 11 jucatori care alcatuiesc echipa colaboreaza in mod eficient.

In caz contrar, cand unul sau mai multi jucatori nu respecta sarcinile ce le revin, rezultatul urmarit nu poate fi obtinut.

Victoria poate fi obtinuta prin finalizarea cu gol a actiunilor de atac si impiedicarea adversarului de a finaliza actiunile de atac ,in faza de aparare.Acest dublu scop face din fotbal un joc interesant si variat, jucatorii vor aplica tactica individuala sau colectiva, atat in atac cat si in aparare.

In atac, actiunile se vor desfasura cursiv, simplu, fara intarzieri inutile, pe toata latimea terenului, cat mai variat, intr-o miscare sincronizata in jurul mingii, devenind mai incisive si mai rapide pe masura apropierii de finalizare, dupa o schimbare de ritm, cu accelerare maxima pentru marcarea golurilor.

Participarea jucatorilor fara minge este continua, cu circulatie imediata dupa transmiterea mingii. Manevrele cu mingea sunt schimbatoare, pentru a disloca apararile si a crea culoare pentru pase decisive.

Actiunile ofensive vor fi canalizate cu precadere pe marginea terenului.Pregatirea se va face rational, colectiv, ca sa permita declansarea exploziva a finalizarii cu sanse reale de gol.Atacantii se vor demarca in spatiile libere, pe un front larg, cu participarea a 4-6 jucatori.Se va acorda o atentie deosebita pentru valorificarea la maximum a fazelor fixe.

Actiunile defensive vor fi organizate cu toate fortele esalonate ermetic in adancime, pe axa portii, in continua miscare de suplinire si ajutor pentru a nu lasa posibilitati de manevra adversarului.Se va folosi marcajul strict si de supraveghere, pentru interceptie-deposedare, cu toata viteza si forta permise pentru anihilarea contraatacurilor adverse fara factorul de risc al portii, a carei protectie ramane obiectivul principal in orice situatie.Un jucator specializat, fundasul central de acoperire va avea aceasta sarcina, fiind cel care intercepteaza prompt mingile provenite din duelurile dintre aparatori si atacanti adversi, deposedeaza hotarat pe adversarii care au patruns in dispozitivul de aparare.Se va acorda permanent atentie masurilor practice concrete, pentru a nu fi vulnerabili in fazele fixe. In cazul in care toate aceste manevre sunt dejucate de adversar, intervine jocul portarului,unul din pionii principali din jocul de fotbal.Acesta are sarcini in teren si de a coordona jocul fundasilor, dar si de a prelua in functie de faza, unele din sarcinile fundasilor pentru a contracara atacurile adverse.

TACTICA este un sistem de principii , idei si reguli de abordare a competitiilor de catre sportiv, prin care isi valorifica toate capacitatile tehnice, fizice,psihologice,in vederea rezolvarii situatiilor de problematice create de adversari, coechipieri si ambianta, pentru obtinerea succesului.

Datorita conditionarii reciproce cu celelalte componente ale antrenamentului sportiv, pregatirea tactica se poate aborda ca un fenomen de granita cu puternice conotatii teoretico-intelectuale si psihice.

Pregatirea tactica presupune valorificarea complexa, adecvata si eficienta a pregatirii fizice si tehnice a sportivilor, in desfasurarea concursului, in concordanta cu unele conditii concrete de adversitate si cu obiectivele de performanta prestabilite(victorie,puncte record,titlu, loc, calificare)

In sfera tacticii sunt incluse aspecte ale pregatirii teoretice si psihologice concretizate in principii,legi si reguli precum si actiuni practice sub forma exercitiilor si combinatiilor tactice.

Raportul dintre aceste componente poate fi sintetizat ca in schema urmatoare:

2.1. Momentele fixe de joc (atac si aparare)

Momentele fixe de joc reprezinta situatiile in care arbitrul incepe si opreste jocul.

In jocul modren, rezolvarea acestora cu mijloace tehnico-tactice dinainte pregatite in procesul de instruire pot determina chiar victoria.De aici rezida si stricta necesitate de a acorda ponderea necesara in antrenamente.

Pregatirea se efectueaza sub 2 forme: teoretica si practica .

In cadrul pregatirii teoretice se va urmari:

*importanta si avantajele ce decurg din executarea corecta din punct de vedere tehnic si tactic a momentelor respective (in atac si aparare);

*explicarea si descrierea pe tabla , la macheta terenului de fotbal sau chiar pe teren, rezolvarea fiecarui moment fix de joc, pentru a fi inteles si retinut de fiecare jucator vizat.

Cu aceste ocazii se va explica rolul fiecaruia in cadrul actiunii tactice respective ( atat la atac cat si in aparare);

*in cadrul jocurilor scoala, la intreruperi, antrenorul analizand nereusitele , prin explicatii teoretice si exemplificari concrete, poate intregi pregatirea teoretica, adresandu-se atat actiunilor din atac cat si din aparare.

In cadrul pregatirii practice se recomanda urmatoarea succesiune, vizand atat atacul cat si apararea:

• Executarea actiunilor tactice(tehnice) fara adversar ( cu repetarile necesare ) dupa ce au fost clar explicate;
• Exersarea cu adversar;
• Executarea lor in cadrul jocurilor scoala cu opririle de rigoare pentru corectare, invatare, perfectionare si consolidare;
• Urmarirea executarii lor ( a corectitudinii si oportunitatii ) in jocuri amicale si oficiale;
• La nivelul copiilor si juniorilor, complexitatea actiunilor tehnico-tactice va respecta linia ascendenta a accesibilitatii.

Cerinte care pot contribui la reusita actiunilor:

1. actiunea tehnico-tactica sa corespunda posibilitatilor de realizare a executantilor ( pe varste si nivel de pregatire )
2. actiunile ( la inceput) trebuie sa fie mai simple dar si inselatoare pe ntru a surprinde adversarul;
3. actiunile sa fie concepute cu claritate, fara ambiguitati in realizare, pentru a se evita confuziile sau discutiile inutile intre jucatori.

2.2. Descrierea momentelor fixe si indicatii metodice de realizare

Momentele fixe in jocul de fotbal sunt:

a)      lovitura de incepere

b)      loviturile libere

c)      mingea de arbitru

Lovitura de incepere: o regasim la inceperea fiecarei reprize sau dupa inscrierea unui gol

Dispunerea jucatorilor in atac (in posesia mingii trebuie realizata incat sa favorizeze o actiune prin care sa se surprinda adversarul si sa fie finalizata daca este posibil prin gol.

Pentru echipa in aparare ( la lovitura de incepere) se impune o asezare judicioasa in vederea contracararii unei evolutii prin surprindere pe zone sau culoare libere a adversarului.

Loviturile libere:

Loviturile libere sunt acordate de catre arbitrul de centru pentru infractiunile prevazute de regulament ( faul, joc periculos, etc.) pe toata suprafata terenului minus cea marcata de linia de 16 m, unde se poate acorda lovitura de la 11 m. Loviturile din apropierea liniei de 16 m pentru echipa aflata in atac, sunt cele mai periculoase, avand sanse mai mari sa fie finalizate cu gol.

Lovitura libera directa:

Se poate executa de catre un jucator specializat, fara sau cu ajutorul altor coechipieri, in cadrul unei scheme bine pregatite anterior.

In cazul unei executii individuale, reusita acesteia depinde de corectitudinea procedeului tehnic utilizat, de riposta aparatorilor, de conditiile atmosferice, starea terenului.

Cand apararea formeaza un zid bine organizat se va incerca executarea unei lovituri cu efect, de catre un jucator specializat pe asemenea executii. In funtie de locul de unde se executa lovitura ( fata de zid si poarta ), mingea poate fi lovita astfel incat sa ocoleasca zidul prin dreapta sau stanga ( spre coltul liber al portii ) sau peste zid, de preferat in coltul lung, sus. In cazul unei brese produse ( sau existente ) de un atacant ce s-a infiltrat in zid, si la un moment dat paraseste acest loc, se poate suta prin acest spatiu, pentru a surprinde portarul (prin procedeul " cu siretul plin" ).

Cand echipa nu dispune de jucatori specializati pentru astfel de lovituri ( inconsecventi in executii ), antrenorul pregateste in prealabil cateva scheme tactice de lucru la care pot participa doi sau mai multi jucatori, pentru a deruta apararea adversa. In aceste cazuri simularile de sut sau "directiile false" de deplasare a jucatorilor participanti la lovitura libera, trebuie sa fie atat de convingatoare si naturale, incat aparatorii din zid si portarul sa nu poata intui cine finalizeaza actiunea.

Pentru echipa din aparare, portarul dirijeaza formarea zidului. Ceilalti aparatori vor marca strict sau vor supraveghea pe ceilalti atacanti pentru a le opri sau stanjeni pregatirea finalizarii.

Diferenta dintre lovitura libera directa si cea indirecta este aceea ca in timp ce din acordarea de catre arbitrul de centru a unei lovituri libere directe, sutul poate fi executat direct spre poarta golul fiin valabil, in lovitura libera indirecta aceasta executie nu este permisa de regulament.In cazul loviturii libere directe, jucatorii din atac pot opta pentru o intre o executie directa la poarta sau alta efectuata in urma unei scheme tactice. Lovitura libera indirecta are ca rezolvare o singura solutie si anume existenta a cel putin unei atingeri a mingii de catre un coechipier sau adversar inainte de a intra mingea in poarta pentru ca golul sa fie valabil.

A doua diferenta consta in faptul ca lovitura libera directa se acorda si poate fi executata pana in preajma liniei de 16 m ( la aceeasi infractiune comisa dupa aceasta linie se acorda lovitura de la 11m ) in timp ce lovitura libera indirecta se acorda si poate fi executata si din interiorul careului de 16 m, insa pentru o alta categorie de infractiuni.

Plasamentul portarului:

Din practica fotbalului intern cat si cel international s-a stabilit deja ideea ca la loviturile libere care necesita formarea zidului de aparatori, portarul ii dirijeaza in asa fel incat sa acopere o parte a portii, el plasandu-se in cealalta parte. In ultimii ani s-a constatat ca executantii acestor lovituri s-au perfectionat in asa masura incat foarte multe victorii si goluri decisive pentru calificari au fost inscrise din lovituri libere.

Factorii care favorizeaza sau defavorizeaza evolutia portarului la loviturile libere cu zid:

distanta de la care se executa lovitura libera;

numarul de aparatori dispusi in zid;

infiltrarea a unuia sau doi atacanti in zid;

unghiul din care se executa lovitura libera;

directia elanului si procedeul tehnic folosit de executanti;

combinatia tactica din care se executa;

daca portarul are soarele in fata

starea terenului ( moale , tare , noroios, inghetat, etc. )

Este de precizt faptul ca plasamentului portarului si a zidului ii corespunde distanta si locul de unde se executa lovitura. Astfel intalnim situatii in care portarul nu vede executia sau actiunea tactica efectuata de adversari, devenind un simplu spectator la intrarea mingii in poarta. De obieci intalnim acest caz la loviturile libere din apropierea mijlocului careului de 16 m. Este important ca aparatorii din zid sa se plaseze umar la umar si sa nu creeze brese in zid. Executantul loviturii libere va fi tentat de intervalele dintre aparatori ( chiar si cele eliberate de proprii atacanti ) sa suteze prin unul din acestea.

Lovitura libera indirecta:

Intrucat din acest gen de lovitura nu se poate marca direct un gol, ea se realizeaza prin cel putin o pasa inainte de sutul la poarta ( spre deosebire de lovitura directa ). Daca executia ei din orice alt punct din teren nu ridica probleme deosebite pentru ambele echipe ( atac-aparare ), in cazul acordarii ei in interiorul suprafetei de pedeapsa constituie, in special pentru echipa din aparare un moment deosebit de critic. In acest caz aparatorii vor urmari sa domine adversarul printr-un numar mai mare de jucatori, care sa marcheze strict pe cei mai valorosi adversari. Portarul se va plasa pe directia cea mai convenabila, dirijand formarea zidului. De obicei zidul acopera toata poarta si nu se desface decat dupa prima pasa. Echipa din atac, avantajata de locul apropiat de poarta, se va organiza din punct de vedere tactic in asa masura incat dupa 1, 2, maxim 3 pase sa poata finaliza eficient. Ultima pasa poate fi efectuata razant cu solul sau cu bolta peste grupul de aparatori. Deci finalizare este posibila cu piciorul sau cu capul, de catre jucatorul vizat printr-o demarcare scurta si derutanta spre pozitia cea mai favorabila sutului.

Lovitura de la 11m

Se acorda de catre arbitrul de centru in cazul comiterii unei infractiuni in spatiul de pedeapsa (16 m ) asupra echipei aflate in atac sau a unui aparator care joaca mingea cu mana.

Aflandu-se fata in fata, portarul si jucatorul desemnat sa execute lovitura, trebuie sa actioneze in modul urmator:

v     Portarul se plaseaza pe mijlocul portii, in pozitia fundamentala insusita, concentrandu-se asupra executiei adversarului ;

v     Este indicat ca portarul sa urmareasca miscarea picioarelor atacantului pe timpul elanului si in special piciorul care va lovi mingea, pentru a intui cu o clipa mai devreme procedeul pe care il va folosi, fara a neglija observarea mingii;

v     Executantul loviturii de la 11 m , este de obicei unul din jucatorii specializati care isi aseaza mingea la punctul de 11 m, dupa care se retrage cativa pasi, la distanta de la care este obisnuit sa execute lovitura. Elanul trebuie astfel executat mai rapid sau mai lent, incat sa nu dea posibilitatea portarului sa sesizeze realele intentii (procedeul tehnic de executie, directia in care doreste sa suteze, etc ).

In cazul loviturilor de la 11m pentru departajarea a doua echipe cand jocul se termina cu un scor egal, acest lucru fiin impus de natura competitiei, antrenorul are pregatiti cel putin 5 jucatori specializati, carora le stabileste ordinea executiilor. Indicat este ca jucatori mai calmi, mai stapani pe sine si buni realizatori sa ocupe ultimele 2-3 locuri din cele 5 in executarea loviturilor, pentru a mari sansele in cazul unor ratari anterioare.

Jucatorii din spatele executantului loviturii de la 11 m, aflati pe semicercul de la 16 m, ( din aparare si din atac ) vor urmari fiecare sa intre in posesia mingii daca aceasta ricoseaza din barele portii sau daca este respinsa de catre portar.

Cornerul (lovitura de colt )

Se acorda de catre arbitrul de centru, in cazul in care mingea fiind atinsa de orice aprator, iese in afara terenului , depasin linia de funs cu toata circumferinta.

Jucatorii echipei din atac, care beneficiaza de lovitura de colt, se vor aseza in teren, incercand sa finalizeze cu gol. Asezarea pentru finalizare depinde de:

o       Scorul inregistrat in acel moment;

o       Inaltimea si maiestria jucatorilor de a finaliza prin sut sau lovitura cu capul;

o       Inaltimea si numarul de aparatori aflati in suprafata de pedeapsa;

o       Executarea loviturii de colt se poate face printr-o pasa scurta la un coechipier aflat in preajma, sau lovitura lunga pana in zona portii ( pe sus cu bolta sau razant ).

Jucatorii echipei aflate in aparare se vor dispune in teren in functie de:

• Numarul atacantilor participanti la lovitura de colt si plasamentul acestora ( indicat sa fie supranumeric );
• Numarul si maiestria jucatorilor inalti ai echipei in atac;

Portarul se va deplasa de obicei la nivelul barei opuse directiei loviturii de colt, iar la cealalta bara va sta un aparator. Executantul loviturii de colt care prezinta calitati tehnice deosebite poate marca gol direct din corner. Cel putin doi jucatori vor ramane in fata pentru initierea eventuala a unui contraatac advers.

Jucatorii din atac vor urmari sa se demarce pe timpul zborului mingii spre directiile cele mai favorabile preluarii si finalizarii. In acelasi timp aparatorii printr-un marcaj strict vor impiedica (stanjeni ) pe atacanti in actiunile lor. Pentru aparatori se indica in mod special luarea primului plan fata de atacant ( intre minge si atacant ) pentru a prelua mingea ( a intra in posesia ei ) sau pentru a respinge cu capul sau piciorul in afara suprafetei de pedeapsa si numai daca situatia o permite sa paseze portarului . Atacantii se vor demarca prin surprindere cu miscari inselatoare pentru a dobandi pozitia si locul cel mai indicat in vederea finalizarii cu gol. Nefiind pozitie de offside la acest gen de lovituri, se impune o mai mare atentie atat din partea atacantilor cat si din partea aparatorilor.

Aruncarea de la margine:

Considerata de catre unii jucatori ca o sarcina de mai mica importanta , acestia nu acorda suficienta atentie pentru perfectionarea ei in cadrul antrenamentului si mai condamnabil, nici pe timpul jocurilor nu exploateaza la maxim, (fara gandire tactica ) situatii din care echipa ar beneficia de un avantaj.

Aruncarea de la margine executata corect doar din punct de vedere tehnic ramane o simpla executie de repunere a mingii in joc.

De aceea vor fi pregatiti si din punct de vedere tactic. Importanta reusitei este egala atat pentru echipa aflata in atac cat si pentru cea din aparare.

Atacantii avantajati de posesia mingii pot initia o serie de actiuni tactice pe cat de variate pe atat de eficiente. Sunt anumite zone ale terenului in care trebuie profitat la maximum pentru a castiga teren sau chiar pentru a finaliza. Pentru aruncarile libere din aceste zone vor trebui pregatiti cativa jucatori cu calitati speciale necesare cum ar fi: forta exploziva a muschilor abdominali, bratele lungi cu musculatura antrenata, etc. Numai astfel de jucatori vor putea transmite mingea pana in suprafata de pedeapsa in fata portii unde apararea si atacul prin plasamentul adecvat pot sa-si valorifice initiativa in cadrul actiunilor tactice invatate.

La reusita aruncarii de la margine contribuie atat executantul cat si coechipierii aflati in zona respectiva. Pentru aceasta jucatorii trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:

Jucatorii participanti la actiunea din zona respectiva, mai apropiata sau mai indepartata, trebuie sa se demarce prin surprindere si miscari inselatoare spre poarta, pentru a primi mingea pe o pozitie viitoare;

Aruncarea de la margine sa se efectueze spre jucatorul cel mai bine demarcat si aflat in miscare;

Aruncarea de la margine prin miscari inselatoare de privire sau simularea aruncarii intr-o directie oarecare, el o executa in directia favorabila;

Jucatorii din teren dar si cel care executa aruncarea trebuie sa tina seama ca in prima faza a aruncarii nu se tine seama de pozitia de off side.

Mingea de arbitru:

Se acorda de catre arbitrul de centru dupa intreruperea jocului cum ar fi de exemplu stanjenirea desfasurarii jocului de catre cineva care a intrat in teren, existenta a doua mingi pe suprafata de joc, etc.

Executarea mingii de arbitru in anumite zone ale terenului nu constituie un avantaj sau dezavantaj pentru nici una dintre echipe in majoritatea cazurilor facandu-se un gest de fair play, mingea revenind in posesia echipei care detinea controlul balonului in momentul fluierului arbitrului. Se impune totusi luare unor masuri adecvate pentru inlaturarea pericolului pentru echipa din aparare sau crearea imediata a unui avantaj pozitional si de a marca pentru echipa din atac.

Intrucat din angajarea mingii intre jucatorii celor doua echipe nu poate fi intuita intrarea in posesia mingii, care poate lua directii si traiectorii neprevazute, jucatorii din atac si aparare trebuie sa adopte cea mai eficienta dispunere a jucatorilor in teren

. Actiuni tactice colective in aparare efectuate la momentele fixe ale jocului

C Organizarea apararii la executarea loviturilor libere

- masuri :

aplicarea unui marcaj strict adversarilor care se afla in preajma iar celor mai departati un marcaj de supraveghere .

aparatorii se vor plasa intre poarta si adversar , fata de locul unde se executa lovitura .

alcatuirea " zidului " - zid compact ,

- zid cu culoar la mijloc

- zid partial

C Organizarea apararii la executarea loviturilor indirecte :

La executarea acestor tipuri de lovituri sunt valabile cele de la lovituri directe , cu amendamentul ca aici mingea trebuie miscata pentru a putea fi sutata spre poarta si in aceste conditii , aparatorii trebuie sa faca marcaj de supraveghere pentru jucatorii care ar putea primi mingea si aceasta numai dupa ce zidul a fost facut .

C Organizarea apararii la executarea loviturilor de colt .

In aceasta situatie , la executarea cornerului trebuie respectate urmatoarele reguli :

F - aparatorii sa se plaseze intre atacanti si poarta ,

F - jucatorii adversi sa fie marcati strict ,

F - nu este bine ca doi aparatori sa marcheze un atacant ,

F -un jucator de camp dinainte stabilit va sta in poarta la bara dinspre coltul unde se executa lovitura .

C Organizarea apararii la executarea aruncarii de la margine .

F- se marcheaza strict toti adversarii din zona

F - daca aruncarea se executa in zona de finalizare , aparatorii vor trebui sa se dubleze permanent avand in vedere faptul ca la aruncarea mingii de la margine nu exista pozitie de offsaid in prima faza .

F - la aruncarile din apropierea liniei de poarta se va aplica marcajul ca si la executia cornerelor ,

F -la aruncarile de la margine , efectuate in apropierea portii adverse , inaintatii echipei din aparare vor marca strict adversarii , inclusiv portarul .

C Organizarea apararii la executarea loviturilor de la 11m.

La executarea acestor lovituri de pedeapsa , echipa penalizata va face marcaj adversarilor care sunt plasati in afara careului de 16 m. pentru a putea interveni in eventualitatea ca mingea sutata va fi respinsa de catre portar sau de barele portii si atacantii ar putea intra in posesia ei .

Conditii de realizare a unei aparari eficiente

Succesul jocului de aparare este determinat , in primul rand de buna organizare a actiunilor de aparare atat colective cat si individuale desfasurate in timpul jocului , precum si la fazele fixe .

Eficacitatea jocului de aparare pentru a putea avea sorti de izbanda este necesar a se respecta anumite reguli .

- respectarea de catre aparatori a regulilor si principiilor de tactica individuala si colectiva si in general si special a celor de ajutor si intelegere reciproca .

- asigurarea echilibrului defensiv de catre unii jucatori din celelalte compartimente,

- intelegerea perfecta dintre portar si linia de fundasi

METODE DE ANTRENAMENT PENTRU PREGATIREA TACTICA

Pregatirea tactica este destul de dificil de realizat, dificultate determinata de complexitatea acestei componente a antrenamentului sportiv.Se urmareste utilizarea unui ansamblu de procedee care sa dezvolte in mod util abilitatile tactice.

Aceste procedee si metode valorifica datele empirice, structurate pe elemente de modernizare a antrenamentului sportiv.

In acest sens, se disting urmatoarele secvnte operationale:

1.dezvoltarea aptitudinilor fizice

2.educarea aptitudinilor psiho-caracteriale

3.formarea abilitatilor motrice elementare si specifice

4.invatarea regulilor tactice si in mod special:

*educarea capacitatilor de observatie

*formarea gandirii tactice

*gandirea tactica creatoare

*transferul cunostintelor tactice la situatii asemanatoare

*gandirea tactica reproductiva-caracter aplicativ

*asociatii mentale(formarea gandirii asociative)

*actiuni reactive indirecte

*abilitati tactice individuale

*abilitati tactice colective

5.invatarea actului tactic creativ, individual si colectiv, pornind de la cunostintele anterioare si de la deprinderi tactice stereotipo-dinamico-asociative.

Ca mijloace ale pregatirii tactice putem evidentia:

executii tactice in conditii usurate("sparing"conditionat)

delimitarea conditiilor spatio-temporale(teren redus,cresterea numarului de jucatori)

limitarea numarului de incercari cerute

modificarea criteriilor de notare

exercitii executate pe fond de oboseala, conditii de mediu diferite, timpi de odihna diferiti

Concluzii

Este bine stiut faptul ca in acest moment in jocul de fotbal fazele fixe ocupa un loc important in obtinerea victoriei. Studiile efectuate in vedeerea obtinerii unei pareri obiective in ceea ce priveste importanta fazelor fixe in jocul de fotbal arata ca in ultimul deceniu, fazele fixe au avut un impact important in ceea ce priveste obtinerea victoriei de catre echipe cu renume.

Un bun exemplu in prezent este echipa Steaua Bucuresti care in returul editiei 2007-2008 de campionat are un numar impresionant de goluri inscrise din fazele fixe, mai exact lovituri de la coltul terenului, ca si in Liga Campionilor de altfel.

Meciurile intre echipe cu valori apropiate care isi contracareaza tactica de joc una celelilate sun decise din faze fixe prin executii de exceptie de catre jucatori care pregatesc special aceste lovituri libere. Importanta acestor executii este evidentiata de sumele de transferuri pentru acesti jucatori.

Din pacate, fotbalul romanesc nu se bucura de prea multi jucatori cu executii de exceptie a fazelor fixe, asa cum a fost de exemplu Gheorghe Hagi.

Este de preferat ca pe viitor antrenamentele care au ca tema fazele fixe sa fie efectuate cu mai multa atentie si sa li se acorde o mai mare importanta, folosindu-se si mijloace noi de antrenament cum ar fi zidul mobil, iar numarul de repetari sa creasca pentru imbunatatirea calitatii executiilor